Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 387 din 18 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 387 din 18 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 63 din 20 ianuarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de Societatea Eco NRG - S.R.L. din Ostroveni, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.311/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.612D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Alexandru Oană, cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia generală de control, antifraudă şi inspecţii a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, precum şi hotărârile pronunţate ulterior în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. S-a ataşat, de asemenea, jurisprudenţă de la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul legalităţii sub aspectul condiţiilor de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece reglementează posibilitatea aplicării unor măsuri administrative care au ca efect restrângerea unor drepturi prin analogie cu alte măsuri administrative care sunt reglementate expres în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. Aplicarea prin analogie a unor măsuri care nu sunt definite nici în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 şi nici al anexei la aceasta aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie sub aspectul condiţiilor de claritate şi previzibilitate ale legii. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 430 din 24 octombrie 2013 şi nr. 447 din 29 octombrie 2013, subliniindu-se că exigenţele de calitate şi previzibilitate sunt aplicabile inclusiv puterii executive. Prin art. 10 din Codul civil este interzisă, în cazul legilor, aplicarea analogiei.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Constituţie, deoarece autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene, care prin prisma atribuţiilor poate fi calificată drept autoritate administrativă - făcând parte, aşadar, din puterea executivă -, stabileşte abateri şi sancţiuni aferente acestora de la norme juridice ce ţin de domeniul legii organice, astfel cum sunt cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, încălcându-se astfel atribuţiile puterii legiuitoare originare - Parlamentul sau delegate - Guvernul. Delegarea unor atribuţii care aparţin legiuitorului către o autoritate administrativă reprezintă o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie se observă că destinatarii normei sunt puşi în imposibilitate de a cunoaşte în ce constă întinderea obligaţiilor care le revin, care este limita ce nu trebuie depăşită şi care sunt consecinţele încălcării. Totul este lăsat la latitudinea organului constatator, care nu este definit clar de textul de lege criticat, acesta reglementând generic cu privire la „autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene“, care poate diferi de la caz la caz. Sunt încălcate şi prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece, chiar dacă este permis accesul la instanţă, judecătorul nu poate efectua un control eficace de legalitate şi temeinicie a măsurii dispuse atât timp cât nu are la dispoziţie pârghiile necesare aplicării şi interpretării legii. Acesta nu are un text sancţionator la care să se raporteze pentru a aprecia asupra problemelor supuse judecăţii. Constatarea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene nu poate ţine loc de normă incriminatoare. Se poate pune şi problema calităţii procesuale pasive, reclamantul trebuind să ştie clar pe cine va chema în judecată. Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie, deoarece respectarea dreptului de proprietate priveşte orice fel de drepturi patrimoniale. În baza contractului de finanţare societatea dobândeşte un drept de creanţă, iar sancţiunea aplicată este una cu consecinţe patrimoniale şi constă în afectarea acelui drept de creanţă prin aplicarea unei corecţii financiare. Art. 53 din Constituţie nu este aplicabil. Limitarea prin lege a dreptului de proprietate se face în temeiul art. 44 alin. (1) din Constituţie şi nu este consecinţa directă a aplicării legii, ci intervine în urma analogiei făcute de autoritatea competentă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 21 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.311/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Eco NRG - S.R.L. din comuna Ostroveni, judeţul Dolj, într-o cauză având ca obiect anularea unei Note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi a deciziei emise de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia generală de control antifraudă şi inspecţii.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată, în esenţă, că textul de lege criticat aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece, potrivit acestuia, calificarea abaterii şi stabilirea cuantumului corecţiei financiare sunt lăsate la aprecierea exclusivă a organului care aplică măsura administrativă, respectiv autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene. Se apreciază că art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 nu respectă exigenţa clarităţii şi previzibilităţii legii, întrucât beneficiarii de fonduri europene nu pot anticipa, într-o măsură rezonabilă, ce acţiuni sau inacţiuni ar putea fi considerate drept abateri şi care sunt corecţiile financiare ce le pot fi aplicate de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în cazul săvârşirii unei abateri nereglementate de legiuitor. Aplicarea de corecţii financiare are un impact financiar semnificativ asupra activităţii beneficiarilor de fonduri europene, putând duce chiar la întreruperea activităţii acestora. Se arată că se încalcă şi prevederile art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora textul legii trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc. Autoarea face referire la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 430 din 24 octombrie 2013, nr. 447 din 29 octombrie 2013 şi nr. 308 din 12 mai 2016 şi arată că din cuprinsul tuturor acestora se poate conchide că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, iar claritatea şi previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituţionalităţii. Totodată, asigurarea securităţii juridice trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare. Cei vizaţi de acestea trebuie să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse (a se vedea hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-325/85, Irlanda împotriva Comisiei, Cauza C-237/86, Regatul Ţărilor de Jos împotriva Comisiei, Cauza C-255/02, Halifax plc, Leeds Permanent Development Services Ltd şi County Wide Property Investments Ltd împotriva comisarilor vamali şi accizelor).
    8. Referitor la încălcarea art. 21 alin. (1) din Constituţie, autoarea arată că textul de lege criticat reprezintă o normă de procedură, întrucât reglementează modalitatea de individualizare şi aplicare a unei măsuri administrative care poate face obiectul controlului în faţa instanţelor judecătoreşti, însă judecătorul nu dispune de pârghiile necesare aplicării şi interpretării legii, având în vedere că atributul aprecierii asupra caracterului de abatere aparţine, potrivit textului criticat, exclusiv autorităţii competente în domeniul fondurilor europene. Principiul accesului liber la justiţie trebuie să fie efectiv, iar nu iluzoriu, efectivitatea acestuia având valenţe şi cu privire la posibilitatea judecătorului de a soluţiona cauza prin aplicarea şi interpretarea legii. De asemenea, este încălcat principiului egalităţii armelor - componentă a accesului liber la justiţie, sens în care autorul face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 196 din 4 aprilie 2013 şi nr. 348 din 17 iunie 2014.
    9. Autoarea apreciază că textul de lege criticat contravine art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece consacră, în mod neclar şi lipsit de previzibilitate, posibilitatea pierderii dreptului de creanţă ca urmare a aplicării unei sancţiuni prin analogie pentru o abatere neprevăzută de lege. Practic, textul criticat prevede posibilitatea pierderii dreptului de creanţă împotriva statului în urma aplicării arbitrare a unei măsuri administrative de către autoritatea de management, în condiţiile în care dreptul de creanţă al societăţii, născut din contractul de finanţare, drept cert şi actual care a fost dobândit în mod licit cu respectarea dispoziţiilor naţionale şi europene, se bucură de protecţie.
    10. Prevederile art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 aduc atingere art. 53 din Constituţie, deoarece restrâng dreptul de creanţă prin calificarea în mod arbitrar a unor fapte drept abateri şi prin aplicarea prin analogie a unor măsuri administrative. Acceptarea unei soluţii legislative în care analogia reprezintă o pârghie de care se poate folosi o autoritate publică în aplicarea unor măsuri administrative pecuniare poate conduce la abuzuri din partea autorităţii şi aduce atingere drepturilor şi libertăţilor consacrate la nivel constituţional.
    11. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, autoarea arată că prin textul de lege criticat este permisă utilizarea analogiei pentru aplicarea unor corecţii financiare persoanelor de drept privat beneficiare ale unor fonduri europene. Cu toate acestea, Codul civil, lege organică adoptată de Parlament, interzice analogia. Or, reglementarea prin ordonanţă de urgenţă emisă de către Guvern, contrar prevederilor unei legi organice adoptate de Parlament - Codul civil -, duce la încălcarea art. 61 alin. (1) din Constituţie. Principiul separaţiei puterilor în stat presupune echilibru şi colaborare între acestea, iar nu poziţii antagonice cu privire la legiferare.
    12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat vine în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât este neclar şi lipsit de precizie, formularea sa nepermiţând persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte. Aplicarea acestui text face ca beneficiarul fondurilor europene să nu poată cunoaşte cu exactitate dacă un anumit comportament poate fi calificat drept abatere şi dacă poate atrage aplicarea unei corecţii financiare de către autoritatea având competenţe în domeniul fondurilor europene, dispoziţia legală criticată încălcând astfel principiul securităţii raporturilor juridice şi al aşteptării legitime. În aceste condiţii, regimul juridic este neclar atât pentru persoana ce se poate afla în ipoteza normei, cât şi pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra legalităţii măsurii aplicate, ceea ce se răsfrânge şi asupra accesului liber la justiţie protejat de art. 21 din Constituţie. Astfel, efectivitatea accesului la justiţie implică şi oferirea tuturor instrumentelor necesare pentru a analiza dacă actul emis de autoritate îndeplineşte cerinţele de legalitate, aşa cum sunt prescrise în actul normativ ce reglementează situaţia dedusă judecăţii. De asemenea, în contextul în care art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 consacră în mod neclar şi lipsit de previzibilitate posibilitatea pierderii dreptului de creanţă ca urmare a aplicării unei sancţiuni prin analogie pentru o abatere neprevăzută de lege, textul criticat vine în contradicţie cu art. 44 din Constituţie.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    14. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate lasă calificarea abaterii şi stabilirea cuantumului corecţiei financiare la aprecierea exclusivă a organului care aplică măsura administrativă, respectiv autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, fiind neclar şi lipsit de previzibilitate, şi nu permite persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie s-o adopte. Aplicarea acestui text face ca beneficiarul fondurilor europene să nu poată cunoaşte cu exactitate dacă un anumit comportament poate fi calificat drept abatere şi dacă atrage aplicarea unei corecţii financiare de către autoritatea având competenţe în domeniul fondurilor europene. În raport cu prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, se precizează că textul analizat este neclar atât în privinţa persoanei ce se poate afla în ipoteza normei, cât şi pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra legalităţii măsurii aplicate, ceea ce se răsfrânge şi asupra principiului invocat, întrucât nu oferă instrumentele necesare pentru analiza îndeplinirii cerinţelor de legalitate în situaţia dedusă judecăţii. De asemenea, prin neclaritatea sa, textul criticat vine în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, ce protejează dreptul de proprietate, deoarece se creează posibilitatea pierderii dreptului de creanţă.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile reprezentantului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, cu modificările aduse prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 28 iunie 2014. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul fondurilor europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.044 din 24 decembrie 2019, păstrând soluţia legislativă iniţială, cu următorul cuprins: „Pentru alte abateri care nu sunt definite în anexe, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aplică corecţii financiare, în concordanţă cu principiul proporţionalităţii sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate în anexe.“
    18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor şi alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate ale legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 115 alin. (6) privind interdicţia ca prin ordonanţe de urgenţă să se afecteze regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. De asemenea, este încălcat art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cauză, criticile de neconstituţionalitate sunt formulate din perspectiva faptului că textul de lege supus controlului permite aplicarea corecţiilor financiare pentru abateri/nereguli care nu sunt definite în anexele la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 prin analogie cu alte abateri/nereguli identificate în aceleaşi anexe.
    20. Curtea observă că prin Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, paragraful 27, a fost analizată definiţia neregulii în raport cu prevederile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 312 din 23 decembrie 1995. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că fapta pentru care sunt aplicate corecţii financiare este definită ca „neregulă“ atât în legislaţia naţională, cât şi în aceea a Uniunii Europene, având un conţinut caracteristic, ce nu poate fi subsumat unei fapte penale sau contravenţionale, iar corecţiile financiare, constând în speţă în reduceri procentuale, reprezintă măsuri administrative, fără a avea caracterul unor sancţiuni penale sau contravenţionale.
    21. Referitor la criticile privind încălcarea art. 1 alin. (4), a art. 61 alin. (1) şi a art. 115 alin. (6) din Constituţie din perspectiva faptului că textul de lege criticat permite utilizarea analogiei pentru aplicarea unor corecţii financiare persoanelor de drept privat beneficiare ale unor fonduri europene, contrar celor reglementate prin art. 10 din Codul civil, lege organică adoptată de Parlament, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite. Astfel, potrivit celor reţinute la paragraful 20 din prezenta decizie, neregula are un conţinut caracteristic definit în legislaţia Uniunii Europene, iar corecţia aplicată este o măsură administrativă (a se vedea Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015, paragraful 27), astfel că nici neregulile şi nici corecţiile aplicate nu intră sub incidenţa Codului civil.
    22. Curtea observă că textul de lege criticat a fost introdus în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 28 iunie 2014. În Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 se face referire la Decizia Comisiei Europene nr. C(2013) 9.527/F1, reţinându-se că amendamentele sunt necesare în vederea corelării prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 cu modificările şi completările aduse prin aceasta.
    23. Curtea reţine că Decizia Comisiei Europene nr. C(2013) 9.527/F1 are ca anexă Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate, în cazul nerespectării normelor în materie de achiziţii publice, asupra cheltuielilor finanţate de Uniune în cadrul gestiunii partajate. În secţiunea 2 din ultimul act menţionat sunt reglementate principalele tipuri de nereguli şi ratele corespunzătoare de corecţie financiară. La punctul 1 Introducere subpunctul 1.1 paragraful 7 se prevede că „Alte nereguli care nu sunt menţionate în această secţiune ar trebui să fie tratate în conformitate cu principiul proporţionalităţii şi, dacă este posibil, prin analogie cu tipurile de nereguli identificate în prezentele orientări“.
    24. Curtea reţine că legiuitorul delegat - Guvernul, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 aprobată ulterior de legiuitorul originar - Parlamentul - prin Legea nr. 79/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 20 aprilie 2015, a preluat această soluţie din Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate, în cazul nerespectării normelor în materie de achiziţii publice, asupra cheltuielilor finanţate de Uniune în cadrul gestiunii partajate în dreptul intern, astfel încât criticile autoarei excepţiei privind încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (6) din Constituţie urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
    25. Cât priveşte încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că nici această critică nu poate fi reţinută. Beneficiarii fondurilor europene sunt persoane care, pentru a putea accesa aceste fonduri, cunosc în mod obligatoriu legislaţia incidentă în domeniu, astfel că pot identifica în cuprinsul actului normativ sancţiunile şi corecţiile financiare care li s-ar putea aplica prin analogie, deoarece acestea sunt reglementate de lege.
    26. Curtea constată că, potrivit art. 21 alin. (20) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă. Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie în condiţiile şi termenele stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011. Curtea reţine, aşadar, că beneficiarul poate contesta, atât în etapă administrativă, cât şi, ulterior, în faţa instanţei judecătoreşti, titlul de creanţă. Astfel, potrivit art. 46-51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, împotriva titlului de creanţă se poate formula contestaţie, care este o cale administrativă de atac ce se depune la autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă contestat. Contestaţia se soluţionează de autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă, care se va pronunţa prin decizie motivată, cu privire la admiterea, în tot sau în parte a contestaţiei, sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei sau a completării acesteia. Decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac şi aceasta poate fi atacată de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    27. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că accesul la justiţie este garantat, iar instanţa care judecă respectiva cauză nu este limitată prin niciun text de lege la a lua act de nota întocmită de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, ci trebuie să facă controlul de legalitate al acesteia.
    28. Referitor la încălcarea art. 44 alin. (1) din Constituţie şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că beneficiarul deţine un drept de creanţă născut din raportul generat de contractul de finanţare, drept cert şi actual.
    29. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragraful 59, prin care a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014). Curtea a constatat că Legea fundamentală nu ocroteşte şi nu garantează dreptul de proprietate privată în condiţiile încălcării legii (Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, precitată, paragraful 60).
    30. Pornind de la aceste considerente de principiu, Curtea reţine că dreptul de proprietate al beneficiarului fondurilor europene este ocrotit sub condiţia respectării legii. Or, neregulile constatate şi corecţiile financiare aferente aplicate sunt consecinţa nerespectării prevederilor legale de către beneficiar.
    31. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Eco NRG - S.R.L. din Ostroveni, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.311/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 27 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016