Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 378 din 27 octombrie 2025 referitoare la perioada în care o persoană cu studii superioare absolvite în România şi-a desfăşurat activitatea în calitate de cadru didactic într-o ţară din afara Uniunii Europene cu care România nu are încheiat un/o acord/convenţie/tratat cu privire la recunoaşterea vechimii în muncă potrivit acestei specialităţi

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 378 din 27 octombrie 2025 referitoare la perioada în care o persoană cu studii superioare absolvite în România şi-a desfăşurat activitatea în calitate de cadru didactic într-o ţară din afara Uniunii Europene cu care România nu are încheiat un/o acord/convenţie/tratat cu privire la recunoaşterea vechimii în muncă potrivit acestei specialităţi

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1187 din 23 decembrie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 1.852/1/2025


┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Mariana       │Înaltei Curţi de       │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie -  │
│              │preşedintele           │
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena  │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag       │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Oana    │- preşedintele Secţiei │
│Surdu         │a II-a civile          │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana   │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Beatrice Ioana│- judecător la Secţia I│
│Nestor        │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Diana Florea  │- judecător la Secţia I│
│Burgazli      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Maricel       │- judecător la Secţia I│
│Nechita       │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Liviu Eugen   │- judecător la Secţia I│
│Făget         │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia I│
│Dobrescu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mărioara      │- judecător la Secţia a│
│Isailă        │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Minodora      │- judecător la Secţia a│
│Condoiu       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ianina        │- judecător la Secţia a│
│Blandiana     │II-a civilă            │
│Grădinaru     │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefan Ioan   │- judecător la Secţia a│
│Lucaciuc      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela       │- judecător la Secţia a│
│Mîneran       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristinel     │- judecător la Secţia  │
│Grosu         │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica      │- judecător la Secţia  │
│Dumitrache    │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihnea Adrian │- judecător la Secţia  │
│Tănase        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andra Monica  │- judecător la Secţia  │
│Asănică       │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Emilian       │- judecător la Secţia  │
│Constantin    │de contencios          │
│Meiu          │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în Dosarul nr. 873/107/2023*, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă perioada în care o persoană cu studii superioare absolvite în România şi-a desfăşurat activitatea în calitate de cadru didactic într-o ţară din afara Uniunii Europene cu care România nu are încheiat un/o acord/convenţie/tratat cu privire la recunoaşterea vechimii în muncă potrivit acestei specialităţi poată fi luată în calcul pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare funcţiei, conform art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, în vederea acordării drepturilor salariale şi în raport cu această vechime? "

    5. După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    6. Tribunalul Alba - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 4 iunie 2025, în Dosarul nr. 873/107/2023*, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    7. Sesizarea a fost înregistrată la 6 august 2025 cu nr. 1.852/1/2025.

    II. Normele legale incidente
    8. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017
    "ART. 10
    Salariile de bază şi gradaţiile
    (1) Salariile de bază sunt diferenţiate pe funcţii, grade/trepte şi gradaţii.
    (2) Fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I-IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.
    (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. I-VIII pentru funcţiile de execuţie sunt la gradaţia 0.
    (4) Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele:
    a) gradaţia 1 - de la 3 ani la 5 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază;
    b) gradaţia 2 - de la 5 ani la 10 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;
    c) gradaţia 3 - de la 10 ani la 15 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază;
    d) gradaţia 4 - de la 15 ani la 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază;
    e) gradaţia 5 - peste 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază.
    (5) Gradaţia obţinută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condiţiile de acordare.
    (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradaţiei deţinute.
    (7) Pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare tranşei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral şi perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare."

    III. Expunerea succintă a procesului
    9. Prin acţiunea introductivă reclamanta, persoană fizică, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean A, Seminarul Teologic Ortodox (...), Şcoala Gimnazială (...) şi Liceul cu Program Sportiv (...), a solicitat instanţei să dispună recunoaşterea vechimii în funcţia didactică de profesor în tranşa de vechime 15-20 de ani şi obligarea pârâţilor la plata salariului corespunzător tranşei de vechime 15-20 de ani, începând cu 1 septembrie 2021 şi pe toată durata raporturilor contractuale.
    10. În motivare s-a arătat că reclamanta a plecat imediat după absolvirea studiilor superioare, împreună cu familia, în Kuweit, ţară în care a lucrat cu contract de muncă o perioadă de 17 ani şi 7 luni. Pe toată această perioadă a activat ca profesor de limba engleză la două şcoli private cu predare bilingvă, una dintre limbi fiind limba engleză.
    11. Chiar dacă nu a existat nicio convenţie între cele două state privind echivalarea vechimii în activitatea didactică desfăşurată în Kuweit, este evident că această activitate a avut loc, lucru necontestat.
    12. Sistemul de învăţământ din Kuweit fiind modern şi organizat după modelul american, studiile efectuate acolo sunt recunoscute la nivel internaţional. Chiar şi în România, absolvenţi ai sistemului educaţional din Kuweit sunt acceptaţi la studii universitare, aspect valabil chiar dinainte de 1989.
    13. La revenirea în ţară, în anul 2021, reclamanta a participat la concursul pentru ocuparea posturilor didactice, obţinând nota de repartizare 9,20. În baza rezultatului obţinut a fost angajată de instituţiile pârâte; cu toate acestea, a fost încadrată ca profesor debutant, fără recunoaşterea vechimii de 17 ani şi 7 luni în învăţământ.
    14. Demersul privind recunoaşterea acestei vechimi în baza documentelor justificative nu a avut succes, întrucât Legea-cadru nr. 153/2017 nu conţine reglementări clare în acest sens şi nu a fost identificată existenţa unor convenţii între România şi Kuweit privind recunoaşterea vechimii în muncă.
    15. Totuşi, potrivit art. 8 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul prevede, printre criteriile de ierarhizare a posturilor, şi experienţa necesară, iar în art. 10 alin. (7) (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017) se prevede că se ia în considerare şi activitatea desfăşurată în alte domenii decât cele bugetare la stabilirea gradaţiilor. Expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice relevă că astfel de completări legislative au fost necesare tocmai pentru a corecta sincopele din aplicarea legii, inclusiv în sistemul de învăţământ.
    16. Chiar dacă nici în prezent nu există o reglementare expresă în care să poată fi încadrată situaţia reclamantei, se impune observarea unor aspecte esenţiale care conduc la concluzia că cererea acesteia este întemeiată; normele care reglementează încadrarea în gradaţia de merit sunt permisive şi nu prevăd în mod expres că vechimea în muncă trebuie să provină exclusiv din sistemul bugetar românesc, dimpotrivă, se permite luarea în considerare şi a activităţilor desfăşurate în sistemul extrabugetar.
    17. Aplicarea acestor dispoziţii legale trebuie realizată în consonanţă cu prevederile constituţionale referitoare la drepturile fundamentale, astfel cum sunt reglementate şi garantate de Constituţia României. În acest sens, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, drepturile şi libertăţile cetăţenilor trebuie recunoscute, interpretate şi aplicate în acord cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, iar art. 23 şi 30 din această declaraţie consacră atât dreptul la muncă şi la o remunerare corespunzătoare, în conformitate cu drepturile câştigate, cât şi interdicţia statelor de a suprima sau limita drepturile recunoscute.
    18. Sistemul de învăţământ din Kuweit este compatibil cu cel românesc, aspect incontestabil, având în vedere că, în România, există numeroşi studenţi care au absolvit liceul în acest stat, iar, conform adeverinţelor depuse, reclamanta a predat limba engleză în şcoli cu predare bilingvă (engleză/arabă), unde programa şcolară nu diferă semnificativ, cel puţin în privinţa acestei discipline.
    19. Prin urmare, chiar în lipsa unor reglementări exprese, există norme generale în materia protecţiei drepturilor fundamentale care justifică admiterea cererii formulate de reclamantă şi acordarea gradaţiei reglementate de art. 10 alin. (4) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    20. Prin întâmpinările formulate, pe fond, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că Legea-cadru nr. 153/2017 nu mai conţine o reglementare a ceea ce reprezintă vechimea în învăţământ, în opoziţie cu vechea legislaţie a salarizării în care existau două tipuri de vechime, vechimea efectivă în învăţământ şi vechimea recunoscută în învăţământ; or, în lipsa unei reglementări speciale, se poate da eficienţă art. 424 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit căruia „Constituie vechime în specialitate şi vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte state cu care România a încheiat convenţii de recunoaştere reciprocă a acestor drepturi, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale“.
    21. Din verificările efectuate, nu există tratate bilaterale încheiate de statul român cu statul Kuweit, astfel încât, în lipsa acestora, care să stabilească criterii ce ar trebui luate în considerare pentru echivalare, se impune respingerea acţiunii.
    22. În cadrul soluţionării acţiunii s-au dispus suspendarea cauzei şi sesizarea instanţei supreme.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea acesteia
    23. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conform cărora: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    24. Potrivit art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.“
    25. În speţă, reclamanta, licenţiată a învăţământului superior românesc, a derulat activitate didactică pentru o perioadă cumulată de 17 ani şi 7 luni pe teritoriul statului Kuweit, în baza unor contracte individuale de muncă, ocupând funcţia de profesor de limba engleză la două instituţii private de învăţământ preuniversitar cu predare bilingvă, una dintre limbile de predare fiind limba engleză.
    26. Până în prezent, între România şi statul Kuweit nu a fost încheiat niciun tratat, acord bilateral sau nicio convenţie care să reglementeze recunoaşterea şi echivalarea vechimii în muncă sau, mai specific, a perioadelor de activitate didactică desfăşurate de cetăţenii români pe teritoriul Kuweit, în vederea asigurării accesului la drepturi salariale sau sporuri de vechime în sistemul naţional de învăţământ public.
    27. În anul 2021, în urma participării şi promovării concursului organizat pentru ocuparea posturilor didactice, reclamanta a fost angajată în cadrul instituţiilor pârâte, însă a fost încadrată în funcţia de profesor debutant, fără recunoaşterea vechimii profesionale pe o perioadă de 17 ani şi 7 luni în învăţământ.
    28. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită recunoaşterea vechimii în funcţia de profesor, corespunzătoare tranşei de vechime între 15 şi 20 de ani, precum şi obligarea pârâţilor la plata salariului aferent acestei tranşe, începând cu data de 1 septembrie 2021 şi pe întreaga durată a raporturilor contractuale.
    29. Reclamanta a evidenţiat faptul că, în pofida solicitărilor repetate de recunoaştere a vechimii profesionale în baza documentaţiei justificative prezentate, i s-a comunicat că Legea-cadru nr. 153/2017 nu conţine dispoziţii exprese sau norme interpretative clare în această privinţă, fapt ce a constituit un impediment pentru acordarea drepturilor salariale aferente.
    30. În această situaţie s-a arătat că, în speţă, este vorba despre un proces privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, iar din cercetarea efectuată instanţa supremă nu s-a pronunţat într-un recurs în interesul legii sau printr-o hotărâre în dezlegarea unei chestiuni de drept cu privire la problema de drept expusă.

    V. Punctul de vedere al completului de judecată
    31. În materia drepturilor salariale pentru personalul plătit din fonduri publice, cadrul legislativ special, reprezentat, în principal, de Legea-cadru nr. 153/2017, prevede recunoaşterea vechimii în muncă dobândite pe teritoriul României sau în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, ca urmare a efectelor integrării europene şi a reglementărilor comunitare, iar pentru perioadele de vechime dobândite în alte state decât cele membre U.E., legea permite recunoaşterea acestora doar în baza existenţei unui acord bilateral sau a unei convenţii internaţionale semnate de România cu respectivul stat.

    VI. Punctul de vedere al părţilor
    32. Reclamanta a arătat că este de acord cu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu menţiunea că studiile în baza cărora persoana şi-a desfăşurat activitatea în calitate de cadru didactic au fost absolvite în sistemul românesc de învăţământ, această precizare fiind necesară pentru a nu exista dubii cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale de exercitare a profesiei didactice.
    33. Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean A a considerat că prezenta cauză intră în categoria celor prevăzute la art. 1 alin. (1) şi că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    34. Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme nu a fost necesară consultarea instanţelor naţionale cu privire la practica judiciară relevantă.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    35. La nivelul instanţei supreme nu a fost identificată practică relevantă.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    36. Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    37. Temeiul sesizării îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    38. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal“, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze“.
    39. Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    40. Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;
    d) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
    e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    41. Spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.
    42. Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea iniţială are ca obiect obligarea pârâţilor la recunoaşterea vechimii în funcţia didactică de profesor şi la plata salariului corespunzător tranşei de vechime 15-20 de ani de la data încadrării în funcţia de profesor debutant, pe toată durata raporturilor contractuale.
    43. Pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; astfel, în considerarea scopului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sintagma „drepturi de naturală salarială“ trebuie interpretată extensiv, astfel încât să includă toate drepturile ataşate raporturilor de serviciu sau de muncă, în condiţiile în care angajatul este plătit din fonduri publice.
    44. Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Alba - Secţia I civilă.
    45. În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).
    46. Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.
    47. De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a ţinut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    48. În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).
    49. Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.
    50. Chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigenţelor care să permită declanşarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispoziţiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete şi nici neclare, neargumentându-se riscul apariţiei unei practici judiciare neunitare.
    51. Or, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la „necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării“.
    52. Autorul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmăreşte mai degrabă ca instanţa supremă să verifice circumstanţele factuale şi să aplice legea în scopul soluţionării cauzei, cu toate că acest atribut intră şi este necesar să rămână în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
    53. Totodată, absenţa indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum şi punctul de vedere clar exprimat al instanţei de trimitere relevă o solicitare de soluţionare, în concret, a raportului dedus judecăţii.
    54. Prin raportare la aceste exigenţe, în urma evaluării elementelor sesizării formulate, se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunţată în condiţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispoziţiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecăţii, în funcţie de particularităţile speţei rezultate din analiza materialului probator administrat, cu scopul de a se identifica soluţia ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Alba.
    55. Din modul în care instanţa de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept se constată că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în circumstanţele litigiului dedus judecăţii, aspect ce reiese din încheierea de sesizare, în care instanţa de trimitere a interpretat normele legale în discuţie, fără nicio dificultate, aşa cum rezultă din expunerea făcută la capitolul V din prezenta decizie.
    56. Se constată astfel că instanţa de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuţie este susceptibilă a da naştere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanţei de trimitere cu privire la alte posibile interpretări ale cadrului legal şi nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligaţiei de a aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, neexistând riscul apariţiei unei practici neunitare, de natură să justifice intervenţia instanţei supreme.
    57. În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate vizând existenţa unei veritabile probleme de drept, având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunţarea unei hotărâri prealabile în condiţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care Înalta Curte să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, se impune soluţia de respingere ca inadmisibilă a sesizării.

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în Dosarul nr. 873/107/2023*, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept:
    "Dacă perioada în care o persoană cu studii superioare absolvite în România şi-a desfăşurat activitatea în calitate de cadru didactic într-o ţară din afara Uniunii Europene cu care România nu are încheiat un/o acord/convenţie/tratat cu privire la recunoaşterea vechimii în muncă potrivit acestei specialităţi poată fi luată în calcul pentru acordarea gradaţiei corespunzătoare funcţiei, conform art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, în vederea acordării drepturilor salariale şi în raport cu această vechime?"

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 octombrie 2025.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                     Ileana Peligrad

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 378 din 27 octombrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"