Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 377 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 7 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 377 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, precum şi, în special, a dispoziţiilor art. 7 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 136 din 20 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi ale „art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative“, în special a dispoziţiilor art. 7 din aceasta. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 10.639/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.564D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând faptul că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în condiţiile pandemiei de SARS-CoV-2, precum şi că omisiunea pe care o conţin prevederile art. 7 alin. (2)-(4) din această ordonanţă nu poate fi suplinită decât de către legiuitorul pozitiv.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 10.639/3/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, ale „art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative“, în special a art. 7 din aceasta. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de pronunţare a unei ordonanţe preşedinţiale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020, denumită în continuare Ordonanţa, modifică Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care este o lege organică, precum şi că Ordonanţa nu a fost avizată de către Consiliul Legislativ, încălcându-se art. 79 alin. (1) din Constituţie.
    6. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că art. 7 alin. (2) din Ordonanţă este discriminatoriu deoarece exceptează angajaţii sistemului naţional de apărare, angajaţii penitenciarelor, personalul din unităţile sanitare publice, personalul din serviciile sociale rezidenţiale şi alte categorii de personal stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri şi al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, după caz, de la aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, care prevede acordarea zilelor libere pentru supravegherea copilului tuturor angajaţilor din mediul public şi privat. Se mai arată că prevederile art. 7 alin. (3) din Ordonanţă nu sunt suficiente pentru a elimina discriminarea persoanelor prevăzute la alin. (2), deoarece şi personalul din sectorul de apărare a ţării trebuie să beneficieze de garanţiile dreptului la viaţă privată prevăzut la art. 26 din Constituţie, iar copiii acestora nu ar trebuie să fie privaţi de procesul de învăţământ/educaţie.
    7. Sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 323 din 21 mai 2019, precum şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2008, pronunţată în Cauza Carson împotriva Regatului Unit, paragraful 61.
    8. În final se menţionează că Ordonanţa a fost adoptată fără să fi fost îndeplinită condiţia urgenţei, impusă de art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, în special dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020, denumită în continuare Ordonanţa.
    14. Curtea observă însă că, în realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că sunt criticate exclusiv Ordonanţa, în ansamblul ei, precum şi prevederile art. 7 alin. (2)-(4) din aceasta, astfel încât Curtea Constituţională reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate Ordonanţa, în ansamblul ei, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (2)-(4) din aceasta.
    15. Prevederile art. 7 alin. (2)-(4) din Ordonanţă au următorul cuprins:
    "(2) Pe perioada prevăzută la alin. (1) prevederile Legii nr. 19/2020, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică angajaţilor sistemului naţional de apărare, angajaţilor din penitenciare, personalului din unităţile sanitare publice, personalului din serviciile sociale rezidenţiale şi altor categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri şi al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor, după caz.
(3) Până la încheierea cursurilor anului şcolar 2019-2020, în condiţiile legii, angajaţii prevăzuţi la alin. (2) beneficiază de majorarea salarială în condiţiile şi cuantumul prevăzute de art. 31 din Legea nr. 19/2020 în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Până la încheierea cursurilor anului şcolar 2019-2020, în condiţiile legii, angajaţii prevăzuţi la alin. (2) beneficiază de o majorare salarială în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 19/2020, cu modificările şi completările ulterioare, corespunzător numărului de zile lucrătoare."

    16. Autorul excepţiei consideră că, prin textele criticate, sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 26 referitoare la viaţa privată, ale art. 79 alin. (1) cu privire la Consiliul Legislativ şi ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că ordonanţa de urgenţă supusă controlului a fost adoptată în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 şi la expirarea perioadei pentru care, în România, a fost în vigoare starea de urgenţă. Or, prin definiţie, o astfel de situaţie se încadrează în categoriile la care fac referire dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, respectiv situaţii extraordinare şi a căror reglementare nu poate fi amânată. Într-adevăr, Guvernul nu putea să evite luarea unei măsuri faţă de situaţia copiilor care, din cauza închiderii şcolilor, au rămas fără supraveghere.
    18. Curtea constată, cu referire la critica raportată la art. 79 alin. (1) din Constituţie, că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 723 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 15 aprilie 2024, paragraful 128, invocarea art. 79 alin. (1) din Legea fundamentală în cadrul controlului concret de constituţionalitate este admisibilă numai dacă se demonstrează existenţa unei relaţii directe între afectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituţionalitatea actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituţie. Astfel, a arătat Curtea, în evaluarea constituţionalităţii actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale invocate şi, ulterior, concluzia astfel desprinsă trebuie să fie corelată cu exigenţele art. 79 alin. (1) din Constituţie. Aşadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituţie nu poate fi invocat şi analizat pentru că ar deveni standard de referinţă de sine stătător. În schimb, dacă există o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci Curtea va evalua dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) din Constituţie şi numai în situaţia unui răspuns afirmativ va constata incidenţa încălcării sale.
    19. Având în vedere cele de mai sus, Curtea va analiza constituţionalitatea art. 7 din Ordonanţă din perspectiva dreptului la viaţă privată. În examinarea criticilor privind măsurile normative statale pretins discriminatorii, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilesc, în prealabil, dacă persoanele pretins discriminate se află într-o situaţie asemănătoare cu cele faţă de care s-ar realiza discriminarea. Evident, de fiecare dată, cele două jurisdicţii care garantează drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie şi, respectiv, de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impun exigenţa ca asemănările dintre cele două categorii de persoane a căror situaţie este supusă comparaţiei să fie unele relevante, obiective, şi nu simple asemănări, lipsite de relevanţă (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragraful 175, sau Decizia Curţii Constituţionale nr. 41 din 30 ianuarie 2025, paragraful 25). Întradevăr, întotdeauna pot fi sesizate un număr indefinit de asemănări şi deosebiri între diverse categorii conceptuale, în cazul de faţă categorii de persoane.
    20. În cauza de faţă, asemănările dintre categoria pretins discriminată - angajaţii sistemului naţional de apărare, angajaţii din penitenciare, personalul din unităţile sanitare publice, personalul din serviciile sociale rezidenţiale şi alte categorii stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, al ministrului economiei, energiei şi mediului de afaceri şi al ministrului transporturilor, infrastructurii şi comunicaţiilor - şi categoria faţă de care se realizează pretinsa discriminare - toţi ceilalţi angajaţi vizaţi de măsurile de protecţie prevăzute de Legea nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor, în situaţia închiderii temporare a unităţilor de învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 14 martie 2020 - este vădit obiectivă.
    21. De asemenea, o altă condiţie prealabilă pentru examinarea pretinsei discriminări este ca tratamentul normativ criticat să fie unul diferenţiat. În cauza de faţă şi această condiţie este îndeplinită. Astfel, art. 7 din Ordonanţă exclude o categorie precis delimitată de angajaţi din sistemul public de la beneficiul zilelor libere acordate părinţilor prevăzut de Legea nr. 19/2020.
    22. Având în vedere îndeplinirea cumulativă a acestor două condiţii-premisă, Curtea Constituţională este îndreptăţită şi are şi obligaţia de a examina în ce măsură acest tratament diferenţiat urmăreşte un obiectiv legitim şi este proporţional cu acest obiectiv.
    23. În cauza de faţă, statul a exclus categoriile enumerate anterior de la beneficiul prevăzut de Legea nr. 19/2020, având în vedere natura intrinsecă a activităţii acestora. Astfel, în vreme ce, de exemplu, sistemul public de apărare implică funcţionarea sa continuă, în cazul altor activităţi, de exemplu, învăţământ, nu se impune funcţionarea neîntreruptă a acestor servicii de interes public. Obiectivul urmărit de către stat prin adoptarea Ordonanţei - asigurarea unui interes public vital, cum este supravegherea copiilor, în condiţiile suspendării, din raţiuni obiective, a activităţii şcolilor - este unul evident şi legitim. Excluderea unor categorii precis enumerate în art. 7 din Ordonanţă este, de asemenea, evidentă. Tratamentul diferenţiat şi criticat de către autorul excepţiei reprezintă un compromis inevitabil pe care adesea statul trebuie să îl realizeze atunci când construieşte şi implementează politicile publice.
    24. În cauza de faţă, buna-credinţă a statului rezultă din împrejurarea că, în mod obiectiv, activităţile desfăşurate de către autorul excepţiei sunt intrinsec diferite de cele care permit şi inserarea unor pauze. De asemenea, buna-credinţă a statului rezultă şi din faptul că a compensat excluderea de la beneficiul zilelor libere cu o majorare a salariului, identică cu indemnizaţia achitată părinţilor care au lipsit de la locul de muncă pentru a supraveghea copiii. Deşi autorii excepţiei apreciază că o astfel de măsură nu este suficientă pentru a înlătura efectele discriminatorii ale măsurii criticate, Curtea apreciază că, ţinând seama că, aşa cum a arătat în jurisprudenţa sa, art. 16 din Constituţie îi protejează pe cetăţeni doar faţă de măsurile arbitrare luate de stat, o astfel de critică nu este justificată.
    25. În concluzie, Curtea reţine că prevederile art. 79 din Legea fundamentală nu sunt incidente în soluţionarea prezentei cauze.
    26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cătălin Irinel Bălăucă în Dosarul nr. 10.639/3/2020 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte normative, precum şi, în special, dispoziţiile art. 7 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2020 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 377 din 16 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"