Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Alina Ancuţa Bun în Dosarul nr. 9.115/30/2017* al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.189D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.194D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Tasy Coconi în Dosarul nr. 2.584/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 711D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Adriana Nica în Dosarul nr. 38.145/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti -– Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de Adriana Nica, prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate formulate, şi asupra punctului de vedere depus de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin care se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 8. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.194D/2018 şi nr. 711D/2019 la Dosarul nr. 2.189D/2018, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.115/30/2017*, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Alina Ancuţa Bun cu prilejul soluţionării acţiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3.722.964.856 din 1 septembrie 2017, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş, prin care i-a fost diminuat cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului. 11. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.584/118/2018, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi ale art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Tasy Coconi cu prilejul soluţionării acţiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3.722.974.411 din 1 septembrie 2017, emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Constanţa, prin care s-a dispus diminuarea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului. 12. Prin Încheierea din 6 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 38.145/3/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată în cadrul recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 866/2018, pronunţată la data de 14 februarie 2018 de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 38.145/3/2017. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc un plafon al indemnizaţiei pentru creşterea copilului ce nu poate depăşi 8.500 lei, astfel că determină o diminuare a cuantumului indemnizaţiilor aflate în plată superior acestui plafon. Prin aceasta, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât îi discriminează pe cetăţenii cu venituri mai mari de 10.000 lei. Astfel, aceştia sunt discriminaţi în raport cu beneficiarii indemnizaţiei de creştere a copilului care ar trebui să primească mai puţin de 85% din cuantumul minim brut pe ţară garantat în plată, însă, cu toate acestea, primesc mai mult decât li se cuvine. De asemenea, sunt discriminaţi şi în raport cu cei care primesc mai puţin de 8.500 de lei, dar mai mult decât 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, acestor beneficiari fiindu-le pe deplin aplicat modul de determinare a cuantumului indemnizaţiei, respectiv 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. 14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare şi prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât adoptarea măsurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 a fost motivată de lipsa resurselor financiare. Or, arată că, „în rectificarea bugetară din 13 septembrie, Guvernul a vorbit despre o rectificare pozitivă“. Prin urmare, în opinia lor, nu este justificată situaţia extraordinară prezentată în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. De asemenea, arată că modelele europene în privinţa acordării formelor de sprijin pentru perioada de concediu de creştere a copilului, caracterul acestui drept de a fi sau a nu fi unul contributiv şi nivelul bugetului alocat pentru plata drepturilor de indemnizaţie pentru creşterea copilului nu pot fi primite ca justificând o „situaţie extraordinară“ în sensul stabilit de Constituţie. Mai mult, consideră că nu poate fi reţinut nici argumentul referitor la faptul că bugetul alocat Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale nu poate acoperi plata tuturor drepturilor de asistenţă socială gestionate în condiţiile în care, tot prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, s-a prevăzut că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, ceea ce a însemnat acordarea într-un cuantum sporit a indemnizaţiilor pentru o categorie destul de mare de beneficiari. În realitate, consideră că aspectele invocate pentru a motiva adoptarea reglementărilor criticate pe calea ordonanţelor de urgenţă reprezintă doar chestiuni de oportunitate. 15. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu sunt prevăzute norme tranzitorii care să clarifice situaţia în care se află autorii excepţiei. 16. Totodată, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, în condiţiile în care dispoziţiile normative, care prevăd că plafonul maxim al indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de 8.500 lei, se aplică „începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017“, respectiv „începând cu drepturile lunii ianuarie 2018“ şi vizează şi dreptul la indemnizaţie acordat în temeiul reglementărilor anterioare de autoritatea legal competentă. Arată că legea nouă nu se poate aplica unor raporturi care consacră drepturi definitive câtă vreme, în raport cu prevederile art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, decizia prin care se admite cererea pentru acordarea dreptului la indemnizaţie, necontestată în termen, este definitivă şi ca atare expirarea termenului de declanşare a controlului judiciar definitivează drepturile câştigate. 17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dreptul la indemnizaţie astfel dobândit reprezintă un bun ce se află deja în patrimoniul beneficiarilor, astfel că diminuarea cuantumului acesteia aduce atingere şi prevederilor constituţionale ale art. 44, precum şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, sunt încălcate principiile ce decurg din prevederile Constituţiei şi cele ale normelor europene referitoare la securitatea juridică/stabilitatea raporturilor juridice, protecţia încrederii legitime, previzibilitatea legii şi drepturile câştigate în trecut. 18. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Constanţa – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. 19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât dispun revizuirea drepturilor acordate prin acte administrative emise anterior intrării în vigoare a acestora. 20. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, şi dispoziţiile art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi obiectul cauzelor în cadrul cărora a fost invocată această excepţie, Curtea apreciază că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, criticile vizează doar punctul 1, referitor la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, astfel că doar acest text de lege va fi supus controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.»“;" – Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“; – Art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017: „Începând cu drepturile lunii ianuarie 2018, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins: "(2) Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la alin. (1) este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei." 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi art. 148 alin. (1)-(4) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind proprietatea. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, paragraful 41, Curtea, analizând cu prioritate criticile de neconstituţionalitate extrinsecă vizând Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2020, a reţinut că „aspectele privind imposibilitatea de plată a tuturor drepturilor de asistenţă socială vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, urgenţa fiind motivată în preambulul actului normativ criticat. Aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, paragraful 49, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). Prin urmare, criticile referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie sunt neîntemeiate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 fiind adoptată cu respectarea acestor dispoziţii din Legea fundamentală.“ 26. Prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, paragraful 23, Curtea a mai reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului este „o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent“, dar că în această categorie de drepturi intră şi alte măsuri de asistenţă socială, aşa cum sunt alocaţia de stat pentru copii, ajutoarele şi alocaţiile acordate categoriilor defavorizate şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcţie de resursele financiare disponibile, condiţiile şi cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată şi echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situaţii speciale, care justifică acordarea asistenţei sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunităţii distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenţei de control constituţional. 27. Examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, ce vizează conţinutul normativ al textelor de lege care stabilesc un plafon al indemnizaţiei pentru creşterea copilului, Curtea, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 49, a statuat că indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivităţii, ci este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară“. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituţie, reprezintă o opţiune a legiuitorului. 28. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, Curtea, prin Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 45, a constatat că textele de lege criticate afectează indemnizaţiile pentru creşterea copilului doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condiţiile privind acordarea acestor indemnizaţii nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestaţiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. 29. Totodată, analizând susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate, Curtea, prin decizia antereferită, paragraful 48, a reţinut că indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi nici nu sunt garantate de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cu excepţia celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerinţă în sfera protecţiei proprietăţii private. 30. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea principiului protecţiei aşteptărilor legitime şi al securităţii raporturilor juridice, Curtea apreciază că sunt relevante cele reţinute prin Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, paragrafele 18 şi 19. Prin această decizie, Curtea a invocat Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, în care a reţinut că indemnizaţia pentru creşterea copilului este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor. Această prestaţie este, între altele, o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice atunci când realităţile economice şi sociale o impun. Totodată, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Pentru aceleaşi considerente, Curtea, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condiţiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecţiei aşteptărilor legitime. 31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina Ancuţa Bun în Dosarul nr. 9.115/30/2017* al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Tasy Coconi în Dosarul nr. 2.584/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Adriana Nica în Dosarul nr. 38.145/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor şi cele ale art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
