Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 37 din 4 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 37 din 4 februarie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice    Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 37 din 4 februarie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 485 din 9 iunie 2020

┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ioan Alexandru Cârneală în Dosarul nr. 4.695/107/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.940D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, se arată că este opţiunea legiuitorului să acorde tichete/vouchere de vacanţă, acestea nefiind o expresie a unui drept fundamental.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.695/107/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ioan Alexandru Cârneală într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea de obligare a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă pe anii 2012-2015.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că neacordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă în perioada 2012-2015 este contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie şi că art. 41 alin. (2) din Constituţie cuprinde dreptul de a beneficia de tichete/vouchere de vacanţă, din moment ce textul constituţional stabileşte că salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială şi „în alte situaţii specifice“. Totodată, se menţionează că textele legale criticate încalcă art. 13 lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, subliniindu-se că, în realitate, Guvernul nu a amânat, ci a anulat acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă.
    6. Se mai arată că ordonanţele de urgenţă criticate sunt contrare art. 108 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu s-a specificat legea specială de abilitare, şi anume limitele şi condiţiile prevăzute de aceasta în ceea ce priveşte posibilitatea de a anula dreptul de a beneficia de tichete/vouchere de vacanţă.
    7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile criticate prevăd doar suspendarea acordării tichetelor/voucherelor de vacanţă, fără a afecta substanţa dreptului prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie. Acestea reprezintă evenimente legislative în sensul Legii nr. 24/2000, şi nu un element de incoerenţă legislativă. Totodată, nu aduc atingere drepturilor constituţionale, ci instituie un set de măsuri de adaptare la condiţiile economico-sociale existente.
    8. Se mai arată că art. 108 alin. (3) din Constituţie nu este incident în cauză, având în vedere faptul că actele normative care cuprind textele criticate sunt ordonanţe de urgenţă, şi nu ordonanţe emise în baza unei legi de abilitare.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu pe care legiuitorul a considerat oportun să îl acorde personalului bugetar la un moment dat, astfel că nu se poate susţine încălcarea art. 47 şi art. 115 alin. (6) din Constituţie. Se mai invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013, în sensul că este opţiunea legiuitorului să stabilească măsurile prin care se va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, precum şi condiţiile, limitele, modificarea şi încetarea acordării lor.
    11. Se menţionează că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravine art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei).
    12. Se mai apreciază că art. 108 alin. (3) din Constituţie nu este incident în cauză, având în vedere faptul că actele normative care cuprind textele criticate sunt ordonanţe de urgenţă, şi nu ordonanţe emise în baza unei legi de abilitare.
    13. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. Se arată că premiile şi primele de vacanţă nu reprezintă drepturi fundamentale, astfel că legiuitorul le poate acorda, modifica, suspenda sau chiar anula. În acest sens, se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 102 din 3 martie 2015 şi Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei. Se susţine că primele de vacanţă nu reprezintă măsuri de protecţie socială în sensul normelor constituţionale, astfel că textele criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se mai subliniază faptul că măsurile dispuse de ordonanţele de urgenţă nu afectează vreun drept fundamental, astfel că nu încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, ale art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, care au următorul cuprins:
    - Art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: „(2) În bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.“;
    – Art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: „Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“;
    – Art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013: „(2) În anul 2014, autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de vacanţă.“;
    – Art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „(5) În bugetele pe anul 2015 ale instituţiilor şi autorităţilor publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou, tichete de vacanţă şi vouchere de vacanţă personalului din cadrul acestora“.

    17. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au avut o aplicare limitată în timp, însă, având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, precum şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestora.
    18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 41 alin. (2) privind dreptul la măsuri de protecţie socială a salariaţilor, ale art. 108 alin. (3) privind ordonanţele Guvernului, ale art. 115 alin. (6) privind ordonanţele de urgenţă şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acţiunii principale constă în obligarea Ministerului Afacerilor Interne la acordarea tichetelor/ voucherelor de vacanţă pe perioada 2012-2015. Or, art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 nu vizează această materie, ci premiile şi primele de vacanţă, beneficii care, în accepţiunea normei criticate, nu s-au acordat pe anul 2014. Prin urmare, art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, astfel încât, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
    20. Cu privire la celelalte texte criticate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 121 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, paragrafele 19-22, a statuat că dreptul la tichete/vouchere de vacanţă este prevăzut de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea a reţinut că dreptul la tichete/vouchere de vacanţă îşi are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional. S-a mai arătat că dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 instituie o obligaţie pentru instituţiile din sectorul bugetar, menţionate în ipoteza legală, de a acorda aceste drepturi, însă prevăd, în acelaşi timp, că această obligaţie se realizează în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Prin urmare, existenţa resurselor bugetare şi alocarea lor acestei destinaţii reprezintă una dintre condiţiile de acordare a dreptului la vouchere de vacanţă impusă de însuşi textul legal care consacră acest drept, iar absenţa acestor resurse constituie un motiv suficient pentru a justifica neacordarea dreptului, fără a mai fi necesară întrunirea altor condiţii şi, cu atât mai puţin, a cerinţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.
    21. În sensul celor de mai sus, s-a reţinut şi Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, prin care s-a statuat că existenţa dreptului angajatului unei instituţii bugetare de a beneficia de prime de vacanţă sub forma tichetelor/voucherelor de vacanţă este subsumată condiţiei legale a alocării în bugetul instituţiei respective de sume cu această destinaţie. Or, în absenţa condiţiei legale, nu se poate vorbi despre existenţa dreptului angajatului instituţiei publice la acordarea tichetelor/voucherelor de vacanţă şi nici despre existenţa obligaţiei corelative a angajatorului - instituţie publică centrală sau locală, de a acorda astfel de beneficii sau drepturi suplimentare. Neexistând dreptul la acordarea tichetelor/ voucherelor de vacanţă, nu se poate vorbi nici despre vreun eventual efect de suspendare pe care să-l producă asupra acestuia dispoziţiile din actele normative succesive anterior evocate, aplicabile în perioada 2012-2014, prin care s-a prevăzut că în bugetele instituţiilor pe anii menţionaţi nu se prevăd sume cu această destinaţie.
    22. Dreptul la tichete/vouchere de vacanţă nu reprezintă un drept fundamental, ci un beneficiu acordat anumitor categorii socioprofesionale, în virtutea statutului acestora, fără a avea însă un temei constituţional. În consecinţă, legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, a stabilirii conţinutului, limitelor şi condiţiilor de acordare a acestora. De asemenea, legiuitorul este liber să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie (Decizia nr. 209 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 19 iulie 2018, paragraful 33).
    23. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 41 alin. (2) din Constituţie privind protecţia socială a muncii, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că protecţia socială a muncii este o noţiune bivalentă, fiind reglementată atât ca drept fundamental din perspectiva cetăţeanului, cât şi ca obligaţie din perspectiva statului în vederea apărării persoanei aflate într-o poziţie de inferioritate economică în cadrul raportului de muncă. Cu privire la garanţiile drepturilor fundamentale la muncă şi la protecţia socială a muncii, Curtea a stabilit că acestea vizează reglementarea legală a raporturilor de muncă, asigurarea stabilităţii acestora, a drepturilor şi obligaţiilor angajatorilor şi ale angajaţilor, ele având menirea, pe de o parte, să asigure desfăşurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, judicios şi echitabil, apărarea deopotrivă a intereselor legitime, atât ale angajatorilor, cât şi ale salariaţilor şi, pe de altă parte, să împiedice angajatorii să dispună, din proprie iniţiativă, încetarea raporturilor de muncă în mod abuziv, nelegal şi nejustificat, şi, corelativ, să asigure exercitarea dreptului de apărare al salariaţilor împotriva oricăror măsuri nelegale sau neîntemeiate (a se vedea Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 18). Prin urmare, textele criticate nu vizează măsuri de protecţie socială a muncii, ci acordarea unui beneficiu de nivel infraconstituţional celor angajaţi în raporturi de muncă.
    24. Curtea mai reţine că art. 108 alin. (3) din Constituţie nu este incident în cauză, întrucât acest text se referă la ordonanţele emise în baza unei legi de abilitare, or, în cauză, măsurile criticate au fost reglementate prin ordonanţe de urgenţă. Totodată, ordonanţele de urgenţă din care fac parte textele criticate nu încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât în discuţie nu sunt drepturi sau libertăţi fundamentale care ar putea fi afectate, ci beneficii de natură infraconstituţională. Prin urmare, nu se poate reţine nici încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie.
    25. În fine, cu privire la invocarea art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea reţine că această critică formulată nu este motivată, astfel că, având în vedere art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanţa constituţională nu are competenţa de a se pronunţa cu privire la pretinsa încălcare a acestui text constituţional.
    26. De asemenea, nu poate fi analizată susţinerea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma nerespectării art. 13 lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Actul normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care: a) proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior sau de acelaşi nivel, cu care se află în conexiune; b) proiectul de act normativ, întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia“. În acest sens, Curtea reţine că autorul excepţiei nu demonstrează pretinsa incongruenţă normativă invocată şi nici nu indică relevanţa constituţională a susţinerii sale, limitânduse la o critică de neconstituţionalitate pur formală, astfel că şi raportarea sa la art. 1 alin. (5) din Constituţie este una formală şi, în consecinţă, nu poate fi analizată de Curtea Constituţională.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Ioan Alexandru Cârneală în Dosarul nr. 4.695/107/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. II art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi ale art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 februarie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Benke Károly


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016