Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 404 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 404 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 59 din 23 ianuarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Dumitru Băiţan în Dosarul nr. 12.206/193/2020 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.495D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 13 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 12.206/193/2020, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 1^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Băiţan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că nu poate fi sancţionat contravenţional pentru faptul că locuieşte la strada principală a localităţii care este traversată de un drum administrat de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., pe care aceasta nu îl întreţine, nu îl marchează, acesta aparţinând comunei Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, care, îl întreţine, astfel că autorul se simte discriminat faţă de cei care locuiesc în intravilanul unor municipii traversate de un drum naţional. Astfel este pus în situaţia în care dacă nu deţine rovinietă nu se poate deplasa prin localitatea sa de domiciliu, fiindu-i încălcat dreptul la libera circulaţie.
    6. Ca atare, argumentele avute în vedere de legiuitor, prin reglementarea dispoziţiilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, nu pot fi considerate atât de puternice pentru a justifica în mod obiectiv şi raţional instituirea unui tratament diferenţiat între conducătorii auto care locuiesc în alte localităţi faţă de cei care locuiesc în municipii traversate de drumuri naţionale sau judeţene.
    7. Astfel, dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare între cetăţenii care circulă în localităţile de domiciliu, altele decât municipiile, faţă de cei care locuiesc în aceste municipii şi restrâng exerciţiul dreptului la libera circulaţie.
    8. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 pct. 1^2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Însă, din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea reţine că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Tariful de utilizare se aplică pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum este definită la alin. (1) lit. d), cu excepţia sectoarelor de drum naţional aflate în intravilanul municipiilor între indicatoarele de intrare/ieşire în/din acestea.“.
    13. Autorul excepţiei apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 25 privind libera circulaţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă art. 21 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi art. 20 referitor la egalitatea în faţa legii şi art. 45 privind libertatea de circulaţie şi de şedere din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi Directiva 2004/3-8/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.
    14. Cu titlu prealabil, Curtea observă că, prin art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2016 privind reorganizarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. şi înfiinţarea Companiei Naţionale de Investiţii Rutiere - S.A., precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 28 septembrie 2016, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. îşi schimbă denumirea în Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017, paragraful 14).
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 345 din 11 mai 2017, precitată, Decizia nr. 104 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 3 iunie 2019, Decizia nr. 694 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021, Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1180 din 9 decembrie 2022, şi Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 3 iulie 2024, a constatat conformitatea acestora cu prevederile Legii fundamentale.
    16. Astfel, prin Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2024, precitată, paragraful 17, şi Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, precitată, paragraful 14, Curtea a reţinut, în esenţă, că tariful de utilizare reprezintă o sumă a cărei plată conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, reţeaua de drumuri naţionale din România, reţea concesionată Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. Totodată, Curtea a reţinut că în reţeaua de drumuri naţionale intră drumurile de interes naţional care aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998].
    17. Curtea a mai reţinut că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor de interes naţional şi că tot acesta administrează drumurile de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., care îşi realizează atribuţiile în condiţiile unui contract de concesiune încheiat între acestea. Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor nu sunt însă în administrarea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A., ci a consiliilor locale, potrivit art. 21 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2024, paragraful 18, şi Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, paragraful 15).
    18. Ca atare, prin Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2024, paragraful 19, şi Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, paragraful 16, având în vedere cele anterior menţionate, respectiv regimul de administrare diferit al reţelei de drumuri naţionale din România, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).
    19. Totodată, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu instituie discriminări între persoanele care domiciliază în municipii şi persoanele care domiciliază în alte localităţi, deoarece toate aceste persoane plătesc tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România atunci când vehiculul deţinut circulă pe drumurile aflate în administrarea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. (Decizia nr. 25 din 30 ianuarie 2024, paragraful 20, şi Decizia nr. 351 din 26 mai 2022, paragraful 18).
    20. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 25 din Constituţie, prin Decizia nr. 266 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 16 august 2021, paragraful 17, Curtea a statuat că instituirea responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulaţii. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, „libera circulaţie“, prevăzută de norma constituţională, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale. Totodată, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulaţie se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi la cea din interiorul frontierelor unui stat, vizând atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară (a se vedea şi Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, şi Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).
    21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    22. Cu privire la prevederile invocate din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 29 mai 2015, şi Decizia nr. 51 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 1 martie 2021, Curtea a reţinut că acestea, de principiu, sunt aplicabile în cadrul controlului de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. În acest sens sunt considerentele de principiu reţinute de Curte prin Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012. În speţă, Curtea constată că prevederile invocate din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă la egalitatea în faţa legii şi la libertatea de circulaţie şi de şedere, iar considerentele reţinute mai sus abordează toate aceste aspecte, fiind, în consecinţă, valabile şi cu privire la aceste norme.
    23. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Băiţan în Dosarul nr. 12.206/193/2020 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 404 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 404 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 404 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România