Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 37 din 7 mai 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 37 din 7 mai 2020  referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 37 din 7 mai 2020 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 591 din 6 iulie 2020
    Dosar nr. 291/1/2020

┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina │Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele │
│ │completului │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele Secţiei a│
│ │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Denisa │- preşedintele Secţiei │
│Angelica │de contencios │
│Stănişor │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I │
│Tăbârcă │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Georgeta │- judecător la Secţia I │
│Stegaru │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mari Ilie │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen │- judecător la Secţia I │
│Georgeta │civilă │
│Negrilă │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Carmen Elena │- judecător la Secţia I │
│Popoiag │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mărioara │- judecător la Secţia a │
│Isailă │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Roxana Popa │- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Elisabeta │- judecător la Secţia a │
│Roşu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│George Bogdan│- judecător la Secţia a │
│Florescu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Claudia │- judecător la Secţia de│
│Marcela │contencios administrativ│
│Canacheu │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia de│
│Florina │contencios administrativ│
│Secreţeanu │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ana Roxana │- judecător la Secţia de│
│Tudose │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mădălina │- judecător la Secţia de│
│Elena Grecu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Adela Vintilă│contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘


    Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 291/1/2020 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.
    Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în vederea dezlegării următoarei chestiuni de drept: „Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată, care prevăd că «Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi: a) Sporuri: 1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%; (…)», în corelare cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată?“
    În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    1. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.394/3/2018, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menţionată.

    II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    2. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare la data de 1 ianuarie 2018):
    "ART. 38
    (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.
    (2) Începând cu data de 1 iulie 2017:
    a) se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;
    b) prin excepţie de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol;
    c) prin excepţie de la prevederile lit. a), indemnizaţiile lunare ale personalului care ocupă funcţii de demnitate publică se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
    d) până la data de 31 decembrie 2017 se acordă drepturile de hrană şi tichetele de masă de care beneficiază, la data intrării în vigoare a prezentei legi, unele categorii de personal bugetar, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:
    a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (...)
    (4) În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).
    (5) Prin legea privind plafoanele unor indicatori specificaţi în cadrul fiscal-bugetar se pot stabili anual alte majorări salariale decât cele prevăzute de prezentul articol.
    (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
    (7) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se rotunjesc din leu în leu în favoarea salariatului."
    Anexa VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1:
    "Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi:
    a) Sporuri:
    1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/ periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%."


    3. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, denumit în continuare regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017:
    "ART. 1
    (1) Prezentul regulament-cadru se aplică structurilor administraţiei publice centrale prevăzute în anexa nr. VII şi în cap. I şi cap. II din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
    a) autorităţile publice, inclusiv cele autonome şi agenţiile, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate şi instituţiile prefectului, unităţile bugetare de subordonare centrală, precum şi compartimentele de contabilitate, financiar, aprovizionare, investiţii;
    b) autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului.
    (2) În înţelesul prezentului regulament-cadru, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) spor pentru condiţii de muncă - compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare;
    b) condiţii de muncă vătămătoare - totalitatea situaţiilor care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii;
    c) condiţii de muncă periculoase - totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea în mediul de muncă unde există factori cu grad de pericol ridicat ce pot afecta sănătatea şi integritatea fizică şi psihică;
    d) condiţii deosebit de periculoase - totalitatea situaţiilor în care personalul din instituţiile publice sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor îşi desfăşoară activitatea, în condiţii de TBC, bruceloză, gripa aviară, encefalopatii spongiforme transmisibile, salmoneloze, alte zoonoze, pesta, febră aftoasă, leucoze şi alte boli asemenea, anatomie patologică, necropsii şi medicină legală, precum şi corespunzător activităţii specifice din laboratoarele sanitare şi pentru siguranţa alimentelor;
    e) condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare - totalitatea situaţiilor în care angajatul îşi desfăşoară activitatea în localităţi amplasate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu dificultate. [...]
    ART. 6
    Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor beneficiază în condiţiile prevăzute în anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul regulament, de sporurile prevăzute în anexa nr. VIII, la cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1-3 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare."


    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată
    4. Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti cu nr. 13.394/3/2018, reclamanţii persoane fizice au solicitat obligarea pârâtului A la emiterea deciziilor suplimentare de salarizare prin care, în completarea deciziilor de salarizare existente, să stabilească dreptul la acordarea, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 632/2018*) pentru aprobarea cuantumului sporului pentru condiţii de muncă, aplicabil la nivelul autorităţii pârâte, precum şi plata, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiţii de muncă stabilite în condiţiile menţionate anterior.
    *) Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 632/2018 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    5. În Dosarul nr. 15.778/3/2018 (privindu-i pe reclamanţii B şi C în contradictoriu cu acelaşi pârât), la termenul de judecată din 1 august 2018, instanţa a dispus conexarea acestuia la Dosarul nr. 13.394/3/2018.
    6. Prin Sentinţa civilă nr. 6.867 din 29 octombrie 2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a obligat pârâtul A să emită deciziile suplimentare de salarizare pentru reclamanţi prin care să dispună plata în favoarea acestora, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 632/2018.
    7. În motivare, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale cap. II lit. A pct. II subpct. 6 din anexa nr. VIII la lege nu fac distincţia invocată de pârât în refuzul privind acordarea sporurilor în litigiu, astfel încât condiţiile de muncă ale întregului personal al pârâtei sunt identice pe grupe de activităţi, aşa cum este stabilit prin buletinele de analiză/expertizare întocmite în procedura administrativă. Nici în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 nu se reglementează acordarea diferită a sporurilor pentru condiţii de muncă prin raportare la depăşirea sau nedepăşirea grilei de salarizare valabile în anul 2022. Sporurile pentru condiţii de muncă se acordă în acest sens întregului personal care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii stabilite în buletinele de expertizare a locurilor de muncă.
    8. În aceste condiţii, plata pentru muncă egală a unor drepturi salariale diferite este discriminatorie, fiind încălcate dispoziţiile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, art. 16 din Constituţia României, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 5 din Legea nr. 53/2003, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 21/2016, în care s-a reţinut că existenţa mai multor acte normative în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un tratament diferenţiat şi nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii care presupune plata egală pentru munca de valoare egală.
    9. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul B, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că sporurile specifice pentru condiţiile de muncă nu pot fi acordate decât personalului care a avut acele sporuri în salariul brut existent în plată la 31 decembrie 2017 sau care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, nu a ajuns la cuantumul maximal prevăzut de lege pentru 2022, invocând şi Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

    IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
    10. Instanţa de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru următoarele considerente:
    a) cauza de faţă este în curs de judecată;
    b) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal judecă prezenta cauză în ultimă instanţă;
    c) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal este legal învestită să soluţioneze prezentul recurs;
    d) soluţionarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere.

    11. A arătat că de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat să se dispună emiterea deciziilor suplimentare de salarizare prin care să se dispună plata în favoarea acestora, începând cu 1 ianuarie 2018, a sporurilor individuale pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în limita procentului stabilit prin Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 632/2018, iar dezlegarea aspectelor litigioase din prezenta cauză ţine exclusiv de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anterior menţionate, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se cere prezintă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. De asemenea s-a constatat că din evidenţele aflate pe site-ul www.scj.ro nu rezultă că această chestiune de drept, a cărei lămurire se cere, face obiectul unui recurs în interesul legii.

    V. Punctul de vedere al părţilor
    12. Recurentul-pârât a apreciat că este oportună sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin mecanismul întrebării preliminare, aceasta fiind admisibilă în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă; totodată, a arătat că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se acordă, în perioada 2019-2022, în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin excepţie, începând cu luna ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 ori devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
    13. Intimaţii-reclamanţi au considerat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere că obiectul dedus judecăţii priveşte tocmai interpretarea legii cu privire la condiţiile de aplicare a sporului, respectiv dacă acesta se acordă în funcţie de valoarea salariului de bază, conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sau prin raportare la condiţiile de muncă, astfel cum acestea sunt stabilite prin anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    14. Instanţa de trimitere a reţinut Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care au fost interpretate dispoziţiile notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1, respectiv 8 din Legea-cadru nr. 153/2017, faptul că în temeiul art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, incidenţa în cauză a art. 1, respectiv art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017; a avut în vedere buletinul de expertizare nr. 31/29.01.2018, Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 619/2018*) prin care preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a aprobat cuantumul sporurilor privind condiţiile de muncă pentru întreg personalul din cadrul instituţiei pârâte şi faptul că sporul pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă un drept salarial nou, constituit prin dispoziţiile legale mai sus menţionate.
    *) Ordinul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 619/2018 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    15. A reţinut apoi ca fiind relevant faptul că reclamanţii, chiar dacă ocupă aceleaşi funcţii, îşi desfăşoară activitatea în condiţii noi, atestate de aplicarea regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, iar faţă de faptul că a doua etapă de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), priveşte anul 2018 şi prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, arată că nu acesta este cazul reclamanţilor, care nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, ci în condiţiile reglementate prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2018, astfel că majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), începând cu luna ianuarie 2018, se aplică numai în situaţia în care personalul respectiv şi-ar desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii, adică dacă legiuitorul nu ar fi recunoscut şi drepturi salariale noi pornind de la anumite condiţii de muncă, cum este cazul reclamanţilor.
    16. Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept şi suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea hotărârii prealabile.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    17. Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Târgu Mureş au comunicat că nu au fost identificare cauze având ca obiect problema de drept supusă analizei.
    18. Curtea de Apel Alba Iulia a comunicat că Tribunalul Alba şi Tribunalul Sibiu nu au identificat practică judiciară şi nu au exprimat punct de vedere. Tribunalul Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a comunicat punctul de vedere în sensul că sporului prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 i se aplică doar dispoziţiile generale ale art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) şi alin. (4)-(8), întrucât această categorie de personal nu se încadrează în niciuna dintre excepţiile reglementate în celelalte prevederi ale art. 38. A comunicat că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba lulia au fost identificate mai multe hotărâri judecătoreşti, care au fost anexate, rezultând următoarele:
    a) într-o opinie jurisprudenţială, s-a considerat că dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 reglementează cum se stabileşte, începând cu luna ianuarie 2018, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru personalul din familia ocupaţională „Administraţie“, cu referire la cuantumul brut al sporurilor, la modalitatea de determinare a salariului de bază, inclusiv prin raportare la cuantumul sporurilor, la majorarea cu 25% a cuantumului brut al sporurilor avute în luna decembrie 2017, şi precizează că nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare va fi stabilit la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022, care cuprinde gradaţiile aferente tranşelor de vechime în muncă şi, după caz, majorările salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzute în conţinutul legii, potrivit prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru; conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit acestei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022. Au fost anexate hotărâri judecătoreşti definitive;
    b) într-o altă opinie jurisprudenţială, s-a apreciat că este adevărat că art. 38 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie regula aplicării etapizate a legii, începând cu 1 iulie 2017, şi că art. 38 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ prevede pentru anul 2018 acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariate avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25% fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, însă numai în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Or, prin acordarea sporului pentru condiţii de muncă reclamantei, începând cu luna februarie 2018, nu se încalcă prevederile art. 38 alin. (3), întrucât s-au schimbat condiţiile în care aceasta îşi desfăşoară activitatea; dispoziţia legală nu poate fi interpretată în sensul că cei care nu au avut anumite sporuri în luna decembrie 2017 nu pot beneficia de ele în anul 2018, în măsura în care au îndeplinit condiţiile pentru acordarea lor în cursul anului respectiv. O altfel de interpretare ar conduce la încălcarea principiului remunerării egale pentru muncă egală atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau public. A fost anexată o hotărâre judecătorească definitivă.

    19. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat că, la nivelul secţiilor a VIII-a şi a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, din consultarea practicii judiciare referitoare la problema de drept care face obiectul adresei, s-a constatat existenţa a două puncte de vedere, după cum urmează:
    a) Pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie 2018, calcularea drepturilor salariale, inclusiv a sporului prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2. lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 se realizează în concordanţă cu prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pentru determinarea iniţială a salariilor de bază cuvenite, începând cu luna ianuarie 2018 se procedează la aplicarea majorării de 25% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2017, iar rezultatul obţinut se compară cu salariile de bază corespunzătoare, prevăzute în anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022. În situaţia în care salariul de bază obţinut prin aplicarea majorării de 25% este inferior nivelului aferent anului 2022, sporurile acordate sunt cele existente în plată la nivelul lunii decembrie 2017, majorate cu 25% conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar în situaţia în care salariul de bază este egal sau mai mare decât cel prevăzut în anexa nr. VIII pentru anul 2022, se acordă salariul de bază aferent anului 2022 şi sporurile prevăzute în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2. S-a arătat că modalitatea de interpretare a prevederilor legale trebuie să fie similară interpretării care a stat la baza pronunţării Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82/2018, întrucât şi în cazul sporului prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 este vorba de un drept salarial nou-reglementat. Au fost anexate mai multe hotărâri judecătoreşti definitive.
    b) Prevederile art. 25 şi 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu justifică refuzul de acordare a sporului pentru condiţii periculoase. Raportat la prevederile art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017 şi la art. 2 din anexa nr. 3 la acelaşi regulament-cadru, rezultă că printre criteriile în funcţie de care se poate face nominalizarea personalului care să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu este prevăzut cuantumul salariului de bază determinat potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, singura limită impusă de acest act normativ fiind cea prevăzută la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017. Au fost anexate hotărâri judecătoreşti definitive.

    20. S-a menţionat că au fost identificate mai multe cauze suspendate în baza dispoziţiilor art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    21. Tribunalul Bucureşti a comunicat că această categorie de persoane îşi desfăşoară activitatea în condiţiile reglementate prin regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2018, iar majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu luna ianuarie 2018, se aplică numai în situaţia în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, adică dacă legiuitorul nu ar fi recunoscut şi drepturi salariale noi pornind de la anumite condiţii de muncă, cum este cazul de faţă. A precizat că nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti.
    22. Tribunalul Ilfov a comunicat un punct de vedere, în sensul că sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă trebuie acordat indiferent dacă s-a atins sau nu grila de salarizare din anul 2020, dar numai începând cu 1 ianuarie 2018, întrucât pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 sporul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6 lit. a), nu poate fi acordat, deoarece pentru acest interval se păstrează toate elementele de salarizare existente în iunie 2017, când Legea-cadru nr. 153/2017 nu era în vigoare.
    23. Tribunalul Călăraşi a comunicat că nu a identificat jurisprudenţă relevantă şi nu a formulat punct de vedere.
    24. Tribunalul Teleorman a comunicat punctul de vedere al secţiei competente, în sensul că, în condiţiile în care personalul din cadrul instituţiilor publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor prestează această muncă în condiţii vătămătoare recunoscute de legiuitor, aceste condiţii trebuie recompensate cu sporul respectiv indiferent dacă s-a atins sau nu grila de salarizare din anul 2022 şi pentru toţi salariaţii care, potrivit buletinului de expertizare a locurilor de muncă, lucrează în condiţii cu risc de îmbolnăvire. Nu s-ar putea reţine că salariatul care nu a atins grila din anul 2022 lucrează în condiţii mai puţin vătămătoare decât ceilalţi.
    25. Tribunalul Giurgiu a comunicat punctul de vedere al Secţiei civile, în sensul că trebuie distins între dreptul la salariu pentru munca deja prestată şi dreptul de a primi în viitor un salariu într-un anumit cuantum, trebuie distins între salariul de bază, pe de-o parte, şi sporuri sau alte beneficii, pe de altă parte, deoarece au un regim juridic diferit. Dispoziţiile legale incidente nu condiţionează acordarea sporului de un anumit cuantum al salariului de bază-, o astfel de condiţie se va aplica doar dacă este prevăzută de prevederile generale cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv doar dacă există o dispoziţie generală cu care norma specială să se completeze; pentru perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 sporul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a), nu poate fi acordat în temeiul acestei legi, intrată în vigoare la 1 iulie 2017, deoarece toate elementele de salarizare se menţin la nivelul lunii iunie 2017; în schimb, pentru perioada următoare, nimic nu condiţionează acordarea sporului de un anumit nivel al salariului de bază; ceea ce este limitat este salariul de bază care, dacă depăşeşte nivelul stabilit pentru anul 2022, va fi redus la acest nivel maximal.
    26. În ceea ce priveşte Tribunalul Ialomiţa s-a exprimat opinia în sensul că majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu luna ianuarie 2018, se aplică drepturilor salariale în plată, pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii, nu şi în cazul drepturilor salariale noi (spor nou), pornind de la anumite condiţii (vătămătoare/periculoase, în cazul reclamanţilor din speţă).
    27. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a comunicat că jurisprudenţa identificată este reflectată în hotărârea înaintată, prin care s-a admis recursul, s-a casat în întregime sentinţa atacată şi, rejudecând, s-a admis în parte acţiunea în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la emiterea deciziilor în favoarea reclamanţilor care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea sporurilor conform Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 657/2018.
    28. În ceea ce priveşte momentul de la care aceste sporuri trebuie acordate, instanţa de control a reţinut că el nu poate fi stabilit; aceste sporuri trebuie stabilite ţinând cont inclusiv de încadrarea în restricţiile bugetare. Referitor la susţinerile pârâtei potrivit cărora sporurile în discuţie ar trebui acordate doar persoanelor care beneficiază de salariul de bază stabilit prin înmulţirea coeficienţilor cu salariul de bază minim brut garantat pe ţară sau persoanelor care, în urma majorării salariilor de bază din luna decembrie 2017 cu un procent de 25%, vor beneficia de salariile de bază stabilite la nivelul celui pentru anul 2022, s-a constatat că prin hotărârea atacată prima instanţă a stabilit că reclamanţii au în principiu dreptul la acordarea sporului pentru condiţii de muncă, însă a respins acţiunea pentru că o parte dintre condiţiile pentru acordarea acestui spor, respectiv stabilirea sa prin ordin al directorului executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Sălaj în conformitate cu procedura legală, nu au fost îndeplinite. Prin urmare, prima instanţă nu a împărtăşit argumentele intimatei, caz în care ar fi trebuit să respingă de plano acţiunea formulată, iar intimata nu a promovat recurs cu privire la considerentele hotărârii instanţei de fond. În acest context, Curtea a reţinut că problema acordării sporurilor în discuţie din perspectiva prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 a fost deja tranşată şi că nu poate fi readusă în discuţie în cadrul prezentului recurs.
    29. Curtea de Apel Constanţa a comunicat că a fost identificată o sentinţă în care a fost pusă în discuţie problema de drept în cauză, recursul împotriva acesteia fiind în curs de judecată. Prin aceasta s-a reţinut că sporul pentru condiţii de muncă va deveni aplicabil şi va putea fi acordat în momentul în care salariul de bază va fi determinat utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat. În mod excepţional, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022, în acelaşi sens fiind şi considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 82/2018.
    30. Tribunalul Constanţa a comunicat că nu au fost identificate cauze care să supună atenţiei problema de drept, iar punctul de vedere este în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (4) teza a II-a din Legea-cadru nr. 153/2017.
    31. Curtea de Apel Craiova a înaintat hotărâri judecătoreşti şi a arătat că sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare nu poate fi aplicat cu ignorarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017. Dacă salariul de bază cuvenit, stabilit în condiţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu este egal sau mai mare decât nivelul stabilit prin anexa nr. VIII pentru anul 2022, pentru aceeaşi funcţie şi încadrare, nu se acordă sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în condiţiile cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1-3 din anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017. Dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 917/2017, care a fost emisă în aplicarea art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, sunt aplicabile începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, doar în situaţia funcţionarilor publici al căror salariu de bază, conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, este mai mare începând cu 1 ianuarie 2018 decât cel stabilit potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate.
    32. Curtea de Apel Galaţi a comunicat opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare se efectuează în condiţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, acesta cuprinzând şi dispoziţii prin care se determină în mod specific condiţiile de aplicare în timp a legii. Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 priveşte anul 2018 şi prevede acordarea cuantumului brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, majorate cu 25%, fără a se depăşi limita prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, însă, potrivit art. 1 şi art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor nu îşi desfăşoară activitatea în acelaşi condiţii, ci în condiţiile actului normativ anterior menţionat. A comunicat o hotărâre judecătorească nedefinitivă, recursul împotriva acesteia fiind suspendat în baza art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    33. Curtea de Apel Iaşi a comunicat faptul că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi al Tribunalului Iaşi practica judiciară este unitară, în sensul că actele administrative individuale emise cu privire la stabilirea salariului de bază începând cu 1 ianuarie 2018 respectă dispoziţiile legale anterior menţionate, având în vedere că prin majorarea cu 25% a cuantumului brut al acestor salarii faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017 nu au fost depăşite salariile de bază stabilite în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, majorate cu procentele aferente gradaţiei, astfel încât să se acorde sporurile pentru condiţii de muncă. Sporurile se cuvin atunci când salariile de bază ajung la nivelul celor stabilite în anexele la Legea-cadru nr. 153/2017, acesta fiind motivul pentru care personalul ale cărui salarii majorate cu 25% depăşesc grila din 2022 beneficiază şi de sporuri, prin aplicarea prevederilor regulamentare, acestea urmând a fi determinate ca procent asupra salariilor de bază stabilite în raport cu anexele la Legea-cadru nr. 153/2017. Au fost anexate hotărârii judecătoreşti definitive.
    34. Opinia exprimată de Tribunalul Vaslui a fost în sensul admiterii acţiunilor şi obligării pârâţilor să emită noi decizii de salarizare în care să fie inclus şi sporul privind condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase prevăzut de anexa nr. VIII cap. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, în cuantumul stabilit de ordonatorul de credit.
    35. Curtea de Apel Oradea a comunicat că a identificat o decizie recentă în cuprinsul căreia, în esenţă, s-a apreciat că sporurile în discuţie nu pot fi acordate începând cu a doua etapă de aplicare etapizată a acestei legi, adică în perioada 1.01.2018-31.12.2018, aceasta fiind regula. Începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, aceasta fiind regula pentru a doua perioadă. Începând cu data de 1 ianuarie 2019, adică în a treia etapă de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2018, sporurile prevăzute în anexe vor fi acordate tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile legale, cu menţiunea că sporurile prevăzute de legea-cadru trebuie concretizate, iar în lipsa unei astfel de concretizări, acţiunea nu ar putea fi admisă, deoarece drepturile respective ar avea doar un caracter potenţial.
    36. Curtea de Apel Piteşti a comunicat că practica identificată la nivelul instanţelor judecătoreşti din circumscripţia sa teritorială este în sensul că personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice beneficiază şi de sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase. A fost transmisă în acest sens o sentinţă pronunţată de Tribunalul Vâlcea; aceasta nu este definitivă, recursul împotriva acesteia a fost admis, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
    37. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal a comunicat următoarele cu privire la problema de drept:
    a) în perioada 1 iulie-31 decembrie 2017 sporul nu se acordă;
    b) începând cu data de 1 ianuarie 2018, acest spor nu se acordă decât personalului care beneficiat de sporul în discuţie sub forma includerii acestuia în salariul brut existent în plată la 31 decembrie 2017 sau care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, a ajuns la nivelul maximal de salarizare, determinat de grilele stabilite pentru anul 2022 şi limitat la salariul din grilă. Au fost anexate hotărâri judecătoreşti definitive.

    38. Curtea de Apel Suceava a comunicat că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal nu au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti relevante, a fost înregistrată o singură cauză, suspendată potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă, aceasta fiind înaintată, împreună cu punctul de vedere exprimat de Tribunalul Suceava, Secţiei de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit acesteia, opinia majoritară este în sensul punctului de vedere al completului de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, care a formulat sesizarea, iar într-o altă opinie s-au invocat considerentele Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 82/2018 referitoare la aplicarea în timp a Legii-cadru nr. 153/2017.
    39. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a comunicat două hotărâri judecătoreşti definitive; în prima dintre acestea s-a avut în vedere Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a reţinut că persoana îndreptăţită poate beneficia de sporul în litigiu în anul 2018 exclusiv în ipoteza în care salariul de bază pentru anul 2018, astfel cum a fost majorat conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu 25% faţă de luna decembrie 2017, depăşeşte salariul de bază care s-ar cuveni pentru anul 2022; în cea de a doua nu s-a reţinut interpretarea în sensul că sporul poate fi acordat doar persoanelor ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate, iar raportat la prevederile art. 6 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, printre criteriile în funcţie de care se poate face nominalizarea personalului care să beneficieze de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, nu este prevăzut cuantumul salariului de bază determinat potrivit art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, singura limită impusă de acest act normativ fiind cea prevăzută la art. 25; cea de a treia hotărâre comunicată este nedefinitivă, judecata recursului împotriva acesteia fiind suspendată potrivit art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    40. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    41. Prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a constatat că prevederile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. a) teza finală, art. 11 alin. (1), art. 24, art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    42. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 2.450/1/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A, cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din actul normativ anterior menţionat, a stabilit că majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018; pentru perioada 2019-2022 această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

    IX. Punctul de vedere exprimat de către judecătorii raportori asupra sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
    43. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    44. În ceea ce priveşte admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    45. Potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „(1) Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor“.
    46. Art. 519 din Codul de procedură civilă instituie următoarele condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    b) cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;
    c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a curţii de apel sau a tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
    d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
    e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
    f) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    47. Primele trei condiţii enumerate sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de un complet al Curţii de Apel Bucureşti, învestit în ultimă instanţă cu soluţionarea unui litigiu privind funcţionarii publici.
    48. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal este legal învestită cu soluţionarea recursului formulat într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti -- Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa civilă nr. 6.867 din 29 octombrie 2018, este supusă recursului, potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 483 din Codul de procedură civilă, art. 10 alin. (2) şi art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; hotărârea pronunţată în recurs de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal va fi definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă.
    49. În ceea ce priveşte cea de a patra condiţie, procedura sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare şi presupune o chestiune de drept esenţială de care depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.
    50. Problema de drept ce constituie obiectul prezentei sesizări priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice, prevăzute în anexă, beneficiază şi de sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii, raportat la dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează modalitatea de aplicare a legii, începând cu 1 iulie 2017.
    51. De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât reclamanţii au solicitat, prin cererea de chemare în judecată admisă prin sentinţa recurată ce formează obiectul cauzei în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligarea pârâtului la emiterea unor decizii suplimentare de salarizare prin care să se dispună plata, începând cu 1.01.2018, a sporurilor individuale pentru condiţii de muncă prevăzute în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 şi în regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, iar prin cererea de recurs pârâtul a solicitat casarea sentinţei şi respingerea acţiunii, cu motivarea, în esenţă, că sporul solicitat nu poate fi acordat decât personalului care a avut acele sporuri în salariul brut existent în plată la 31 decembrie 2017 sau care, prin majorarea acestui salariu cu 25%, aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2018, a ajuns la cuantumul maximal prevăzut de lege pentru anul 2022.
    52. Faptul că de problema de drept depinde soluţionarea cauzei nu este suficient însă pentru a se constata admisibilitatea sesizării. Deşi dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noţiunea de „chestiune de drept“, în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că analiza aspectelor generale de admisibilitate trebuie să aibă în vedere faptul că procedura hotărârii prealabile are menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare, printr-o rezolvare de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu şi a înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii. Scopul procedurii este acela de a obţine o dezlegare de principiu a unor dispoziţii normative care sunt neclare, lacunare, de o complexitate deosebită şi care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătoreşti.
    53. Condiţia dificultăţii chestiunii de drept nu este prevăzută în mod explicit de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, însă rezultă în mod evident din interpretarea coroborată a acestora. Dificultatea chestiunii de drept rezultă din posibilitatea reală de a interpreta diferit sau contradictoriu norme de drept îndoielnice, lacunare sau neclare, iar stabilirea dificultăţii, drept condiţie a admisibilităţii, este absolut necesară pentru a se verifica dacă instanţei supreme i se solicită soluţionarea de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, astfel cum impun dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, sau este chemată, în fapt, să soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză.
    54. Dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă impun ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se regăsească motivele care susţin admisibilitatea sesizării.
    55. Examinând încheierea de sesizare, rezultă că instanţa de trimitere a reţinut următoarele cu privire la admisibilitate: dezlegarea aspectelor litigioase din cauză ţine exclusiv de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii; chestiunea de drept a cărei lămurire se cere prezintă caracter de noutate, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; din evidenţele aflate pe site-ul www.scj.ro nu rezultă că această chestiune de drept face obiectul unui recurs în interesul legii.
    56. Instanţa de trimitere a expus apoi punctul de vedere, astfel cum a fost anterior prezentat, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că sporul pentru condiţii de muncă reprezintă un drept salarial nou, iar reclamanţii, chiar dacă ocupă aceleaşi funcţii, îşi desfăşoară activitatea în condiţii noi, atestate de aplicarea regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, astfel că majorarea limitată la 25% din cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte drepturi salariale avute în luna decembrie 2017, reglementată potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu luna ianuarie 2018, se aplică numai în situaţia în care personalul respectiv şi-ar desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.
    57. Instanţa de trimitere nu a arătat motivele pentru care a apreciat dificultatea problemei de drept în discuţie, deşi, pentru a justifica formularea sesizării, este neîndoielnic faptul că trebuia să expună aceste motive, pornind de la posibilele interpretări contradictorii ale dispoziţiilor legale.
    58. Problema de drept este dedusă din ansamblul încheierii, în care sunt expuse inclusiv punctele de vedere ale părţilor. Din punctul de vedere expus de recurentul pârât rezultă cea de a doua interpretare a dispoziţiilor legale, în sensul că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, prevăzut de anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se acordă în perioada 2019-2022, în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin excepţie, începând cu luna ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 ori devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate. De asemenea, problema de drept rezultă şi din analiza practicii judiciare, comunicată de curţile de apel, astfel cum a fost prezentată anterior.
    59. Indicarea problemei de drept, calificată de instanţa de trimitere ca fiind o chestiune de drept, şi simpla afirmare a faptului că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt, însă, suficiente. Sunt necesare nu numai menţionarea problemei de drept şi exprimarea unui punct de vedere, dar şi prezentarea concretă a argumentelor pentru care există o dificultate reală de interpretare care justifică o dezlegare de principiu de către instanţa supremă.
    60. În lipsa dificultăţii, prin întrebarea formulată se urmăreşte, practic, determinarea modalităţii de aplicare în cauză a dispoziţiilor legale, cu scopul de a se identifica soluţia ce trebuie adoptată în cauză, ceea ce conduce la concluzia că se tinde, în fapt, la soluţionarea fondului cauzei, iar nu la dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept care prezintă dificultate.
    61. Or, art. 519 din Codul de procedură civilă se referă la interpretarea propriu-zisă a conţinutului unor dispoziţii legale în sensul dezlegării de principiu a unei chestiuni de drept reale, esenţiale şi controversate, care prezintă o dificultate suficient de mare, rezultată din dispoziţii neclare, lacunare, de o complexitate deosebită. În lipsa unei asemenea chestiuni de drept revine instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cauzei interpretarea dispoziţiilor legale.
    62. Interpretarea normelor de drept civil este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, iar instanţa de judecată este ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice.
    63. În acest sens, este de observat că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui nou sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, iar, conform art. 12, „(1) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite. (2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare se stabilesc prin înmulţirea coeficienţilor prevăzuţi în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare“.
    64. Concret, în cauză s-a invocat problema datei de la care se acordă sporul pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii, prevăzut în anexa nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la dispoziţiile art. 38 din acelaşi act normativ, care reglementează modalitatea de aplicare a legii.
    65. Nu rezultă din aceste dispoziţii legale o dificultate reală de interpretare şi, pe cale de consecinţă, în aplicarea acestora, de natură să impună o dezlegare de principiu.
    66. Stabilirea drepturilor salariale corespunzătoare dispoziţiilor legale în materie de salarizare, respectiv, în cauză, a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, interpretarea şi aplicarea acestora reprezintă chestiuni care privesc soluţionarea cauzei şi se realizează în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei, cu interpretarea şi aplicarea actelor normative incidente în materie de salarizare, a principiilor care stau la baza sistemului de salarizare, astfel cum sunt reglementate de legiuitor.
    67. Interpretarea dispoziţiilor legale se impune a fi realizată în ansamblul actului normativ din care fac parte, într-o manieră logică şi sistematică, ţinând seama şi de deciziile obligatorii pronunţate deja de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017.
    68. În acest sens este Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 130 din 19 februarie 2019, obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, deşi nu vizează dispoziţiile legale care prevăd sporul în discuţie în litigiu, referindu-se la majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în nota 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ţine seama de ansamblul reglementării şi interpretează dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii, incidente şi în problema de drept din prezenta cauză.
    69. S-a reţinut prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 faptul că „83. Interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) şi (6) privind aplicarea etapizată a legii, mai sus prezentate, impun concluzia că majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută de dispoziţiile notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, pentru funcţionarii publici din serviciile publice deconcentrate ale instituţiilor din subordinea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017 până la sfârşitul anului 2017 sau pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind menţinerea în plată a drepturilor salariale în anul 2017, la nivelul celor din luna iunie 2017, precum şi prevederile art. 38 alin. (3) din acelaşi act normativ, care determină majorarea în anul 2018 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2017 cu un procent de 25%. Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă prin care se instituie majorarea de 15%, începând cu anul 2019, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat. 84. În mod excepţional, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit prezentei legi, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022“.
    70. A fost admisă sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor notei 2 lit. c) pct. II lit. A cap. I din anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, în corelare cu prevederile art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit:
    - majorarea salariului de bază, de 15% pentru complexitatea muncii, nu se acordă pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 şi pentru anul 2018;
    – pentru perioada 2019-2022, această majorare se acordă în condiţiile stabilite la art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017;
    – prin excepţie, această majorare se acordă începând cu ianuarie 2018 sau cu data de la care salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare devin mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, ca urmare a majorărilor salariale reglementate.

    71. De altfel, din analiza practicii judiciare, comunicată de curţile de apel, prezentată anterior, rezultă că o parte din instanţe au avut în vedere Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    72. În lipsa unei reale dificultăţi a chestiunii de drept, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în împrejurările particulare ale cauzei excedează dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. Interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu, revin instanţei de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, sunt în sfera de competenţă a acesteia, şi nu a completului sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
    73. Interpretarea în vederea aplicării în cauză, folosind metodele de interpretare a normelor juridice, este în atribuţia exclusivă a judecătorului care soluţionează litigiul, căruia îi revine obligaţia de a judeca direct şi efectiv, în baza rolului constituţional, cu respectarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“, şi a dispoziţiilor art. 22 din Codul de procedură civilă, care prevăd că „(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale“.
    74. Cu privire la noutatea problemei de drept, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc noţiunea de „noutate“, astfel că revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, să stabilească dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă.
    75. În cauză, noutatea chestiunii de drept a cărei dezlegare se solicită este justificată de instanţa de trimitere exclusiv prin faptul că asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar din evidenţele aflate pe site-ul www.scj.ro nu rezultă că această chestiune de drept, a cărei lămurire se cere, face obiectul unui recurs în interesul legii.
    76. Cerinţa referitoare la existenţa unei chestiuni de drept noi, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, este distinctă de cea care impune ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.
    77. În mod evident, cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când problema de drept îşi are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial; condiţia noutăţii poate fi îndeplinită şi de chestiuni noi de drept generate de un act normativ mai vechi, în situaţia în care aplicarea unei norme vechi a devenit de actualitate şi nu există jurisprudenţă cu privire la interpretarea acesteia sau dacă se impune clarificarea unei asemenea norme într-un nou context legislativ din care rezultă dificultăţi de interpretare.
    78. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, iar în situaţia existenţei unei practici neunitare nu mai poate fi sesizată instanţa supremă pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, ci se impune declanşarea mecanismului recursului în interesul legii, întrucât scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, condiţia noutăţii chestiunii de drept constituind unul din elementele de diferenţiere între cele două mecanisme de unificare a practicii reglementate de Codul de procedură civilă, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi recursul în interesul legi.
    79. Deşi, aparent, condiţia noutăţii problemei de drept ar putea fi apreciată ca fiind îndeplinită, în sensul că dispoziţiile a căror interpretare se solicită sunt noi, Legea-cadru nr. 153/2017 fiind în vigoare începând cu 1 iulie 2017, neavând conturată încă o interpretare unitară şi consolidată, cerinţa noutăţii chestiunii de drept, în sensul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, nu este îndeplinită.
    80. Pe de o parte, analiza practicii judiciare, expusă anterior, evidenţiază faptul că problema de drept a primit dezlegare din partea instanţelor, iar, pe de altă parte, faţă de cele anterior redate din Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, rezultă că instanţa supremă, pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare, a dezlegat chestiunea de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la aplicarea etapizată a prevederilor legii, incidente şi în problema de drept din prezenta sesizare, raportat la care se solicită interpretarea dispoziţiilor anexei nr. VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    81. Pentru motivele expuse, având în vedere că, în ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 38 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, problema de drept a fost rezolvată anterior printr-o hotărâre a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este evident că prezenta sesizare nu se referă la o chestiune de drept reală, dificilă, care să necesite o nouă intervenţie a instanţei supreme în scopul rezolvării sale de principiu.

    Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Cum se interpretează şi aplică dispoziţiile anexei VIII cap. II lit. A pct. II subpct. 6.2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată, care prevăd că «Personalul din instituţiile publice sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor care este încadrat şi îşi desfăşoară activitatea în specialitatea funcţiilor specifice prevăzute în prezenta anexă beneficiază şi de următoarele categorii de sporuri şi drepturi: a) Sporuri: 1. Spor pentru condiţii deosebite de muncă vătămătoare/periculoase care implică risc de îmbolnăvire şi/sau contagiune directă sau indirectă, respectiv riscuri asociate datorate condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii - de până la 35%; (…)» în corelare cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 153/2017, modificată şi completată?"

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 mai 2020.


                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    CORINA-ALINA CORBU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016