Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 375 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 375 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 136 din 20 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Excepţia a fost ridicată de Mihai Mizileanu în Dosarul nr. 2.809/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.349D/2021.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că discriminarea invocată de autorul excepţiei nu rezultă din acelaşi text de lege, ci din prevederi legale diferite. Astfel, ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Parchetului General le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, în vreme ce ofiţerilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, iar celor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 25 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.809/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal. Excepţia a fost ridicată de Mihai Mizileanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de acordare a unor despăgubiri.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că ofiţerii de poliţie judiciară care sunt detaşaţi în cadrul Serviciului tehnic al Parchetului General, care pun în executare mandate de supraveghere, sunt discriminaţi, prin prevederile legale criticate, faţă de ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Serviciului tehnic al DIICOT, care pun în executare mandate de supraveghere. Discriminarea constă în acordarea unor drepturi salariale mai reduse primei categorii menţionate.
    6. Autorul indică următoarele împrejurări care conduc la concluzia că cele două categorii între care se realizează discriminarea se află, în mod obiectiv, în aceeaşi situaţie: (i) cele două structuri tehnice fac parte din Ministerul Public; (ii) cele două categorii sunt compuse din ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul Ministerului Public; (iii) detaşarea a fost realizată în baza aceluiaşi act normativ, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016; (iv) detaşarea a avut în vedere atingerea aceluiaşi scop, respectiv cel prevăzut în art. 142 din Codul de procedură penală; (v) în conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016, precum şi în anunţurile de detaşare la DIICOT nu s-au prevăzut criterii speciale de detaşare faţă de cele prevăzute pentru detaşarea în cadrul Parchetului General; (vi) expunerea fizică şi mentală a ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară care realizează activitatea de supraveghere tehnică în cadrul DIICOT este aceeaşi cu cea a celor detaşaţi în cadrul Parchetului General, procedura tehnică de punere în aplicare a unui mandat de supraveghere fiind aceeaşi, şi (vii) nu se poate conchide cu certitudine că în toate cazurile activitatea desfăşurată în cadrul DIICOT este mai complexă decât cea desfăşurată în cadrul Parchetului General, un exemplu în acest sens fiind infracţiunile instrumentate în cadrul Parchetului General, precum cele de omor şi tâlhărie calificate sau viol în variantă agravantă, care pot fi mai complexe decât multe alte infracţiuni instrumentate de către DIICOT.
    7. În ciuda acestor asemănări, arată autorul, doar ofiţerii detaşaţi în cadrul DIICOT beneficiază de aceeaşi salarizare cu cea aplicabilă ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul DNA, în vreme ce ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară detaşaţi la Parchetul General îşi păstrează salarizarea pe care o aveau la instituţia de la care se detaşează, respectiv Ministerul Afacerilor Interne.
    8. Autorul arată că, întrucât domeniul de activitate al ofiţerilor de poliţie detaşaţi în cadrul DNA este total diferit de cel al ofiţerilor detaşaţi la DIICOT, nu se poate conchide că există o echivalare a complexităţii cauzelor pe care cele două structuri le instrumentează şi, ca atare, s-ar justifica şi egalizarea corespunzătoare a nivelului de salarizare. De asemenea, nu există condiţii suplimentare pe care ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul DIICOT ar trebui să le îndeplinească, de exemplu, calificări superioare, condiţii superioare de vârstă, vechime, studii de doctorat etc., faţă de abilităţile celor care activează în cadrul Parchetului General. Ca atare, un ofiţer de poliţie judiciară detaşat la Parchetul General poate executa mandatele de supraveghere pe care le execută şi ofiţerii de poliţie judiciară în cadrul DIICOT şi al DNA.
    9. Un alt exemplu indicat de către autorul excepţiei în sprijinul concluziei că ofiţerii de poliţie judiciară au acelaşi nivel de competenţă precum cei care activează la DNA sau DIICOT este împrejurarea potrivit căreia, în temeiul art. 200 din Codul de procedură penală, procurorii din aceste din urmă două structuri indicate, din lipsă de personal, pot dispune, prin comisie rogatorie, ca organele de urmărire penală de acelaşi grad din cadrul Parchetului General să pună în aplicare un mandat de supraveghere tehnică ce necesită cunoştinţe de limbă rromanes sau maghiară.
    10. Autorul mai arată că, dintre cele 4 structuri din cadrul Ministerului Public - DNA, DIICOT şi Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie şi Parchetul General - doar în cadrul Parchetului General salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară nu este la acelaşi nivel cu salarizarea din celelalte 3 instituţii, neexistând nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru această diferenţă
    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, dispoziţii care reglementează detaşarea ofiţerilor sau agenţilor de poliţie judiciară în cadrul Ministerului Public.
    16. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prevederile criticate au fost abrogate prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Cu toate acestea, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, având în vedere cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
    17. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiilor art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la muncă.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai examinat critici asemănătoare cu cele formulate în prezenta cauză care, în esenţă, se rezumă la invocarea unei pretinse discriminări în ceea ce priveşte tratamentul salarial al unor categorii de persoane care desfăşoară activităţi similare. Astfel, în cauza soluţionată prin Decizia nr. 98 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 23 august 2023, paragraful 19, s-a invocat o discriminare între persoanele angajate în acelaşi sistem ocupaţional care, deşi au atribuţii comparabile şi îşi desfăşoară activitatea în acelaşi condiţii de muncă, nu beneficiază toate de sporul pentru condiţii de muncă periculoase/vătămătoare.
    19. În acel context, Curtea a statuat că opţiunea legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanţa constituţională sub aspectul stabilirii unor reguli noi privind acordarea unor drepturi salariale suplimentare ce nu au relevanţă constituţională, deci care nu ţin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituţională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa, sub aspectul titularilor şi al condiţiilor de acordare, drepturile salariale deja existente, contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, decizia precitată, paragraful 23).
    20. De asemenea, Curtea a reamintit, în paragraful 25 al Deciziei nr. 98 din 16 martie 2023, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia nu toate diferenţele de tratament constituie discriminare, ci numai cele care nu au „o justificare obiectivă şi rezonabilă“ (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 7 februarie 2013, pronunţată în Cauza Fabris împotriva Franţei, paragraful 56, şi Hotărârea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza D.H. şi alţii împotriva Republicii Cehe, paragraful 175). Curtea Europeană a mai reţinut că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, şi Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59).
    21. În cauză de faţă, deşi asemănările invocate de către autorul criticilor reprezintă, indiscutabil, elemente care, în mod obiectiv, relevă asemănări între categoria din care face parte şi cea sau cele pretins favorizate de către legiuitor, statul nu a acţionat în mod arbitrar, adică nu şi-a exercitat marja extinsă de apreciere de care se bucură în materia politicilor sale salariale, încălcând art. 16 din Constituţie. Astfel, ţinând seama de constituirea unei structuri distincte în cadrul Ministerului Public, respectiv Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 22 noiembrie 2016, statului nu trebuie să i se interzică, în temeiul art. 16 alin. (1) din Constituţie, reglementări salariale diferenţiate în ceea ce priveşte personalul acestei direcţii faţă de personalul Ministerului Public. Statul a apreciat că există suficiente elemente care să facă necesară constituirea unei direcţii distincte în cadrul Ministerului Public şi, ca atare, nu există niciun motiv pentru a i se interzice să reglementeze nuanţat, diferenţiat, şi la nivel salarial, personalul din această structură specializată. Chiar şi în condiţiile în care, de multe ori, personalul din care şi autorul face parte şi cel similar din cadrul DIICOT pot desfăşura activităţi care nu sunt diferenţiate, nu este mai puţin adevărat că, din punctul de vedere al competenţei de efectuare a urmăririi penale, DIICOT are o competenţă exclusivă.
    22. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016, „Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism are următoarele atribuţii: a) efectuarea urmăririi penale pentru infracţiuni prevăzute în competenţa direcţiei prin prezenta ordonanţă de urgenţă şi prin legi speciale;“. Competenţa DIICOT este prevăzută de art. 11 din acelaşi act normativ. Astfel, DIICOT are o competenţă de urmărire penală strictă şi specializată, respectiv în domeniul criminalităţii organizate şi al terorismului, lucrătorii săi fiind întotdeauna implicaţi în investigarea acestui tip de infracţiuni cu un grad de periculozitate mai ridicat.
    23. În aceste condiţii, opţiunea legiuitorului, criticată de către autorul prezentei excepţii, a fost legitim exercitată, fără depăşirea limitelor impuse de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Mizileanu în Dosarul nr. 2.809/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2016 privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 375 din 16 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016