Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 383 din 29 mai 2019  referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 383 din 29 mai 2019 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 549 din 4 iulie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, obiecţie formulată de Preşedintele României.
    2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.635 din 5 aprilie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 818A/2019. La sesizare a fost anexată Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura.
    3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate Preşedintele României susţine că, prin modul în care a fost adoptată, legea criticată încalcă prevederile art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie. Totodată, prin conţinutul său normativ, aceasta încalcă şi prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 15 alin. (2), ale art. 44 alin. (1)-(3) şi ale art. 45 coroborat cu art. 135 din Constituţie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.
    4. Cu privire la motivele de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 9 mai 2018, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura a fost declarată neconstituţională, în ansamblul său, legea în cauză fiind adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1), precum şi a dispoziţiilor art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional. Potrivit fişei parcursului legislativ al Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, la data de 29 iunie 2018, proiectul de lege a fost înregistrat la Senat pentru reexaminare cu nr. L635, fiind transmis ulterior Comisiei pentru constituţionalitate şi Comisiei pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală, care au hotărât să adopte raport comun de admitere, fără amendamente, în forma trimisă iniţial la promulgare. La data de 15 octombrie 2018, Senatul a adoptat această lege ca lege organică, însuşindu-şi astfel textele care au fost adăugate de Camera Deputaţilor în prima formă adoptată de aceasta în calitate de Cameră decizională şi care nu fuseseră iniţial dezbătute de Senat. La data de 20 martie 2019, Camera Deputaţilor a adoptat legea în aceeaşi formă cu cea a Senatului.
    5. Având în vedere acest parcurs legislativ, legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 147 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, întrucât aceasta a fost adoptată, în procedura reexaminării, cu ignorarea Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018 şi a jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale în ipoteza constatării neconstituţionalităţii în ansamblu a unei legi. Astfel, la nivel constituţional, efectul deciziilor Curţii pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate a priori este consacrat în art. 147 alin. (2) din Constituţie. Aplicând acest text la situaţia în care Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea unei legi în ansamblul său, şi nu doar a unor dispoziţii din aceasta, instanţa constituţională a stabilit, pe cale jurisprudenţială, faptul că „pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări“. Totodată, în considerarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, instanţa constituţională a reţinut: „competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale.“ Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a legifera în materia în care Curtea Constituţională a admis o sesizare de neconstituţionalitate cu privire la o lege în ansamblul său presupune parcurgerea tuturor fazelor procesului legislativ prevăzut de Constituţie şi de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 308 din 28 martie 2012, nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 619 din 11 octombrie 2016 sau nr. 432 din 21 iunie 2018). Aşadar, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale, efectul juridic al unei decizii prin care Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea unei legi în integralitatea sa, în cadrul controlului de constituţionalitate ex ante, se subsumează art. 147 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală. De aceea, prin interpretarea coroborată a acestor norme constituţionale, instanţa constituţională a configurat, pe cale jurisprudenţială, soluţia de urmat în cazul în care un întreg act normativ, şi nu doar dispoziţii din acesta, este neconstituţional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 308 din 28 martie 2012, nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 619 din 11 octombrie 2016, nr. 432 din 21 iunie 2018 sau nr. 89 din 28 februarie 2017), statuând că „situaţia determinată de constatarea neconstituţionalităţii legii în ansamblul său [...] are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări“. Reexaminarea, aşa cum este menţionată în cuprinsul art. 147 alin. (2) din Constituţie, vizează exclusiv punerea de acord cu decizia Curţii a acelor dispoziţii constatate neconstituţionale, dintr-o lege nepromulgată încă.
    Aşadar, procedura reexaminării nu poate fi aplicată când în discuţie este un act normativ declarat neconstituţional în ansamblul său. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în acest caz legiuitorul nu poate acoperi viciul de constituţionalitate constatat prin respectiva decizie de admitere prin procedura reexaminării, urmând a constata încetarea procesului legislativ, la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără a fi necesară declanşarea unei proceduri parlamentare distincte în acest sens. Aceasta deoarece însăşi decizia Curţii reprezintă, prin raportare la art. 147 alin. (4) din Constituţie, temeiul pentru încetarea de drept a respectivului demers legislativ, la fel cum procedura reexaminării legii este deschisă de drept odată cu publicarea unei decizii prin care Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori. Mai departe este opţiunea legiuitorului dacă decide să mai legifereze în respectiva materie sau nu, iar dacă îşi menţine voinţa de reglementare, atunci trebuie să o facă ab initio, în cadrul unui nou proces legislativ, cu parcurgerea tuturor etapelor sale specifice: înregistrarea unei iniţiative legislative, însoţită de expunerea de motive, solicitarea şi obţinerea avizelor necesare, procedura întocmirii rapoartelor în comisiile de specialitate ale fiecărei Camere, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie. Această concluzie se impune prin prisma considerentelor de principiu reţinute constant în jurisprudenţa Curţii, potrivit cărora forţa obligatorie care însoţeşte actele jurisdicţionale ale Curţii - deci şi deciziile - se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină aceasta (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012). Instanţa constituţională a reţinut, totodată, că nicio altă autoritate publică nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, aceasta fiind obligată să le aplice în mod corespunzător, respectarea deciziilor Curţii Constituţionale fiind o componentă esenţială a statului de drept. Toate aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi legilor de aprobare a unei ordonanţe a Guvernului. În acest sens instanţa constituţională a statuat, prin Decizia nr. 76 din 30 ianuarie 2019, că „efectul juridic al prezentei decizii este circumscris art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală şi jurisprudenţei Curţii în materie (...), astfel că Parlamentului îi revine obligaţia să constate încetarea de drept a procesului legislativ, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii legii, în integralitatea sa, iar, în ipoteza iniţierii unui nou demers legislativ cu privire la acelaşi domeniu de reglementare, să se conformeze celor statuate prin decizia de faţă“.

    6. Faţă de împrejurarea că prin Decizia nr. 312 din 9 mai 2018 Curtea Constituţională a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura este neconstituţională în ansamblul său şi faţă de jurisprudenţa instanţei constituţionale în această materie (anterior amintită), Parlamentul avea obligaţia de a constata încetarea de drept a procedurii legislative iniţiale în privinţa respectivei reglementări (legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016) şi de a identifica soluţia constituţională cu privire la soarta Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, având în vedere că dispoziţiile art. 115 alin. (7) teza întâi din Constituţie impun ca Parlamentul să se pronunţe prin lege fie în sensul aprobării, fie în cel al respingerii unei ordonanţe a Guvernului.
    7. Cât priveşte motivele de neconstituţionalitate intrinsecă se susţine, în primul rând, că legea criticată încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Din analiza dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale art. I pct. 12 din legea supusă controlului de constituţionalitate, se observă că aceasta nu respectă principiul supremaţiei legilor şi nici principiul securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, aşa cum a fost consacrat de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016. În acest sens Curtea Constituţională a reţinut că, „potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, «textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce», iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege, «actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis (...)». Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională (...) prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară“.
    8. Art. I pct. 7 din legea dedusă controlului de constituţionalitate prevede faptul că „terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării“. Se susţine că atribuirea directă a concesiunii afectează interesul public prin eliminarea posibilităţii de a fi depuse mai multe oferte şi de a obţine cea mai mare redevenţă în urma concurenţei dintre ofertanţi. Mai mult, instituirea unui astfel de regim de excepţie de la regimul general al concesionării bunurilor proprietate publică stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică pentru o singură categorie de beneficiari nu respectă principiile stabilite de art. 13 din acest act normativ, respectiv: transparenţa, tratamentul egal, proporţionalitatea, nediscriminarea şi libera concurenţă.
    9. Art. I pct. 12 din legea supusă controlului de constituţionalitate introduce un nou alineat la art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, conform căruia personalul de pază prevăzut la alin. (7) al art. 23, respectiv personalul organizaţiilor vânătoreşti, este împuternicit să sancţioneze faptele ce constituie contravenţii şi să constate infracţiunile piscicole. Chiar dacă sancţionarea contravenţiilor poate fi realizată, potrivit art. 15 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în baza unei legi speciale, de către personalul angajat al unor entităţi juridice de drept privat, împuternicirea acestora să constate infracţiuni contravine prevederilor art. 61 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: „Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate: (...) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, cât şi ale autorităţilor publice, instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii (...)“.
    10. De asemenea, prevederea este lipsită de claritate şi poate da naştere unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, prin împuternicirea personalului organizaţiilor vânătoreşti de a sancţiona faptele ce constituie contravenţii şi excluderea asociaţiilor şi organizaţiilor de pescuit, responsabile în mod firesc de paza, controlul şi exploatarea resurselor acvatice vii şi a activităţilor din domeniul piscicol.
    11. În al doilea rând, se susţine că legea criticată încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 45 coroborat cu art. 135 din Constituţie. Art. I pct. 13 din legea dedusă controlului de constituţionalitate prevede faptul că art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 se va modifica după cum urmează: „asociaţiile de pescari, precum şi forurile lor de reprezentare la nivel naţional, constituite pentru practicarea pescuitului în scop recreativ, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 (...), vor fi luate în evidenţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca reprezentanţi ai societăţii civile, în vederea stabilirii de programe de acţiuni şi proiecte comune pentru conservarea şi protejarea resurselor acvatice vii, programe anuale care vor fi finanţate de către asociaţiile de pescari, titulari ai dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare, din veniturile rezultate din cotizaţiile membrilor asociaţiei, aceste acţiuni urmând să fie avizate şi verificate de către specialiştii din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură“. Din modul de redactare a normei se poate interpreta că obligaţia de finanţare ce va reveni titularilor dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare îşi are izvorul direct în lege, fără acordul prealabil al acestora (altfel spus, fără modificarea contractului de utilizare), ceea ce este de natură să afecteze, pe de o parte, libertatea economică, garantată de art. 45 coroborat cu art. 135 din Constituţie, iar, pe de altă parte, dreptul de proprietate asupra resurselor financiare garantat de art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie.
    12. În al treilea rând, se susţine că legea criticată încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Astfel, art. I pct. 20 din legea dedusă controlului de constituţionalitate modifică art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, ce prevede că „Lista lacurilor de acumulare (...) se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“. De asemenea, art. I pct. 21 din lege modifică art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, ce prevede că „Pentru lacurile de acumulare (...) închirierea acestora se realizează de către administrator în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun (...), în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă“. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2016, iar legea dedusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată de Parlament la data de 20 martie 2019. Din conţinutul normativ al art. I pct. 20 şi 21 rezultă că termenul de 60 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 era deja epuizat. Astfel, dispoziţiile menţionate ce dispun pentru trecut contravin principiului neretroactivităţii legii, consacrat la art. 15 alin. (2) din Constituţie - potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile - precum şi normelor constituţionale referitoare la intrarea în vigoare a legilor consacrate la art. 78 din Constituţie, potrivit căruia legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
    13. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
    14. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului şi Guvernul nu au transmis Curţii Constituţionale punctele lor de vedere.
    CURTEA,
    examinând obiecţia de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, în ansamblul său, lege adoptată de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, la data de 20 martie 2019. Dispoziţiile legii criticate au următorul cuprins:
    "ART. I
    Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85 din 23 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2016, cu următoarele modificări şi completări:
    1. La articolul I, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins:
    " La articolul 1 alineatul (2), după litera e) se introduce o nouă literă, litera e^1), cu următorul cuprins:
    e^1) lacuri în care se practică acvacultura;"

    2. La articolul I punctul 1, litera l) a alineatului (2) al articolului 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "l) concesionarea, închirierea sau privatizarea în domeniul piscicol;"

    3. La articolul I, după punctul 4 se introduce un nou punct, punctul 4^1, cu următorul cuprins:
    "4^1. La articolul 2 punctul 2, după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:
    h) amenajarea agro-piscicolă - incintă îndiguită în care se desfăşoară atât activitate de piscicultură, cât şi de cultură a cerealelor şi/sau de creştere a animalelor, piscicultura fiind activitatea principală."

    4. La articolul I punctul 6, punctul 18^2 al articolului 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "18^2. pescuit recreativ - activităţi necomerciale de pescuit pentru utilizarea resurselor acvatice vii în scop recreativ;"

    5. La articolul I punctul 8, după litera b) a alineatului (3) al articolului 4 se introduce o nouă literă, litera b^1), cu următorul cuprins:
    "b^1) privatizează societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu profil piscicol şi amenajările piscicole pe care le are în portofoliu, în conformitate cu prevederile Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la vânzarea acţiunilor şi activelor;"

    6. La articolul I punctul 8, litera c) a alineatului (3) al articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "c) administrează terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole aparţinând domeniului public al statului, inclusiv lacurile de acumulare şi lacurile care au drept folosinţă unică piscicultura, prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale «Apele Române», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare;"

    7. La articolul I punctul 8, după litera e) a alineatului (3) al articolului 4 se introduce o nouă literă, litera e^1), cu următorul cuprins:
    "e^1) terenurile pe care sunt amplasate amenajările piscicole, precum şi terenurile aferente acestora, din domeniul public/privat al statului, vor fi atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă, cu obligativitatea menţinerii obiectului de activitate al exploatării piscicole pe perioada concesionării;"

    8. La articolul I punctul 8, litera f) a alineatului (3) al articolului 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "f) concesionează/închiriază lacurile de acumulare şi lacurile care au folosinţă unică piscicultura, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;"

    9. La articolul I punctul 8, după litera o) a alineatului (3) al articolului 4 se introduc două noi litere, literele p) şi q), cu următorul cuprins:
    "p) primeşte solicitări de ajutor de stat, verifică eligibilitatea acestora şi acordă sprijin financiar producătorilor din acvacultură şi pescuit din resursele bugetului de stat, aprobate cu această destinaţie;
q) răspunde de aplicarea regulilor de ajutor de stat în domeniul pescuitului şi acvaculturii."

    10. La articolul I punctul 12, alineatul (2) al articolului 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) Condiţiile de practicare a pescuitului recreativ, modelele permiselor de pescuit în scop recreativ în habitatele piscicole naturale, precum şi modul de eliberare şi contravaloarea permiselor se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale."

    11. La articolul I punctul 12, alineatul (6) al articolului 23 se abrogă.
    12. La articolul I punctul 12, după alineatul (6) al articolului 23 se introduc trei noi alineate, alineatele (7)-(9), cu următorul cuprins:
    "(7) Organizaţiile vânătoreşti beneficiare ale contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ exercită pe zonele de pescuit atribuite, prin personal angajat specializat, atestat şi avizat în conformitate cu prevederile legii, paza resurselor acvatice vii, controlul exploatării acestora, verificarea activităţilor de pescuit, combaterea braconajului piscicol şi preîntâmpinarea distrugerii şi degradărilor piscicole de orice fel.
(8) Personalul de pază prevăzut la alin. (7), dotat cu uniformă, insignă şi armament de pază, este împuternicit să sancţioneze faptele ce constituie contravenţii şi să constate infracţiunile piscicole prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.
(9) În timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, personalul de pază este asimilat personalului care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice."

    13. La articolul I punctul 12, articolul 25 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 25
    Asociaţiile de pescari, precum şi forurile lor de reprezentare la nivel naţional, constituite pentru practicarea pescuitului în scop recreativ, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi luate în evidenţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi de Ministerul Apelor şi Pădurilor, ca reprezentanţi ai societăţii civile, în vederea stabilirii de programe de acţiuni şi proiecte comune pentru conservarea, protejarea şi repopularea conformă a resurselor acvatice vii, programe anuale care vor fi finanţate de către asociaţiile de pescari, titulari ai dreptului de pescuit recreativ pe sectoarele de habitate piscicole naturale pentru care deţin contracte de utilizare, din veniturile rezultate din cotizaţiile membrilor asociaţiei, aceste acţiuni urmând să fie avizate şi verificate de către specialiştii din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură."

    14. La articolul I punctul 17, alineatul (6) al articolul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(6) Instituţiile publice, regiile autonome, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu capital majoritar de stat, deţinătoare de amenajări piscicole, au obligaţia de a comunica anual, până la data de 30 noiembrie, Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură inventarul amenajărilor piscicole de orice tip care sunt utilizate sau pot fi utilizate pentru desfăşurarea activităţii de acvacultură."

    15. La articolul I punctul 23, litera a) a articolului 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "a) pescuitul recreativ al oricăror specii de peşte şi altor vieţuitoare acvatice vii efectuat în habitatele piscicole naturale, fără permis de pescuit recreativ eliberat de către beneficiarul contractului de utilizare a resursei acvatice vii sau asociaţiile cu care acesta are relaţii de reciprocitate;"

    16. La articolul I punctul 27, litera a) a articolului 62 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "a) pescuitul comercial, reţinerea la bord, transbordarea, descărcarea şi comercializarea resurselor acvatice vii sub dimensiunea minimă legală sau dacă reprezintă mai mult de 5% din captură, în cazul speciilor marine;"

    17. La articolul I, după punctul 30 se introduce un nou punct, pct. 30^1, cu următorul cuprins:
    "30^1. La articolul 65, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 65
    (1) Următoarele fapte constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 ani la 7 ani şi interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între un an şi 3 ani:"

    18. La articolul I, punctul 33 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "33. La articolul 67, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    ART. 67
    (1) Pe lângă organele de urmărire penală sunt competente să efectueze acte de constatare pentru faptele prevăzute la art. 64 şi 65 şi personalul cu drept de inspecţie şi control din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, reprezentanţii Gărzii Naţionale de Mediu, ai Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, precum şi ofiţeri şi subofiţeri din cadrul Jandarmeriei Române şi personalul angajat de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ prevăzut la art. 23 alin. (7), conform prevederilor art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedura penală, cu modificările şi completările ulterioare.
    (...)
    (3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 58-63 se fac de către personalul cu drept de inspecţie şi control din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, de către personalul prevăzut la alin. (1), de către ofiţerii şi agenţii din cadrul Poliţiei Române şi Poliţiei de Frontieră Române, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române, personalul angajat de beneficiarii contractelor de utilizare a resurselor acvatice vii în scop recreativ prevăzut la art. 23 alin. (7), precum şi de către personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva."

    19. În tot cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, sintagma „pescuit recreativ/sportiv“ se înlocuieşte cu sintagma „pescuit recreativ“.
    20. La articolul II, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "ART. II
    (1) Lista lacurilor de acumulare şi lacurilor care au ca unică folosinţă activitatea de piscicultură şi care trec din administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române» în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Protocolul de predare-preluare a lacurilor de acumulare şi lacurilor care au ca unică folosinţă activitatea de piscicultură se va încheia între părţile interesate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la alin. (1)."

    21. Articolul III se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. III
    (1) Pentru lacurile de acumulare şi lacurile aflate în administrarea Administraţiei Naţionale «Apele Române», în care se poate practica şi activitatea de piscicultură, închirierea acestora se realizează de către administrator în baza unei metodologii aprobate prin ordin comun al ministrului apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
    (2) Nivelul minim al chiriei pentru închirierea prevăzută la alin. (1) va fi stabilit de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Administraţia Naţională «Apele Române» prin ordin comun al ministrului apelor şi pădurilor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale."

    ART. II
    Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată."

    17. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legii criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 privind libertatea economică, coroborate cu cele ale art. 135 privind economia, precum şi ale art. 147 alin. (2) şi (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.
    18. Analizând admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate, sub aspectul obiectului, al titularului sesizării şi al termenului de sesizare, Curtea constată că sesizarea care formează obiectul Dosarului nr. 818A/2018 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. Astfel, obiectul sesizării îl constituie o lege adoptată de Parlament şi încă nepromulgată, sesizarea a fost formulată de Preşedintele României, acesta făcând parte dintre titularii dreptului de sesizare, iar sesizarea a fost formulată în interiorul termenului prevăzut de art. 77 din Constituţie pentru promulgarea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70).
    19. Examinând procesul legislativ de adoptare a legii criticate, Curtea observă că, iniţial, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura a fost iniţiat de Guvern şi înregistrat la data de 28 noiembrie 2016 la Senat, pentru dezbatere, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Forma iniţiatorului cuprindea articolul unic potrivit căruia „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura“. În şedinţa plenului Senatului din data de 13 februarie 2017, proiectul de lege s-a considerat adoptat, fără a fi dezbătut în plen, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţia României, republicată (conform căruia „Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă“). Proiectul de lege a fost transmis Camerei Deputaţilor şi înregistrat la data de 20 februarie 2017 la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor cu nr. Pl-x 132/2017. În şedinţa din 12 martie 2018, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic au emis un raport comun, în sensul propunerii plenului Camerei Deputaţilor a adoptării proiectului de lege cu 43 de amendamente admise. Proiectul de lege a fost dezbătut în plenul Camerei Deputaţilor în şedinţa din 14 martie 2018 şi adoptat la aceeaşi dată, cu 162 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 84 de abţineri, potrivit Stenogramei şedinţei Camerei Deputaţilor din 14 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 44 din 21 martie 2018.
    20. La data de 5 aprilie 2018, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională cu obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura. Prin Decizia nr. 312 din 9 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 9 iulie 2018, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura este neconstituţională, în ansamblul său. La paragraful 31 al acestei decizii, Curtea a constatat că, întrucât dispoziţiile art. I pct. 7 din legea criticată reglementează în domeniul concesiunii bunurilor proprietate publică, legea supusă controlului de constituţionalitate trebuia adoptată ca lege organică, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, la paragraful 36, Curtea a reţinut că întreaga problematică a privatizării societăţilor cu profil piscicol şi a amenajărilor piscicole pe care Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură le are în portofoliu ţine de domeniul legii organice, iar condiţiile administrării, concesionării sau închirierii bunurilor proprietate publică trebuie, de asemenea, stabilite prin lege organică. La paragraful 38, Curtea a statuat, prin prisma asigurării rigorilor constituţionale în ceea ce priveşte procedura parlamentară de adoptare a legilor, că reglementarea într-un domeniu care, prin excelenţă, aparţine legii organice, prin adoptarea unei legi cu caracter derogatoriu sau special, trebuie să se supună dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, indiferent de majoritatea de vot întrunită în cele două Camere ale Parlamentului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 31, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 42). Curtea a mai reţinut, la paragraful 39, că legea supusă controlului de constituţionalitate, întrucât reglementează în domenii rezervate legii organice, trebuie să se supună dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Constituţie. Or, aceasta a fost votată cu majoritatea membrilor prezenţi în Camera Deputaţilor, majoritate acceptată doar pentru legile ordinare. În concluzie, Curtea a reţinut că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura ar fi trebuit să fie adoptată şi votată ca lege organică, potrivit art. 136 alin. (4), precum şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Totodată, la paragraful 42, Curtea a reţinut că, întrucât dispoziţiile art. I pct. 17 din legea criticată modifică limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea pentru infracţiunile din domeniul piscicol stabilite prin lit. a)-c) ale art. 65 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, acestea au un caracter organic şi, în consecinţă, legea supusă controlului de constituţionalitate trebuia votată şi adoptată ca lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 76 alin. (1) din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 75 alin. (3) din Constituţie referitoare la principiul bicameralismului, Curtea a constatat, la paragraful 53, că, având în vedere că forma adoptată de Camera Deputaţilor modifică substanţial configuraţia iniţiativei legislative şi a formei adoptate de Senat, au fost încălcate dispoziţiile art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În final, la paragraful 54 al Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018, având în vedere admiterea criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, privind încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h), art. 61 alin. (2), art. 75 alin. (3), art. 76 alin. (1) şi art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că nu mai este necesară analizarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate şi că soluţia sancţionează exclusiv nerespectarea exigenţelor impuse de Constituţie în ceea ce priveşte procedura legislativă de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, Parlamentul având competenţa de a proceda la adoptarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile din Legea fundamentală.
    21. Ulterior pronunţării acestei decizii, potrivit fişei procesului legislativ (PL-x 132/2017), la data de 29 iunie 2018, legea a fost înregistrată la Senat, pentru reexaminare. Comisia pentru constituţionalitate şi Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală au hotărât, în şedinţa din 3 octombrie 2018, să adopte raport comun de admitere, fără amendamente. La data de 15 octombrie 2018, legea a fost adoptată de Senat, ca lege organică, potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, în aceeaşi formă cu cea iniţial adoptată de Camera Deputaţilor, la data de 14 martie 2018.
    22. La data de 17 octombrie 2018, legea astfel adoptată de Senat a fost înregistrată la Camera Deputaţilor. Cele trei comisii sesizate cu reexaminarea legii, respectiv Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, au dezbătut reexaminarea acesteia în şedinţe separate şi au propus plenului Camerei Deputaţilor adoptarea legii, în forma adoptată de Senat, fără amendamente, respectiv a legii trimise iniţial la promulgare. Ulterior, legea a fost dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor şi adoptată, la data de 20 martie 2019, ca lege organică, potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, în aceeaşi formă.
    23. Referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, autorul obiecţiei susţine, în esenţă, că legea criticată încalcă dispoziţiile art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, întrucât aceasta a fost adoptată, în procedura reexaminării, cu ignorarea Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018 şi a jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, aplicabilă în ipoteza constatării neconstituţionalităţii unei legi în ansamblu.
    24. Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că, potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale“. În jurisprudenţa sa referitoare la interpretarea art. 147 alin. (2) din Constituţie, Curtea a statuat, de principiu, că, în situaţia în care constată neconstituţionalitatea unei legi în ansamblul său, şi nu doar a unor dispoziţii din aceasta, „pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări“. Totodată, în considerarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, care stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, Curtea a mai reţinut următoarele: „Competenţa de legiferare a acestuia cu privire la un anumit domeniu nu poate fi limitată dacă legea astfel adoptată respectă exigenţele Legii fundamentale. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a legifera în materia în care Curtea Constituţională a admis o sesizare de neconstituţionalitate cu privire la o lege în ansamblul său presupune parcurgerea tuturor fazelor procesului legislativ prevăzut de Constituţie şi de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, Decizia 619 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2017, paragraful 50, sau Decizia nr. 432 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 6 iulie 2018, paragraful 35). De asemenea, prin Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 50, Curtea a stabilit că reexaminarea, mai exact punerea de acord a deciziei, se aplică numai atunci când Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii ale acesteia, şi nu atunci când neconstituţionalitatea vizează actul normativ în ansamblul său, în caz contrar încălcându-se art. 147 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragrafele 45-48). Totodată, prin Decizia nr. 432 din 21 iunie 2018, paragraful 36, Curtea a stabilit faptul că art. 147 alin. (2) din Constituţie nu este incident, întrucât prin decizia Curţii Constituţionale a fost constatată neconstituţionalitatea legii în ansamblul său, iar nu doar a unor dispoziţii din cuprinsul acesteia. Prin aceeaşi decizie, paragraful 38, Curtea a statuat că „reexaminarea, aşa cum este menţionată în cuprinsul art. 147 alin. (2) din Constituţie, vizează exclusiv punerea de acord cu decizia Curţii a acelor dispoziţii constatate neconstituţionale, dintr-o lege nepromulgată încă. Aşadar, procedura reexaminării nu poate fi aplicată când în discuţie este un act normativ declarat neconstituţional în ansamblul său. Aşa cum a arătat Curtea în jurisprudenţa sa, în acest caz legiuitorul nu poate acoperi viciul de constituţionalitate constatat prin respectiva decizie de admitere prin procedura reexaminării, urmând a constata încetarea procesului legislativ, la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără a fi necesară declanşarea unei proceduri parlamentare distincte în acest sens. Aceasta deoarece însăşi decizia Curţii reprezintă, prin raportare la art. 147 alin. (4) din Constituţie, temeiul pentru încetarea de drept a respectivului demers legislativ, la fel cum procedura reexaminării legii este deschisă de drept odată cu publicarea unei decizii prin care Curtea constată neconstituţionalitatea unor dispoziţii dintr-o lege, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori. Mai departe, este opţiunea legiuitorului dacă decide să mai legifereze în respectiva materie sau nu, iar dacă îşi menţine voinţa de reglementare, atunci trebuie să o facă ab initio, în cadrul unui nou proces legislativ, cu parcurgerea tuturor etapelor sale specifice: înregistrarea unei iniţiative legislative, însoţită de expunerea de motive, solicitarea şi obţinerea avizelor necesare, procedura întocmirii rapoartelor în comisiile de specialitate ale fiecărei Camere, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie“.
    25. Aşadar, aşa cum este statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în situaţia constatării neconstituţionalităţii legii în ansamblul său, pronunţarea unei astfel de decizii are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecinţa fiind încetarea procesului legislativ în privinţa respectivei reglementări. Parlamentului îi revine obligaţia să constate încetarea de drept a procesului legislativ, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii legii, în integralitatea sa, iar, în ipoteza iniţierii unui nou demers legislativ cu privire la acelaşi domeniu de reglementare, să se conformeze celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 76 din 30 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 20 martie 2019, paragraful 42, Decizia nr. 139 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019, paragraful 88, Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 14 mai 2019, paragraful 86, sau Decizia nr. 141 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 17 mai 2019, paragraful 96).
    26. Curtea reţine că jurisprudenţa sa mai sus amintită vizează, cu caracter general, iniţiativele legislative reglementate de art. 74 din Constituţie. Cu privire însă la ipoteza particulară a unei legi de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, Curtea reţine incidenţa dispoziţiilor constituţionale ale art. 74 alin. (3), potrivit căruia „Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată“, şi ale art. 115 alin. (4)-(8) referitoare la condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. Potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie, „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României […]“. Astfel, transmiterea proiectului de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului către Camera competentă să îl adopte reprezintă una dintre cele două condiţii cumulative pentru intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului.
    27. Aplicând jurisprudenţa de principiu a Curţii Constituţionale referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unei legi în ansamblul său la situaţia specifică a legilor de aprobare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, este evident că, în cazul constatării neconstituţionalităţii unei legi de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, în ansamblul ei, noul proces legislativ vizează întreaga procedură parlamentară derulată în faţa celor două Camere ale Parlamentului, mai puţin depunerea iniţiativei legislative, care s-a realizat în temeiul art. 115 alin. (5) din Constituţie şi care a fundamentat intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului.
    28. Aşadar, sub aspectul efectelor pe care le produce decizia de constatare a neconstituţionalităţii unei legi, în ansamblul ei, diferenţa specifică dintre legea de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, declarată neconstituţională în ansamblul ei, şi celelalte tipuri de legi, declarate neconstituţionale, în ansamblul lor, este dată de reglementarea expresă din art. 115 alin. (5) din Constituţie, potrivit căruia ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată, respectiv numai după depunerea proiectului de lege de aprobare a actului Guvernului.
    29. Prin urmare, aplicând jurisprudenţa, cu valoare de principiu, a Curţii Constituţionale la cazul specific al constatării neconstituţionalităţii unei legi de aprobare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, în ansamblul său, Curtea reţine că, ulterior deciziei de admitere a Curţii, Parlamentul - ţinând cont de proiectul de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă transmis anterior de Guvern - trebuie să parcurgă din nou toate etapele ulterioare iniţierii procesului legislativ, şi anume procedura din comisiile parlamentare, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie.
    30. Analizând procesul legislativ al legii supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că, iniţial, Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura a fost iniţiat de Guvern şi înregistrat la data de 28 noiembrie 2016 la Senat, pentru dezbatere, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ. Forma iniţiatorului cuprindea articolul unic potrivit căruia „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura“. În şedinţa plenului Senatului din data de 13 februarie 2017, proiectul de lege s-a considerat adoptat, fără a fi dezbătut în plen, potrivit prevederilor art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţia României, republicată (conform căruia „Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă“). Proiectul de lege a fost transmis Camerei Deputaţilor, iar Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic au emis un raport comun, în sensul propunerii plenului Camerei Deputaţilor a adoptării proiectului de lege cu 43 de amendamente admise, proiect de lege dezbătut şi adoptat la aceeaşi dată. La sesizarea Preşedintelui României, prin Decizia nr. 312 din 9 mai 2018, Curtea a constatat neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, în ansamblul său, iar nu doar a unor dispoziţii din cuprinsul acesteia. Astfel, Curtea a constatat atât încălcarea dispoziţiilor art. 75, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2) din Constituţie, referitoare la principiul bicameralismului, cât şi încălcarea dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. h), art. 76 alin. (1) şi art. 136 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât legea criticată avea caracter de lege organică.
    31. Ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 312 din 9 mai 2018, a fost declanşată procedura reexaminării legii la Senat. Comisia pentru constituţionalitate şi Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală au adoptat, în şedinţa din 3 octombrie 2018, un „raport comun de admitere, fără amendamente, în forma trimisă la promulgare“. La data de 15 octombrie 2018, legea a fost adoptată de Senat. Ulterior, la Camera Deputaţilor cele trei comisii sesizate cu reexaminarea legii, respectiv Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru mediu şi echilibru ecologic, au dezbătut reexaminarea acesteia în şedinţe separate şi au propus plenului Camerei Deputaţilor adoptarea legii în forma adoptată de Senat, fără amendamente, respectiv a legii trimise iniţial la promulgare. Legea a fost dezbătută în plenul Camerei Deputaţilor şi adoptată, la data de 20 martie 2019, ca lege organică, potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, în aceeaşi formă cu cea trimisă iniţial la promulgare.
    32. Astfel, Curtea constată că, efect al Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018, Parlamentului îi revenea obligaţia, potrivit art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ca, ţinând cont de proiectul de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă transmis deja de Guvern - proiect care conţinea articolul unic potrivit căruia „Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura“ -, să parcurgă din nou etapele ulterioare iniţierii procesului legislativ, etape constând în procedura din comisiile parlamentare, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie, iar în cadrul acestei proceduri să se conformeze celor statuate prin decizia sus-amintită. Însă Curtea reţine că, deşi constatase prin Decizia nr. 312 din 9 mai 2018 neconstituţionalitatea extrinsecă a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016, atât comisiile parlamentare de la Senat, cât şi cele de la Camera Deputaţilor au adoptat rapoarte de admitere, fără amendamente, a legii trimise iniţial la promulgare, respectiv a formei adoptate iniţial de Camera Deputaţilor. Or, această lege a fost declarată neconstituţională, în ansamblul său, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 312 din 9 mai 2018. Aşadar, parcurgerea din nou, cu respectarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 312 din 9 mai 2018, a etapelor ulterioare iniţierii procesului legislativ - şi anume procedura din comisiile parlamentare, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie - presupune depunerea şi admiterea din nou a amendamentelor proprii noului proces legislativ. Or, în speţă, atât comisiile parlamentare de la Senat, cât şi cele de la Camera Deputaţilor au adoptat rapoarte de admitere, fără amendamente, a legii trimise iniţial la promulgare, respectiv a formei adoptate iniţial de Camera Deputaţilor.
    33. Având în vedere acestea, Curtea constată că, ulterior Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018, Parlamentul - ţinând cont de proiectul de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă transmis anterior de Guvern - nu a parcurs din nou etapele procesului legislativ, şi anume procedura din comisiile parlamentare, inclusiv depunerea de amendamente, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie, cu respectarea Deciziei nr. 312 din 9 mai 2018, ci comisiile celor două Camere au adoptat rapoarte de admitere, fără amendamente, a legii trimise iniţial la promulgare, respectiv a formei adoptate iniţial de Camera Deputaţilor, astfel că, în final, atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor au adoptat această formă a legii. Prin urmare, legea criticată a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, fiind neconstituţională, în ansamblul său.
    34. Având în vedere reţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecă privind încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu mai este necesară analizarea criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă formulate de autorul obiecţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, sau Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 33).
    35. Ca efect al prezentei decizii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (2) şi (4) din Legea fundamentală, Parlamentului îi revine în continuare obligaţia de a parcurge din nou toate etapele ulterioare iniţierii procesului legislativ, şi anume procedura din comisiile parlamentare, dezbaterile şi votul din fiecare Cameră, potrivit competenţei stabilite de art. 75 din Constituţie, iar, în cadrul acestei proceduri, să se conformeze celor statuate atât prin Decizia nr. 312 din 9 mai 2018, cât şi prin prezenta decizie.
    36. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura este neconstituţională, în ansamblul său.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 29 mai 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice