Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 405 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 -

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 405 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - "Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A." la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome "Administraţia Naţională a Drumurilor din România"

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 28 din 16 ianuarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - „Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, excepţie ridicată de Gheorghe Bălăucă în Dosarul nr. 25.876/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.009D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ce au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. De asemenea, se arată că legiuitorul are posibilitatea să aprecieze modalitatea în care trebuie impozitate anumite bunuri şi trebuie stabilite unele sarcini pentru persoanele care utilizează bunuri proprietate publică. Totodată, nu se încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie aplicarea unor regimuri juridice diferite unor situaţii similare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.265 din 1 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 25.876/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - „Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (2^4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin raportare la art. 1 alin. (2^3) şi (2^6), precum şi la art. 3 alin. (1) şi (1^1), care prevăd că sunt exceptate de la plată utilizarea vehiculelor, precum „vehicule istorice“ şi „vehicule folosite în transportul public“, din acelaşi act normativ, este discriminatoriu creând un „dualism legislativ“, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (2^3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, şi instituie o dublă taxare, reclamantul fiind şi plătitor de rovinietă (tarif de utilizare a drumurilor), iar în acest fel se afectează şi nivelul de trai, fiind un efort financiar considerabil pe care trebuie să îl suporte cu atât mai mult cu cât aceste taxe nu sunt aplicabile unui număr destul de mare de vehicule, precum cele destinate transportului public şi vehiculele istorice.
    6. Se mai susţine că cetăţenii/utilizatorii sunt discriminaţi în raport cu autorităţile publice, întrucât acestea sunt exceptate de la această plată, fapt ce determină încălcarea prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice.
    7. Se consideră că art. 1 alin. (7^3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, care prevede că tariful de trecere poate fi achitat până cel mai târziu la ora 24:00 a următoarei zile, prin raportare la art. 1 alin. (7^4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, este unul care încalcă prevederile constituţionale invocate cu atât mai mult cu cât după ce ai trecut prin punctul de taxare pot interveni diverse probleme care să împiedice plata peajului în acel interval foarte scurt.
    8. Se menţionează că, raportându-se la prevederile art. 1 alin. (7^4) coroborat cu alin. (7^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, se poate observa că autoritatea publică, în virtutea faptului că această taxare trebuie să se facă „înaintea trecerii“, nu administrează just aceste costuri ale trecerilor de pod, cu atât mai mult cu cât, după 12 luni, îşi pierd valabilitatea. Or, o persoană nu poate să stabilească exact ce drumuri are de făcut şi când se vor materializa acestea.
    9. Se afirmă că, deşi a achitat acest peaj ce se regăseşte în contul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., totuşi autorul excepţiei are atât calitatea de contravenient, cât şi pe cea de păgubit, mai ales că această sumă este plătită şi nu se mai poate folosi de ea, nici nu o poate retrage, plata fiind efectuată cu o mică întârziere din cauza unor probleme ivite.
    10. Se mai susţine că din cuprinsul art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, raportat la art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, care stabileşte că, la înfiinţare, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. are în structura sa 7 subunităţi denumite direcţii regionale de drumuri şi poduri şi un centru de studii şi cercetare, fără personalitate juridică, nu se poate identifica personalul care constată contravenţiile, fapt ce determină o lipsă de claritate şi previzibilitate a normei.
    11. În final, se apreciază că art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - „Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, referitor la atribuţiile directorului general de a încheia acte juridice în numele şi pe seama Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., potrivit competenţelor sale, creează un „dualism legislativ“ ce îi conferă competenţe juridice, acesta fiind în contradicţie cu prevederile Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
    12. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că stabilirea atât a unei taxe de utilizare a drumurilor naţionale (rovinieta), cât şi a unei taxe de trecere a podului peste Dunăre (peaj) nu încalcă vreo dispoziţie constituţională, întrucât nicio persoană nu este supusă unei duble taxări pentru aceeaşi contraprestaţie. De asemenea, nu se încalcă principiul egalităţii şi nici libertatea de circulaţie a persoanelor, întrucât taxele de utilizare a drumurilor sau de trecere a unui pod sunt justificate de necesitatea folosirii acestora pentru mentenanţa drumurilor şi a podurilor. Totodată, art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prevede în mod clar care sunt persoanele care pot constata contravenţiile prevăzute de acest act normativ, inclusiv personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., iar art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 nu instituie un dualism legislativ.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - „Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 23 martie 2004 cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 14/2024 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 26 ianuarie 2024, fără a schimba soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
    - Art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002:
    "Pe reţeaua de drumuri naţionale din România unde este perceput tariful de utilizare se poate aplica şi tariful de trecere numai pentru utilizarea podurilor, tunelurilor şi trecătorilor de munte.
    [...]
(7^2) Tariful de trecere se achită înainte de trecere.
(7^3) Prin excepţie de la prevederile alin. (7^2), tariful de trecere poate fi achitat până cel târziu la ora 24:00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea.
(7^4) Tariful de trecere neutilizat într-o perioadă de 12 luni de la data achitării îşi pierde valabilitatea.;"

    – Art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002:
    "Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 8 se face de către:
    [...]
    c) personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. care efectuează controlul, în condiţiile prevăzute în normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România:
    (i) în punctele de trecere a frontierei de stat, prin intermediul terminalelor de interogare, în cazul utilizatorilor străini;
    (ii) pe reţeaua de drumuri naţionale din România, în cazul utilizatorilor români, prin intermediul sistemelor de camere video, cu excepţia camerelor video din punctele de trecere a frontierei şi din proximitatea acestora, prevăzute în anexa nr. 5, care sunt destinate exclusiv monitorizării traficului rutier;"

    – Art. 20 - Atribuţiile directorului general - alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003:
    "(1) Directorul general reprezintă C.N.A.D.N.R. în raporturile cu terţii şi are, în principal, următoarele atribuţii:
    [...]
    e) încheie acte juridice în numele şi pe seama C.N.A.D.N.R., potrivit competenţelor;"

    17. Autorul excepţiei apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi,art. 25 privind libera circulaţie, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor constituţionale şi în art. 154 privind conflictul temporal de legi.
    18. Cu titlu prealabil, Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. îşi schimbă denumirea în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017, paragraful 14). De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016, în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003, în statutul companiei şi în toate actele normative sintagma „Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ se înlocuieşte cu sintagma „Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.“.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^4), alin. (7^3) şi (7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 28 mai 2024, şi Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 8 septembrie 2017, stabilind conformitatea acestor norme cu prevederile Constituţiei.
    20. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2024, precitată, paragraful 15, Curtea a reţinut că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de (i) distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România şi de (ii) tipul vehiculului. În prezent, aceasta este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu şi Ruse - numai pentru sensul Giurgiu - Ruse, a podului peste Dunăre între Giurgeni şi Vadu Oii şi a podurilor peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă. Plata tarifului de trecere şi înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei (denumit în continuare SIEGMCR), reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere şi, prin excepţie, poate fi achitat până cel târziu la ora 24:00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, iar contravenţia se consideră săvârşită după expirarea termenului anterior menţionat. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice - camere video în cauzele deduse judecăţii -, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecăţii, personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2), (7^3), art. 8 alin. (1^1) şi art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002].
    21. Referitor la pretinsa încălcare a art. 25 din Constituţie, prin Decizia nr. 64 din 18 februarie 2020, paragraful 26, respingând ca neîntemeiată excepţia, Curtea a reţinut că dreptul la liberă circulaţie se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 257 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 27 iunie 2013). Or, tariful de trecere nu afectează dreptul la liberă circulaţie, acesta constituind expresia voinţei legiuitorului de a stabili prin lege o taxă ce are ca destinaţie repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea infrastructurii rutiere. În raport cu conţinutul dreptului constituţional la liberă circulaţie, Curtea nu a putut reţine încălcarea acestei norme constituţionale prin instituirea tarifului de trecere.
    22. Cu privire la critica de neconstituţionalitate potrivit căreia cetăţenii/utilizatorii sunt discriminaţi în raport cu autorităţile publice, întrucât acestea sunt exceptate de la plata tarifului de trecere, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri. În jurisprudenţa sa recentă, aplicabilă mutatis mutandis şi în cauza de faţă, spre exemplu, Decizia nr. 537 din 24 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 31 iulie 2025, paragraful 12, Curtea a statuat că scutirea autorităţilor publice de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare are o justificare obiectivă şi raţională, întrucât autorităţile respective sunt beneficiare de alocaţii bugetare şi nu ar avea nicio justificare obligarea acestora să plătească din buget o taxă ce revine aceluiaşi buget, în condiţiile în care acestea sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona. Curtea a statuat că principiul egalităţii nu este aplicabil între cetăţeni şi autorităţi publice. Aşa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercită atribuţiile care le sunt stabilite de lege, potrivit competenţei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create.
    23. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, întrucât nu se poate identifica personalul care constată contravenţiile, prin Decizia nr. 306 din 9 mai 2017, precitată, paragraful 25, Curtea a reţinut că prin specificul contravenţiilor sancţionate de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv faptele de a circula fără rovinietă valabilă sau fără peaj valabil, legiuitorul a instituit reguli speciale. Astfel, constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, de către:
    inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin intermediul terminalelor de interogare; poliţia rutieră, prin intermediul terminalelor de interogare; personalul poliţiei de frontieră care îşi desfăşoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, prin intermediul terminalelor de interogare. De asemenea, constatarea se face şi de către personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., desemnat anume, prin consultarea SIEGMCR. Acest sistem informatic permite înregistrarea în format electronic a informaţiilor privind achitarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, gestiunea datelor privind vehiculele pentru care tarifele au fost achitate, monitorizarea şi controlul achitării tarifului de utilizare şi de trecere. Prin urmare, art. 9 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prevede în mod clar care sunt persoanele care pot constata contravenţiile prevăzute de acest act normativ, inclusiv personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., aşa încât critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie este neîntemeiată.

    24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    25. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 ar institui un paralelism legislativ, Curtea constată netemeinicia acesteia, deoarece stabilirea în cuprinsul Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003, a competenţelor consilierului juridic nu reprezintă un paralelism legislativ, care să determine situaţii de incoerenţă şi instabilitate legislativă, faţă de dispoziţiile criticate ce prevăd competenţa directorului general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., în raporturile cu terţii, de a încheia acte juridice în numele şi pe seama companiei.
    26. Curtea reţine că, deşi se invocă în mod formal art. 47, art. 57 şi art. 154 din Legea fundamentală, în realitate, nu se motivează pretinsa contrarietate a prevederilor de lege criticate cu dispoziţiile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.
    27. În final, cu privire la celelalte susţineri ale autorului excepţiei - referitoare la faptul că dispoziţiile criticate instituie o taxare dublă, că autoritatea publică nu administrează în mod just costurile trecerilor de pod, că pot apărea diverse probleme care să împiedice plata tarifului de trecere într-un interval foarte scurt şi că o persoană nu poate să îşi stabilească exact ce drumuri are de făcut şi când se vor materializa acestea - Curtea constată că toate acestea sunt opinii personale ce vizează oportunitatea reglementării tarifului de trecere şi a modalităţii de plată a acestuia, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Bălăucă în Dosarul nr. 25.876/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^4) şi alin. (7^2)-(7^4) şi ale art. 9 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. e) din anexa nr. 1 - „Statutul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România“ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    Elena-Simina Tănăsescu
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 405 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"