Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 39 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 [cu referire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 39 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 [cu referire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 639 din 8 iulie 2025

Comenteaza legea


┌──────────────────┬──────────────────┬┐
│Marian Enache     │- preşedinte      ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Mihaela Ciochină  │- judecător       ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Cristian Deliorga │- judecător       ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Gheorghe Stan     │- judecător       ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Livia Doina       │- judecător       ││
│Stanciu           │                  ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Elena-Simina      │- judecător       ││
│Tănăsescu         │                  ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Varga Attila      │- judecător       ││
├──────────────────┼──────────────────┼┤
│Patricia-Marilena │-                 ││
│Ionea             │magistrat-asistent││
└──────────────────┴──────────────────┴┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Cristina Alina Lavinia Stan în Dosarul nr. 6.417/2/2018* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 828D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate extrinsecă invocate de autoarea excepţiei arată că dispoziţiile de lege criticate nu afectează regimul Ministerului Afacerilor Interne, ci, din contră, contribuie la flexibilizarea activităţii acestei instituţii. Referitor la susţinerea potrivit căreia decizia de încetare a raportului de serviciu ar fi lipsită de imparţialitate, reprezentanta Ministerului Public apreciază că aceasta este nefondată, întrucât, în cauză, autoarea excepţiei este cea care a solicitat încetarea raportului de serviciu.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.417/2/2018*, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Cristina Alina Lavinia Stan într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a dispoziţiei de încetare a raportului de serviciu.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1, 20, 26 şi 115. În acest sens, arată că prevederile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 afectează viaţa profesională, prin aceea că stabilesc ca încetarea raportului de muncă să fie dispusă de către şeful unităţii Ministerului Afacerilor Interne care are calitatea de ordonator de credite, şi nu de către ministru, astfel că analiza cazurilor de încetare a raporturilor de serviciu este lipsită de imparţialitate şi obiectivitate. Susţine că dreptul la viaţă privată include şi protecţia dreptului la viaţă profesională şi citează, în acest sens, Hotărârea din 29 aprilie 2002, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Pretty împotriva Regatului Unit, paragraful 61, Hotărârea din 7 august 1996, pronunţată în Cauza C. împotriva Belgiei, paragraful 25, şi Hotărârea din 28 mai 2009, pronunţată în Cauza Bigaeva împotriva Greciei.
    6. De asemenea, autoarea excepţiei susţine că Guvernul nu poate modifica Statutul poliţistului printr-o ordonanţă de urgenţă, întrucât dispoziţiile art. 115 alin. (6) prevăd interdicţia afectării instituţiilor fundamentale ale statului pe calea ordonanţelor de urgenţă.
    7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se constată că autoarea acesteia vizează, în realitate dispoziţiile art. I pct. 4 [cu referire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, care au următorul cuprins: „La articolul 15 alineatul (1), după litera c) se introduc două noi litere, literele d) şi e), cu următorul cuprins:
    "d) şeful unităţii Ministerului Afacerilor Interne care are calitatea de ordonator de credite, pentru poliţiştii din subordine, alţii decât cei prevăzuţi la lit. b) şi c);"

    12. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi intern, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 26 privind dreptul la viaţă privată şi de familie şi ale art. 115 referitor la delegarea legislativă. De asemenea, invocă art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la viaţă privată şi de familie.
    13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată într-o cauză în care autoarea a solicitat anularea dispoziţiei de încetare a raportului de serviciu ca urmare a cererii acesteia, cerere asupra căreia însă a revenit. Încetarea raportului de serviciu s-a realizat cu aplicarea dispoziţiilor art. 69 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, potrivit cărora încetarea, la cerere, a raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale. Dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002, aşa cum au fost completate prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, stabilesc că acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către şeful unităţii Ministerului Afacerilor Interne care are calitatea de ordonator de credite, pentru poliţiştii din subordine, alţii decât cei prevăzuţi la lit. b) şi c). Anterior modificărilor şi completărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevedea că acordarea gradelor profesionale se făcea prin avansare de către: a) Preşedintele României, pentru ofiţerii de poliţie la gradul de chestor de poliţie, chestor principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor; b) ministrul administraţiei şi internelor, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie, la propunerea inspectorului general al Poliţiei Române; c) inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pentru agenţii de poliţie.
    14. Autoarea excepţiei formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, ce privesc conţinutul dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018.
    15. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea observă că autoarea excepţiei susţine că cele arătate de Guvern în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 nu justifică şi nu se referă la modificarea art. 15 din Legea nr. 360/2002.
    16. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.
    17. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, în accepţiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu.
    18. Analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018, Curtea reţine că, în legătură cu prevederile de legale criticate, Guvernul a menţionat că evoluţia societăţii şi dinamica unor activităţi reclamă flexibilizarea şi descentralizarea mecanismului de acordare a gradelor profesionale pentru ofiţerii de poliţie, mai ales că acesta constituie o referinţă pentru stabilirea unor competenţe administrative în diferite domenii de activitate. În contextul unor modificări mai ample aduse Statutului poliţistului prin aceeaşi ordonanţă de urgenţă, impuse de situaţia extraordinară generată de deficitul major de personal acumulat, determinat de numărul mare de pensionări şi de aprobarea unor cifre de şcolarizare inferioare nevoilor instituţionale, având în vedere necesitatea modificării urgente a Legii nr. 360/2002 ca urmare a constatării neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale ce afectau Statutul poliţistului, precum şi necesitatea stabilirii unor măsuri imediate care să prevină afectarea capacităţii de îndeplinire a misiunilor şi scăderea gradul de asigurare a ordinii publice, Curtea apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 întruneşte condiţia existenţei unei situaţii extraordinare. Această situaţie a impus adoptarea de urgenţă a unor măsuri menite atât să adapteze Statutul poliţistului unei situaţii marcate de criză, cât şi să prevină efectele negative pe care lipsa unor asemenea măsuri le-ar putea avea asupra siguranţei şi ordinii publice. Prin urmare, Curtea apreciază că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    19. În continuare, analizând critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 ar afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, în cazul de faţă Ministerul Afacerilor Interne, Curtea Constituţională reţine că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa sa anterioară, regimul constituţional al instituţiilor fundamentale ale statului vizează toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta etc. (a se vedea Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009).
    20. Cu privire la sensul dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea a statuat că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“ şi că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin.
    21. Examinând dispoziţiile de lege prin prisma acestor repere jurisprudenţiale, Curtea reţine că descentralizarea mecanismului de acordare a gradelor profesionale pentru ofiţerii de poliţie, respectiv a celui de încetare a raportului de serviciu constituie o măsură menită să flexibilizeze activitatea instituţională. Susţinerile autoarei excepţiei, potrivit căreia aceste măsuri ar afecta imparţialitatea actului de încetare a raportului de serviciu, favorizând un comportament abuziv din partea conducătorului ierarhic, reprezintă o simplă presupunere, nesusţinută însă de argumente care să îi dovedească temeinicia. Este adevărat că, în raporturile de muncă, în general, şi în raporturile de serviciu, în special, poziţia ierarhic superioară a angajatorului, respectiv a şefului unităţii, în cazul analizat, poate lăsa loc unor atitudini abuzive. Aceasta nu este însă o consecinţă de plano a legii. În măsura în care legea prevede condiţii clare de încetare a raportului de muncă/de serviciu şi permite accesul la justiţie atunci când aceste condiţii legale nu au fost respectate, Curtea apreciază că nu se poate reţine o afectare a drepturilor persoanei angajate sau, în speţă, a statutului poliţiştilor. Curtea aminteşte că, potrivit dispoziţiilor art. 366 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, dispoziţiile acestui act normativ constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel. Dispoziţiile art. 533 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă reglementează elementele pe care trebuie să le conţină în mod obligatoriu actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu, iar dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 360/2002 prevăd situaţiile în care poate înceta raportul de serviciu al poliţistului. Curtea mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 533 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533 din aceeaşi ordonanţă sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii, iar potrivit dispoziţiilor art. 536 din acelaşi act normativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
    22. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale oferă un cadru clar referitor la încetarea raportului de serviciu al poliţistului, instituind, deopotrivă, posibilitatea de acces la instanţa de judecată în cazul în care acest cadru nu este respectat. Aşa fiind, Curtea apreciază că susţinerile privind încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie sunt neîntemeiate.
    23. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate pe care autoarea excepţiei le aduce dispoziţiilor art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 în raport cu prevederile art. 26 din Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, în motivarea excepţiei, sunt invocate cauze ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că art. 8 din Convenţie protejează dreptul la dezvoltarea personală şi dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu alte persoane şi cu lumea înconjurătoare (Hotărârea din 29 iulie 2002, pronunţată în Cauza Pretty împotriva Regatului Unit, paragraful 61), precum şi că noţiunea de viaţă privată cuprinde şi dreptul unei persoane de a forma şi dezvolta relaţii cu alte fiinţe umane, inclusiv relaţii de natură profesională sau de afaceri (Hotărârea din 7 august 1996, pronunţată în Cauza C. împotriva Belgiei, paragraful 25). Totodată autoarea excepţiei a arătat că, potrivit jurisprudenţei aceleiaşi instanţe europene, nu există niciun motiv de principiu pentru a considera că „viaţa privată“ exclude activităţile profesionale (Hotărârea din 28 mai 2009, pronunţată în Cauza Bigaeva împotriva Greciei, paragraful 23).
    24. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că aspectele invocate de autoarea excepţiei vizează, în esenţă, exercitarea dreptului la muncă. Prevederile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale oferă o protecţie acestui drept prin aceea că, alături de dreptul persoanei la viaţă privată intimă, personală şi dreptul persoanei la un mediu înconjurător sănătos, acest articol protejează, aşa cum reiese din jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, şi dreptul la viaţă privată socială, care presupune dreptul individului de a stabili şi de a dezvolta relaţii cu semenii săi.
    25. Prevederile art. 26 din Constituţie, care se referă la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, sunt interpretate, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, în acord cu cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la aceste noţiuni. Cu toate acestea, Curtea observă că, spre deosebire de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Constituţia României consacră în mod distinct, în art. 41, dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii. Sub protecţia acestui articol constituţional intră şi stabilitatea muncii. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanţii care să îi asigure stabilitatea, neputând fi de conceput că prevederile constituţionale ar asigura libertatea de a obţine un loc de muncă, dar nu şi garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condiţiilor şi limitelor constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 30).
    26. Motivele pe care autoarea excepţiei le invocă pentru a susţine încălcarea dreptului său la muncă se referă, în mod similar criticii formulate în raport cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, la faptul că dispoziţiile de lege criticate lipsesc de imparţialitate decizia de încetare a raportului de serviciu. Astfel, considerentele reţinute mai sus cu privire la această critică sunt valabile şi în această privinţă, neputându-se constata, în consecinţă, în cazul analizat, încălcarea dreptului la muncă.
    27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Alina Lavinia Stan în Dosarul nr. 6.417/2/2018* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 4 [cu referire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Patricia-Marilena Ionea

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 39 din 30 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"