Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 385 din 4 iunie 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 385 din 4 iunie 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 862 din 25 octombrie 2019

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 36.788/299/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 922D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, precizează că art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor începute după 1 ianuarie 2019, or, având în vedere data introducerii acţiunii, şi anume 11 decembrie 2013, rezultă că acesta nu are legătură cu cauza, aplicabil fiind art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, text cu privire la care Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Decizia nr. 99R din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 36.788/299/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulate împotriva unei hotărâri date de instanţa de apel în condiţiile în care cererea sa vizează unul dintre domeniile excluse exercitării căii extraordinare de atac a recursului, respectiv repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că textele legale criticate împiedică accesul justiţiabilului la calea de atac a recursului, ajungându-se astfel la menţinerea ca temeinice şi legale a unor hotărâri judecătoreşti abuzive, pronunţate de judecători lipsiţi de imparţialitate.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 362 din 2 iunie 2016, paragrafele 17, 18, 20 şi 21.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege; în virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Iar, potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Se mai susţine că noul Cod a instituit o categorie nouă de hotărâri judecătoreşti, şi anume aceea a hotărârilor care nu sunt susceptibile de recurs, soluţia fiind diferită de cea promovată de Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Raţiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanţei supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru suprimarea căii extraordinare de atac a recursului.
    9. Noul Cod de procedură civilă a promovat restricţii semnificative pentru a restrânge obiectul recursului, exceptarea unor litigii de la calea de atac a recursului reprezentând o opţiune utilă în vederea realizării imperativului de descongestionare a instanţei supreme de un număr impresionant de cauze.
    10. Dreptul de acces la justiţie, ca drept fundamental convenţional şi constituţional, nu conferă tuturor sine mod şi dreptul de acces la toate „gradele de jurisdicţie“, dar implică indubitabil dreptul la exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei trebuie analizată şi în contextul regândirii regimului căilor de atac prin noua reglementare procesual civilă de drept comun, care a adus o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte sistemul căilor de atac şi rolul recursului. Astfel, apelul este calea de atac obişnuită, de drept comun, care se poate exercita în legătură cu orice nemulţumire referitoare la hotărârea de primă instanţă, fie că este de fapt sau de drept, asigurând două judecăţi de fond, deci dublul grad de jurisdicţie; spre deosebire de reglementarea anterioară, când excepţiile erau nejustificat de numeroase, noul Cod a restrâns considerabil numărul acestor excepţii şi a dat prioritate exercitării apelului. În sistemul noului cod, apelul este singura cale ordinară de atac, calea de atac obişnuită, care a fost suprimată în puţine cazuri faţă de vechea reglementare, tocmai pentru a sublinia că, de regulă, ultima care poate îndrepta o nedreptate este instanţa de apel, care asigură o nouă judecată de fond şi deci dublul grad de jurisdicţie, recursul intervenind într-adevăr excepţional, în condiţii restrictive şi exclusiv pentru motive de legalitate; recursul este o cale extraordinară de atac prin care, în condiţiile şi pentru motivele limitativ prevăzute de lege, se exercită un control suplimentar de legalitate; recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile; în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată [art. 483 alin. (3) şi alin. (4) teza întâi]; „recursul hibrid“, prevăzut de art. 304^1 din vechiul Cod de procedură civilă, nu se mai regăseşte în noul cod; necesitatea acestui recurs, ca substitut (imperfect) al apelului, a fost generată de suprimarea discutabilă a apelului într-un număr mare de cauze, în vechea reglementare.
    11. Se mai susţine că noul Cod de procedură civilă reglementează la art. 519-521 un mecanism procedural menit să contribuie la asigurarea practicii judiciare unitare, şi anume sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aceasta putând remedia parţial inconvenientul existenţei unor numeroase categorii de hotărâri care nu sunt supuse recursului la instanţa supremă.
    12. Se mai invocă Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, precum şi Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, Decizia nr. 350 din 7 mai 2015, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015 sau Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015, cu referire specială asupra conţinutului normativ al art. 21 din Constituţie şi asupra caracterului constituţional al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
    13. Totodată, se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 cu privire la extinderea sferei hotărârilor judecătoreşti care erau supuse unei singure căi de atac, respectiv a recursului, în sistemul vechiului Cod de procedură civilă, a statuat că aceasta exprimă voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în litigiile patrimoniale considerate de o importanţă valorică mai redusă, în scopul asigurării celerităţii soluţionării acestora.
    14. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. Referitor la invocarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie, se arată că dreptul la un tribunal nu este unul absolut, invocând, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie. De asemenea, se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Legiuitorul pune la dispoziţia justiţiabilului căile de atac optime, cu luarea în considerare a naturii cauzei şi a ierarhiei judecătoreşti de la care începe accesul liber la justiţie. Astfel, numai prin lege se pot stabili căile de atac şi condiţiile în care acestea se exercită. Recursul are caracterul de jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate - definite lato sensu ca încălcări ale legii -, ducând la o judecată ce nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalităţii hotărârii anterior pronunţate, legalitate care va fi validată doar ca urmare a aprecierii probelor deja existente la dosar.
    15. În acest sens, se arată că acestea nu sunt discriminatorii, diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse recursului se face pe criteriul valorii în bani a pretenţiilor deduse judecăţii, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale. În aceste condiţii, textul legal criticat nu instituie discriminări pe criterii arbitrare, de natură să aducă atingere principiului egalităţii în faţa legii. Totodată, regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite, în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor. Pe cale de consecinţă, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica este neîntemeiată.
    16. Referitor la invocarea celorlalte norme constituţionale în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că nu este suficientă simpla enumerare a acestora, pentru a se putea determina, în mod rezonabil, criticile vizate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se fac referiri la Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 şi Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 483 alin. (2) - Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competent din Codul de procedură civilă. Potrivit prevederilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Întrucât în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11 decembrie 2013, Curtea constată că îşi găseşte aplicarea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Acest text a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, soluţia legislativă aplicabilă autorului excepţiei de neconstituţionalitate fiind preluată în teza întâi a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013, text asupra căruia urmează a se pronunţa prin prezenta decizie şi care are următorul conţinut:
    "(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. [...]"

    20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum sunt interpretate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie, prin prisma art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 35 - Dreptul la mediu sănătos, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 47 - Nivelul de trai, art. 50 - Protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie „anularea tuturor discriminărilor la care a fost supus în mod abuziv de către pârâţii-judecători, [...] revenirea la situaţia anterioară şi obligarea pârâţilor în solidar, la o corectă dezdăunare“. Prin Sentinţa nr. 9.372/2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a reţinut că „propunerile de sancţionare a judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii în condiţiile legii. [...] instanţa reţine faptul că reclamantul din prezenta cauză nu a făcut dovada în instanţă a îndeplinirii acestor cerinţe - respectiv a faptului că sa adresat Consiliului Superior al Magistraturii şi a obţinut câştig de cauză în această speţă şi astfel instanţa reţine faptul că nu se poate angaja răspunderea civilă a pârâţilor având calitatea de magistraţi“. Această sentinţă a fost menţinută şi în apel, prin Decizia nr. 1.630A/2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Având în vedere natura cererii, recursul a fost respins ca inadmisibil.
    22. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul cauzei se intenţionează a fi soluţionarea unei cereri privind repararea unui pretins prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară. Acţiunea introdusă de reclamant, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, în faţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti este, în realitate, inadmisibilă, întrucât acesta s-a adresat instanţei judecătoreşti cu o acţiune în stabilirea răspunderii patrimoniale a unor judecători, fără să urmeze procedura prevăzută de art. 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. Astfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a ales să se îndrepte direct împotriva judecătorilor-pârâţi printro acţiune sui generis de stabilire a răspunderii patrimoniale a acestora.
    23. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că dacă o excepţie de neconstituţionalitate este ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aceasta, deoarece, indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014, sau Decizia nr. 320 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 13 iulie 2017, paragraful 26).
    24. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).
    25. Prin urmare, întrucât cererea de chemare în judecată este ab initio inadmisibilă, iar excepţia de neconstituţionalitate nu vizează chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia în faza procesuală corespunzătoare, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 este, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza întâi din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 36.788/299/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 iunie 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice