Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 385 din 18 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 385 din 18 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 145 din 12 februarie 2021

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nica Ion Popa în Dosarul nr. 4.098/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.806D/2017.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dumitru Bunduc, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 este neclar şi imprevizibil, deoarece trimite la art. 36 şi art. 37 din aceeaşi lege, care prevăd că anumite terenuri pot fi scoase din fondul forestier naţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute acolo. Totodată, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, ce incriminează reducerea suprafeţei fondului forestier naţional a cărui componenţă este reglementată la art. 1 alin. (2) din aceeaşi lege, trimite la aspecte care nu pot fi verificate nici de persoane abilitate. Câtă vreme un amenajament silvic nu se publică şi nu este controlabil, este foarte greu pentru un cetăţean să verifice care terenuri sunt supuse regimului silvic, cu atât mai mult cu cât terenurile nu au întocmite hărţi cadastrale şi nu sunt intabulate pentru a se verifica regimul lor juridic. În cuprinsul normei criticate se stabileşte pedeapsa cu închisoarea dacă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 46/2008, însă aceste articole reglementează condiţiile în care pot fi scoase terenurile din fondul forestier, fără a se preciza care sunt efectiv terenurile ce alcătuiesc fondul forestier naţional. Definirea incompletă a fondului forestier naţional, nedelimitarea în fapt, precum şi lipsa de claritate a modului în care acesta se reduce vin în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008, care prevede că fondul forestier este constituit inclusiv din clădiri. Norma este lipsită de claritate şi lasă la aprecierea discreţionară a organelor de urmărire penală atât interpretarea ei, cât şi stabilirea persoanei care răspunde penal. În cauză a fost inculpată şi condamnată o persoană care deţine dreptul de proprietate, fără a se dovedi că aceasta a construit pe terenul ce se află în fondul forestier naţional. Considerentele expuse sunt aplicabile şi cu privire la art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care se referă la amplasarea de construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate. Declararea ariilor naturale protejate s-a făcut la începutul secolului trecut şi apoi s-a intervenit cu modificări care sunt cuprinse însă într-un plan nereglementat prin hotărâre a Guvernului. În textul de lege criticat nu se reglementează în mod clar cu privire la persoana care răspunde penal: constructorul, proprietarul ori posesorul şi nici modalitatea de săvârşire a infracţiunii. Nu este clară nici semnificaţia termenului „construcţie“ şi nici modul în care infracţiunea este consumată.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate sunt clare, destinatarii legii putând să-şi ghideze comportamentul astfel încât să nu intre sub incidenţa legii penale. În lipsa unor condiţii suplimentare impuse de lege, termenii „reducere“ şi „construcţii“ sunt înţeleşi în sensul lor literal, subiectul activ fiind orice persoană care acţionează în scopul reducerii suprafeţei fondului forestier naţional şi amplasează construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile protejate prin lege. Se arată că momentul săvârşirii infracţiunii, actele materiale şi forma de vinovăţie, ca elemente constitutive ale acesteia, urmează a fi stabilite de instanţa de judecată a fondului fără a pune în discuţie aspecte de constituţionalitate. Potrivit art. 1 paragraful 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, statul are dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor în acord cu interesele generale ale societăţii: protejarea ariilor naturale, conservarea habitatelor, a florei şi faunei sălbatice, în acest sens fiind şi cele reţinute prin Deciziile nr. 755 din 20 septembrie 2012 şi nr. 902 din 17 decembrie 2015, prin care s-a statuat că dreptul de proprietate nu este absolut, ci se încadrează în limitele stabilite prin lege.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 13 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.098/205/2016, Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nica Ion Popa într-o cauză penală în care a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de textele de lege criticate.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate atât cu privire la persoana responsabilă penal, la momentul consumării infracţiunii, cât şi la modalitatea sub care se poate săvârşi această infracţiune, având în vedere multitudinea de elemente materiale ce pot intra în conţinutul infracţiunii (actele materiale).
    7. De asemenea, termenul „construcţii“ folosit în definiţia infracţiunii este prea general, permiţând organelor de urmărire penală să aplice art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 în mod discreţionar. Se arată, de asemenea, că termenul „reducere“, ce presupune o acţiune de „scădere“, „diminuare“ a suprafeţei fondului forestier naţional, este în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 şi lasă la aprecierea discriminatorie a organelor de urmărire penală aplicarea acestor dispoziţii, ceea ce duce la încălcarea egalităţii în faţa legii.
    8. Potrivit art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 46/2008, fondul forestier naţional include: terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat. Or, potrivit art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă amplasarea de construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate. Prin raportare la art. 1 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 46/2008, textul de lege criticat reprezintă o normă ambiguă, lipsită de claritate şi previzibilitate, ce conţine elemente contradictorii care pot crea discriminare între cetăţeni, prin aplicarea diferenţiată faţă de persoane aflate în situaţii similare.
    9. Judecătoria Câmpulung apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 755 din 20 septembrie 2012 şi nr. 902 din 17 decembrie 2015, din care rezultă că dreptul de proprietate poate suferi limitări în ceea ce priveşte exercitarea sa. Referitor la criticile formulate prin raportare la alte dispoziţii din Legea nr. 46/2008, se arată că prin Decizia nr. 59 din 21 februarie 2013 s-a statuat că asemenea critici nu vizează un raport de incompatibilitate între textul de lege criticat şi norma constituţională, ci privesc o eventuală contradicţie între dispoziţii din acelaşi act normativ sau mai multe acte normative, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile reprezentantului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, cu modificările aduse prin art. I pct. 78 din Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 13 aprilie 2011, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins:
    - Art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008: „Reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.“;
    – Art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007: „(1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă penală de la 30.000 lei la 60.000 lei săvârşirea următoarelor fapte:[…] i) amplasarea de construcţii, investiţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamităţi naturale şi a celor realizate în scopul asigurării securităţii naţionale“.

    15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate ale legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin încheiere, autorul a depus o cerere prin care a invocat în motivarea excepţiei şi prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Prin urmare, având în vedere că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este încheierea pronunţată de instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, iar litigiul constituţional se desfăşoară în limitele determinate în actul de sesizare, Curtea nu se poate pronunţa în raport cu norma din Constituţie invocată direct în faţa sa (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 318 din 29 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007).
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că sunt criticaţi termenii „reducere“ şi „construcţii“ din perspectiva faptului că aceştia ar fi lipsiţi de claritate şi previzibilitate. De asemenea, se apreciază că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 este neclar în raport cu reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (2) lit. g) din acelaşi act normativ.
    17. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, în care a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârile din 22 noiembrie 1995, 24 mai 2007, 12 februarie 2008 şi 21 octombrie 2013, pronunţate în cauzele S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 şi 37, Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, şi Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 şi 93, a reţinut că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului prin intermediul jurisprudenţei ca izvor de drept fiind o componentă necesară şi bine înrădăcinată în tradiţia legală a statelor membre (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, paragraful 46, Decizia nr. 772 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 3 mai 2017, paragraful 23, şi Decizia nr. 722 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2020, paragraful 26).
    18. Aplicând considerentele anterior evocate la cauza de faţă, Curtea urmează să verifice dacă textele de lege criticate îndeplinesc condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât să fie în acord cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    19. În ceea ce priveşte conţinutul concret al noţiunii de „reducere“ din cuprinsul art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, Curtea reţine că legiuitorul, atunci când doreşte să confere un sens autonom unor concepte, le defineşte în cuprinsul respectivului act normativ. Pentru celelalte cazuri, definiţia conceptelor utilizate de legiuitor este cea uzuală, cuprinsă şi în Dicţionarul explicativ al limbii române (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 110 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iunie 2019, paragraful 18, şi Decizia nr. 263 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 9 iulie 2019, paragraful 19). Prin urmare, termenul „reducere“ are semnificaţia de micşorare, scădere, diminuare.
    20. Curtea constată că, potrivit art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, constituie infracţiune reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37 din acelaşi act normativ. Curtea reţine că, în principiu, reducerea suprafeţei fondului forestier naţional este interzisă (art. 35 din Legea nr. 46/2008). Prin excepţie, legiuitorul a permis reducerea pentru situaţiile prevăzute la art. 36 din Legea nr. 46/2008, respectiv scoaterea/definitivă a unor terenuri din fondul forestier naţional după declararea acestora de utilitate publică, în condiţiile legii, terenuri destinate realizării obiectivelor de interes naţional, precum şi a unor terenuri pe care sunt amplasate capacităţi de producţie şi/sau servicii pentru apărare de interes strategic pentru securitatea naţională.
    21. Din examinarea art. 37 din Legea nr. 46/2008, ale cărui dispoziţii nu au fost respectate de autorul excepţiei, ceea ce a dus la reducerea fondului forestier naţional, Curtea observă că acesta reglementează cu privire la posibilitatea scoaterii definitive din fondul forestier naţional a unor terenuri fără reducerea suprafeţei fondului forestier. În acest caz, pentru a se evita reducerea, se reglementează obligaţia compensării terenurilor care pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional cu alte terenuri, potrivit alin. (3)-(9) din acest articol, singura excepţie privind suprafeţele mai mici de 50 m^2 pentru care beneficiarul scoaterii definitive poate să nu ofere teren în compensare, dar este obligat să plătească anticipat aprobării o sumă de 5 ori mai mare decât valoarea terenului care face obiectul scoaterii.
    22. În concluzie, Curtea reţine că art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, prin raportare la dispoziţiile art. 35 şi art. 37 din aceeaşi lege, sunt clare, precise şi previzibile, astfel încât destinatarii legii să poată adopta o conduită care să nu intre sub incidenţa legii penale.
    23. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 nu îndeplineşte condiţiile de calitate ale legii, întrucât norma de incriminare nu ar fi previzibilă prin prisma enumerării cuprinse în art. 1 alin. (2) lit. g) din acelaşi act normativ, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută.
    24. Astfel, Curtea observă că în art. 1 alin. (1), alin. (2) lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 46/2008, legiuitorul a detaliat elementele din care este compus fondul forestier naţional, respectiv totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră, inclusiv cele neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafaţă, conform operaţiunilor de intrări-ieşiri efectuate în condiţiile legii, indiferent de forma de proprietate. Acesta include, printre altele, şi terenurile ocupate de construcţii şi curţile aferente acestora: sedii administrative, cabane, fazanerii, păstrăvării, crescătorii de animale de interes vânătoresc, drumuri şi căi ferate forestiere de transport, spaţii industriale, alte dotări tehnice specifice sectorului forestier, terenurile ocupate temporar şi cele afectate de sarcini şi/sau litigii, precum şi terenurile forestiere din cadrul culoarului de frontieră şi fâşiei de protecţie a frontierei de stat şi cele destinate realizării unor obiective din cadrul Sistemului Integrat de Securizare a Frontierei de Stat. Toate terenurile incluse în fondul forestier naţional sunt terenuri cu destinaţie forestieră.
    25. Pe de altă parte, art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 incriminează reducerea suprafeţei fondului forestier naţional fără respectarea dispoziţiilor art. 36 şi 37, autorul aflându-se în ipoteza art. 37 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008, potrivit căreia pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional, doar cu condiţia compensării acestora, fără reducerea suprafeţei fondului forestier şi cu plata anticipată a obligaţiilor băneşti, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de lucrări şi obiective: locuinţe sau case de vacanţă, numai în fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice. Totodată, potrivit art. 38 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 terenurile scoase definitiv din fondul forestier naţional [...] dobândesc destinaţia pe care beneficiarul a solicitat-o şi care ia fost aprobată.
    26. Analizând conţinutul articolelor antereferite, Curtea reţine că art. 1 din Legea nr. 46/2008 enumeră generic elementele de conţinut ale fondului forestier naţional existente la data intrării în vigoare a legii, iar art. 37 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ reglementează situaţia specială în care pot fi scoase definitiv din fondul forestier naţional numai terenurile necesare realizării sau extinderii anumitor categorii de lucrări şi obiective, printre care şi terenurile necesare realizării locuinţelor sau caselor de vacanţă. Curtea reţine că texte de lege anterior menţionate se referă la situaţii distincte, astfel încât art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 îndeplineşte condiţiile de calitate ale legii prin prisma enumerării cuprinse în art. 1 alin. (2) lit. g) din acelaşi act normativ.
    27. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care incriminează amplasarea de construcţii, investiţii, în afara zonelor de dezvoltare durabilă din ariile naturale protejate, cu excepţia celor destinate administrării ariei naturale protejate, a celor destinate prevenirii unor calamităţi naturale şi a celor realizate în scopul asigurării securităţii naţionale, Curtea constată că şi acestea îndeplinesc criteriile de calitate ale legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate. Astfel, scopul ordonanţei de urgenţă îl constituie garantarea conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major şi componentă fundamentală a strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă, aceasta reglementând, printre altele, categoriile de arii naturale protejate, constituirea, organizarea şi dezvoltarea reţelei naţionale de arii naturale protejate, a regimului acesteia, precum şi regimul de administrare a ariilor naturale protejate. Potrivit art. 4 şi art. 22 alin. (10) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, prin arie naturală protejată se înţelege zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale, iar prin zonă de dezvoltare durabilă a activităţilor umane se înţelege zona în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. Curtea mai observă că, potrivit art. 22 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, în zonele cu protecţie strictă din ariile naturale protejate se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia celor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management. În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.
    28. Curtea reţine astfel că textul de lege criticat este clar, precis şi previzibil sub aspectul interzicerii amplasării de construcţii în afara zonelor de dezvoltare durabilă - în speţă construcţia fiind realizată într-o zonă cu protecţie strictă. În ceea ce priveşte conţinutul concret al noţiunii de „construcţii“, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale evocate la paragraful 19, definiţia este cea uzuală, cuprinsă şi în Dicţionarul explicativ al limbii române, respectiv termenul „construcţii“ se referă la clădiri executate din diverse materiale, pe baza unui proiect, care servesc la adăpostire respectiv casă, edificiu, clădire. În lipsa unui regim juridic distinct reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, urmează să se aplice regimul juridic general reglementat prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, completat cu aspectele specifice, cum ar fi obţinerea avizului administratorilor ariilor naturale protejate, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007.
    29. În ceea ce priveşte stabilirea persoanei responsabile penal, a momentului consumării infracţiunii, cât şi a modalităţii sub care se poate săvârşi această infracţiune, având în vedere multitudinea de elemente materiale ce pot intra în conţinutul său, Curtea reţine că acestea sunt aspecte care se stabilesc de către organele judiciare. Totodată, rolul decizional conferit instanţelor judecătoreşti urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, potrivit celor reţinute la paragraful 17 din prezenta decizie.
    30. Referitor la încălcarea art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reţine că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor celor care săvârşesc faptele pe care acestea le incriminează, astfel încât nu se poate reţine încălcarea textului constituţional invocat.
    31. În final, Curtea observă că autorul nu indică motivele pentru care textele de lege criticate ar aduce atingere art. 44 din Constituţie, iar din compararea acestora nu se poate reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea nu va analiza pe fond o astfel de critică, potrivit celor reţinute prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.
    32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nica Ion Popa în Dosarul nr. 4.098/205/2016 al Judecătoriei Câmpulung şi constată că dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic şi ale art. 52 alin. (1) lit. i) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Câmpulung şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016