Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

$Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 393 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare$

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 393 din 17 noiembrie 2025 referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 117 din 12 februarie 2026

Comenteaza legea

Dosar nr. 1.295/1/2025


┌────────────┬─────────────────────────┐
│            │- preşedintele Înaltei   │
│Lia Savonea │Curţi de Casaţie şi      │
│            │Justiţie - preşedintele  │
│            │completului              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag     │civile                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni       │- preşedintele delegat al│
│Cristina    │Secţiei penale           │
│Marcu       │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lavinia     │- judecător la Secţia I  │
│Curelea     │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Beatrice    │- judecător la Secţia I  │
│Ioana Nestor│civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I  │
│Cristescu   │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lavinia     │- judecător la Secţia I  │
│Dascălu     │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mirela Vişan│- judecător la Secţia I  │
│            │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lucia       │- judecător la Secţia    │
│Tatiana Rog │penală                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Leontina    │- judecător la Secţia    │
│Şerban      │penală                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lavinia     │- judecător la Secţia    │
│Valeria     │penală                   │
│Lefterache  │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Luminiţa    │- judecător la Secţia    │
│Criştiu-Ninu│penală                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adrian Glugă│- judecător la Secţia    │
│            │penală                   │
└────────────┴─────────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.295/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Lia Savonea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror-şef al Secţiei judiciare.
    4. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 589/99/2025, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    6. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus concluzii scrise, înregistrate la 1 septembrie 2025.
    7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Lia Savonea, preşedintele completului, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    8. Doamna procuror-şef Antonia Eleonora Constantin solicită admiterea sesizării, apreciind că sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, şi dezlegarea chestiunii de drept în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, nu trebuie format din judecători specializaţi în materie penală. Susţine argumentele formulate prin concluziile scrise depuse la dosar.
    9. Nefiind întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public, doamna judecător Lia Savonea, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    10. Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 6 iunie 2025, în Dosarul nr. 589/99/2025, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, este format tot din judecători specializaţi în materie penală.
    11. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 iunie 2025 cu nr. 1.295/1/2025, termenul de soluţionare fiind stabilit pentru data de 17 noiembrie 2025.

    II. Dispoziţiile legale ce fac obiectul sesizării
    12. Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 211/2004):
    "ART. 28
    (1) Cererea de compensaţie financiară se depune la tribunalul în a cărui circumscripţie domiciliază victima şi se soluţionează de doi judecători din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.
    (2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin 2 judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului.
    (3) Adunarea generală a judecătorilor tribunalului desemnează, pentru o perioadă de 3 ani, şi un număr egal de judecători supleanţi ai judecătorilor care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
    (4) Judecătorii supleanţi prevăzuţi la alin. (3) participă la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilităţii de participare a unuia sau a ambilor judecători care alcătuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
    (5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului.
    ART. 31
    (1) Cererea de compensaţie financiară şi cererea privind acordarea unui avans din compensaţia financiară se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea victimei.
    (2) Participarea procurorului este obligatorie.
    (3) În vederea soluţionării cererii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate să audieze persoane, să solicite documente şi să administreze orice alte probe pe care le consideră utile pentru soluţionarea cererii.
    (4) Soluţionând cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor în complet format din doi judecători poate pronunţa, prin hotărâre, una dintre următoarele soluţii:
    a) admite cererea şi stabileşte cuantumul compensaţiei financiare sau, după caz, al avansului din aceasta;
    b) respinge cererea dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru acordarea compensaţiei financiare sau, după caz, a avansului din aceasta.
    (5) Hotărârea prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunică victimei.
    (6) Hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, în termen de 15 zile de la comunicare."

    13. Articolul 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, în forma anterioară modificării aduse prin art. I pct. 15 din Legea nr. 272/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor (Legea nr. 272/2024), avea următorul cuprins: „Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin doi judecători, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului“.

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    14. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la 4 februarie 2025, petentul a solicitat acordarea compensaţiei financiare în limita sumei de 10.000 de lei, cu titlu de daune morale, arătând că a fost victima unei infracţiuni intenţionate care a avut ca urmare vătămarea corporală, mai exact infracţiunea de „tentativă la tâlhărie calificată“, prevăzută de art. 31 alin. (1) raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, faptă ce a făcut obiectul Dosarului penal nr. 6.113/245/2024 al Judecătoriei Iaşi.
    15. De asemenea, s-a mai arătat că, prin Sentinţa penală nr. 2.283 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Judecătoria Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 11 din 10 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Iaşi, în baza art. 396 alin. (2) şi (10) din Codul de procedură penală, instanţa l-a condamnat pe inculpatul A., aflat în arest preventiv, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare, iar în baza art. 23 alin. (3) din Codul de procedură penală s-a admis acţiunea, iar inculpatul anterior menţionat a fost obligat să plătească părţii civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.
    16. Prin Sentinţa civilă nr. 4 din 28 februarie 2025, Tribunalul Iaşi, în baza art. 21 raportat la art. 31 din Legea nr. 211/2004, a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect acordarea compensaţiei financiare, formulată de petent.
    17. În motivare, prima instanţă a reţinut că, în speţă, petentul a solicitat acordarea compensaţiei financiare în limita sumei de 10.000 lei, arătând faptul că nu a primit suma de bani cu titlu de despăgubire de la persoana condamnată sau indemnizaţie de la societăţi de asigurare.
    18. Analizând dispoziţiile art. 21 şi 22 din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor a reţinut că, pentru acordarea compensaţiei financiare, persoana ce solicită sumele de bani trebuie să îndeplinească, printre altele, condiţia de a fi victima uneia dintre infracţiunile prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. a) din acest act normativ.
    19. Chiar dacă în accepţiunea limbajului comun „vătămarea corporală“ poate fi înţeleasă ca orice „suferinţă fizică“ adusă unei persoane, nu trebuie omis că, cel puţin în dreptul penal, acţiunile umane ce reprezintă infracţiuni sunt clasificate după anumite criterii, dintre care cel mai important este cel al gravităţii faptei (intensităţii atingerii valorii sociale ocrotite). Pornind de la această constatare, se observă că legiuitorul nu a acordat oricărei victime a oricărei infracţiuni vocaţie de a solicita acordarea de compensaţii financiare, ci doar celor care au suferit de pe urma unei infracţiuni de o anumită gravitate sau anumitor categorii de victime, cum sunt cele din categoria persoanelor vulnerabile.
    20. Analizând teleologic şi gramatical textul art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004, sintagma infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei urmează celei care trimite direct la infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal. Astfel, se observă, cu claritate, că legiuitorul a avut în vedere doar celelalte situaţii în care infracţiunea de vătămare corporală este absorbită în conţinutul altor infracţiuni intenţionate, şi nu situaţia pretinsă de petent, respectiv că orice suferinţă fizică justifică acordarea compensaţiilor.
    21. Din analiza probelor administrate în cauză Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor a constatat că petentul a fost despăgubit în Dosarul penal nr. 6.113/245/2024 al Judecătoriei Iaşi, prin Sentinţa penală nr. 2.283 din 17 octombrie 2024, fiind victima infracţiunii de „tentativă la tâlhărie calificată“, prevăzută de art. 31 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) din Codul penal, în urma căreia a suferit vătămări ce au necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni specifice infracţiunii de loviri sau alte violenţe, prevăzută de dispoziţiile art. 193 alin. (2) din Codul penal.
    22. În concluzie, s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, respectiv că petentul nu este victima infracţiunii de vătămare corporală sau a vreunei alte infracţiuni intenţionate care a avut ca urmare vătămarea corporală, fiind respinsă, ca nefondată, cererea având ca obiect compensaţia financiară.
    23. Petentul a formulat contestaţie împotriva acestei sentinţe civile, susţinând că din înregistrarea şedinţei de judecată din data de 19 februarie 2025 rezultă că preşedintele Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor a exercitat presiuni asupra procurorului de şedinţă pentru a-şi schimba concluziile de admitere a cererii de acordare de compensaţii financiare şi a dat cuvântul pe o chestiune invocată din oficiu de către instanţă doar reprezentantului Ministerului Public, privând astfel petentul, care a solicitat judecata în lipsă, de dreptul la apărare.
    24. Contestatorul a mai arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând că Legea nr. 211/2004 este o lege în materie civilă, iar cererile formulate în baza acestei legi se judecă potrivit procedurii necontencioase judiciare prevăzute de cartea a III-a din Codul de procedură civilă, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 211/2004.
    25. Prin Cererea depusă la data de 4 iunie 2025, contestatorul a invocat nelegala compunere a Completului civil recurs-2 şi a solicitat ca prezenta cauză să fie repartizată spre soluţionare unui complet compus din judecători specializaţi în materie penală.
    26. Această solicitare a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, ce a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, contestatorul considerând că şi instanţa/comisia de control trebuie să fie alcătuită din judecători specializaţi în materie penală.
    27. La termenul de judecată din 5 iunie 2025, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a pus în discuţie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind alcătuirea completului de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.

    IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    28. Atât contestatorul, cât şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi au pus concluzii de admitere a sesizării, contestatorul opinând, prin invocarea excepţiei privind nelegala compunere a completului de judecată, că şi judecătorii din cadrul curţii de apel care soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor de la nivelul tribunalului ar trebui să fie specializaţi în materie penală.
    29. După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, contestatorul nu a formulat un punct de vedere.

    V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere asupra sesizării
    30. În ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării, instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, argumentând astfel: (i) cauza este în curs de judecată, în faţa instanţei care soluţionează contestaţia menţionată la art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004; (ii) cauza este în faza procesuală a contestaţiei, Curtea de Apel Iaşi judecând în ultimă instanţă; (iii) Curtea de Apel Iaşi este competentă material şi teritorial să judece calea de atac declarată; (iv) de lămurirea modului de interpretare/ aplicare a dispoziţiilor art. 31 alin. (6) prin raportare la art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 depinde chiar soluţionarea fondului cauzei, în discuţie fiind specializarea judecătorilor care alcătuiesc completul ce judecă contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor; conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, noţiunea de soluţionare pe fond a cauzei trebuie înţeleasă lato sensu, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, condiţie îndeplinită în speţă; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere este nouă, întrucât problema de drept nu a fost analizată în doctrina de specialitate, iar în urma consultării practicii judiciare s-au identificat soluţii de declinare a competenţei materiale pronunţate de secţiile civile din cadrul curţilor de apel Cluj şi Ploieşti în favoarea secţiilor penale din cadrul aceloraşi curţi de apel; (vi) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    31. Exprimându-şi punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanţa de trimitere a reţinut că cererea de acordare a unor compensaţii financiare, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 211/2004, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi după intrarea în vigoare a modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 272/2024, fiind soluţionată de un complet format din 2 judecători din cadrul tribunalului.
    32. Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, aşa cum au fost modificate începând cu data de 8 noiembrie 2024 (prin Legea nr. 272/2024), „Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcătuită din cel puţin 2 judecători specializaţi în materie penală desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului“.
    33. Din expunerea de motive a proiectului de act normativ reiese că iniţiatorii au urmărit modificarea Legii nr. 211/2004, în sensul că se aduc minime modificări privind soluţionarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secţia penală şi să se soluţioneze de judecători specializaţi în materie penală, care sunt familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei (pagina 3 paragraful 4).
    34. Într-adevăr, dispoziţiile cuprinse în art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, potrivit cărora hotărârea poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel, nu cuprind referiri cu privire la specializarea judecătorului ori a secţiei în calea de atac. Însă, atunci când hotărârea atacată provine de la o instanţă de fond care este structurată în secţii/completuri specializate, competenţa instanţei în calea de atac este una derivată din competenţa primei instanţe care a judecat efectiv procesul.
    35. Or, nu poate fi omis faptul că la nivelul Curţii de Apel Iaşi există, de asemenea, secţii specializate, organizate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările ulterioare (Legea nr. 304/2022), aşa că litigiile care impun o specializare a judecătorului în materie penală revin spre soluţionare Secţiei penale şi pentru cauze cu minori şi de familie din cadrul acestei instanţe.
    36. În sensul acestei opinii se impune a fi amintită şi statuarea cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii care, prin Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 26 iunie 2023, a stabilit următoarele: competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.
    37. În forma iniţială a legii nu a fost prevăzută nicio specializare a judecătorilor care alcătuiau comisia chemată să soluţioneze cererea pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, astfel că la nivelul instanţelor judecătoreşti această lipsă de specializare a fost interpretată în sensul că atât comisia, cât şi completul din cadrul curţii de apel care judecă contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de comisie se constituie la nivelul secţiilor civile.
    38. Ulterior însă legiuitorul a intervenit, precizând expres ca judecătorii care formează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor să fie specializaţi în materie penală, astfel încât cererile menţionate anterior sunt în continuare alocate în materie civilă şi înregistrate de secţiile civile ale tribunalelor, deşi judecătorii care soluţionează astfel de cereri sunt specializaţi în materie penală. Nu acesta este şi cazul dosarului de faţă, care a fost soluţionat de un complet constituit în cadrul secţiei penale a Tribunalului Iaşi, obiectul cererii fiind menţionat în materie civilă.
    39. Or, în raport cu toate aceste elemente, concluzia ce se poate reţine este aceea că cereri precum cea de faţă au fost considerate ca făcând parte din domeniul civil pentru că iniţial nu a fost prevăzută nicio specializare a judecătorilor care formau comisia, legea lămurind acest aspect prin modificarea adusă în anul 2024, când s-a precizat expres că o astfel de comisie este formată din cel puţin doi judecători specializaţi în materie penală. În cazul acesta, specializarea judecătorilor se răsfrânge şi asupra componenţei completului care soluţionează contestaţia, întrucât există o dispoziţie expresă în sensul acestei specializări, chiar dacă numai la nivelul comisiei de la nivelul tribunalului.
    40. O interpretare în sensul că nu este necesar ca judecătorii care soluţionează contestaţia la curtea de apel să aibă o anumită specializare, nici civilă, nici penală, poate fi doar în sensul că această contestaţie să fie soluţionată de judecători cu o specializare similară celor care au dat prima hotărâre, în caz contrar punându-se în discuţie însuşi dreptul de acces la instanţă al contestatorului, care se vede în situaţia ca cererea să îi fie soluţionată de judecători cu o specializare în materie penală, dar contestaţia să îi fie soluţionată de judecători fără nicio specializare în materie penală.
    41. Drept urmare, punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este pentru admiterea sesizării şi interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, în sensul că membrii completului care soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor ar trebui să fie specializaţi tot în materie penală, astfel cum legea impune în mod expres în cazul judecătorilor care formează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor de la nivelul tribunalului.

    VI. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    42. Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a rezultat că, după intervenirea modificării aduse art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, prin Legea nr. 272/2024, s-au conturat două opinii, după cum urmează:
    43. Într-o opinie s-a apreciat, asemenea punctului de vedere exprimat de instanţa de sesizare, că membrii completului de judecată care soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor ar trebui, de asemenea, să fie specializaţi în materie penală, astfel cum legea impune în mod expres în cazul judecătorilor care formează Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor de la nivelul tribunalului.
    44. Argumentele invocate în susţinerea acestei opinii au vizat împrejurarea că procedura de soluţionare a cererii de compensaţie financiară este strâns legată de soluţionarea laturii civile din procesul penal, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 272/2024. De asemenea, au fost avute în vedere dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023, cu referire la competenţa derivată a instanţei de control judiciar din competenţa specializată a primei instanţe.
    45. Într-o altă opinie s-a considerat că soluţionarea contestaţiei este de competenţa secţiei civile din cadrul curţii de apel, apreciindu-se că această cale de atac reprezintă o instituţie de drept procesual civil, iar Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 nu este incidentă, invocându-se în schimb statuările din Decizia nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025.
    46. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

    VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    47. Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante:
    - Decizia nr. 6 din 26 mai 2025 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările anterioare Legii nr. 272/2024 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, contestaţia formulată împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituită în cadrul tribunalelor, prin care s-a soluţionat cererea de compensaţie financiară sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta, se judecă în complet format din doi judecători, după regulile specifice judecării căii de atac a apelului din procedurile necontencioase.“;
    – Decizia nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 26 iunie 2023, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi 136 din Codul de procedură civilă, competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina:
    – cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac;
    – în considerarea obiectului şi naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanţa de fond, în cazul soluţionării în prim grad de jurisdicţie a litigiului de către o instanţă care nu cuprinde structuri specializate (secţii/completuri).“

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    48. Prin Decizia nr. 451 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 23 decembrie 2022, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, constatând că dispoziţiile art. 28 alin. (2)-(4) din Legea nr. 211/2004 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

    IX. Punctul de vedere al procurorului general
    49. Prin concluziile scrise transmise la dosar la 1 septembrie 2025, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă sunt îndeplinite, arătând că, în interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, nu trebuie format din judecători specializaţi în materie penală.
    50. În sprijinul acestei opinii a arătat că interpretarea literal-gramaticală a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) şi art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 conduce la concluzia că legiuitorul român a dorit să impună obligativitatea specializării în materie penală a judecătorilor doar cu privire la componenţa comisiei din cadrul tribunalului, nu şi cu privire la componenţa completului din cadrul curţii de apel învestit cu judecarea contestaţiei împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit într-adevăr să extindă cerinţa specializării în materie penală şi asupra judecătorilor din cadrul curţii de apel chemaţi să judece contestaţia prevăzută de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, putea să prevadă expres această chestiune cu ocazia modificărilor recente aduse actului normativ.
    51. Comisia din cadrul tribunalului, deşi actualmente este compusă obligatoriu din judecători specializaţi în materie penală, totuşi nu constituie o secţie a instanţei şi nici măcar un complet de judecată al tribunalului specializat în materie penală, ci reprezintă, conform legii, o veritabilă jurisdicţie specială autonomă.
    52. Includerea în comisie a unor judecători specializaţi în materie penală este justificată în expunerea de motive a Legii nr. 272/2024 prin necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestor judecători, despre care legiuitorul a considerat că sunt mai familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi impactul pe care acestea îl au asupra victimei.
    53. Ministerul Public a apreciat că Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi interpretată în sensul că impune specializarea în materie penală a completului curţii de apel învestit cu judecarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, în absenţa unei prevederi exprese în acest sens. Compunerea instanţei de control judiciar este guvernată de reglementarea specială din Legea nr. 211/2004, precum şi de reglementările generale din Legea nr. 304/2022 şi din Codul de procedură civilă.
    54. Totodată, a arătat că trebuie avute în vedere efectele Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025, care defineşte clar natura procedurii în discuţie (civilă necontencioasă) şi demontează astfel analogia cu situaţiile juridice soluţionate prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care instanţa supremă a acceptat că instanţele de control judiciar au o competenţă materială procesuală specializată, derivată din specializarea primei instanţe, care rămâne câştigată procesului, chiar şi atunci când a fost greşit stabilită.
    55. După publicarea Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 30 iulie 2025, instanţele judecătoreşti sunt obligate să se conformeze interpretării date de instanţa supremă, astfel că toate contestaţiile vor fi judecate ca apeluri necontencioase civile, indiferent de practica judiciară anterioară.
    56. Ca atare, soluţiile de declinare a competenţei de la secţia civilă la secţia penală nu mai au temei legal după intervenirea acestei decizii de unificare a practicii judiciare, întrucât s-a clarificat că legea specială instituie o procedură necontencioasă civilă. Aşadar, pornind de la clarificările oferite prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public consideră că specializarea în materie penală nu este obligatorie pentru judecătorii din completul învestit cu judecarea contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
    57. Aceste aspecte, coroborate cu orientările doctrinare constante şi consistente, care au prezentat compensarea victimelor ca fiind o procedură judiciară specială de natură civilă necontencioasă, introdusă la iniţiativa persoanelor vătămate în temeiul Directivei 2004/80/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracţionalităţii şi distinctă de acţiunea civilă din procesul penal, susţin pe deplin concluzia că Legea nr. 211/2004 prevede o cale de atac ordinară împotriva hotărârilor Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor din cadrul tribunalului, care este de competenţa secţiilor civile ale instanţelor, chiar dacă materia interferează cu domeniul penal.
    58. Opţiunea legiuitorului ca judecătorii comisiei din cadrul tribunalului să fie specializaţi în materie penală nu atrage automat obligativitatea ca şi completul din cadrul curţii de apel să fie alcătuit numai din judecători specializaţi în materie penală, întrucât o asemenea viziune juridică echivalează cu înfiinţarea, pe calea interpretării de tip analogic, a unui complet specializat neprevăzut de lege. Un asemenea demers contravine flagrant dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie şi ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, care stabilesc foarte clar că existenţa unor instanţe/secţii/completuri specializate este posibilă doar în temeiul legii.
    59. Or, în cazul de faţă, legea prevede doar că instanţa competentă este curtea de apel, fără vreo altă cerinţă de compunere specială. Rezultă că orice complet legal constituit în cadrul secţiilor civile de la nivelul curţii de apel, cu respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor, este competent să judece contestaţia, fără nicio condiţionare legată de specializarea în materie penală a judecătorilor care intră în componenţa acestuia.

    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    60. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, iar soluţia propusă pe fondul chestiunii de drept a fost în sensul că completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, este format tot din judecători specializaţi în materie penală.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XI.1. Asupra admisibilităţii sesizării
    61. Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ţinută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    62. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate anterior se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie instituite de legiuitor în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile - care au fost decelate în jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltate pe marginea mecanismului procedural în discuţie -, condiţii care sunt întrunite în cazul sesizării pendinte.
    63. Astfel, întrebarea instanţei a fost formulată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a compensaţiei financiare, sub forma daunelor morale, victimei unei infracţiuni. Litigiul se află pe rolul curţii de apel, secţia civilă, care a fost învestită, în condiţiile art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, cu soluţionarea unei contestaţii împotriva sentinţei tribunalului, aceasta fiind singura cale de atac prevăzută de lege în această materie.
    64. Prin urmare, sunt întrunite primele două condiţii de admisibilitate a sesizării, privitoare la existenţa unui litigiu în curs de judecată, pe rolul completului unei instanţe care judecă pricina în ultimă instanţă, deoarece hotărârea pe care o pronunţă curtea de apel este definitivă.
    65. Este îndeplinită şi condiţia ca sesizarea să privească o chestiune de drept care să fie reală, veritabilă, de natură să suscite interpretări diferite şi care să justifice intervenţia instanţei supreme pentru o rezolvare de principiu. Instanţa de trimitere cere să se stabilească dacă, în raport cu conţinutul prevederilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, completul de judecată din cadrul curţii de apel care judecă contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor trebuie format tot din judecători specializaţi în materie penală, simetric celor care au judecat cererea în fond şi a căror specializare a fost impusă, cu titlu de noutate, prin ultimele modificări aduse Legii nr. 211/2004.
    66. Lămurirea acestei chestiuni este esenţială pentru legalitatea compunerii instanţei care soluţionează calea de atac a contestaţiei şi, prin urmare, pentru legalitatea activităţii sale ce se va finaliza cu decizia pe care o pronunţă.
    67. Există deja, în fază incipientă, practică judiciară divergentă la nivelul instanţelor învestite cu rezolvarea contestaţiei împotriva soluţiei date de către Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor cererii de acordare a compensaţiei financiare ori a unui avans din compensaţie, ca urmare a declinărilor reciproce intervenite între secţiile civile şi cele penale ale curţilor de apel pe rolul cărora au ajuns spre soluţionare cauze aflate în acest stadiu procesual, în timp ce alte curţi de apel continuă să soluţioneze aceleaşi contestaţii prin secţiile lor civile. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a fost deja chemată să se pronunţe asupra competenţei material-procesuale a secţiilor curţilor de apel, pronunţând până în prezent două regulatoare prin care a atribuit secţiilor civile ale curţilor de apel implicate judecata contestaţiilor, în esenţă, sprijinit pe argumente decurgând din dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    68. Chestiunea competenţei de soluţionare a căii de atac a contestaţiei prevăzute de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004 între cele două secţii ale curţilor de apel este una de interes şi a suscitat din partea colectivelor de judecători consultate exprimarea unor păreri, de asemenea divergente, în esenţă, precizându-se că, faţă de noua voinţă a legiuitorului care a stat la baza ultimei modificări aduse Legii nr. 211/2004 şi, în mod specific, dispoziţiilor art. 28 alin. (2), în prezent adunările generale ale judecătorilor de la nivelul tribunalelor au desemnat noi judecători, specializaţi în drept penal, care să facă parte din Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor; s-a precizat şi că în programul informatic Ecris s-a configurat completurilor în materie penală de la tribunale un astfel de obiect, fiind inconsecvent, în aceste condiţii, ca la instanţa superioară acelaşi obiect să figureze ca alocat completurilor de judecată de la secţia civilă.
    69. Este întrunită şi condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, sub acest aspect fiind de precizat că, separat de motivele de nelegalitate şi netemeinicie din cuprinsul căii de atac formulate, până la primul termen de judecată, petentul şi-a suplimentat criticile invocând nelegala compunere a completului civil învestit cu soluţionarea contestaţiei şi repartizarea acesteia spre soluţionare unui complet compus din judecători specializaţi în materie penală. Prin urmare, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva sentinţei tribunalului, ce a fost pronunţată de judecători specializaţi în materie penală, este ţinută prioritar să tranşeze asupra excepţiei vizând nelegala sa compunere şi, implicit, asupra necesităţii declinării cauzei spre competentă soluţionare unui complet compus din judecători specializaţi în materie penală.
    70. Mai trebuie precizat că în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a statuat constant că obiectul sesizării l-ar putea constitui atât o chestiune de drept material, cât şi una de drept procesual, dacă, prin consecinţele pe care le produc, interpretarea şi aplicarea normei de drept au aptitudinea să determine soluţionarea pe fond a cauzei, respectiv rezolvarea raportului de drept dedus judecăţii. Interpretarea dispoziţiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată (specializarea judecătorilor) influenţează direct legalitatea hotărârii ce se va pronunţa asupra contestaţiei, fiind o premisă fundamentală în soluţionarea cu respectarea legii a fondului cauzei.
    71. Chestiunea de drept este nouă, generată de dispoziţii legale de dată recentă, cu efecte modificatoare asupra unui act normativ mai vechi, ale cărui prevederi iniţiale nu stipulau necesitatea unei anume specializări a judecătorilor care urmau să facă parte din Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor. Pe acest fond şi pornind de la modelul său de inspiraţie franceză, comisia instituită prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 211/2004, în forma sa iniţială, a fost receptată în doctrină şi, ulterior, şi în jurisprudenţă drept o jurisdicţie civilă. Prin ultima modificare adusă legii la nivelul anului 2024, legiuitorul a impus condiţia ca activitatea Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor să fie asigurată prin judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor de la nivelul tribunalelor.
    72. Din comunicările realizate cu instanţele judecătoreşti din ţară a rezultat că, la nivelul acestora, în perioada de după intrarea în vigoare a actului normativ modificator au avut loc adunări generale la nivelul tribunalelor care au desemnat judecători specializaţi în materie penală care să asigure desfăşurarea activităţii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor instituite prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 211/2004.
    73. În schimb, în tăcerea legii, care nu a cuprins o reglementare similară în privinţa instanţei care judecă contestaţia împotriva sentinţei pronunţate de comisie, la nivelul curţilor de apel au început să apară conflicte negative de competenţă ca urmare a dezînvestirilor reciproce între secţiile civile şi penale ale acestora, în timp ce, la nivelul altor curţi de apel contestaţiile au continuat să fie soluţionate de instanţele civile.
    74. În sfârşit, asupra chestiunii de drept sesizate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    XI.2. Asupra fondului sesizării
    75. Aşa cum s-a reţinut în paragraful 47 al Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe fondul inexistenţei vreunei calificări în corpul legii a naturii sale juridice şi al absenţei oricărei precizări a specializării judecătorilor care urmau să facă parte din aceasta, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, instituită prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 211/2004, a fost receptată în doctrină şi - cu excepţia unor izolate soluţii jurisprudenţiale datând din faza incipientă de aplicare a legii - în jurisprudenţă drept o jurisdicţie civilă, după modelul său francez.
    76. Încă de la data adoptării Deciziei nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a semnalat schimbarea opticii legiuitorului asupra naturii juridice a Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, marcată de recentele modificări aduse formei iniţiale a legii prin dispoziţiile Legii nr. 272/2024 şi, în special, prin cele aduse art. 28 alin. (2), în privinţa cărora noul act normativ a introdus specificaţia privind alcătuirea comisiei „din cel puţin doi judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de adunarea generală a judecătorilor tribunalului“.
    77. Există, aşadar, o schimbare fundamentală la nivelul situaţiei juridice, premisă care a favorizat, iniţial, o calificare a activităţii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor ca fiind cea a unei jurisdicţii civile, marcată de schimbarea opţiunii legiuitorului, care a impus cerinţa specializării în materie penală a judecătorilor care asigură activitatea comisiei.
    78. Mai trebuie făcută precizarea că, aşa cum se reţine expres în paragraful 49 al deciziei de recurs în interesul legii mai sus menţionate, dezlegările acesteia au oferit soluţii unificatoare asupra unei jurisprudenţe provenind din jurisdicţiile civile, adică de la acele formaţiuni de judecată care soluţionaseră, în primă instanţă şi apoi în calea de atac a contestaţiei, cererile de acordare de către stat a compensaţiilor financiare ori numai a unui avans din compensaţie victimelor infracţiunilor, prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 211/2004 în forma de până la modificarea adusă prin Legea nr. 272/2024, observându-se că cea mai recentă hotărâre din jurisprudenţa divergentă data din martie 2024, în timp ce legea modificatoare menţionată a intrat în vigoare în noiembrie 2024.
    79. Dintru început se înţelege că dezlegările Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nici nu ajută şi nici nu obstaculează actuala dezlegare asupra chestiunii de drept sesizate, impunându-se realizarea unei analize autonome în privinţa eventualelor consecinţe ale noii reglementări asupra modului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor instituite prin dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, şi, implicit, asupra naturii sale juridice ori a regulilor de drept aplicabile activităţii acesteia.
    80. În expunerea de motive care a însoţit proiectul de act normativ modificator, adoptat sub forma Legii nr. 272/2024, s-a arătat că, din punct de vedere tehnic, „proiectul de lege rezolvă problema evidenţei deficitare a cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, în condiţiile în care, de lege lata, membrii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor unor infracţiuni se desemnează dintre toţi judecătorii de la secţiile tribunalului, nu de la o singură secţie, astfel cum este conceput sistemul de evidenţă Ecris. În consecinţă, se aduc minime modificări regulilor de procedură privind soluţionarea acestor cereri, astfel încât înregistrarea acestor cauze să se realizeze la secţia penală şi să se soluţioneze de către judecători specializaţi în materie penală, care sunt mai familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei“.
    81. Paragraful anterior este suficient de edificator asupra voinţei noului legislator şi asupra scopului pe care l-a urmărit prin schimbarea conţinutului art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004: pe de o parte, asigurarea unei mai bune evidenţe în privinţa cauzelor având ca obiect cererile prevăzute de Legea nr. 211/2004, prin înregistrarea lor la o singură secţie, corespunzător regulilor de evidenţă proprii sistemului electronic Ecris, iar, pe de altă parte, soluţionarea acestor cereri de către judecători specializaţi în materie penală care sunt mai familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei.
    82. În atingerea acestor obiective, iniţiatorii actului normativ îşi propun minime modificări aduse regulilor de procedură privind soluţionarea cererilor în discuţie, înregistrarea acestor cauze la secţia penală şi soluţionarea lor de către judecători specializaţi în materie penală, pentru valorificarea experienţei profesionale specifice a acestora.
    83. În acest context legislativ nou devine pertinentă întrebarea dacă se mai poate vorbi despre existenţa unei jurisdicţii civile în ceea ce priveşte activitatea Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor instituite prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 211/2004 şi, mai departe, dacă instanţa competentă să soluţioneze calea de atac a contestaţiei trebuie să beneficieze de aceeaşi specializare ca a judecătorilor care soluţionează cererea în primă instanţă.
    84. Rămân de actualitate consideraţiile expuse la paragrafele 51-58 ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe baza cărora s-a statuat asupra trăsăturilor comisiei instituite prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 211/2004, de structură jurisdicţională specială, un complet de doi judecători, aşadar o instanţă de judecată în sensul restrâns al termenului care funcţionează după toate regulile specifice activităţii jurisdicţionale, care presupun administrarea şi evaluarea de probe, determinarea unei situaţii de fapt la care se aplică legea, activitate în cadrul căreia Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor „spune dreptul“, soluţionând cauza în fond, cu plenitudine de jurisdicţie, printr-o hotărâre care este supusă comunicării şi susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei.
    85. Pornind de la scopul şi intenţia legiuitorului actual, care a preconizat ca cererile pentru acordarea de către stat de compensaţii victimelor unor infracţiuni să fie înregistrate la secţia penală a tribunalelor, iar soluţionarea lor să se realizeze de judecători specializaţi în materie penală, este greu de descris în prezent activitatea comisiilor de soluţionare a acestor cereri ca fiind cea a unei jurisdicţii civile. Atunci când se vorbeşte despre competenţa specializată a instanţelor se au în vedere natura şi obiectul cauzelor de soluţionat, însă este de necontestat că şi în reglementarea iniţială a Legii nr. 211/2004 acest tip de cauze avea puternice conexiuni cu activitatea judiciară a instanţelor penale.
    86. Aceste legături s-au accentuat pe măsura modificărilor aduse formei de bază a legii, care a dobândit un conţinut mai complex, ce reclamă în multe privinţe o cunoaştere aprofundată a legii penale, spre exemplu atunci când se descrie generic [iar nu prin nominalizare, ca în cazul prevăzut la art. 14 lit. a)] domeniul de incidenţă al art. 14 lit. b) (ce reglementează asistenţa juridică gratuită ce poate fi acordată membrilor de familie ai persoanelor decedate), cu trimitere la infracţiunile intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei ori atunci când, în aplicarea art. 22 din lege, sunt verificate cazurile ce împiedică acordarea compensaţiei financiare şi care presupun calificarea unor fapte specifice avute în vedere de legea penală.
    87. Pe de altă parte, în unele cazuri se impune o mai bună conexiune cu dosarul penal de bază, în legătură cu care este formulată cererea de asistenţă juridică gratuită - atunci când soluţionarea acesteia presupune observarea şi cunoaşterea evoluţiei complexităţii cauzei penale [în ipoteza reglementată de art. 18 alin. (2), care permite formularea unei noi cereri de asistenţă juridică gratuită atunci când procesul penal nu s-a încheiat] - ori cererea de acordare a compensaţiei financiare, pentru verificarea şi stabilirea exactă a circumstanţelor legale care permit încuviinţarea acestora.
    88. Aceste argumente - sprijinite pe raţiuni de corectă aplicare a legii penale şi de eficientă gestionare a relaţiei cu dosarul penal în conexiune cu care se află cererile reglementare în cuprinsul Legii nr. 211/2004, deferite spre soluţionare Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor - care ţin în mod direct de natura şi obiectul cauzelor aflate în analiză, adăugate intenţiei şi scopului legiuitorului din 2024, justifică concluzia în sensul schimbării viziunii sale asupra naturii juridice în ansamblu a acestui tip de jurisdicţie care rămâne una specială.
    89. În mod netăgăduit, opţiunea legiuitorului s-a schimbat de vreme ce, potrivit voinţei sale actuale, aceste cereri se înregistrează, se evidenţiază la secţia penală şi sunt soluţionate prin valorificarea experienţei şi specializării judecătorilor care judecă în materie penală, cu excluderea tuturor celorlalţi judecători care activează la nivelul tribunalelor.
    90. Împrejurarea că cerinţa specializării în materie penală a fost indicată expres doar în ceea ce îi priveşte pe judecătorii membri ai Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, adică pe cei ce judecă aceste cereri în primă instanţă, nu constituie un argument valid în sensul că, în acest fel, legiuitorul ar fi vrut să conserve natura civilă a acestui tip de jurisdicţie şi nici nu semnifică faptul că, nereglementând în sens identic în privinţa specializării judecătorilor care soluţionează calea de atac a contestaţiei, aceasta ar putea fi deferită în continuare instanţelor civile, aşa cum se întâmpla până la momentul modificării legii şi cum s-a întâmplat în practica judiciară şi ulterior acestui moment.
    91. Dispoziţia legală din cuprinsul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 nu are în sine semnificaţia înfiinţării de completuri specializate pentru soluţionarea cererilor de acordare a compensaţiei financiare, însă este de netăgăduit voinţa legiuitorului de a atribui soluţionarea lor unor structuri deja specializate, respectiv secţiilor penale, acolo unde a preconizat să fie înregistrate aceste cauze şi unde funcţionează judecătorii specializaţi în materie penală, „care sunt mai familiarizaţi cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei“. Or, la nivelul tuturor tribunalelor şi curţilor de apel există şi funcţionează secţii specializate în materie penală, astfel că, fără a institui în mod direct completuri specializate pentru soluţionarea acestor cereri, legiuitorul a asigurat judecata lor prin structuri specializate - secţiile penale, acolo unde funcţionează şi judecătorii specializaţi în materie penală -, atribuindu-le în competenţa acestora tocmai în considerarea specializării lor în materie penală şi, în mod specific, ca urmare a cunoaşterii elementelor de tipologie şi particularitate a infracţiunilor contra persoanei şi a impactului asupra victimelor.
    92. Cu alte cuvinte, legiuitorul din 2024 a apelat la structuri specializate preexistente, secţiile penale care funcţionează la nivelul tuturor tribunalelor, nefiind pertinente argumente legate de o eventuală încălcare a dispoziţiilor legale regăsite în cuprinsul art. 39 alin. (2) şi art. 45 din Legea nr. 304/2022, care reglementează condiţiile de înfiinţare a secţiilor şi completurilor specializate, ori ale art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare şi prevede că prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii.
    93. Prin urmare, în acord cu aceste consideraţii, Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor nu poate fi altfel văzută decât ca o structură jurisdicţională specială care funcţionează la nivelul secţiilor penale din cadrul tribunalelor, prin activitatea unor judecători specializaţi în materie penală, desemnaţi de adunarea generală a judecătorilor.
    94. Or, neputând fi omis faptul că la nivelul curţilor de apel există, de asemenea - aşa cum s-a arătat -, secţii specializate care judecă în materie penală, organizate potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, de bună seamă că litigiile care impun, chiar şi numai pentru judecata de primă instanţă, o specializare a judecătorului în materie penală nu pot să revină spre soluţionare decât secţiei penale din cadrul curţilor de apel.
    95. Sunt relevante, sub acest aspect, statuările cu caracter obligatoriu ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, valorificând principiul competenţei derivate, a stabilit următoarele: competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac.
    96. Prin urmare, în virtutea principiului competenţei derivate din competenţa primei instanţe şi a dezlegărilor obligatorii ale Deciziei nr. 4 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, chiar în lipsa unei stipulări exprese a unei condiţii identice celei inserate în cuprinsul art. 28 alin. (2) din lege, referitoare la specializarea judecătorilor care soluţionează calea de atac a contestaţiei exercitate împotriva hotărârii Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare din cadrul tribunalului, aceasta nu poate să revină spre soluţionare decât secţiilor penale ale curţilor de apel în a căror circumscripţie funcţionează tribunalul, pentru a se respecta principiul continuităţii specializării urmărit în mod expres a fi asigurat în cazul acestor cereri, aşa cum rezultă din expunerea de motive a legii şi din însăşi reglementarea supusă analizei, respectiv art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004, în forma sa modificată.
    97. Acest raţionament nu constituie o adăugare la lege, ci o punere în valoare a unor dezlegări general obligatorii, prin efectul prevederilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă .
    98. Potrivit expunerii de motive a actului normativ modificator, „se aduc minime modificări regulilor de procedură privind soluţionarea acestor cereri“.
    99. Natura graţioasă, necontencioasă a procedurii de soluţionare a cererilor de acordare de compensaţii financiare ori numai a unui avans din acestea victimelor unor infracţiuni - evidenţiată ca atare în paragraful 59 al Deciziei de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nefiind una de esenţa procedurii civile, ci doar de natura ei, nu constituie un argument pertinent care să justifice menţinerea calificării acestui tip de jurisdicţie drept una civilă, cu explicaţia conform căreia procedurile necontencioase sunt eminamente civile.
    100. Art. 2 din Codul de procedură civilă consacră aplicabilitatea generală a dispoziţiilor sale, care constituie procedura de drept comun atât în materie civilă, cât şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare. Prin urmare, dispoziţiile Codului de procedură civilă (interesând aici procedurile necontencioase) se aplică şi în procedura penală, pentru aspecte nereglementate în mod expres în Codul de procedură penală şi, desigur, în măsura în care nu contravin reglementărilor proprii ale procedurii penale.
    101. Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, care are ca obiect tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor provocate prin infracţiune este exemplul tradiţional de „procedură“ care se soluţionează potrivit normelor dreptului civil, a căror aplicare directă este realizată de către instanţele penale în cadrul procesului penal, fără ca această împrejurare să afecteze calitatea lor de „instanţe penale“.
    102. Or, soluţionarea cererilor pentru acordarea de compensaţii financiare ori doar a unui avans victimelor infracţiunilor interferează în mod direct, în principal, cu soluţionarea acţiunii civile alăturate celei penale în procesul penal, neputându-se afirma cu temei că, judecând aceste cereri în procedura necontencioasă specială reglementată în cuprinsul art. 28 şi 31 din Legea nr. 211/2004, forma modificată şi completată prin Legea nr. 272/2024, care se complineşte cu procedura necontencioasă de drept comun din cuprinsul art. 527 şi următoarele din Codul de procedură civilă, jurisdicţia specială organizată la nivelul secţiilor penale ale tribunalelor, din care fac parte judecători specializaţi în materie penală, ar păstra, doar din acest motiv, trăsături proprii şi specifice jurisdicţiei civile.
    103. Nici calea de atac a contestaţiei ce poate fi exercitată, potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 211/2004, împotriva hotărârii de primă instanţă a Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor nu este de natură să justifice menţinerea acestei jurisdicţii în sfera tradiţională a celei civile, dată fiind împrejurarea că este mai degrabă proprie procedurilor penale calea de atac devolutivă a contestaţiei (cu titlu exemplificativ, reglementată drept cale de atac în materia măsurilor asigurătorii ce pot fi luate pe durata procesului penal - art. 250 şi următoarele din Codul de procedură penală, împotriva încheierilor pronunţate de judecătorul de cameră preliminară - art. 347 din Codul de procedură penală ori, cu titlu general, în cuprinsul art. 425^1 din Codul de procedură penală etc.), care asigură un control de legalitate şi temeinicie a hotărârii, decât procedurilor civile unde a fost dificil integrată ca o cale de atac sui generis, cu o fizionomie juridică similară căii de atac a apelului (în acest sens, paragraful 67 din Decizia de recurs în interesul legii nr. 6 din 26 mai 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
    104. În actualul context normativ, devin aproape imposibil de caracterizat comisiile pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor organizate la nivelul tribunalelor drept jurisdicţii civile, câtă vreme s-a urmărit, din raţiuni care să asigure o mai bună evidenţă, înregistrarea cererilor care intră în competenţa de soluţionare a acestora la secţia penală a tribunalului şi soluţionarea lor de către judecători specializaţi în materie penală, în considerarea experienţei lor profesionale particulare, ca personal judiciar mai familiarizat cu specificul infracţiunilor contra persoanei şi cu impactul pe care acestea îl au asupra victimei.
    105. Atribuirea cadrului specializat pentru soluţionarea acestor cereri s-a realizat de legiuitor nu prin înfiinţarea de completuri specializate, ci prin deferirea cauzelor în competenţa unor structuri care beneficiau deja de specializarea şi de organizarea conform specializării urmărite de legiuitor, cea în secţii penale.
    106. Procedura după care sunt soluţionate aceste cereri atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac a contestaţiei este - în ambientul oferit de art. 2 din Codul de procedură civilă - cea specială din cuprinsul art. 28 şi 31 ale Legii nr. 211/2004, în forma sa modificată şi completată, care se complineşte cu procedura reglementată în cuprinsul art. 527 şi următoarele din Codul de procedură civilă, în măsura în care aceasta nu contravine unor reglementări specifice şi proprii procedurii penale.
    107. Persistenţa în conservarea statutului de jurisdicţie civilă a comisiilor în discuţie înfrânge voinţa declarată de schimbare a noului legiuitor, persistenţă manifestată prin neînregistrarea cererilor de competenţa acesteia la secţiile penale şi păstrarea înregistrărilor ca în trecut, la secţiile civile; de asemenea, forţează definirea jurisdicţiei în cauză drept civilă, în pofida schimbării - prin voinţa noului legiuitor - elementului determinant al funcţionării sale, care constă în realizarea activităţii de judecată prin valorificarea competenţei şi experienţei profesionale a judecătorilor specializaţi în materie penală. Nu în ultimul rând, conduce la rezultate neadecvate ori dezechilibrate şi, în tot cazul, neregăsite în activitatea oricărui tip de jurisdicţie creată de legiuitor până în prezent, în care hotărârile de primă instanţă pronunţate de judecători specializaţi în materia dreptului penal să fie cenzurate, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei lor, în calea de atac a contestaţiei, de judecători ai secţiilor civile ale curţilor de apel care nu beneficiază de o specializare similară. În unele cazuri, la acele instanţe unde înregistrările unor astfel de cereri s-au realizat totuşi la secţiile penale ale tribunalelor pentru judecata de primă instanţă, aşa cum a preconizat noul legiuitor, menţinerea acestei viziuni ar presupune şi o înregistrare diferită în calea de atac a contestaţiei, pe rolul secţiilor civile, ceea ce evident este un rezultat de inconsecvenţă, aşa cum au menţionat în punctele lor de vedere instanţele judecătoreşti consultate.
    108. În sfârşit, dar nu în ultimul rând, statutul de jurisdicţie civilă atribuit iniţial comisiilor pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor instituite prin dispoziţiile art. 28 alin. (2) din forma anterioară a Legii nr. 211/2004 este lipsit de orice acoperire în realitatea juridică creată prin adoptarea modificărilor aduse acesteia în cuprinsul Legii nr. 272/2024.
    109. Prin urmare, în considerarea argumentelor mai sus prezentate, care ţin de interpretarea logico-raţională şi teleologică a prevederilor legale de referinţă, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă în Dosarul nr. 589/99/2025, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (6) şi art. 28 alin. (2) din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, completul de judecată din cadrul curţii de apel, ce soluţionează contestaţia formulată împotriva hotărârii pronunţate de Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, este format tot din judecători specializaţi în materie penală.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 noiembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    LIA SAVONEA
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 393 din 17 noiembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"