Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 393 din 18 septembrie 2025  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 393 din 18 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 111 din 11 februarie 2026

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina │- preşedinte │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos │- judecător │
│Csaba-Ferenc │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurenţiu Sorescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mircea Gigel Sabou în Dosarul nr. 2.707/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 120D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.707/100/2019, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IIIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea Gigel Sabou într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Maramureş prin care s-a respins acţiunea privind actualizarea cuantumului pensiei militare de stat, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include alte sporuri şi alte adaosuri.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că sintagma „solda de funcţie/salariul de funcţie“ din cuprinsul art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţională, în măsura în care se interpretează în sensul că în aceasta sunt cuprinse sporuri, indemnizaţii şi alte asemenea drepturi.
    6. În acest sens se arată că prin intermediul art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 legiuitorul român a stabilit înţelesul termenilor utilizaţi în cadrul procedurilor de stabilire a „salariilor“ cuvenite militarilor şi a definit expresiile utilizate în acest domeniu pentru a preveni şi limita modalitatea de interpretare discriminatorie a acestora. Termenii utilizaţi în sistemul public de salarizare sunt avuţi în vedere şi aplicaţi deopotrivă şi în domeniul pensiilor militare, întrucât, prin raportare la acest sistem derogatoriu de la dreptul comun, pensia se stabileşte prin raportare la soldele/salariul primite/primit de angajatul activ întro anumită perioadă de referinţă.
    7. Se menţionează că, făcând o analiză punctuală a termenului definit de legiuitorul român, rezultă că „solda de funcţie/salariul de funcţie“ reprezintă salariul de încadrare al unui angajat, stabilit conform normelor speciale care reglementează specificul activităţii, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
    8. Se arată că practica instanţei supreme, concretizată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, trebuie analizată în comparaţie cu art. 7 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează că solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcţie/salariul de funcţie, solda de grad/salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale în bani. Or, prin comparaţie, legiuitorul român a dorit să stabilească prin intermediul Legii-cadru nr. 153/2017 modalităţile de interpretare a termenilor folosiţi pentru stabilirea „salariilor“ personalului militar, dar şi pentru stabilirea pensiilor acestora, dat fiind faptul că pensia este raportată la „salariul“ avut în perioada de activitate.
    9. Astfel, între aceste două noţiuni analizate există o diferenţă clară, respectiv solda de funcţie reprezintă un venit calculat prin raportare la o sumă fixă înmulţită cu un coeficient stabilit de lege - salariul de bază, iar solda lunară include solda de funcţie şi alte venituri obţinute de angajat.
    10. Prin urmare, textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu se defineşte dacă noţiunea „soldă de funcţie/salariu de funcţie“ este o instituţie compusă din mai multe sume sau dacă este independentă de alţi factori ori de alte indemnizaţii. Aşadar, modalitatea de interpretare a normelor juridice analizate trebuie să fie una comparativă şi care să conducă la o excludere reciprocă a noţiunilor, iar nu la o comasare a acestora. Interpretarea vătămătoare este legată de faptul că se apreciază, în mod eronat, că solda de funcţie este de fapt un „salariu compus“, întrucât compunerea salariilor/indemnizaţiilor se face prin raportare la noţiunea „salariu/soldă lunară“. Aşadar, apar ca fiind necesare analiza textului criticat şi excluderea de către instanţa de control constituţional a modalităţilor de interpretare a prevederilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv aceea referitoare la un venit compus şi din alte sporuri sau indemnizaţii - ultimele regăsindu-se doar în cuprinsul soldei lunare.
    11. Făcând trimitere la dispoziţiile art. 3 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, se apreciază că, atât timp cât personalul militar beneficiază de o soldă lunară compusă din solda de funcţie şi din alte sporuri, rezultă că solda de funcţie nu este decât un element din cuprinsul salariului lunar, iar nu salariul lunar în sine.
    12. Se susţine că noţiunea „salariu lunar/soldă lunară“ nu echivalează cu cea de „soldă de funcţie“. Cât timp legiuitorul foloseşte sintagma „solda de funcţie/salariul de funcţie“ în anumite situaţii, rezultă în mod clar că acesta a dorit să se refere la acest element din solda lunară sau din salariul lunar - în sensul de element care compune solda lunară. Or, prin echivalarea noţiunilor „solda de funcţie“ şi „solda lunară“ se creează o discriminare în legătură cu aplicarea acestor două noţiuni, întrucât, în toate situaţiile, solda funcţiei este inferioară soldei lunare sau cel mult egală cu aceasta, în lipsa altor indemnizaţii. Astfel, se creează un tratament diferenţiat pentru persoane aflate în situaţii identice, având în vedere că li se diminuează baza de calcul al drepturilor salariale. Aşadar, este evident că legiuitorul român a utilizat în legislaţia actuală aceste două noţiuni în mod diferenţiat, tocmai pentru a se evita confuziile.
    13. Se mai susţine că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială, sens în care se invocă şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006 şi nr. 667 din 9 noiembrie 2016. Aşadar, apare ca fiind evident faptul că solda de funcţie - venit de bază al militarilor - nu poate include alte sume, în caz contrar aflându-ne în prezenţa unei încălcări a Constituţiei raportat la faptul că solda de funcţie ar fi atât element de bază, cât şi element accesoriu în baza de calcul al pensiei, fapt nelegal şi criticat aspru de Curtea Constituţională.
    14. În final se susţine că instanţa de control constituţional trebuie să stabilească dacă prevederile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 se pot interpreta în sensul că solda funcţiei este un element distinct şi care nu este compus şi din alte elemente accesorii.
    15. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, prin prisma invocării pur formale a textelor din Constituţie.
    16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările ş completările ulterioare, potrivit cărora: „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: [...] b) solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, corespunzător funcţiei îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată;“.
    20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din motivarea acesteia, reiese că, în realitate, aspectele criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate - şi anume că sintagma „solda de funcţie/salariul de funcţie“ din cuprinsul art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţională în măsura în care se interpretează în sensul că în aceasta/acesta sunt cuprinse sporuri, indemnizaţii şi alte asemenea drepturi şi că sunt necesare analiza şi excluderea de către instanţa de control constituţional a modalităţilor de interpretare a acestui text - reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei.
    22. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Referitor la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 164 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024).
    23. Totodată, Curtea a constatat că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este operaţiunea raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34 -, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, Decizia nr. 294 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 25 septembrie 2024, sau Decizia nr. 57 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 14 iulie 2025).
    24. Prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie.
    25. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
    26. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la o excepţie de neconstituţionalitate similară prin Decizia nr. 272 din 29 mai 2025, nepublicată*) în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii.
    *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 272 din 29 mai 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 6 octombrie 2025.

    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Mircea Gigel Sabou în Dosarul nr. 2.707/100/2019 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    Elena-Simina Tănăsescu
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016