Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 399 din 5 iunie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 şi ale art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 399 din 5 iunie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 şi ale art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 672 din 12 august 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 şi ale art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 17.085/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 517D/2018.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 21 mai 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, când Curtea, având în vedere cererea privind amânarea pronunţării asupra cauzei, în vederea depunerii de concluzii scrise suplimentare, în motivarea excepţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 5 iunie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Sentinţa civilă nr. 3.584 din 21 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 17.085/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 şi ale art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Daniel într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind recuzarea executorului judecătoresc.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate şi precizie în privinţa motivelor temeinice de admitere a cererii de recuzare a unui executor judecătoresc.
    5. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii, iar posibilitatea de a formula o cerere de recuzare, atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea persoanei recuzate, constituie o garanţie a asigurării imparţialităţii şi, implicit, a dreptului la un proces echitabil şi chiar protejează persoana care formulează cererea de recuzare, legiuitorul neputând enumera exhaustiv toate cazurile concrete în care pot interveni motive de recuzare pentru lipsa de imparţialitate. Pentru aceste motive se apreciază că nu sunt încălcate nici dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 şi 24 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 şi art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora:
    - Art. 42 alin. (1) pct. 13: „(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: (...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.“;
    – Art. 653 alin. (1): „(1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute la art. 42 şi următoarele.“

    10. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi ale art. 53 - Apărarea drepturilor omului recunoscute cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine că textele de lege criticate nu îndeplinesc cerinţa calitativă a previzibilităţii legii, cu referire la „motivele temeinice de admitere a cererii de recuzare a unui executor judecătoresc“.
    12. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, sau Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 35). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    13. Analizând din această perspectivă textele de lege criticate, Curtea reţine că acestea reglementează un caz de incompatibilitate a executorului judecătoresc, prin trimiterea la cazurile de incompatibilitate a judecătorului, respectiv cazul în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din Codul de procedură civilă, ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa. În legătură cu susţinerile referitoare la lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, Curtea reţine că acesta nu trebuie analizat în mod izolat, ci în corelaţie cu celelalte 12 puncte cuprinse în aceeaşi prevedere legală, care reglementează tot atâtea elemente concrete care pot conduce la incompatibilitatea judecătorului, respectiv, în prezenta cauză, a executorului judecătoresc. Din acest punct de vedere, includerea, la pct. 13, şi a „altor elemente“ care pot naşte îndoieli cu privire la imparţialitate reprezintă o veritabilă normă de protecţie a persoanei care formulează cererea de recuzare, prin lărgirea sferei cazurilor de incompatibilitate cu orice alte elemente concrete care pot fi probate, de către persoana interesată, a fi de natură a prilejui îndoieli asupra imparţialităţii executorului judecătoresc.
    14. Aşa cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa citată a Curţii Constituţionale sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută, astfel încât legiuitorul nu are posibilitatea să enumere toate cazurile în care poate interveni incompatibilitatea judecătorului sau, respectiv, a executorului judecătoresc. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, previzibilitatea legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47, precum şi Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109).
    15. Pentru aceste considerente, în prezenta cauză nu pot fi reţinute susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii.
    16. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi, respectiv art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept şi art. 53 - Apărarea drepturilor omului recunoscute cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că autorul excepţiei nu arată în ce constă pretinsa contrarietate cu textele de lege criticate. Or, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, Curtea nu poate să se substituie autorului excepţiei în formularea criticilor de neconstituţionalitate, astfel încât simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 39).
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Daniel în Dosarul nr. 17.085/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 şi ale art. 653 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina-Loredana Gulie


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016