Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 371 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 371 din 30 mai 2017  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 371 din 30 mai 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 809 din 12 octombrie 2017

┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- magistrat-asistent│
├────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└─────────────────────────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 3.805/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 404D/2016.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 9 mai 2017, apoi, în temeiul prevederilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 30 mai 2017, dată la care este pronunţată prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 22 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.805/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
    4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Nistor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ, respectiv a Regulamentului nr. 754/1998 privind organizarea şi funcţionarea Consiliilor de judecată (M.I.), regulament care, potrivit susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că militarul este subiect al unui raport de muncă, raport juridic care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, astfel că elementele principale care vizează cele trei aspecte ale raportului de muncă se referă în mod intrinsec la statutul cadrelor militare, statut care este reglementat prin lege organică. Astfel, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, răspunderea disciplinară a cadrelor militare trebuie reglementată prin lege organică, care să fie adusă la cunoştinţa publică, respectiv prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Or, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd ca procedura cercetării prealabile în materie disciplinară să fie stabilită printr-o normă administrativă, cu putere juridică inferioară legii, respectiv printr-un regulament militar. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică, sens în care Legea nr. 53/2003 - Codul muncii are un capitol distinct, care reglementează răspunderea disciplinară şi, tocmai de aceea, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie prevede că statutul funcţionarului public trebuie stabilit prin lege organică.
    6. De asemenea, se susţine că dispoziţiile criticate reprezintă „norme în alb“ pentru procedura disciplinară prealabilă pentru cadrele miliare, aplicarea sancţiunilor disciplinare sau activitatea consiliilor de onoare şi de judecată. Astfel, se ajunge ca un aspect esenţial, care vizează executarea sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind lipsit de publicitate şi opozabilitate faţă de cei asupra cărora ar produce efecte, ceea ce este de natură să aducă atingere dreptului la apărare şi dreptului la informaţie. Prin delegarea unei competenţe care aparţine exclusiv puterii legislative către un membru al puterii executive se încalcă art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. Totodată, prevederile criticate sunt lipsite de previzibilitate şi transparenţă, întrucât personalul militar vizat de acestea nu are posibilitatea de a îşi adapta comportamentul în mod corespunzător şi nici de a avea reprezentarea corectă a derulării procedurii cercetării disciplinare. De asemenea, procedura de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi de comunicare a acestora se află sub semnul incertitudinii, ca urmare a lipsei unor reglementări prin lege organică, fapt ce permite organelor executive să restricţioneze accesul la informaţiile cu caracter personal prin clasificarea acestora ca „secret“. În acest context, precizează că, în speţa de faţă, actul administrativ individual unilateral (ordinul de aplicare a sancţiunii disciplinare) a fost clasificat ca „secret“- „secret de serviciu“.
    7. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precizând că situaţia din speţa de faţă este similară celei din decizia menţionată. Atât Legea nr. 80/1995, cât şi Legea nr. 360/2002 sunt legi organice, prin care este reglementată activitatea unor categorii speciale de funcţionari publici, respectiv cadre militare şi poliţişti.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 773 din 10 noiembrie 2015.
    11. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care arată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport de critici similare, astfel că cele reţinute în Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015 sunt aplicabile mutatis mutandis în cauza de faţă.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Organizarea şi funcţionarea consiliilor de onoare şi consiliilor de judecată se stabilesc prin regulamentele militare.“
    15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor şi la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) şi lit. p), potrivit căruia „prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcţionarilor publici; [...] p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială“.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, sens în care este Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, excepţie ridicată chiar de către autorul prezentei excepţii. Prin această decizie, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, prilej cu care a constatat că întreaga motivare în ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor criticate din statutul cadrelor militare se întemeiază pe o comparaţie a acestor dispoziţii cu cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, autorul excepţiei de neconstituţionalitate neaducând, în mod concret, critici pertinente referitoare la statutul cadrelor militare în raport de prevederile constituţionale cuprinse în art. 118 alin. (2) din Constituţie, care le guvernează şi în temeiul cărora legiuitorul a adoptat statutul cadrelor militare. Totodată, Curtea a menţionat că este evident că cele două acte normative [Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului], care, în esenţă, reglementează statutele unor categorii distincte de profesii, nu pot fi analizate împreună şi comparate, ci doar în mod distinct, în funcţie de temeiurile constituţionale care stau la baza adoptării acestor statute şi de criticile formulate în concret. În consecinţă, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată în raport de conţinutul normativ al prevederilor legale, raportat la prevederile constituţionale sub incidenţa cărora au fost adoptate, astfel că din această perspectivă este inadmisibilă (în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).
    17. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză, Curtea, observă că, din analiza actelor dosarului cauzei, reiese că acţiunea a fost soluţionată, instanţa de judecată reţinând că „din promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamantul urmăreşte anularea Regulamentului M.I. nr. 754/1998 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de judecată, act care a stat la baza efectuării cercetării disciplinare finalizate prin emiterea Ordinului IGP nr. 01107 din 25.06.1998, prin care a fost trecut în rezervă ca urmare a săvârşirii unor abateri grave; reclamantul a întreprins numeroase demersuri procesuale care au avut drept scop anularea Ordinului I.G.P. nr. 01107 din 25.06.1998, prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a trecerii în rezervă, demersuri soluţionate prin respingerea lor irevocabilă. Aşadar, în privinţa actului administrativ cu caracter individual producător de efecte faţă de reclamant (Ordinul I.G.P. nr. 01107 din 25.06.1998) s-a statuat cu putere de lucru judecat că este legal întocmit; potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat; întrucât demersurile judiciare îndreptate împotriva Ordinului I.G.P. nr. 01107 din 25.06.1998 au fost respinse cu putere de lucru judecat, instanţa de judecată apreciază că, în cadrul prezentei acţiuni, prin care se urmăreşte anularea actului normativ în baza căruia a fost emis ordinul de trecere în rezervă, reclamantul nu mai este titularul unui interes legitim vătămat în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea contenciosului administrativ“. Pentru aceste considerente, instanţa de judecată a respins acţiunea ca neîntemeiată.
    18. În acest context, Curtea observă că a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, iar, în încheierea de sesizare, instanţa de judecată arată că „urmare a soluţionării excepţiilor invocate prin întâmpinare, acţiunea are un singur capăt de cerere, respectiv anularea Regulamentului nr. 754/1998“. Faţă de obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată, Curtea observă că prin cererea de chemare în judecată cu privire la anularea Regulamentului nr. 754/1998 privind organizarea şi funcţionarea Consiliilor de judecată, în realitate, se aduc critici de neconstituţionalitate prevederilor legale în temeiul cărora a fost adoptat acest Regulament, respectiv art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
    19. Ca atare, întrucât legalitatea actului administrativ individual a fost statuată ca având autoritate de lucru judecat, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu justifică niciun interes procesual în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vederea promovării unei cereri de anulare a actelor administrative normative care au stat la baza celor individuale. Prin urmare, o asemenea acţiune nu poate fi calificată decât ca o acţiune directă, formulată în vederea constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale care au stat la baza adoptării actelor administrative normative. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că formularea acţiunii în contencios administrativ şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se identifică şi se suprapun, context în care a fost creat un cadru procesual pentru ridicarea acestei excepţii de neconstituţionalitate.
    20. În aceste condiţii, demersul contestatorului se constituie într-o veritabilă acţiune directă de constatare a neconstituţionalităţii unor prevederi legale, contrară dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia[...]“.
    21. În acest sens, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a reţinut că „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care partea care le ridică, instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. În aceeaşi ordine conceptuală, excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă. [...] Excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007). Posibilitatea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate presupune existenţa unui litigiu pe rolul instanţei, iar soluţionarea acestuia depinde de rezolvarea de către Curtea Constituţională a unei excepţii care are legătură cu cauza.
    22. Ca atare, Curtea reţine că, indiferent de soluţia pe care ar pronunţa-o în privinţa reglementării criticate, aceasta nu ar avea înrâurire asupra litigiului dedus judecăţii, deoarece, astfel cum arată instanţa de judecată, în privinţa actului administrativ cu caracter individual producător de efecte faţă de reclamant (Ordinului I.G.P. nr. 01107 din 25.06.1998) s-a statuat cu putere de lucru judecat că este legal întocmit, prin alte cereri şi demersuri procesuale care au avut drept scop anularea ordinului menţionat.
    23. Aşadar, acţiunea de faţă echivalează cu o acţiune directă de constatare a neconstituţionalităţii unor prevederi legale, ceea ce este contrar prevederilor dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    24. Faţă de cele prezentate, în cauza de faţă sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele mai sus citate din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 3.805/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2017.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioniţa Cochinţu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016