Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 376 din 30 mai 2017  privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 376 din 30 mai 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma "ori în cadrul oricărei persoane juridice" raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 630 din 2 august 2017

┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.847D/2016.
    2. Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, în prezenţa apărătorilor părţii Delgaz Grid - S.A. (fostă E.On Distribuţie România - S.A.), şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 30 mai 2017, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în apelul declarat de autoare împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016 a Tribunalului Bacău, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, prin care, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată de autoare, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea, printre altele, a infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 308 alin. (1) cu referire la art. 292 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal încalcă prevederile constituţionale privind dreptul la muncă, libertatea economică şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 603 din 6 octombrie 2015 prin care s-a constatat că sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“, din cuprinsul dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituţională, neaplicarea soluţiei şi considerentelor acestei decizii şi în cauza de faţă aducând atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Arată că, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, dispoziţiile art. 289-292, art. 295, art. 297-301 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. Apreciază că, raportat la art. 292 din Codul penal, pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă orice persoană fizică, funcţionarii publici şi funcţionarii privaţi prevăzuţi la art. 308 alin. (1) din Codul penal, iar subiectul pasiv principal, instituţia publică sau orice altă persoană juridică în al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public ori persoana prevăzută în art. 308 alin. (1) din Codul penal pentru a cărei influenţare făptuitorul promite, oferă sau dă bani ori alte foloase, iar, în secundar, cei menţionaţi mai sus, în ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia i se promite intervenţia şi asupra căreia fapta aruncă suspiciune. Arată că obiectul juridic special al faptei de cumpărare de influenţă îl constituie relaţiile sociale referitoare la activitatea unităţilor publice sau private şi care exclud orice încercare de a crea suspiciune în legătură cu corectitudinea funcţionarului public sau a persoanei care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) din Codul penal ori în cadrul oricărei persoane juridice. Şi în cazul infracţiunii de cumpărare de influenţă, ca şi în cazul infracţiunii de conflict de interese, valoarea socială ocrotită este una care vizează în mod explicit mediul privat, ipoteză în care statul nu trebuie să aibă interesul de a incrimina cumpărarea de influenţă, întrucât valoarea ce se încearcă a fi ocrotită în acest caz nu are caracter public. Susţine că, similar faptei de conflict de interese, argumentele Curţii Constituţionale dezvoltate în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, în susţinerea soluţiei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate privind sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ din cuprinsul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 301 din Codul penal, subzistă şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a aceleiaşi sintagme din cadrul art. 308 alin. (1) din Codul penal cu raportare la art. 292 din Codul penal, astfel că invocă considerentele din decizia precitată, potrivit cărora „prin dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, sancţionând penal fapte ce contravin unor interese pur private, legiuitorul le-a calificat pe acestea din urmă ca având caracter public, ceea ce a dus la o limitare disproporţionată a dreptului la muncă şi a libertăţii economice ale persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în mediul privat. În aceste condiţii, protecţia penală astfel reglementată, deşi adecvată sub aspectul finalităţii, aceea a protejării unor valori sociale chiar şi private, nu este necesară şi nu respectă un raport just de proporţionalitate între severitatea măsurii ce poate fi luată şi interesul individual al persoanelor“, „dacă faptele persoanelor din mediul privat sunt cauzatoare de prejudicii, împotriva acestora poate fi angajată răspunderea civilă, de dreptul muncii sau altă formă de răspundere, care nu implică forţa de constrângere a statului prin mijloace de drept penal“. Susţine că, prin aplicarea Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015 raportat doar la art. 301 alin. (1) din Codul penal privind infracţiunea de conflict de interese, se naşte discriminarea în faţa legii în aplicarea dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, întrucât, în cazul subiectului activ al infracţiunii de cumpărare de influenţă, decizia precitată nu se aplică şi, potrivit art. 308 alin. (1) din Codul penal, acesta urmează să fie condamnat penal pentru săvârşirea faptei potrivit art. 308 alin. (2) din Codul penal, prin reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime. Aşadar, consideră că aplicarea sintagmei neconstituţionale „ori în cadrul oricărei persoane juridice“, doar în ceea ce priveşte art. 301 din Codul penal, încalcă voinţa legiuitorului, care a gândit această sintagmă nediscriminatoriu, astfel că neaplicarea aceloraşi considerente ale Deciziei nr. 603 din 6 octombrie 2015, raportat la art. 292 din Codul penal, când fapta este săvârşită de către sau în legătură cu o persoană care exercită o însărcinare de orice natură în cadrul oricărei persoane juridice, creează un tratament diferit şi nejustificat privind drepturile şi interesele fundamentale, dând naştere unei discriminări directe pentru cazul când sintagma se aplică faptelor de conflict de interese, însă nu şi celor de cumpărare de influenţă săvârşite de funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice şi, de asemenea, unei discriminări indirecte, produse la nivel de efect, când sintagma nu se aplică faptelor săvârşite în legătură cu funcţionarii privaţi din cadrul oricărei persoane juridice.
    5. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Apreciază că drepturile la muncă şi la libertate economică nu au un caracter absolut, valorile supreme ocrotite de Constituţie, potrivit art. 1 alin. (3), fiind reglementate „în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989“. Aceste valori supreme sunt reglementate şi recunoscute la nivel european, într-o „societate democratică“ şi constau în securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice, protecţia drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Arată că într-un sens asemănător sunt şi dispoziţiile art. 4 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora statele părţi nu vor putea supune drepturile din acest Pact decât unor limite stabilite de lege, care să fie compatibile cu aceste drepturi şi „exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică“. În consecinţă, instanţa apreciază că apărarea ordinii publice împotriva infracţiunilor de corupţie se justifică şi în situaţia în care subiectul pasiv al acestora îl constituie o persoană juridică, alta decât cea stabilită prin prevederile art. 175 din Codul penal.
    6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, „infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora“ se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului infraconstituţional competenţa să reglementeze conţinutul infracţiunilor, precum şi tratamentul sancţionator aplicat acestora. În aceste condiţii, în aplicarea prevederilor constituţionale menţionate, legiuitorul, cu respectarea legalităţii incriminării şi a legalităţii sancţiunilor de drept penal, a stabilit, în cuprinsul art. 308 din Codul penal, o serie de infracţiuni de corupţie şi de serviciu, care pot fi comise de alte persoane. Reţine că nimic nu împiedică legiuitorul să aprecieze, fără privilegii şi fără discriminări, o anumită conduită ca fiind neconformă cu anumite relaţii sociale şi să sancţioneze săvârşirea acesteia, inclusiv în mediul privat, cu atât mai mult cu cât infracţiunea prevăzută la art. 292 din Codul penal prezintă un evident pericol public, incriminarea fiind pe deplin justificată, cerinţa unei astfel de incriminări decurgând din obligaţiile internaţionale asumate de România, respectiv art. 12 din Convenţia penală privind corupţia. Reţine că dreptul la muncă şi libertatea economică nu sunt drepturi absolute, ele putând fi limitate cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal îndeplinesc atât condiţia accesibilităţii, prin aceea că au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind aduse la cunoştinţa destinatarilor săi, cât şi condiţia previzibilităţii, nelăsând loc de arbitrariu sau echivoc.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale părţii Delgaz Grid - S.A. (fostă E.On Distribuţie România - S.A.), susţinerile apărătorilor prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal. Din motivarea autoarei excepţiei, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal. Textele de lege criticate au următorul conţinut:
    - Art. 292 alin. (1): „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.“;
    – Art. 308 alin. (1): „Dispoziţiile art. 289-292, 295, 297-301 şi 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.“

    11. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă, art. 45 privind libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată, iniţial, de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Prin Încheierea din 3 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.532/180/2014, Tribunalul Bacău - Secţia penală a respins, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ca neavând legătură cu cauza. Societatea Dragoliv Service - S.R.L. a declarat apel împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 18.532/180/2014, aşa încât, soluţionând apelul declarat de autoare, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie a pronunţat, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, prin care a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Urmare a sesizării Curţii Constituţionale prin Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pe rolul instanţei de control constituţional s-a format Dosarul nr. 364D/2016, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017. Curtea reţine, însă, că împotriva Deciziei penale nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, a formulat contestaţie în anulare Delgaz Grid - S.A. (fosta E.On Distribuţie România - S.A.), fiind format Dosarul nr. 257/32/2016, pe rolul Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie. Prin Decizia nr. 885 din 13 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie a admis contestaţia în anulare, a desfiinţat în totalitate Decizia penală nr. 311 din 15 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie, în Dosarul nr. 18.532/180/2014/a9, şi a fixat termen pentru soluţionarea apelului declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014. Ulterior, prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 257/32/2016, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. împotriva Încheierii penale din 3 martie 2016, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 18.532/180/2014, a desfiinţat încheierea apelată, a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 308 din Codul penal raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală.
    13. Aşadar, Curtea constată că, în prezentul dosar, a fost sesizată - prin Decizia nr. 1.026 din 4 octombrie 2016, pronunţată, în apel, de Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 257/32/2016 - cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal, ridicată de către aceeaşi autoare, respectiv Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în fond, în Dosarul nr. 18.532/180/2014 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, aşadar în cadrul aceleiaşi cauze penale, şi care a făcut obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2016, soluţionat de Curte prin Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017.
    14. În aceste condiţii, Curtea constată că Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi de cele ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt general obligatorii pentru viitor, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibilă. În acest sens este jurisprudenţa constantă a instanţei de control constituţional, iar, cu titlu de exemplu, Curtea reţine Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, Decizia nr. 184 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 mai 2012, Decizia nr. 507 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 9 iunie 2009, Decizia nr. 864 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004, Decizia nr. 472 din 9 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 16 ianuarie 2004, Decizia nr. 136 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 28 iunie 2002, Decizia nr. 100 din 26 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 6 iunie 2002, Decizia nr. 81 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, Decizia nr. 326 din 11 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 3 noiembrie 1997, Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.
    15. Totodată, Curtea reaminteşte o decizie recentă a sa, respectiv Decizia nr. 481 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 11 august 2015, în care, la paragrafele 14 şi 15, s-a statuat că „Efectele lucrului judecat, potrivit art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se exprimă în faptul că «Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect». […] Hotărârea de sesizare a Curţii Constituţionale se bucură de autoritatea lucrului judecat sub aspectul dispoziţiei de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât, dacă este invocată din nou aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, instanţa judecătoreasă a quo are competenţa de a invoca din oficiu şi de a admite excepţia autorităţii de lucru judecat. Or, în cauza de faţă, instanţa judecătorească a quo, sesizând Curtea Constituţională prin Încheierea din 17 martie 2015, nu a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat de care se bucura, sub aspectul dispoziţiei de sesizare a Curţii, Încheierea din 20 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, data publicării deciziei Curţii Constituţionale, respectiv 26 mai 2015, nefiind relevantă în acest sens. De aceea, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu îşi îndeplineşte această competenţă, revine instanţei constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, art. 11 alin. (3) şi art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi art. 430 din Codul de procedură civilă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată, întrucât dispoziţiile procedural civile referitoare la autoritatea de lucru judecat ataşată hotărârilor judecătoreşti sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale. În sensul celor anterior expuse, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că o decizie a sa are autoritate de lucru judecat, în ipoteza în care obiectul, cauza şi părţile sunt aceleaşi «atât în cadrul excepţiei anterioare, cât şi al excepţiei ce face obiectul prezentei decizii. Astfel, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie [devenit art. 147 alin. (4), după revizuirea şi republicarea Constituţiei - s.n.], precum şi de cele ale art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 [conţinutul său normativ se regăseşte la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 - s.n.] potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţă, excepţia este inadmisibil㻓.
    16. Raportând cele de mai sus la cauza de faţă, Curtea reţine că, printr-o decizie anterioară, şi anume Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, iar decizia pronunţată are autoritate de lucru judecat cu privire la problema de constituţionalitate dezlegată pentru părţile aflate în litigiu. O atare concluzie se impune prin prisma faptului că excepţia de neconstituţionalitate supusă analizei de faţă a Curţii Constituţionale a fost formulată de aceeaşi parte - Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în cadrul aceluiaşi proces -, şi chiar dacă aceasta a fost ridicată în calea de atac, obiectul său îl constituie aceleaşi norme procesual penale, iar cauza pe care se fundamentează este identică, întrucât motivarea excepţiei este raportată la aceleaşi dispoziţii constituţionale, respectiv art. 16, art. 41 alin. (1), art. 45 şi art. 53. Mai mult, argumentaţia pretinsei relaţii de contrarietate între obiectul excepţiei şi textele constituţionale precitate este, de asemenea, identică. În aceste condiţii, Curtea constată că Decizia nr. 790 din 15 decembrie 2016, în raport cu părţile din proces, se bucură de autoritate de lucru judecat - efecte inter partes litigantes.
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal cu referire la sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice“ raportat la art. 292 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Dragoliv Service - S.R.L. din Sascut, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 257/32/2016 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze minori şi familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Ionescu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016