Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 406 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi alin. (2), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru completarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 406 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi alin. (2), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru completarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 18 din 14 ianuarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Graţian Dobre în Dosarul nr. 549/115/2020 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.158D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.159D/2021, nr. 2.230D/2021, nr. 2.505D/2021, nr. 2.514D/2021, nr. 2.529D/2021 şi nr. 3.363D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate atât a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Lucian Cornel Bucur în Dosarul nr. 588/115/2020 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca în Dosarul nr. 1.600/88/2020 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristina Voicu în Dosarul nr. 118/88/2020 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Daniela Donos în Dosarul nr. 1.485/40/2021 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Floarea Brătilă în Dosarul nr. 1.991/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuaşu de Câmpie şi primarul comunei Ceuaşu de Câmpie în Dosarul nr. 1.779/102/2021 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.159D/2021, nr. 2.230D/2021, nr. 2.505D/2021, nr. 2.514D/2021, nr. 2.529D/2021 şi nr. 3.363D/2021 la Dosarul nr. 2.158D/2021, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, respectiv Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    7. Prin încheierile din 16 iunie 2021, pronunţate în dosarele nr. 549/115/2020 şi nr. 588/115/2020, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Graţian Dobre şi de Lucian Cornel Bucur în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv a unor dispoziţii având ca obiect imputarea unor sume de bani.
    8. Prin Încheierea nr. 76 din 28 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.600/88/2020, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii privind un act administrativ, respectiv un raport de audit întocmit de Curtea de Conturi a României.
    9. Prin Decizia civilă nr. 448/CA din 14 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 118/88/2020, Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Cristina Voicu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziţii emise de primar pentru recuperarea unei sume de bani.
    10. Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 15 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.485/40/2021, Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Daniela Donos într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziţii emise de primar.
    11. Prin Încheierea din 19 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.991/114/2020, Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Floarea Brătilă într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziţii emise de primar.
    12. Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.779/102/2021, Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) raportate la cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuaşu de Câmpie şi primarul comunei Ceuaşu de Câmpie într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi anularea unui act administrativ.
    13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la art. 16 din Constituţie, sunt neconstituţionale, întrucât plafonarea veniturilor salariale lunare este discriminatorie şi încalcă principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, prevăzut de art. 6 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2007, în cazul unor categorii de salariaţi.
    14. Se mai susţine că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că salariul de bază la care se adaugă sporurile şi alte drepturi salariale aferente funcţiei, inclusiv majorarea de până la 50% din salariul de bază, se află sub interdicţia prevăzută la art. 11 alin. (4) din lege. Această interpretare creează o diferenţă de tratament între funcţionarii care participă la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile şi viceprimarii care participă la aceleaşi proiecte, diferenţe care se manifestă prin plafonarea veniturilor salariale pentru prima categorie şi acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii. Aşadar, dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravin eo ipso prevederilor Constituţiei, ci numai în cazul în care acestea sunt aplicabile unor situaţii concrete.
    15. Se afirmă că, prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, intenţia legiuitorului a fost de a încuraja atât unităţile administrativ-teritoriale, cât şi personalul din cadrul acestora să implementeze proiecte de absorbţie a fondurilor europene în vederea dezvoltării infrastructurii sau a altor puncte de interes pentru comunităţile locale. Acordarea acestei majorări este justificată, în condiţiile în care implementarea proiectelor pentru fondurile europene presupune numeroase activităţi adiacente celor din cadrul funcţiei publice, precum monitorizarea proiectului prin folosirea de instrumente specifice pentru măsurarea evoluţiei proiectului, analizarea măsurii în care proiectul se încadrează în limitele stabilite prin buget, monitorizarea riscurilor, controlul costurilor şi încadrarea în duratele planificate, pregătirea şi realizarea cererilor de plată etc.
    16. Se consideră că discriminarea constă şi în faptul că funcţionarul public/personalul contractual nu va putea beneficia de majorarea salariului de bază, deşi prestează activitate în cadrul proiectelor, întrucât salariile de bază iniţiale au fost stabilite la un nivel foarte apropiat de indemnizaţia viceprimarului, în timp ce viceprimarul va putea beneficia în mod nestingherit de majorarea cuantumului indemnizaţiei, deşi pentru ambele categorii legea prevede majorarea salariului de bază/indemnizaţiei ca urmare a prestării activităţii în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene.
    17. Totodată, contrar principiului egalităţii în drepturi, prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, care plafonează veniturile salariale numai ale funcţionarilor publici la indemnizaţia lunară a viceprimarului, coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ sunt neconstituţionale în măsura în care sunt aplicabile unor funcţionari publici sau personalului contractual care, din cauza coeficientului de salarizare identic cu cel al viceprimarului sau foarte apropiat acestuia, nu pot fi remuneraţi pentru munca pe care o prestează în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, în timp ce alţi funcţionari publici/alt personal contractual care desfăşoară aceeaşi activitate în cadrul proiectelor finanţate din fonduri europene nerambursabile, dar care au venitul salarial, inclusiv majorarea salariului de bază de până la 50% pentru proiecte, inferior indemnizaţiei viceprimarului, beneficiază de majorarea instituită la art. 16 alin. (1) din lege. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cea a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu privire la principiile nediscriminării şi egalităţii.
    18. Se afirmă că funcţionarii publici care desfăşoară activitate în cadrul proiectelor nu pot refuza numirea în echipele din cadrul proiectelor, deoarece un asemenea refuz ar însemna, pe de o parte, imposibilitatea de a implementa proiectele, întrucât fiecare dintre acestea prevede un număr minim de participanţi în echipa de implementare, număr pe care nu l-ar fi putut îndeplini în lipsa lor, şi, pe de altă parte, un asemenea refuz ar putea reprezenta premisa unei cercetări disciplinare, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor legale din materie (Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi Codul administrativ), refuzul de a îndeplini ordinul superiorului în exercitarea atribuţiilor de serviciu constituia abatere disciplinară.
    19. Se menţionează că principiul egalităţii de tratament şi interzicerii discriminării, instituit de Legea fundamentală şi aplicat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a concretizat şi în alte acte normative, respectiv în art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, care prevede că dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare reprezintă o garanţie a principiului egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării, şi în art. 5 alin. (1) şi art. 159 alin. (3) din Codul muncii.
    20. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 alin. (1) din Constituţie, se susţine că este îngrădit dreptul la muncă, întrucât, pe de o parte, nu i se permite unei persoane să desfăşoare o anumită activitate deoarece nivelul salariului de bază al acesteia depăşeşte o limită impusă prin lege şi, pe de altă parte, chiar dacă această persoană prestează activitate în cadrul proiectului finanţat din fonduri europene, munca acesteia nu este plătită. Însă, potrivit art. 42 alin. (1) din Constituţie, munca forţată este interzisă, ceea ce înseamnă că persoanele nominalizate în echipele de proiecte au dreptul să fie remunerate.
    21. Autorii excepţiei mai susţin că interpretarea textelor de lege criticate este în contradicţie şi cu prevederi europene, respectiv cu art. 15 şi art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu art. 1 şi partea a V-a (referitoare la principiul nediscriminării) din Carta socială europeană revizuită, şi cu art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
    22. În concluzie, se apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se interpretează în sensul că venitul salarial format din salariul de bază la care se adaugă sporurile şi alte drepturi salariale aferente funcţiei, inclusiv majorarea de până la 50% din salariul de bază, reglementată de art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, se află sub interdicţia prevăzută la art. 11 alin. (4) din aceeaşi lege.
    23. Tribunalul Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea unui nivel maxim al veniturilor salariale reglementate pentru personalul din administraţia publică locală, prin raportare la indemnizaţia lunară a funcţiei de viceprimar, nu contravine normelor constituţionale, ci reprezintă opţiunea liberă a legiuitorului, justificată de necesitatea gestionării responsabile şi eficiente a fondurilor publice, provenite din veniturile bugetelor publice.
    24. Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că reglementarea criticată încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât la plafonarea salarială în discuţie se ajunge la situaţia în care, în funcţie de mecanismul de calcul al salariului influenţat de vechimea în muncă şi de alte componente salariale, unii dintre funcţionarii ce alcătuiesc echipa care implementează proiecte derulate cu fonduri nerambursabile beneficiază integral de sporul prevăzut de lege în acest sens, în timp ce alţii beneficiază parţial sau deloc de acest spor, deşi desfăşoară aceleaşi activităţi implicate de proiectele pe care le implementează.
    25. Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitatea este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, concretizată în Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 şi Decizia nr. 310 din 7 mai 2019.
    26. Tribunalul Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 834 din 12 decembrie 2019.
    27. Tribunalul Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază şi a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei publice locale.
    28. Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru aceleaşi argumente reţinute de Curtea Constituţională în cuprinsul Deciziei nr. 370 din 16 iunie 2020.
    29. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    30. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, care la data sesizării Curţii Constituţionale prevedeau următoarele:
    - Art. 11 alin. (4): „Nivelul veniturilor salariale se stabileşte, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), fără a depăşi nivelul indemnizaţiei lunare a funcţiei de viceprimar sau, după caz, a indemnizaţiei lunare a vicepreşedintelui consiliului judeţean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului Bucureşti, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraş, municipiu, sectoarele municipiului Bucureşti, primăria generală a municipiului Bucureşti, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli.“;
    – Art. 16 alin. (1) şi (2):
    "Personalul din instituţiile şi/sau autorităţile publice nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporţional cu timpul efectiv alocat activităţilor pentru fiecare proiect.
(2) Indemnizaţiile lunare ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene şi primarilor şi viceprimarilor unităţilor administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile se majorează cu până la 25%."

    33. Curtea observă că ulterior sesizării sale, referitor la dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2024 privind măsuri referitoare la salarizarea personalului din unele sectoare de activitate bugetară, precum şi reglementarea unor aspecte organizatorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 24 mai 2024, prevede că: „Prin derogare de la prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul familiei ocupaţionale «Administraţie» din aparatul de specialitate al primarului şi din instituţiile şi serviciile publice de interes local corespunzătoare anexei nr. IX lit. C poziţiile 23-28 pot beneficia, începând cu luna iunie 2024, de majorarea salariului de bază cu până la 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.“
    34. Curtea mai observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, iniţial, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 11 noiembrie 2022, în sensul că „Personalul din instituţiile şi/sau autorităţile publice nominalizat în echipele de proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile şi/sau fonduri externe rambursabile, precum şi personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare şi rezilienţă prevăzut la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, aprobată prin Legea nr. 230/2021, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporţional cu timpul efectiv alocat activităţilor pentru fiecare proiect.“ De asemenea, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, iniţial, prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru completarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 31 ianuarie 2023, în sensul că „Indemnizaţiile lunare ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene şi primarilor şi viceprimarilor unităţilor administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile şi/sau fonduri externe rambursabile, precum şi prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă se majorează cu până la 50%, în limita bugetului aprobat cu această destinaţie.“ Ulterior, Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025, prin art. XV pct. 1 şi 3 a modificat art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    35. Însă, chiar dacă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu mai sunt în prezent în vigoare în forma criticată, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituţională analizează dispoziţii din legi sau ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea constată că obiectul prezentei excepţii îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi alin. (2), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru completarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
    36. Autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 referitor la dreptul la muncă, art. 42 privind interzicerea muncii forţate şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, instanţa de contencios constituţional stabilind, prin numeroase decizii, conformitatea acestor norme cu prevederile Constituţiei. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, Decizia nr. 337 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021, Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020, Decizia nr. 113 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iunie 2023, sau Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 20 februarie 2024.
    38. Astfel, în ceea ce priveşte critica referitoare la existenţa unei situaţii discriminatorii din perspectiva plafonării veniturilor salariale la nivelul indemnizaţiei viceprimarului, prin Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023, precitată, paragrafele 29 şi 30, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 vin să dea expresie principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 din Constituţie. Viceprimarii ocupă funcţii de demnitate publică, iar opţiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile funcţionarilor din cadrul organelor administraţiei publice locale cu indemnizaţia funcţiei de viceprimar, ca o expresie a principiului constituţional menţionat. În aceste condiţii, poziţia de funcţionar public în cadrul organelor administraţiei publice locale ajunge să fie asumată prin acceptarea încheierii unui raport de serviciu ori a continuării raporturilor de muncă deja existente. Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerenţă şi previzibilitate în ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul din cadrul autorităţilor publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituţie se va putea face în condiţii de funcţionabilitate optimă a autorităţilor menţionate. De asemenea, coeficienţii corespunzători indemnizaţiilor pentru primari şi viceprimari se regăsesc în anexa nr. IX lit. C - Funcţii de demnitate publică alese din cadrul organelor autorităţii publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017. Aşadar, viceprimarii [aleşi din rândul consilierilor locali – atât potrivit art. 57 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cât şi potrivit art. 152 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019], ocupând funcţii de demnitate publică, fiind aleşi, se află într-o situaţie juridică diferită ce nu permite compararea celor două categorii aflate în discuţie (demnitari locali şi funcţionari publici locali). Prin urmare, Curtea a constatat că natura funcţiei de ales local este diferită de cea a funcţionarilor publici, respingând ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate.
    39. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie, potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o diferenţă de tratament între funcţionarii care participă la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile şi viceprimarii care participă la aceleaşi proiecte, diferenţe care se manifestă prin plafonarea veniturilor de natură salarială pentru prima categorie şi acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii, în cotă de până la 25%, prin Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 36, Curtea a apreciat că această critică nu poate fi reţinută, întrucât funcţionarii publici şi aleşii locali (care fac parte din categoria aleşilor locali) se află într-o situaţie juridică diferită. Aşadar, nu se poate vorbi despre încălcarea acestui principiu decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea şi Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, paragraful 25). În cazul de faţă, opţiunea legiuitorului a avut în vedere un criteriu obiectiv menit să limiteze cheltuielile cu personalul angajat din cadrul administraţiei publice locale. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    40. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia autorii excepţiei au fost obligaţi să participe la implementarea unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, prin atribuirea unor sarcini suplimentare faţă de cele prevăzute în fişa postului, prin Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023, paragraful 32, şi Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 35, Curtea a apreciat că aceste susţineri reprezintă chestiuni care ţin de aplicarea legii şi care sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.
    41. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 41 şi 42 din Constituţie din perspectiva încălcării dreptului la salariu, prin Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023, paragraful 33, şi Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 37, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reţinută având în vedere dreptul exclusiv de care se bucură legiuitorul de a reglementa modul de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal.
    42. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, paragraful 39, Curtea a reţinut că, având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, acestea nu au incidenţă în cauză. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II - Drepturile şi libertăţile fundamentale din titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale - din Constituţie.
    43. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Graţian Dobre şi de Lucian Cornel Bucur în dosarele nr. 549/115/2020 şi nr. 588/115/2020 ale Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca în Dosarul nr. 1.600/88/2020 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Cristina Voicu în Dosarul nr. 118/88/2020 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Daniela Donos în Dosarul nr. 1.485/40/2021 al Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Floarea Brătilă în Dosarul nr. 1.991/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuaşu de Câmpie şi primarul comunei Ceuaşu de Câmpie în Dosarul nr. 1.779/102/2021 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, şi alin. (2), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi pentru completarea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului naţional de redresare şi rezilienţă necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile şi nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă, din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Caraş-Severin - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Botoşani - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Buzău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 406 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"