Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Predica şi Aristiţa-Elena Predica în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1 al Judecătoriei Târgovişte. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.422D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus o cerere prin care solicită prorogarea pronunţării cu două săptămâni, având în vedere faptul că apărătorul ales se află în imposibilitatea de a se prezenta în faţa Curţii, din motive de sănătate. 4. Având cuvântul cu privire la cererea formulată, reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, întrucât la dosar nu au fost depuse acte doveditoare care să certifice imposibilitatea prezentării apărătorului ales din motivele medicale invocate. Mai mult decât atât, subliniază că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, avocatul are posibilitatea să îşi asigure substituirea, atunci când - dintr-un motiv sau altul - nu se poate prezenta personal în faţa instanţei de judecată pentru susţinerea cauzei. 5. Deliberând, Curtea respinge cererea formulată ca neîntemeiată, pentru aceleaşi motive invocate şi de reprezentantul Ministerului Public. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea nr. 5.585 din 22 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Predica şi Aristiţa-Elena Predica cu ocazia soluţionării unei cereri având ca obiect „reexaminare amendă judiciară“. Curtea învederează faptul că, prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, invocată de aceiaşi autori. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că în aplicarea principiului unui recurs efectiv, competenţa de soluţionare a unei astfel de cereri de reexaminare trebuie să fie atribuită instanţei imediat superioare, pentru ca astfel să poată fi îndeplinite condiţiile de imparţialitate şi independenţă, şi nicidecum unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe, aşa cum se întâmplă în prezent. Aceştia apreciază că în situaţia în care o cerere de reexaminare, care nu constituie o simplă măsură de administrare a justiţiei, este soluţionată de către un coleg de la aceeaşi instanţă al judecătorului care a pronunţat încheierea de şedinţă contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancţionatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter „colegial“, şi nicidecum cu o soluţie care să fie supusă controlului unei jurisdicţii cu grad ierarhic superior, care să îndeplinească criteriile de imparţialitate şi independenţă. 9. Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că soluţia legislativă criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât cererea de reexaminare nu vizează judecarea fondului cauzei, fiind doar un incident procedural ce nu priveşte fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. Învederează, de asemenea, că nu se poate vorbi despre încălcarea art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, în cadrul cererii de reexaminare, sunt analizate legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii, precum şi eventualele elemente necunoscute la momentul aplicării acesteia. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă atât doctrina relevantă în domeniu, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 631 din 27 octombrie 2016, prin care s-a reţinut, în esenţă, că „spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod instituie atribuţia de soluţionare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede, astfel, în mod expres faptul că cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea părţilor, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară“. 12. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Arată, astfel, că autorii excepţiei solicită modificarea legislativă a reglementării criticate, în sensul atribuirii competenţei de soluţionare a cererii de reexaminare unei instanţe ierarhic superioare. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, o asemenea critică este inadmisibilă. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea“. 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea de lege criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 64 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 26 martie 2013, sau Decizia nr. 99 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 25 aprilie 2014, prin care Curtea a statuat că aceasta este conformă Legii fundamentale. 18. Curtea a reţinut, astfel, că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Curtea a subliniat, totodată, că în noul Cod de procedură civilă legiuitorul a simţit nevoia limpezirii textului art. 191 alin. (3) şi a prevăzut că, în toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea. Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865), se instituie atribuţia de soluţionare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziţia fiind de natură să asigure garanţiile de desfăşurare a unui proces echitabil, prin prisma imparţialităţii cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluţionează cu citarea părţilor, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în şedinţă publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară. 19. În jurisprudenţa sa referitoare la dispoziţiile procedurale cuprinse în vechea lege procesual civilă, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce, în speţa de faţă, nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. 20. Curtea a reţinut, de asemenea, că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia modul de soluţionare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii şi ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a apreciat că soluţionarea cererii de reexaminare de către aceeaşi instanţă care a aplicat amenda şi care a fost învestită cu soluţionarea fondului litigiului, dar în completuri cu compunere diferită, nu este de natură a susţine critica de neconstituţionalitate, deoarece, prin aceasta, legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. 21. Referitor la critica autorilor excepţiei formulată în sensul că, „în situaţia în care o cerere de reexaminare este soluţionată de către un coleg de la aceeaşi instanţă al judecătorului care a pronunţat încheierea de şedinţă contestată, prin care a fost dispusă luarea unei măsuri sancţionatorii, avem de-a face cu o procedură de reexaminare cu caracter colegial şi nicidecum cu o soluţie care să fie supusă controlului unei jurisdicţii cu grad ierarhic superior, care să poată îndeplini criteriile de imparţialitate şi independenţă“, în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că „sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulţi judecători“, aşa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri. De asemenea, prin Decizia nr. 741 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că, „potrivit dispoziţiilor constituţionale, stabilirea competenţei şi a procedurii de judecată este atributul exclusiv al legiuitorului şi că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. În aplicarea acestor dispoziţii constituţionale, legiuitorul stabileşte componenţa completului de judecată şi conduita pe care trebuie să o aibă acesta la soluţionarea cauzelor ce îi sunt repartizate. Atât Constituţia, cât şi Legea privind organizarea judecătorească stabilesc, sub aspectul imparţialităţii, dreptul şi obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal“. Curtea a subliniat, totodată, că, în ipoteza în care există dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanţii pentru o judecată echitabilă şi imparţială. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Predica şi Aristiţa-Elena Predica în Dosarul nr. 4.442/315/2014/a1 al Judecătoriei Târgovişte şi constată că prevederile art. 191 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
