Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 407 din 13 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua şi art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 407 din 13 iunie 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua şi art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 407 din 13 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua şi art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 909 din 21 noiembrie 2017

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. I art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 3.857/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.133D/2016.
    2. La apelul nominal, se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Georgescu Ioan, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarele nr. 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 şi 288D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în dosarele nr. 44.366/3/2015, 44.220/3/2015, 44.227/3/CAF/2015, 44.318/3/2015, 44.325/3/CAF/2015, 44.373/3/2015, 44.164/3/2015, 44.199/3/2015, 44.297/3/2015, 44.201/3/2015, 44.186/3/2015, 44.161/3/2015, 44.295/3/2015, 44.197/3/2015, 44.247/3/2015, 44.224/3/2015, 44.176/3/2015, 44.190/3/2015, 44.158/3/2015, 44.242/3/2015, 44.315/3/2015, 44.376/3/2015, 44.245/3/2015 şi 44.319/3/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.133D/2016, 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 şi 288D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentatul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne nu se opune conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.283D/2016, 2.319D/2016, 2.532D/2016, 2.533D/2016, 2.534D/2016, 2.535D/2016, 2.577D/2016, 2.578D/2016, 2.637D/2016, 2.667D/2016, 2.675D/2016, 2.745D/2016, 2.746D/2016, 3.254D/2016, 3.255D/2016, 3.519D/2016, 11D/2017, 49D/2017, 62D/2017, 81D/2017, 82D/2017, 138D/2017, 252D/2017 şi 288D/2017 la Dosarul nr. 1.133D/2016, care este primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că sintagma „timp liber corespunzător“ din conţinutul textelor de lege criticate este neclară, neexistând o certitudine asupra modului de calcul şi de acordare a timpului liber pentru munca efectuată în afara orelor de program.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că dispoziţiile legale sunt suficient de clare pentru a putea calcula timpul liber acordat pentru munca prestată în afara programului.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 7 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.857/30/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. I art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea si completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în cadrul unui litigiu privind funcţionari publici.
    9. Prin Decizia civilă nr. 4.375 din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.366/3/2015, Decizia civilă nr. 4.373 din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.220/3/2015, Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.227/3/CAF/2015, Decizia civilă nr. 4.679 din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.318/3/2015, Încheierea din 17 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.325/3/CAF/2015, Decizia civilă nr. 4.681 din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.373/3/2015, Decizia civilă nr. 4.374 din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.297/3/2015, Decizia civilă nr. 5.593 din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.224/3/2015, Decizia civilă nr. 5.592 din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.190/3/2015 şi Decizia civilă nr. 5.591 din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.158/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Taloi Tonz Leonard, Sorin Sârbu, Laurenţiu Coică, Petru Ovidiu Tanasa, Nicolaie Bodorin, Felix Petre Fuior, Cătălin Valentin Saracin, Andrei Toader, Gabriel Neacşu şi Nicolae Mares, în cadrul unor litigii privind funcţionari publici.
    10. Prin Decizia civilă nr. 4.659 din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.164/3/2015, Decizia civilă nr. 4.660 din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.199/3/2015, Decizia civilă nr. 4.658 din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.161/3/2015, Decizia civilă nr. 4.661 din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.295/3/2015, Decizia civilă nr. 6.044 din 15 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.176/3/2015, Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.242/3/2015, Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.315/3/2015, Decizia civilă nr. 5.384 din 10 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.376/3/2015 şi Decizia civilă nr. 6.101 din 16 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.245/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. I art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Gheorghe Zecheru, Cosmin Ştefan Nicolae, George Marcu, Spînu Valerică, Marius Cătălin Ivan, Viviana Oniche, Marius Păduraru, Sorin-Dan Stoicescu şi Dumitru Diaconu, cu prilejul soluţionării unor litigii privind funcţionari publici.
    11. Prin Încheierea din 24 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.201/3/2015, Încheierea din 24 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.186/3/2015, Decizia civilă nr. 5.002 din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.197/3/2015, şi Decizia civilă nr. 5.003 din 27 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.247/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrilor Daniel Stan, Marius Luizescu, Daniel Manuel Achim şi Iulian George Anghel, cu prilejul soluţionării unor litigii privind funcţionari publici.
    12. Prin Decizia civilă nr. 5.100 din 31 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 44.319/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în calitate de reprezentant al membrului Mihaela Trofin.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că textele de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că sintagma „timp liber corespunzător“ din conţinutul acestor texte de lege este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând înţelegerea modului de calcul al normei de muncă lunare pentru persoanele care prestează munca în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru. Conform art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. Necesitatea respectării acestor condiţii a fost subliniată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    14. De asemenea, autorii excepţiei arată că, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât prin lege şi numai pentru cazurile determinate, or, în cazul textelor de lege criticate, restrângerea unor drepturi ori neacordarea unor sporuri s-a făcut prin ordonanţe de urgenţă.
    15. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată, în esenţă, că sistemul de salarizare a personalului bugetar este atributul exclusiv al legiuitorului, care se bucură de o largă marjă de apreciere şi reglementare în privinţa politicilor salariale vizând personalul bugetar. Împrejurarea că legiuitorul a optat pentru compensarea muncii suplimentare realizate cu repaus săptămânal ori în cele de sărbători legale exclusiv prin acordarea de timp liber corespunzător în anumiţi ani, neprevăzând posibilitatea introducerii unui spor salarial pentru timpul de muncă suplimentar efectuat, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fără a intra în coliziune cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că normele de lege criticate sunt edictate în termeni clari, precişi, răspunzând cerinţelor de precizie şi predictibilitate, din moment ce prevăd expres perioada de timp cât norma legală este aplicabilă. De asemenea, consideră că aceste norme de lege sunt neechivoce sub aspectul conţinutului lor, întrucât statuează asupra unui mod explicit de compensare a muncii suplimentare.
    16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată şi invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 422 din 24 octombrie 2013.
    17. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Guvernul, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 422 din 24 octombrie 2013 şi nr. 612 din 6 octombrie 2015, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    19. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Astfel, arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că art. 53 din Constituţie nu poate avea o existenţă de sine stătătoare, ci trebuie coroborat/corelat cu un alt text constituţional care să reglementeze un drept sau o libertate fundamentală. Un asemenea raţionament are la bază chiar conţinutul normativ al art. 53, care vorbeşte despre restrângerea exerciţiului unui drept sau libertăţi, ce trebuie în mod expres specificat în excepţia de neconstituţionalitate. Or, în cauza de faţă, Curtea nu poate extinde critica autorului excepţiei şi să se raporteze şi la un drept sau o libertate fundamentală, al cărui exerciţiu să fi fost în mod neconstituţional restrâns. În caz contrar, s-ar substitui acestuia, ceea ce este inadmisibil. Cât priveşte art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, dispoziţiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, art. I art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 19 iunie 2014, şi ale art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Analizând textele de lege invocate şi critica formulată de autorii excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, autorii excepţiei critică art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, articol introdus prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. De asemenea, Curtea constată că, în mod eronat, autorii excepţiei indică dispoziţiile art. I art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014, având în vedere, în realitate, dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, articol introdus prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014. Totodată, Curtea observă că autorii excepţiei au în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 în forma anterioară modificării acestora prin Legea nr. 183/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 29 decembrie 2014. Prin urmare, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl vor constitui dispoziţiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua şi art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, precum şi art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţii care au următoarea redactare:
    - Art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: „(1)În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“;
    – Art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 : „În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“;
    – Art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (1), în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).“;
    – Art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“

    23. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea anterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, însă, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea acestora.
    24. Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă dispoziţiile art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii care se referă la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
    25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia invocă, în esenţă, două aspecte de neconstituţionalitate. Astfel, susţin că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut neclar şi, în acelaşi timp, sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât restrâng exerciţiul dreptului la muncă, fără respectarea condiţiilor cerute de Legea fundamentală.
    26. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că prevederile acestora, care stabilesc compensarea muncii prestate în afara programului normal de lucru prin „timp liber corespunzător“, nu reprezintă o reglementare cu caracter de noutate în materia muncii. Astfel, înseşi prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, prevăd, ca regulă, compensarea muncii suplimentare „prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia“ şi, numai în subsidiar, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, art. 123 alin. (1) prevede că „munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia“. Raţiunea acestei reglementări este aceea de a asigura, în primul rând, refacerea psihică şi fizică a organismului salariatului în urma unui volum de muncă suplimentar, astfel încât să se creeze un echilibru între timpul de muncă şi timpul de odihnă şi, doar în măsura în care acest lucru nu este posibil, recompensarea bănească prin acordarea unui spor.
    27. Dispoziţiile de lege criticate stabilesc, în esenţă, că, în anii 2012, 2014 şi 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător. Aceasta a reprezentat o opţiune a legiuitorului determinată de disponibilităţile financiare limitate de care a dispus statul în acei ani. Curtea, prin Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014, paragraful 24, a reţinut că „nu există obligaţia constituţională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează“. De asemenea, nici Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 nu prevede compensarea bănească a muncii suplimentare şi a muncii prestate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, ci compensare cu timp liber corespunzător. Prin urmare, Curtea Constituţională a reţinut că acordarea de timp liber corespunzător, ca formă exclusivă de compensare a muncii suplimentare în anumiţi ani, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă şi astfel nu poate fi reţinută critica raportată la art. 53 din Constituţie.
    28. Cât priveşte caracterul clar şi previzibil al normelor de lege criticate, Curtea constată că interpretarea termenului „corespunzător“ este facilitată de o abordare sistematică a reglementării în materie. Astfel, în art. 122 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii stabileşte corespondenţa dintre numărul de ore prestate peste programul normal de lucru şi salariul cuvenit pentru orele libere acordate în compensarea muncii suplimentare. În acest context, termenul „corespunzător“ are semnificaţia de „potrivit cu“, sau, mai precis, de „echivalent cu“. Cu aceeaşi semnificaţie, Codul muncii foloseşte termenul „corespunzător“ şi în alte articole, aşa cum este art. 19, în care se referă la acordarea de „despăgubiri corespunzătoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutării de către angajator a obligaţiei de informare“, art. 24, privind „daune-interese corespunzătoare prejudiciului“ acordate angajatorului ca urmare a nerespectării clauzei de neconcurenţă, sau art. 52 alin. (3) care se referă la reducerea timpului de muncă „cu reducerea corespunzătoare a salariului“.
    29. Această interpretare a sintagmei „timp liber corespunzător“ se regăseşte şi în actele normative date în aplicarea textelor de lege supuse analizei de constituţionalitate. În acest sens, Curtea aminteşte art. 3 alin. (2) din Ordinul viceprim-ministrului, ministrului afacerilor interne, nr. 101/2014 privind condiţiile de stabilire a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, precum şi activităţile pentru care se acordă acest drept, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1 iulie 2014, art. 4 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrului afacerilor interne, nr. 4/2015 privind condiţiile de acordare a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2015, art. 6 alin. (2) din Ordinul ministrului justiţiei nr. 821/C/2015 privind condiţiile de acordare a majorării salariale pentru funcţionarii publici cu statut special şi personalul civil din sistemul administraţiei penitenciare care desfăşoară activităţi în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 12 martie 2015. În toate aceste acte normative se prevede, în mod expres, că, pentru compensarea muncii suplimentare, se acordă acelaşi „număr de ore libere cu numărul de ore lucrate“.
    30. Acordarea orelor libere se face în concordanţă cu prevederile legale referitoare la durata normală a timpului de lucru, indiferent de modul în care se face repartizarea programului de muncă, astfel încât, prin cumularea orelor lucrate în regim normal şi suplimentar, să nu fie depăşită această durată.
    31. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate au un conţinut clar, predictibil, iar aspectele invocate de autorii excepţiei nu relevă decât probleme de aplicare a legii, asupra cărora însă instanţa de contencios constituţional nu este competentă să se pronunţe.
    32. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 6 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii care se referă la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, Curtea apreciază că acestea, prin conţinutul lor, nu au incidenţă în cauză. De altfel, autorii excepţiei nici nu motivează modul în care textele de lege criticate ar aduce atingere acestor prevederi convenţionale.
    33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne în Dosarul nr. 3.857/30/2015 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarele nr. 44.366/3/2015, 44.220/3/2015, 44.227/3/CAF/2015, 44.318/3/2015, 44.325/3/CAF/2015, 44.373/3/2015, 44.164/3/2015, 44.199/3/2015, 44.297/3/2015, 44.201/3/2015, 44.186/3/2015, 44.161/3/2015, 44.295/3/2015, 44.197/3/2015, 44.247/3/2015, 44.224/3/2015, 44.176/3/2015, 44.190/3/2015, 44.158/3/2015, 44.242/3/2015, 44.315/3/2015, 44.376/3/2015, 44.245/3/2015 şi 44.319/3/2015 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 alin. (1) teza a doua şi art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 13 iunie 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia Marilena Ionea


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016