Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 385 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 385 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 682 din 22 august 2017

Comenteaza legea


┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu         │- preşedinte        │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache          │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu         │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar    │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru   │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu    │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu  │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila           │- judecător         │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, excepţie ridicată de Partidul Naţional Liberal - Filiala Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 9.842/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 994D/2016.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate sunt clare, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.842/190/2015, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Partidul Naţional Liberal - Filiala Bistriţa-Năsăud într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 334/2006, încheiat de Autoritatea Electorală Permanentă.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, amenda este una din cele trei sancţiuni aplicabile pentru comiterea unei fapte contravenţionale. Chiar dacă în dreptul intern este calificată ca fiind o sancţiune administrativă, din punctul de vedere al Curţii Europene a Drepturilor Omului, amenda este considerată sancţiune penală, procedura aplicării sale supunându-se rigorilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că noţiunea de „acuzaţie în materie penală“ la care se referă art. 6 din Convenţie are un înţeles de sine stătător, independent de calificarea dată în dreptul intern al statelor. Această interpretare creează, pentru state, obligaţia stabilirii unor reguli de judecată conforme cu garanţiile art. 6 din Convenţie, în cazul contravenţiilor care, în conformitate cu exigenţele Curţii Europene a Drepturilor Omului, intră în domeniul penal. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condiţiile de claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, fiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie. Dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie impun garanţia reglementării prin lege a incriminării faptelor şi stabilirea sancţiunii corespunzătoare şi, în mod implicit, obligaţia în sarcina legiuitorului de a adopta legi care să respecte cerinţele de calitate ale acestora, care se circumscriu principiului legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. O lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. În acest context, autorul excepţiei apreciază că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului. În plus, nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, întro măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Astfel, autorul excepţiei susţine că sintagma „specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990“ din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 apare ca fiind lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând subiecţilor să înţeleagă care sunt aceste activităţi interzise şi sancţionate. Potrivit prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii procesual penale, Curtea Constituţională a statuat, în mod repetat, în jurisprudenţa sa, obligaţia legiuitorului de a edicta norme clare, precise şi previzibile. În acest sens invocă Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015, paragraful 23, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, paragrafele 24 şi 25, Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Având în vedere considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională pune, în mod esenţial, accentul pe respectarea exigenţelor de calitate a legislaţiei interne, legislaţie care, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenţei dreptului, trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate (normele care guvernează materia interceptării comunicaţiilor trebuie reglementate la nivel de lege), claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie), precizie şi previzibilitate (lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat).
    6. În continuare, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 334/2006 nu stabilesc o interdicţie a cărei nesocotire se impune a fi sancţionată, ci o excepţie de la regulă. În textul de lege criticat legiuitorul a stabilit atât o interdicţie, cât şi excepţii de la această interdicţie. Mai mult, interdicţia prevăzută în cuprinsul art. 16 are caracter general, textul criticat stabilind că partidele politice nu pot desfăşura activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990. Or, o astfel de reglementare este în totală contradicţie cu normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sens în care invocă prevederile art. 36 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. În acest sens, se susţine că excepţia prevăzută de textul de lege criticat nu poate constitui o faptă contravenţională ce se impune a fi sancţionată, pentru că îi lipseşte obiectul reglementării. Or, potrivit art. 23 alin. (12) din Constituţie, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. Acestea se coroborează cu prevederile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege. După cum se observă, din modul în care au fost redactate aceste dispoziţii legale, rezultă că fapta nu poate fi considerată contravenţie, dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) şi nicio sancţiune administrativă nu poate fi aplicată, dacă ea nu este prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării şi a pedepsei apare astfel ca una dintre cele mai importante limitări, reprezentând principala garanţie a securităţii juridice a persoanei în faţa dreptului administrativ sau penal. Această împrejurare are drept consecinţă punerea instanţelor în imposibilitatea de a realiza un control eficient şi real de legalitate şi temeinicie, în condiţiile în care nu se poate aprecia în ce măsură sancţiunea contravenţională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru faptele săvârşite şi respectă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cu privire la criteriile de individualizare a sancţiunii, constituind, de asemenea, şi o încălcare a principiului legalităţii care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate.
    7. În final, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, având în vedere caracterul obligatoriu al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art. 20 din Constituţie. De asemenea, arată că procesul-verbal, adică actul contestat, a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care dispun că actul sancţionator trebuie să cuprindă în mod obligatoriu actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia.
    8. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea stabilind în mod expres activităţile pe care partidele politice le pot desfăşura în scopul obţinerii veniturilor necesare desfăşurării activităţii, nefiind incompatibile cu art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, din analiza textului de lege criticat reiese faptul că acesta stabileşte în mod expres activităţile pe care partidele politice le pot desfăşura în scopul obţinerii veniturilor necesare desfăşurării activităţii. Prin urmare, desfăşurarea oricăror altor activităţi generatoare de venit în afara celor menţionate de textul de lege criticat este interzisă, fiind sancţionată contravenţional.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 iunie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut:
    "(1) Partidele politice nu pot desfăşura activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Fac excepţie următoarele activităţi din care partidele politice pot obţine venituri:
    a) editarea, realizarea şi difuzarea publicaţiilor ori a altor materiale de propagandă şi cultură politică proprii;
    b) vânzarea de bilete, taxe de participare sau altele asemenea la acţiuni culturale, sportive, precum şi la întruniri şi seminare cu tematică politică, economică sau socială;
    c) vânzarea materialelor tipărite cu însemnele partidului politic;
    d) serviciile oferite către membrii partidului pentru organizarea evenimentelor prevăzute la lit. b);
    e) închirierea spaţiilor aflate în patrimoniul propriu, fără a aduce atingere moralei publice, ordinii sau imaginii partidului politic;
    f) înstrăinarea terenurilor şi clădirilor din patrimoniu, dar numai după cel puţin 10 ani de la înregistrarea în patrimoniu, cu excepţia partidelor politice aflate în curs de dizolvare. Termenul de 10 ani nu se aplică în situaţia bunurilor imobiliare moştenite;
    g) înstrăinarea bunurilor mobile din patrimoniu, numai dacă nu reprezintă activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii;
    h) subînchirierea spaţiilor primite conform prevederilor art. 26 alin. (1)-(3), pentru organizarea birourilor parlamentare, fără ca valoarea chiriei lunare prevăzute în contractul de subînchiriere să depăşească valoarea chiriei lunare prevăzute în contractul de închiriere încheiat cu autorităţile locale. Cheltuielile de întreţinere aferente spaţiului subînchiriat revin biroului parlamentar, conform contractului încheiat;
    i) emiterea carnetelor/legitimaţiilor de membru al partidului politic."

    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte în mod expres activităţile pe care partidele politice le pot desfăşura în scopul obţinerii veniturilor necesare desfăşurării activităţii. Astfel, regula prevăzută de art. 16 alin. (1) este aceea că partidele politice nu pot desfăşura activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţiile de la această regulă, adică activităţile permise din care partidele politice pot obţine venituri, sunt stabilite la lit. a)-i) ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006. Lit. h) a art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 stabileşte că este permisă subînchirierea spaţiilor primite conform prevederilor art. 26 alin. (1)-(3), pentru organizarea birourilor parlamentare, fără ca valoarea chiriei lunare prevăzute în contractul de subînchiriere să depăşească valoarea chiriei lunare prevăzute în contractul de închiriere încheiat cu autorităţile locale, iar cheltuielile de întreţinere aferente spaţiului subînchiriat revin biroului parlamentar, conform contractului încheiat.
    16. Referitor la critica autorului privind lipsa de claritate şi previzibilitate a sintagmei „activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990“ cuprinse de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006, deoarece această sintagmă nu permite subiecţilor să înţeleagă care sunt activităţile interzise şi sancţionate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). De asemenea, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, aceeaşi instanţă a mai reţinut că, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent.
    17. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că textul de lege criticat - art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 - prevede în mod expres activităţile pe care partidele politice le pot desfăşura în scopul obţinerii veniturilor necesare desfăşurării activităţii, stabilind regula că partidele politice nu pot desfăşura activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, textul este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă întro măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. În consecinţă, critica de neconstituţionalitate privind neclaritatea textului de lege criticat este neîntemeiată.
    18. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 334/2006, prin raportare la art. 23 alin. (12) din Constituţie, privind principiul legalităţii pedepsei, Curtea constată că, potrivit normei constituţionale invocate, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. Autorul excepţiei susţine că încălcarea art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 334/2006 „nu poate constitui o faptă contravenţională ce se impune a fi sancţionată, pentru că îi lipseşte obiectul reglementării“. Cu privire la această critică, Curtea reţine netemeinicia acesteia, deoarece sancţiunea pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 este reglementată de art. 52 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit căruia constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 25.000 lei încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1) din lege. Prin urmare, desfăşurarea oricăror altor activităţi generatoare de venit în afara celor menţionate expres la lit. a)-i) ale art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 este interzisă, fiind sancţionată contravenţional.
    19. Referitor la critica privind încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, „legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, şi Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2014, paragrafele 23-26), însă dispoziţiile de lege criticate nu sunt norme de procedură care să aibă legătură cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţie, ci stabilesc, în mod expres şi clar, atât regula că partidele politice nu pot desfăşura activităţi specifice societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, cât şi excepţiile de la această regulă, şi anume activităţile pe care partidele politice le pot desfăşura în scopul obţinerii veniturilor necesare desfăşurării activităţii. De asemenea, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 prevede că încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1) din lege constituie contravenţie, stabilind şi pedeapsa amenzii.
    20. În final, cu privire la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora actul contestat, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, a fost întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care dispun că actul sancţionator trebuie să cuprindă în mod obligatoriu actul normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia, Curtea reţine că aceste susţineri privesc aspecte ce ţin de aplicarea legii de către instanţa judecătorească în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Naţional Liberal - Filiala Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 9.842/190/2015 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2017.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 385 din 6 iunie 2017

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 385 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 385 din 6 iunie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale