Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 398 din 10 iunie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 398 din 10 iunie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 932 din 29 septembrie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.129/290/2017 al Judecătoriei Reşiţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.350D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Vest (Timiş) a depus un înscris prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 267 din 22 martie 2012, şi judecarea cauzei în lipsă.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, având în vedere că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că sintagma criticată este suficient de clară. În acest sens, menţionează Decizia nr. 692 din 6 octombrie 2020.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    5. Prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.129/290/2017, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, se sancţionează cu amendă contravenţională între 2.000 şi 20.000 lei nerespectarea prevederilor art. 9 din acelaşi act normativ, fiind prevăzut chiar în procesul-verbal de constatare a contravenţiei că „nu a avut un comportament corect faţă de consumator“.
    7. Se apreciază că norma juridică criticată este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât nu enunţă în mod clar, detaliat, care sunt faptele de natură a atrage sancţiunea contravenţională prin nesocotirea normei juridice, făcând o trimitere generică la noţiunea de „comportament corect“, lăsându-se la aprecierea agentului constatator care fapte sunt de natură a reprezenta un comportament corect faţă de consumator şi care nu, fără a fi stabilite de către legiuitor criterii şi condiţii clare cu privire la mecanismul de constatare şi sancţionare contravenţională.
    8. Se susţine că ambiguitatea normei criticate ridică aceleaşi probleme şi pentru instanţa judecătorească sub aspectul controlului de legalitate al sancţiunii aplicate.
    9. În final, se afirmă că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate nu ar diminua sub nicio formă garanţiile oferite de legiuitor consumatorilor cu privire la conduita operatorilor economici, existând un set întreg şi complex de reguli stabilite prin numeroase acte normative. În acest sens se menţionează, cu titlu de exemplu, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, Legea nr. 202/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare şi publicitatea comparativă şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.
    10. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că textul legal criticat nu conţine nicio reglementare de natură a aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii.“
    15. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, şi ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie. De asemenea, se invocă art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate, din perspectiva unor critici similare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 692 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.324 din 31 decembrie 2020, excepţia fiind respinsă ca neîntemeiată.
    17. Astfel, prin decizia menţionată, paragrafele 13-16, Curtea a statuat că drepturile cetăţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive, şi nicidecum discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producătorii şi comercianţii care beneficiază de plata preţului pentru produsul vândut (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.499 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003). Totodată, Curtea a mai reţinut că funcţionarea normală a economiei de piaţă este perfect compatibilă cu măsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică nu numai că nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin statului, şi anume cea prevăzută la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Aşa fiind, Curtea a statuat că reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce priveşte regimul sancţionator în cazul nerespectării obligaţiilor prevăzute de lege în acest domeniu, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.
    18. În ceea ce priveşte protecţia consumatorilor, prin Decizia nr. 267 din 22 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 22 iunie 2012, Curtea a constatat că actele normative care reglementează cu caracter general acest domeniu sunt Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 24 martie 2008, şi Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007. Analizând aceste acte normative, Curtea a observat că ele conţin prevederi referitoare la drepturile consumatorilor, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii acestora, la obligaţiile operatorilor economici în relaţia cu consumatorii, la protecţia intereselor economice ale consumatorilor, la informarea consumatorilor, la practici comerciale incorecte, la practici comerciale înşelătoare şi la practici comerciale agresive.
    19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie, aplicând jurisprudenţa sa cu privire la claritatea şi previzibilitatea unei norme, Curtea a statuat că sintagma „să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii“ întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot şi trebuie să fie interpretate şi raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992. Aşadar, determinarea şi evaluarea înţelesului sintagmei „să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii“ nu se poate realiza decât în cadrul ansamblului legislativ reprezentat de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, respectiv în corelare cu art. 2 care defineşte înţelesul termenilor din cuprinsul ordonanţei şi cu art. 7 care stabileşte obligaţiile operatorilor economici în relaţia cu consumatorul. Ca atare, semnificaţia comportamentului operatorilor economici rezultă cu claritate din coroborarea dispoziţiilor legale ale întregului act normativ.
    20. Având în vedere cele menţionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    21. Distinct de cele menţionate, cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3), Curtea reţine că, în cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor sau a serviciilor este constatată de reprezentanţii autorităţilor abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică şi sancţiuni, operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiţie temeinicia şi realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum şi legalitatea sancţiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se întocmeşte pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator şi, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forţă probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să-l conteste şi să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realităţii. În acest sens, art. 62 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 stabileşte că prevederile acestui act normativ se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care consacră, în art. 31-36, căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, soluţionarea acestora revenind instanţei judecătoreşti. Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie nu pot fi reţinute, având în vedere că, în acest caz, instanţa judecătorească competentă administrează probele prevăzute de lege, în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, partea interesată având posibilitatea de a formula apărările pe care le consideră pertinente şi utile.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Servicii Energetice Pentru Acasă - SEA Complet - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.129/290/2017 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că prevederile art. 9 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016