Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Corina Michaela Jîjîie (Coman) în Dosarul nr. 658/42/2021 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 439D/2022. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 26 mai 2022, apoi pentru data de 8 iunie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 658/42/2021, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Corina Michaela Jîjîie (Coman) într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3.703 din 21 aprilie 2021 privind luarea măsurilor prevăzute la art. 170 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a soluţionării unor sesizări referitoare la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului în cadrul tezei de doctorat. Prin acest ordin a fost retras titlul de doctor în domeniul ştiinţe militare şi informaţii, atribuit doamnei Coman (Jîjîie) N. Corina Michaela prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.581 MD din 3 decembrie 2013. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, anularea acestora putând fi dedusă spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente în termen de un an de la emitere, aceste prevederi constituind fundamentul principiului revocabilităţii actelor administrative, conform art. 21 şi 52 din Constituţie. Se arată că principiul revocabilităţii actelor normative este un principiu de bază al regimului juridic al actelor administrative, având consacrare constituţională implicită; în acest sens se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 26 octombrie 2016. Revocarea este justificată de un interes public şi este aplicabilă atât timp cât actele unilaterale nelegale nu au intrat în circuitul civil şi nu au produs niciun fel de efecte juridice, iar pentru dispunerea ei autoritatea emitentă trebuie să ţină seama de aşteptările şi speranţele legitime ale beneficiarilor actelor. 6. Se arată că titlul ştiinţific de „doctor“ este un act administrativ individual, care, odată intrat în circuitul civil, produce efecte juridice, iar retragerea acestuia reprezintă, în realitate, o revocare a unui act administrativ emis anterior. În aceste condiţii, retragerea titlului, reglementată de textul criticat, constituindu-se într-o revocare a acestuia, reprezintă o încălcare a drepturilor subiective, garantate de lege, aparţinând beneficiarului actului. Se încalcă, astfel, principiul stabilităţii raporturilor juridice, se creează insecuritate în circuitul civil şi se lasă la dispoziţia autorităţii emitente existenţa unor drepturi aparţinând persoanei care a dobândit titlul ştiinţific de „doctor“. 7. Revocarea astfel realizată lasă loc unei marje discreţionare în condiţiile în care textul nu permite identificarea situaţiilor concrete în care se poate aplica măsura retragerii titlului de „doctor“. 8. Se mai arată că textul criticat nu este clar, precis, previzibil şi coerent, ceea ce generează confuzie şi incoerenţă în aplicare. În acest sens se menţionează că legea stabileşte trei acte care au ca rezultat pierderea titlului de „doctor“, şi anume: „ordinul de retragere“, „dispoziţia de retragere“ şi „hotărârea judecătorească de anulare a diplomei“. Cele trei noţiuni folosite au efecte diferite, contradictorii şi creează confuzie în interpretare şi aplicare. Cu privire la securitatea juridică, se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cea a Curţii Constituţionale. 9. Se relevă faptul că art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, prevede că Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate lua măsura retragerii titlului de „doctor“, în timp ce Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3.482/2016 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.229/2020 pentru aprobarea metodologiilor referitoare la acordarea atestatului de abilitare, acordarea titlului de doctor, precum şi la soluţionarea sesizărilor cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat şi art. 69 din codul antereferit prevăd că ministrul are obligaţia de a lua o asemenea măsură. Se consideră că lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a textului criticat a condus la apariţia unei astfel de situaţii, care reprezintă o deturnare a scopului legii de la voinţa legiuitorului. 10. Se consideră că textul criticat nu asigură garanţiile necesare împotriva arbitrarului, lasă loc aplicării discreţionare, generează incoerenţă şi confuzie privind limitele puterilor conferite şi atribuţiile autorităţilor implicate în procedura retragerii titlului de „doctor“, pe baza unor pretinse aspecte de nelegalitate la emiterea acestuia. Lipsa de rigoare a sintagmei „în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională“ rezultă din faptul că aceste cazuri nu sunt identificate sau definite, în sine şi temporal. Se ridică problema încălcării principiului neretroactivităţii legii civile şi a legalităţii procedurii folosite. Aplicarea unor norme care instituie anumite standarde de calitate pentru verificarea unei teze de doctorat întocmite sub imperiul altor dispoziţii legale încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie. Noua lege nu poate reglementa situaţiile juridice definitiv formate şi nici efectele pe care le-au produs înainte de intrarea sa în vigoare, acestea rămânând supuse acţiunii legii vechi. 11. Se concluzionează că prevederile legale sunt lipsite de rigoare şi previzibilitate, impietează asupra aplicării unitare a legii şi aduc atingere securităţii juridice. 12. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie în măsura în care se consideră că procedura de evaluare a respectării standardelor de calitate sau de etică profesională trebuia să fie reglementată prin lege şi în măsura în care Ministerul Educaţiei are facultatea, iar nu obligaţia, de a lua măsura retragerii titlului de „doctor“ atunci când constată nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională. Totodată, făcându-se referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 52, se arată că textul criticat încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice sub aspectul lipsei de claritate a condiţiilor care atrag retragerea titlului de „doctor“, întrucât procedura de verificare a respectării standardelor de calitate sau de etică profesională nu este reglementată prin lege, ci prin acte normative cu forţă juridică inferioară acesteia, iar Ministerul Educaţiei nu este obligat să dispună retragerea titlului, astfel că aplicarea sancţiunii este circumstanţiată sever de criterii de oportunitate, fapt care ar putea conduce la aplicarea discreţionară a legii. 13. Se mai subliniază că textul criticat este neconstituţional în măsura în care retragerea titlului de „doctor“ are caracter sancţionator şi este consecinţa nerespectării procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, care au următorul cuprins: "(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: [...] b) retragerea titlului de doctor;." 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiile legalităţii şi securităţii juridice, ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 126 alin. (2) privind reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată prin lege. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 169 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, instituţia organizatoare de studii universitare de doctorat conferă diploma şi titlul de doctor în ştiinţe. Art. 168 alin. (7) prevede că titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, după validarea tezei de doctorat de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (denumit în continuare CNATDCU). Diploma de doctor se conferă după promovarea unui program de studii universitare de doctorat, certificând obţinerea şi deţinerea titlului de doctor [art. 169 alin. (1) din Legea nr. 1/2011]. Legea operează, aşadar, cu două noţiuni distincte, respectiv „titlul de doctor“ şi „diploma de doctor“, pentru fiecare dintre acestea reglementând o procedură diferită de desfiinţare. 20. Cu privire la desfiinţarea titlului de doctor, textul de lege criticat prevede că, în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate lua măsura retragerii acestui titlu, iar acesta încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziţiei de retragere a acestuia (art. 146^1). Art. 146^2 din lege prevede că diploma de doctor este revocată sau anulată prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, caz în care instituţia emitentă introduce acţiunea în anularea diplomei, în termen de un an de la data dispoziţiei de retragere a titlului de doctor. 21. În jurisprudenţa sa, Curtea a calificat titlul de doctor ca fiind un act cu caracter administrativ (a se vedea Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragrafele 48 şi 49), iar diploma de doctor ca înscris certificator al titlului nu poate fi altceva decât tot un act cu caracter administrativ (a se vedea Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 48). Rezultă, astfel, că desfiinţarea diplomei de doctor antereferite se realizează prin revocare atunci când aceasta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte, iar prin anulare atunci când aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte. 22. Prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 49, Curtea a statuat că prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, constituie consacrarea legislativă a principiului revocabilităţii actelor administrative, conţinând norme de procedură ce instituie calea prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate, la cererea autorităţii emitente, actele administrative care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Potrivit acestui text legal, actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai pot fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească competentă prin introducerea unei acţiuni în termen de un an de la data emiterii actului. Principiul revocabilităţii actelor administrative este, alături de principiul legalităţii, un principiu de bază al regimului juridic al actelor administrative, având consacrare constituţională implicită (art. 21 şi 52 din Constituţie) şi suport legal [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004]. Jurisprudenţa a statuat că, în principiu, toate actele administrative pot fi revocate, cele normative oricând, iar cele individuale cu unele excepţii; printre actele administrative individuale exceptate se regăsesc şi actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege. Or, titlul ştiinţific de doctor este un act administrativ individual care, odată intrat în circuitul civil, produce efecte juridice în materia drepturilor personale, patrimoniale şi nepatrimoniale. 23. În acest context constituţional şi legal, Curtea a statuat că o reglementare care stabileşte că „actul administrativ constatator al titlului ştiinţific se anulează de la data emiterii actului de revocare şi produce efecte doar pentru viitor“ constituie o încălcare a irevocabilităţii actelor administrative individuale, cu consecinţe grave asupra drepturilor subiective născute ca urmare a intrării în circuitul civil a respectivului act. Posibilitatea revocării actului administrativ de către autoritatea emitentă încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, introduce insecuritate în circuitul civil şi lasă la dispoziţia subiectivă a autorităţii emitente existenţa unor drepturi ale persoanei care a dobândit titlul ştiinţific (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 50). 24. Într-o atare situaţie, dacă există suspiciuni cu privire la nerespectarea procedurilor sau a standardelor de calitate sau de etică profesională, Curtea a reţinut că actul administrativ poate fi supus controlului unei entităţi independente faţă de entitatea care a emis titlul de doctor, cu competenţe specifice în acest domeniu, care poate lua măsuri sancţionatoare cu privire la retragerea titlului în cauză. Însă, dacă opţiunea legiuitorului este pentru revocarea sau anularea actului administrativ, aceasta nu poate opera decât în condiţiile stipulate de lege, respectiv măsura nu poate fi dispusă decât de o instanţă judecătorească, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 (Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51). 25. Curtea subliniază că, în contextul Deciziei nr. 624 din 26 octombrie 2016, intrarea actului administrativ în circuitul civil şi producerea de efecte juridice nu se realizează prin simpla emitere a ordinului de atribuire a titlului de doctor, ci dacă acesta a generat la rândul său raporturi juridice distincte; de altfel, în acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 55, a reţinut că deţinerea titlului de doctor poate constitui o condiţie pentru accederea într-o funcţie, pentru dobândirea unei calităţi profesionale, a unui statut profesional, iar, uneori, are implicaţii inclusiv sub aspect patrimonial, acolo unde legiuitorul a înţeles să gratifice persoana care posedă titlul de doctor cu sporuri salariale corespunzătoare acestei pregătiri ştiinţifice. 26. Textul criticat reglementează retragerea titlului de doctor, indiferent dacă actul respectiv a intrat sau nu în circuitul juridic şi a produs sau nu efecte juridice. Din moment ce organul emitent îl desfiinţează pentru motive anterioare emiterii sale (nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională), această retragere are natura juridică a unei revocări. Însă principiul revocabilităţii actelor administrative nu este unul absolut, el cunoaşte şi excepţii, printre acestea numărându-se şi actele administrative individuale care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege, care nu pot fi revocate, ci doar anulate de o altă autoritate decât cea emitentă. În consecinţă, întrucât titlul de doctor şi diploma de doctor care au intrat în circuitul civil şi au generat drepturi subiective garantate de lege se încadrează în această categorie, ele nu pot fi revocate. 27. Retragerea titlului de doctor - act administrativ - care a intrat în circuitul civil şi a generat drepturi subiective garantate de lege nu poate lua forma revocării dispuse de instituţia emitentă, ci pe cea a anulării, sens în care Curtea, prin Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, paragraful 51, a impus exigenţa ca aceasta să se realizeze exclusiv de o instanţă judecătorească. Nu este suficient ca doar anularea diplomei să fie realizată de instanţa judecătorească, pentru că această operaţiune este una formală, o consecinţă firească a desfiinţării titlului. Prin urmare, indiferent de denumirea lor, actele administrative, odată intrate în circuitul civil, se anulează de instanţa judecătorească, şi nu de instituţia emitentă, tocmai pentru că ele nu mai pot fi revocate. 28. Dacă principiul revocabilităţii actelor administrative are o consacrare constituţională implicită în art. 21 şi 52 din Constituţie, excepţiile de la acestea sunt cuprinse, de asemenea, în mod implicit în aceleaşi prevederi coroborate cu alte valori, exigenţe şi principii cu consacrare constituţională. În acest sens, Curtea reţine art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta de securitate juridică, care conturează conţinutul şi limitele revocabilităţii actelor administrative. Astfel, odată ce un act administrativ a intrat în circuitul civil şi produce efecte juridice, principiul securităţii juridice interzice revocarea lui chiar de către emitent. 29. Curtea reţine că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi al producerii de efecte juridice. 30. Rezultă că, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. 31. Având în vedere cele expuse, art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 încalcă art. 21 şi 52 coroborate cu art. 1 alin. (5) din Constituţie cu referire la exigenţele constituţionale privind limitele principiului revocabilităţii actului administrativ individual, fiind constituţional numai în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. 32. Prin urmare, este exclusă competenţa autorităţii publice emitente de a retrage titlul de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, această competenţă revenind instanţei judecătoreşti, sesizate în condiţiile legii generale în materie, respectiv Legea nr. 554/2004. În acest caz, retragerea îmbracă forma anulării actului, caz în care instanţa va verifica numai legalitatea parcurgerii procedurii de conferire/atribuire a titlului de doctor şi de emitere a diplomei de doctor, fără a avea competenţa de a evalua ea însăşi calitatea lucrării, nivelul ştiinţific al acesteia sau caracterul ştiinţific al activităţii deţinătorului titlului de doctor. 33. Autoarea excepţiei ridică şi problema lipsei de rigoare a sintagmei „în cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională“, întrucât prin generalitatea sa nu identifică aceste cazuri, în sine şi temporal, ceea ce ar fi contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa de calitate a legii şi ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea. 34. Ca premisă, Curtea reţine că, odată ce s-a stabilit că numai instanţa judecătorească poate anula titlul/diploma de doctor care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, rezultă că textul criticat se aplică numai în privinţa titlurilor/diplomelor care nu au intrat în circuitul civil şi nu au produs efecte juridice şi care pot fi revocate pentru motivele antereferite de instituţia emitentă a actului. 35. Cu privire la înţelesul acestei sintagme, Curtea constată că este variabilă în timp pentru că standardele de calitate sau de etică profesională variază în funcţie de reglementarea normativă în vigoare la data conferirii/atribuirii titlului de doctor. Pentru a determina conţinutul acestei sintagme potrivit reglementării legale în vigoare, Curtea reţine că, potrivit art. 168 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Excelent“, „Foarte bine“, „Bine“ sau „Satisfăcător“, comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor. 36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU, cu consecinţa conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii ştiinţifice a lucrării, neexistând niciun temei constituţional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare şi o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice. 37. Se mai reţine că, după cum nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor. 38. Toate aceste aspecte, însă, ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind autorităţii emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie], apreciere care este supusă controlului judecătoresc. 39. În ceea ce priveşte fixarea unui termen în care autoritatea emitentă să aibă posibilitatea să revoce actul administrativ, Curtea constată că, în condiţiile prezentei decizii, rezultă că revocarea titlului de doctor se poate face de autoritatea emitentă numai pe perioada în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Prin urmare, odată cu soluţia de constatare a neconstituţionalităţii sub rezervă de interpretare, în mod implicit, revocarea se poate face numai într-un anumit termen, variabil, de la caz la caz, dar care se încadrează în exigenţele Legii nr. 554/2004, astfel că aspectele criticate reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii pe care Curtea Constituţională nu are competenţa de a le soluţiona. 40. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corina Michaela Jîjîie (Coman) în Dosarul nr. 658/42/2021 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 iunie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
