Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 407 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 407 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 90 din 4 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.816/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.094D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 645 din 13 decembrie 2022, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Se arată că dispoziţia criticată a fost abrogată expres, fără ca aceasta să mai producă efecte juridice. Aşa fiind, au devenit incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care impun ca textul criticat să fie în vigoare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciază că acestea sunt constituţionale. Se susţine că prin dispoziţiile criticate legiuitorul a reglementat o garanţie procedurală a independenţei procurorului în funcţie de eventualele măsuri abuzive, arătându-se că magistraţii se bucură de independenţă pe perioada exercitării funcţiei, iar garanţiile procedurale aferente funcţiei nu se mai justifică după ce aceasta încetează.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 16 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.816/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal într-o cauză penală referitoare la soluţionarea unei propuneri de arestare preventivă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Sintagma „şedinţele de judecată“ este neclară întrucât nu explicitează dacă se referă la şedinţele de judecată de după momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu sau printr-o plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată sau la şedinţele de cameră de consiliu prilejuite de vreo cerere formulată în timpul urmăririi penale de procurorul de caz. Susţine că neconstituţionalitatea decurge şi din faptul că textul instituie interdicţia pentru procurorii Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie de a participa la judecată în cauzele de competenţa secţiei, aceştia putând efectua doar activităţi de urmărire penală.
    6. Or, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Întrucât art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 reglementează o categorie de procurori care nu au vocaţia/dreptul de a exercita o atribuţie expres arătată în art. 131 alin. (1) din Constituţie, el contravine acestui text constituţional. Apreciază, de asemenea, că textul contravine şi prevederilor art. 132 din Constituţie.
    7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciază că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că încuviinţarea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii este necesară doar pentru reţinerea sau arestarea unui procuror în funcţie, iar nu şi a unui fost procuror. Luarea unei măsuri preventive privative de libertate cu privire la un procuror în funcţie sau la un fost procuror, pentru fapte comise în calitate de magistrat, trebuie să beneficieze de aceeaşi protecţie juridică. Susţine că nu ne aflăm în ipoteza existenţei unor situaţii juridice diferite, iar finalitatea acestei garanţii trebuie să fie una de protecţie a statutului şi, prin aceasta, de ocrotire a interesului public.
    8. Solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii este o măsură de protecţie, o garanţie legală de ordin procedural, de ocrotire a interesului public. Apreciază că se aplică mutatis mutandis raţionamentul din Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007.
    9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală este neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, reluând cele expuse de autorul excepţiei, apreciază că aceasta este întemeiată.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul arată că art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 este o normă specială, derogatorie de la norma generală, instituită în vederea eficientizării activităţii procesual penale, care, pe de o parte, este suficient de clară şi precisă pentru a nu crea impredictibilitate în aplicare, iar, pe de altă parte, prin scopul şi prin conţinutul său, nu are o legătură directă cu prevederile legale care dau conţinut principiului constituţional al controlului ierarhic.
    12. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, arată că nu se poate susţine că procurorii în funcţie şi foştii procurori se află în aceeaşi situaţie juridică din punctul de vedere al protecţiei juridice de care trebuie să se bucure. Justificarea instituirii unei prevederi cum este cea de la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 este dată de necesitatea asigurării unor garanţii procedurale solide de protejare a independenţei magistraţilor în funcţie de eventuale măsuri penale abuzive, având în vedere specificul activităţii acestora, regimul strict al incompatibilităţilor şi interdicţiilor şi necesitatea protecţiei împotriva eventualelor atacuri împotriva justiţiei şi independenţei magistraţilor. Or, magistratul se bucură de independenţă pe perioada exercitării funcţiei. Ulterior eliberării din funcţie, indiferent de temei, el nu mai îndeplineşte nicio atribuţie din cele care reclamă asigurarea independenţei sale. Prin urmare, nici garanţiile procedurale de care se bucură în timpul activităţii nu se mai justifică după acest moment. De aceea, sub acest aspect, nu are nicio relevanţă momentul săvârşirii infracţiunii. Chiar dacă aceasta este săvârşită pe perioada cât era magistrat, măsurile procedural-penale pot fi luate ulterior încetării funcţiei, fără a mai fi necesară instituirea de garanţii suplimentare, pentru simplul motiv că acesta nu se mai bucură de independenţă (de exemplu, după eliberarea din funcţie poate exercita orice alte funcţii sau profesii, poate fi membru al unui partid politic, nu mai este ţinut de respectarea regimului incompatibilităţilor şi interdicţiilor etc.).
    13. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 20 martie 2018 şi arată că, în ceea ce priveşte inviolabilitatea legală a magistraţilor, scopul acesteia este de a proteja magistratul de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale prin aplicarea măsurilor preventive cu grad ridicat de intruziune în dreptul la viaţă intimă, familială şi privată sau de restrângere a libertăţii individuale, fiindu-i astfel asigurate independenţa, libertatea şi siguranţa în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi legilor. Apreciază că este eronată şi analogia cu situaţia miniştrilor, respectiv a foştilor miniştri, întrucât scopul reglementării protecţiei pentru magistraţi este diferit de cel instituit pentru protecţia membrilor Guvernului, Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie 2007 neputând fi aplicată prin analogie în cazul magistraţilor.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 27 iunie 2019, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Legea nr. 304/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, iar dispoziţiile art. 88^8 au fost introduse prin art. I pct. 45 din Legea nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018. Ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 au fost abrogate prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022 privind desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 martie 2022. Legea nr. 303/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, ulterior aceasta fiind abrogată prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
    - Art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „Participarea la şedinţele de judecată în cauzele de competenţa secţiei se asigură de procurori din cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei.“;
    – Art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004: „Judecătorii şi procurorii pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi numai cu încuviinţarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.“

    17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public şi art. 132 referitor la statutul procurorilor.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea constată că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, întreaga secţiune a 2^1-a - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din Legea nr. 304/2004, din care fac parte şi prevederile de lege criticate, a fost abrogată expres prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022.
    19. Curtea, prin Decizia nr. 645 din 13 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 20 aprilie 2023, paragrafele 17-23, a constatat că, în aceste condiţii, devine incidentă cauza de inadmisibilitate reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca, la data examinării sale în faţa Curţii, norma de reglementare primară criticată să fie „în vigoare“, inclusiv prin raportare la efectele şi incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
    20. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că, drept urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 49/2022, dispoziţiile art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 nu continuă să producă efecte juridice după ieşirea lor din vigoare în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, noile dispoziţii ale Legii nr. 49/2022 fiind norme de imediată aplicare, începând cu data de 14 martie 2022.
    21. Curtea a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 49/2022 demonstrează că prevederile criticate din Legea nr. 304/2004 nu mai pot produce efecte juridice ulterior abrogării lor exprese, indiferent de stadiul soluţionării cauzei ce intra în competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. În aceste condiţii, s-a constatat lipsa incidenţei în cauză a Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, ceea ce duce la concluzia că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepţiei să fie „în vigoare“.
    22. În acest context, Curtea constată că cele reţinute în decizia anterior menţionată se aplică şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este inadmisibilă.
    23. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea reţine că autorul acesteia solicită instanţei de contencios constituţional pronunţarea unei decizii de interpretare prin care să stabilească faptul că dispoziţiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că încuviinţarea Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii este necesară şi pentru reţinerea sau arestarea unui fost procuror.
    24. În acest context, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate formulează criticile de neconstituţionalitate prin prisma aspectelor legate de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor criticate în speţa dedusă judecăţii, de către organele judiciare. Or, în ceea ce priveşte conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituţional al instanţelor de judecată, le revine acestora competenţa de a stabili dacă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate au fost realizate corect.
    25. Totodată, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie, respectiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 88^8 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată prin Decizia nr. 3 din 26 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, şi ale art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.816/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 407 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"