Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 396 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 396 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 179 din 9 martie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în Dosarul nr. 1.593/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 89D/2021.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Consiliul Concurenţei, inspectorul de concurenţă Ionuţ-Andrei Costache, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Concurenţei, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, ca inadmisibilă, deoarece nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În acest sens arată că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum s-a arătat şi în faţa instanţei judecătoreşti, vizează însuşi obiectul acţiunii pe fond a cauzei deduse judecăţii, respectiv anularea ordinului de declanşare a investigaţiei, care nu urmărea o finalitate practică, ci se dorea a fi doar un instrument pentru promovarea excepţiei de neconstituţionalitate, aspect ce reiese şi din parcurgerea ulterioară a investigaţiei. Astfel, investigaţia sa finalizat cu adoptarea unei decizii în anul 2024, fiind comunicată în anul 2025, şi, deşi prin decizia respectivă s-a constatat încălcarea normelor de concurenţă, până în prezent, aceasta nu a fost contestată în căile de atac. Or, litigiul principal rămâne lipsit de obiect şi finalitate practică, din moment ce partea nu a contestat însuşi actul final al investigaţiei, respectiv decizia Consiliului Concurenţei, şi chiar dacă s-ar admite excepţia, aceasta nu ar mai produce niciun efect în cauză.
    4. Pe de altă parte, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere normele specifice atât în materia contenciosului administrativ, cât şi în materia concurenţei, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, care se aplică mutatis mutandis şi în cauză şi prin care s-a constatat constituţionalitatea soluţiei legislative criticate (spre exemplu, Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, Decizia nr. 568 din 15 septembrie 2015 şi Decizia nr. 535 din 14 iulie 2015). De asemenea, învederează că legiuitorul trebuia să ţină seama şi de normele contenciosului administrativ, având în vedere că ordinul Consiliului Concurenţei de declanşare a investigaţiei este un act incipient prin care preşedintele Consiliului Concurenţei, în baza hotărârii Plenului Consiliului Concurenţei, ca organism decizional, dispune la nivel administrativ începerea investigaţiei şi indică persoana care este raportor al acestei investigaţii. Or, potrivit jurisprudenţei instanţelor naţionale şi a instanţei de contencios constituţional, un astfel de act nu este un act administrativ per se reglementat de legea contenciosului administrativ, ci este o operaţiune administrativă care stă la baza actului final - decizia Consiliului Concurenţei. Într-o astfel de situaţie, prin propunerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate de a se ataca separat acest ordin, s-ar aduce o încălcare înseşi ordinii de drept, din perspectiva contenciosului administrativ şi a normelor generale, cu precădere a art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia, operaţiunile administrative ce stau la baza actului administrativ se atacă numai odată cu acel act administrativ, aspecte statuate, de asemenea, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. De asemenea, învederează că legislaţia concurenţei oferă numeroase garanţii pentru protejarea intereselor şi drepturilor părţilor, de exemplu, dreptul la apărare, întrucât chiar ordinul de declanşare a investigaţiei, prin elementele obligatorii pe care le conţine, asigură părţii dreptul la apărare prin cunoaşterea coordonatelor în care se începe investigaţia, a persoanelor care au dreptul să efectueze aceste acte în faţa Consiliului Concurenţei, iar, ulterior, pe parcursul procedurii de investigaţie, există numeroase garanţii procedurale ale asigurării dreptului la apărare (punct de vedere faţă de raportul de investigaţie, participarea la audieri, formularea de puncte de vedere scrise şi alte asemenea cu privire la diferite acte procedurale). Prin urmare, arată că nu sunt încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale părţilor menţionate în susţinerea excepţiei şi solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Depune concluzii scrise.
    5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011), şi arată că persoana interesată are dreptul să conteste legalitatea ordinului de declanşare a investigaţiei la finalizarea procedurii de către Consiliul Concurenţei, în virtutea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Aşadar, nu sunt încălcate prevederile constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, iar accesul liber la justiţie nu este afectat, acesta fiind adaptat la specificul activităţii Consiliului Concurenţei. În măsura în care există nelegalităţi pe parcursul investigaţiei, acestea pot afecta rezultatul final al investigaţiei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Sentinţa civilă nr. 1.052 din 28 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.593/2/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 21/1996.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituţionale, deoarece stabilesc faptul că entitatea investigată nu poate ataca ordinul de începere a investigaţiei la momentul emiterii acestuia, aşa cum este situaţia oricărui alt act administrativ, fiind astfel suprimat dreptul entităţii investigate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime; împiedică o entitate supusă investigaţiei să se apere încă de la început împotriva presupuselor „suspiciuni“ care stau la baza declanşării investigaţiei; îngrădesc dreptul de a utiliza procedurile judiciare pentru a înlătura o acuzaţie nejustificată; creează o situaţie absurdă, în detrimentul entităţii supuse investigaţiei, respectiv aceea de a-şi dovedi nevinovăţia abia la finalul investigaţiei. Prin urmare, în speţă, sunt restrânse dreptul unei entităţi (de stat - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei) şi posibilitatea de a contracara un vădit abuz al unei alte instituţii a statului (Consiliul Concurenţei). În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia principiilor invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate fiind constituţionale, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011).
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care au următorul cuprins: „(3) Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.“
    13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul V - Procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor, iar art. 51 din Legea nr. 21/1996 prevede că deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei, printre altele, în aplicarea prevederilor referitoare la practicile anticoncurenţiale, la concentrarea economică, la instituirea măsurilor necesare, adecvate şi proporţionale pentru remedierea disfuncţionalităţilor pieţei, precum şi cu privire la notificările unor operaţiuni de concentrare economică, respectiv decizii de neobiecţiune atunci când constată că operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa acestei legi, se motivează şi se comunică părţilor în termenele prevăzute de lege. În cazul contestării deciziilor respective, instanţa judecătorească poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate, iar în cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu condiţia plăţii unei cauţiuni stabilite conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la creanţele bugetare. În acest context, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.
    15. Faţă de acest conţinut legislativ, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită că acest ordin privind declanşarea unei investigaţii nu se poate ataca şi separat, la momentul emiterii, ceea ce ar restrânge accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.
    16. Cu privire la aceste aspecte, Curtea observă că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 835 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2016, şi Decizia nr. 1.488 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2012. Cu acele prilejuri, Curtea a arătat că dispoziţiile de lege criticate stabilesc tocmai dreptul întreprinderilor sau al asociaţiilor de întreprinderi - persoane fizice sau juridice şi al autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a se adresa instanţei de judecată, desigur, în măsura în care aceste autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996 [„b) autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major“]. Totodată, Curtea a constatat că, în toate cazurile, decizia adoptată de Consiliul Concurenţei, prin care se finalizează investigaţia, poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. Cu aceeaşi ocazie, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, persoana interesată poate ataca şi ordinul privind declanşarea investigaţiei. Faptul că persoana interesată nu poate ataca separat acest ordin nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate, ci, în soluţionarea cererii, instanţa de contencios administrativ este competentă, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, să se pronunţe şi asupra legalităţii ordinului care a stat la baza emiterii actului supus judecăţii. De asemenea, Curtea a arătat că reglementarea atacării odată cu fondul sau separat de fond a unui act administrativ este la latitudinea legiuitorului, acesta putând alege aplicarea uneia sau a alteia din cele două soluţii legislative care sunt, deopotrivă, constituţionale, în ipoteza dată, şi, prin urmare, nu a reţinut pretinsa încălcare, printre altele, a dispoziţiilor art. 21 şi art. 24 din Constituţie (Decizia nr. 835 din 8 decembrie 2015, precitată, paragraful 30).
    17. Astfel, pe de o parte, ordinul de declanşare a investigaţiei reprezintă un act premergător emiterii unor acte administrative, care se încadrează în definiţia prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004. Pe de altă parte, prin acest ordin nu se instituie drepturi şi obligaţii faţă de întreprinderile vizate, ci doar se stabilesc limitele desfăşurării investigaţiei. Ca atare, soluţia adoptată de legiuitor nu afectează caracterul efectiv al exercitării accesului liber la justiţie, coroborat cu dreptul la apărare.
    18. Considerentele mai sus menţionate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, dispoziţiile de lege criticate nefiind de natură să îngrădească dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite şi în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituţie, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la apărare, inclusiv privite prin prisma art. 20 din Constituţie cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, în raport cu prevederile constituţionale antereferite şi menţionate în susţinerea acesteia, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, acestea nu au incidenţă în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituţionale invocate, deoarece dispoziţiile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale în sensul prevăzut de textul constituţional (Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 26), ci vizează aspecte ce ţin de posibilitatea contestării ordinului privind declanşarea unei investigaţii în materie de concurenţă.
    20. Distinct de acestea, pe de o parte, Curtea reţine că unele dintre aspectele învederate de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate se circumscriu noţiunii de omisiune legislativă, aceasta dorind ca instanţa de contencios constituţional să instituie posibilitatea contestării ordinului privind declanşarea unei investigaţii în materie de concurenţă şi separat şi, eventual, la momentul emiterii acestuia. Or, aceste chestiuni excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate, întrucât, în virtutea art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Astfel, Curtea Constituţională nu are competenţa să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigenţele constituţionale şi să constate conformitatea sau contrarietatea acestora cu Constituţia.
    21. Pe de altă parte, cu privire la faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este sau nu supusă verificărilor efectuate de către Consiliul Concurenţei şi dacă aceasta se încadrează sau nu în dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 21/1996, care, în esenţă, stabilesc că dispoziţiile acestei legi se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de (i) întreprinderi sau asocieri de întreprinderi - persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, denumite întreprinderi, (ii) autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major, şi care sunt săvârşite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României, Curtea arată că acestea sunt chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, în sensul stabilirii naturii juridice a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi în ce măsură prevederile Legii nr. 21/1996 sunt incidente în situaţia sa.
    22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în Dosarul nr. 1.593/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 396 din 18 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016