Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 397 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 397 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 195 din 13 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Solaris Bus&Coach Sp.Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, în Dosarul nr. 6.246/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 676D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, prin care, în mod justificat, s-a reţinut că sumele în discuţie au scopul de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participanţilor la procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică, fiind o garanţie pentru eventualul prejudiciu produs ca urmare a exercitării cu rea-credinţă a căilor de atac.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 247 din 10 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.246/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Solaris Bus&Coach Sp.Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 101/2016.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sintagma „trebuie să constituie o cauţiune“ se interpretează în sensul că, în situaţia formulării unei contestaţii, operatorului economic îi este impusă constituirea unei cauţiuni pentru fiecare procedură de atribuire a contractelor de achiziţie publică la care participă, nefiind suficientă depunerea cauţiunii pe seama şi la dispoziţia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Se menţionează că apar dificultăţi pentru operatorii economici ce participă la mai multe proceduri de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi care trebuie să constituie cauţiunea în discuţie pentru fiecare contestaţie, aspect justificat şi legitim, dar care nu este proporţional cu scopul urmărit. Se învederează că, astfel cum a reţinut instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa, rolul cauţiunii este acela de a garanta, pe de o parte, buna-credinţă a contestatorului, iar, pe de altă parte, repararea eventualului prejudiciu al autorităţii contractante (Decizia Curţii Constituţionale nr. 501 din 17 septembrie 2019) şi, prin urmare, scopul acesteia este ca, în ipoteza în care se va dovedi că a existat rea-credinţă în formularea contestaţiei şi că a existat un prejudiciu creat autorităţii contractante, să existe sumele indisponibilizate cu titlu de cauţiune. Or, în cauză, acest scop este deja atins prin simpla constituire a cauţiunii într-o altă procedură şi prin indisponibilizarea unor sume pe seama şi la dispoziţia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, sume ce dobândesc o destinaţie specifică, astfel cum prevede art. 1.057 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 68 din Legea nr. 101/2016.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile constituţionale care consacră accesul liber la justiţie. Prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Obiectivele urmărite de legiuitor prin adoptarea măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim, instituirea obligaţiei de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa. Simpla depunere a recipisei de consemnare a cauţiunii constituite anterior pentru alt dosar, având ca obiect o altă contestaţie, formulată în contradictoriu cu altă autoritate contractantă, în cadrul altei proceduri de atribuire, nu conduce la îndeplinirea scopului pentru care a fost introdusă obligativitatea constituirii acestei cauţiuni, respectiv acela de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui comportament necorespunzător al contestatarilor, şi nu dă posibilitatea fiecărei autorităţi contractante din fiecare dosar să se îndestuleze din suma plătită cu titlu de cauţiune, în cazul în care îi este cauzat un prejudiciu prin exercitarea abuzivă a dreptului de a formula contestaţie.
    7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 61^1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că este vizată neconstituţionalitatea prevederilor art. 61^1 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 101/2016, astfel cum acest articol a fost modificat prin art. IV pct. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020 privind modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul achiziţiilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 iulie 2020, şi care au următorul cuprins:
    "(1) Pentru soluţionarea contestaţiei formulate în condiţiile art. 8 sub sancţiunea respingerii acesteia, persoana care se consideră vătămată trebuie să constituie, în termen de maximum 5 zile de la data sesizării Consiliului, o cauţiune stabilită după cum urmează: […]."

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin dispoziţiile art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. IV pct. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020, este reconfigurată modalitatea de stabilire a cuantumului cauţiunii în materia atribuirii contractelor de achiziţie publică atunci când persoana care se consideră vătămată de un act al autorităţii contractante sesizează Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor în vederea anulării actului autorităţii contractante şi obligării acesteia la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere ori pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim. Astfel, raportat la normele criticate, în termen de maximum 5 zile de la data sesizării Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, se depune o cauţiune de 2% din valoarea estimată a contractului, dacă aceasta este mai mică, egală cu sau mai mare decât pragurile valorice de referinţă stabilite prin legislaţia specifică achiziţiilor publice (Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 23 mai 2016, Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 23 mai 2016, toate cu modificările şi completările ulterioare), suma fiind limitată la un plafon maxim, după caz, în funcţie de etapa în care se află procedura, respectiv atât pentru contestaţiile depuse în etapa de până la data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/proiectelor, cât şi pentru contestaţiile depuse în etapa de după data-limită de depunere a solicitărilor de participare/ofertelor/proiectelor.
    13. Astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2020, cu referire la modificările şi completările aduse art. 61^1 din Legea nr. 101/2016, acestea au fost operate tocmai ca urmare a necesităţii clarificării conţinutului acestuia - stabilirea momentului în care se constituie cauţiunea în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, stabilirea unui termen-limită până la data la care se poate depune cauţiunea tocmai pentru a elimina posibilitatea respingerii acţiunii ca inadmisibilă pentru motivul nedepunerii cauţiunii, eliminarea cauţiunii pentru contestaţii judiciare corelativ cu propunerea de instituire a unei taxe judiciare de timbru, având în vedere că în varianta anterioară a legii nu exista, pentru etapa de atribuire, o valoare stabilită a contractului, aceasta fiind valabilă numai după finalizarea procedurii de atribuire prin semnarea contractului; clarificarea modalităţii de restituire a recipiselor de constituire a cauţiunii, a termenului de soluţionare a acestor cereri şi a căilor de atac şi a termenelor de formare a acestora; pentru eliminarea împărţirii în funcţie de valoarea estimată şi valoarea-ofertă câştigătoare; toate cauţiunile se vor raporta la valoarea estimată, fiind stabilite plafoane dacă sunt depuse contestaţii cu privire la documentaţia de atribuire sau clarificări/în etapa de evaluare a ofertelor; termene pentru răspunsul autorităţii contractante cu privire la reţinerea cauţiunii şi deblocarea acesteia. Or, toate aceste aspecte dau eficienţă principiului legalităţii cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    14. Cu privire la instituirea unei cauţiuni prin legislaţia ce reglementează remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, respectiv cuantumul acesteia, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aceasta este rezonabilă, legiuitorul impunând şi un prag maxim până la care poate fi fixată cauţiunea, iar opţiunea acestuia este pe deplin justificată. Contractele de achiziţii publice presupun, de cele mai multe ori, efectuarea de lucrări publice cu un anumit grad de complexitate. Nu orice operator economic are capacitatea logistică şi financiară de a efectua aceste lucrări, mai ales că, de cele mai multe ori, mecanismul de efectuare a lucrărilor presupune investiţii iniţiale ale operatorului economic ce sunt decontate ulterior de stat. Aşadar, operatorii economici nu se află în aceeaşi situaţie juridică, ei neavând toţi aceeaşi capacitate economică de realizare a obiectivelor vizate de contractele de achiziţii publice. Or, dinamica raporturilor juridice existente în domeniul achiziţiilor publice demonstrează că intervenţia legiuitorului era necesară, în condiţiile în care drepturile procesuale au fost exercitate frecvent cu rea-credinţă de către operatori economici care nu aveau capacitatea efectivă de a-şi executa obligaţiile ce rezultau din încheierea contractelor de achiziţii publice. Interesul naţional impune ca statul să poată realiza cu celeritate obiectivele propuse în vederea îmbunătăţirii vieţii cetăţenilor săi, cu respectarea, bineînţeles, a drepturilor şi a intereselor legitime ale eventualilor participanţi la procedurile de achiziţie publică. Prin instituirea cauţiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanţie destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părţii împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condiţiile în care cererea celui ce plăteşte cauţiunea se respinge. Instanţa de contencios constituţional a reţinut că obiectivele urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim şi că instituirea acestei obligaţii de consemnare a cauţiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară şi care păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale - şi interesul individual al justiţiabilului de a avea acces efectiv la instanţă în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziţia sa, şi, prin urmare, nu obstrucţionează accesul liber la justiţie (Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 mai 2022, paragraful 20, şi Decizia nr. 501 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 24 aprilie 2020, paragrafele 33-36). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, cu referire la accesul alternativ la căile de atac în materia atribuirii contractelor de achiziţie publică, respectiv pe calea administrativ-jurisdicţională sau pe cale judiciară, direct în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel că excepţia de neconstituţionalitate, din această perspectivă, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    15. În ceea ce priveşte susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la faptul că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sintagma „trebuie să constituie o cauţiune“ se interpretează în sensul că operatorului economic îi este impusă constituirea unei cauţiuni pentru fiecare procedură de atribuire a contractelor de achiziţie publică la care participă, nefiind suficientă depunerea cauţiunii pe seama şi la dispoziţia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată. Aşa cum sa arătat mai sus cu privire la instituirea cauţiunii, tocmai pentru a da efectivitate scopului pentru care este instituită această cauţiune, respectiv acela de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui comportament necorespunzător al contestatarilor şi de acoperire a eventualelor prejudicii ce ar putea fi produse fiecărei autorităţi contractante prin exercitarea abuzivă a dreptului de a formula contestaţie, prevederile criticate au aplicabilitate în fiecare cauză, potrivit legii, cauţiunea prevăzută de Legea nr. 101/2016 având un regim special, diferit de normele de procedură generale.
    16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Solaris Bus&Coach Sp.Z.O.O. din Bolechowo-Osiedle, Owinska, Polonia, în Dosarul nr. 6.246/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 61^1 alin. (1) partea introductivă din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 397 din 18 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"