Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 403 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 403 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1145 din 10 decembrie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Dan Băzăvan şi Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 5.248/2/2020/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.029D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantă a instanţei de contencios constituţional în această materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 24 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.248/2/2020/a1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Dan Băzăvan şi Rosemary Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 41-44 şi 47 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, precum şi la art. 7 coroborat cu art. 8 şi art. 25 pct. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie, fiind ambigue şi instituind înţelesuri diferite, ceea ce conduce la stabilirea în mod neunitar a taxelor judiciare de timbru. De asemenea, se mai susţine că art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravine art. 1, 10, 11, 15, 16, 20, 21, 47, 129 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
    6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt norme clare şi previzibile, accesul liber la justiţie neechivalând cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. În ceea ce priveşte prevederile art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa consideră că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate, având în vedere că, deşi cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere definitivă, aceasta se analizează de un alt complet. Soluţionarea cererii în camera de consiliu şi fără citarea părţii nu poate fi considerată o încălcare a garanţiilor procesuale puse la dispoziţia părţilor, fiind vorba despre opţiunea legiuitorului de a se soluţiona cu celeritate o astfel de cerere care nu implică fondul litigiului, părţile având posibilitatea de a depune, în scris, orice înscrisuri consideră că sunt necesare soluţionării cererii de reexaminare.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 7 şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care la data sesizării Curţii Constituţionale prevedeau următoarele:
    - Art. 7: „Acţiunile privind stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.“;
    – Art. 39 alin. (2): „Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare.“.

    11. Curtea observă că ulterior sesizării sale, prin Legea nr. 32/2021 pentru completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 17 martie 2021, dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au fost completate cu un nou alineat, alin. (2), cu următorul cuprins: „(2) Acţiunile şi cererile având ca obiect despăgubiri civile pentru prejudiciile materiale şi morale decurgând din vătămări ale integrităţii fizice şi/sau psihice se taxează cu 100 lei“, textul criticat regăsindu-se la alin. (1) al art. 7. Aşadar, obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    12. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 10 care consacră relaţiile internaţionale, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 privind universalitatea, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 42 referitor la interzicerea muncii forţate, ale art. 43 privind dreptul la grevă, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia. De asemenea, se susţine că art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravine şi prevederilor art. 7 coroborate cu cele ale art. 8 şi ale art. 25 pct. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea reţine că, deşi autorii excepţiei invocă în mod formal încălcarea art. 1, 10, 11, 15, 16, 20, 21, 47, 129 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, în realitate aceştia nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. În acest context, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, şi anume: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.
    14. Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autori. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.
    15. Prin urmare, având în vedere caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate.
    16. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“.
    17. Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate, şi anume condiţia motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 urmează a fi respinsă, în temeiul art. 29 alin. (1) corelat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, ca inadmisibilă.
    18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, aplicând considerentele de principiu ale Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 anterior evocate la prezenta cauză, Curtea observă că autorii indică textul de lege criticat în baza căruia a fost fixată taxa judiciară de timbru şi mai multe articole din Constituţie, însă dintre acestea, se poate reţine în mod rezonabil o minimă critică de neconstituţionalitate doar cu privire la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    19. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 277 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1156 din 6 decembrie 2021, paragraful 14, a statuat că plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor, în temeiul dispoziţiilor art. 56 alin. (1), potrivit cărora cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Îndeplinirea acestei obligaţii constituţionale impuse prin textul de lege criticat vine să dea expresie art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia în România respectarea Constituţiei este obligatorie. Această obligaţie se încadrează între acelea la care face referire art. 15 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au obligaţiile prevăzute de Constituţie. Ca atare, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută o contrarietate între textul de lege criticat şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, aşa încât critica este neîntemeiată.
    20. De asemenea, prin Decizia nr. 306 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 2 august 2019, paragrafele 15 şi 17, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit, în condiţiile în care art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care obţin un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 24 iulie 2015, paragraful 20). În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile ce rezultă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei. De asemenea, Curtea a constatat că taxa judiciară de timbru instituită de dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 are un cuantum fix de 100 lei, acesta fiind un cuantum rezonabil, care nu conduce la încălcarea accesului liber la justiţie.
    21. Totodată, prin Decizia nr. 388 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 13 august 2014, paragraful 19, Curtea a constatat că soluţia legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 22).
    22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Dan Băzăvan şi Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 5.248/2/2020/a1.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 403 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016