Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
 DECIZIA nr. 363 din 16 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 363 din 16 iunie 2020  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 363 din 16 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 759 din 20 august 2020

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Independente din Educaţie în Dosarul nr. 798/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 681D/2018.
    2. La apelul nominal răspunde domnul Ştefan-Petru Damo, preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Independente din Educaţie, cu mandat de reprezentare depus la dosar. Lipseşte partea Ministerul Educaţiei Naţionale. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată şi argumentată. Arată, în esenţă, că sintagmele „organizaţii reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar“, respectiv „de ramură a învăţământului“, cuprinse în dispoziţiile criticate din Legea nr. 1/2011, contravin prevederilor art. 9, art. 15 alin. (1), art. 40 şi art. 53 din Constituţie. Referitor la încălcarea art. 9 din Constituţie susţine că dispoziţiile criticate îngrădesc dreptul de apărare şi reprezentare sindicală a intereselor membrilor săi la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi în care au reprezentativitate potrivit legii. Astfel, prevederile criticate instituie o condiţie, şi anume - pentru apărarea intereselor membrilor de sindicat, în cadrul şedinţelor consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ, la etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ, la concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct din unitatea de învăţământ, în cadrul elaborării metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit - pot participa doar organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Or, atât timp cât problemele în discuţie sunt locale sau regionale, condiţionarea dreptului de apărare sindicală de obţinerea unui nivel de reprezentativitate nu este justificată. Mai arată că instanţa judecătorească a reţinut că regimul juridic al celor două tipuri de reprezentativitate este identic, potrivit Legii nr. 62/2011, astfel că nu există nicio justificare obiectivă în restrângerea dreptului sindical în detrimentul sindicatului reprezentativ la nivel de grup de unităţi. De asemenea, instanţa a reţinut inconsecvenţa legiuitorului rezultată din prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, care se referă la reprezentativitate la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, şi din art. 96 alin. (4^1), care se referă la reprezentativitate la nivel de unitate. Referitor la încălcarea art. 40 din Constituţie se susţine că se îngrădeşte nejustificat şi disproporţionat dreptul de asociere, ca efect al distincţiei dintre celor două tipuri de reprezentativitate legală. Astfel, sunt golite de conţinut dispoziţiile art. 40 din Constituţie, deoarece libertatea de asociere devine iluzorie, câtă vreme exercitarea acesteia la nivel local şi regional este condiţionată de afilierea la o organizaţie sindicală având reprezentativitate la nivel de sector. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie se susţine, în primul rând, că dispoziţiile criticate pun mai presus de lege sindicatele care au reprezentativitate la nivel de sector de activitate, cu efectul restrângerii exercitării în condiţii de egalitate a dreptului la apărare sindicală pentru sindicatele cu reprezentativitate la nivel de grup de unităţi. În al doilea rând, invocă inegalitatea de tratament aplicată membrilor săi de sindicat aflaţi în situaţii comparabile cu membrii de sindicat afiliaţi altor sindicate din acelaşi sector de activitate. În al treilea rând, susţine că este discriminat prin îngrădirea dreptului de apărare şi reprezentare sindicală, manifestată prin excluderea sa de la exercitarea acestor drepturi. Referitor la art. 53 din Constituţie susţine că se restrâng drepturi fundamentale, fără a fi aplicabilă vreo cauză de restrângere şi fără a fi aplicabile condiţiile prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituţie. În final, invocă şi încălcarea art. 15 alin. (1) din Constituţie, prin restrângerea exercitării mai multor drepturi fundamentale. În concluzie, susţine că dispoziţiile criticate afectează ordinea de drept, democraţia constituţională, garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fiind în conflict şi cu norme de drept europene şi internaţionale, interpuse normelor de rang constituţional. Depune note scrise în acest sens.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă, referitor la art. 258 din Legea nr. 1/2011, Decizia Curţii Constituţionale nr. 992 din 22 noiembrie 2012. Consideră că legiuitorul urmăreşte asigurarea reprezentativităţii la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, nefiind încălcate textele invocate din Constituţie.
    5. În replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 992 din 22 noiembrie 2012 nu vizează aceleaşi critici cu cele aduse în prezenta cauză, nefiind relevantă în speţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    6. Prin Încheierea din 3 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 798/57/2017, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Federaţia Sindicatelor Independente din Educaţie (FSIE), în cadrul soluţionării unei acţiuni de contencios administrativ având ca obiect „anulare act administrativ“.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea excepţiei susţine, referitor la dispoziţiile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, că acestea contravin dispoziţiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 şi art. 15 din Constituţie.
    8. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 9 din Constituţie, se susţine că se îngrădeşte dreptul de apărare şi reprezentare sindicală a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale membrilor de sindicat ai federaţiei, deoarece art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 instituie în mod arbitrar şi abuziv prevederea potrivit căreia, pentru asigurarea reprezentării şi apărării drepturilor membrilor de sindicat în cadrul consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar, organizaţiile sindicale pot participa numai în măsura în care îndeplinesc condiţiile de reprezentativitate la nivel de sector de activitate. În consecinţă, dispoziţiile criticate îngrădesc în tot dreptul organizaţiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi de a participa la şedinţele consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ în care acestea au membri de sindicat şi au reprezentativitate constatată de instanţa competentă. O astfel de îngrădire este nejustificată, arbitrară şi abuzivă, neexistând niciun motiv legal şi rezonabil pentru care s-ar impune condiţia unui nivel de reprezentativitate superior, şi anume la nivel de sector de activitate, pentru admisibilitatea participării sindicatelor la consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, consilii în cadrul cărora se discută chestiuni de interes local pentru angajaţii şi membrii de sindicat din unităţile respective, nicidecum chestiuni de interes sectorial sau naţional. Impunerea unui nivel de reprezentativitate la nivel de sector de activitate şiar avea motivaţia pentru problemele de interes la nivel de sector de activitate, caz în care ar fi necesară asigurarea unei reprezentativităţi la un nivel superior, pe motiv că este în discuţie apărarea drepturilor membrilor de sindicat la nivelul întregului sector de activitate. Per a contrario, raportat la problemele de interes la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi, o reprezentare reală a drepturilor şi a intereselor membrilor de sindicat poate fi asigurată, în mod logic şi legic, de cei direct implicaţi şi îndrituiţi, adică de organizaţiile sindicale având reprezentativitate la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi, ai căror reprezentanţi sindicali cunosc în mod real şi obiectiv situaţia şi problematica la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi, fiind astfel cei mai în măsură să asigure apărarea drepturilor şi a intereselor membrilor de sindicat din unităţile respective. In concreto, art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 cauzează excluderea participării FSIE la şedinţele consiliului de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat şi are reprezentativitate constatată prin hotărâre judecătorească executorie şi definitivă, precum şi excluderea participării sale la şedinţele consiliului de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene în care are membri de sindicat, şedinţe în care se discută chestiuni de interes major pentru membrii de sindicat din unităţile respective şi se adoptă hotărâri care produc efecte asupra tuturor acestora. În consecinţă, îi este îngrădit în tot exerciţiul dreptului de apărare şi reprezentare sindicală a drepturilor şi a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale celor peste 1.100 de membri de sindicat ai federaţiei.
    9. Cât priveşte încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituţie se susţine, în esenţă, că deturnarea condiţiilor de reprezentativitate - prin art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 - de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporţionată a libertăţii de asociere, întrucât, pentru probleme ce ţin de problematica particulară şi interesul unităţilor de învăţământ, membrilor de sindicat din cadrul acestora le este îngrădit dreptul de apărare şi reprezentare sindicală prin condiţionarea coercitivă de aderare/asociere/ afiliere a lor numai la una dintre cele două federaţii sindicale preexistente care au reprezentativitate la nivel de sector de activitate, şi anume FSLI şi FSE FEN-Spiru Haret. Astfel, dialogul social şi, mai ales, dreptul de apărare şi reprezentare sindicală la nivelul unităţilor de învăţământ nu pot fi asigurate decât de organizaţii sindicale cu reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Un astfel de efect este disproporţionat, având în vedere că problemele pentru care art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 impune obligativitatea reprezentativităţii la nivel de sector de activitate şi pentru nivelul unităţilor şi al grupurilor de unităţi vizează strict activitatea unităţilor de învăţământ respective, precum participarea în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ şi în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de director, respectiv de director adjunct al unităţilor de învăţământ, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare ori participarea la procedura de elaborare a metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar. Condiţionarea admisibilităţii participării sindicatelor în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ şi în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene, la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de director, respectiv de director adjunct al unităţilor de învăţământ, la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare ori la procedura de elaborare a metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, de dobândirea de către acestea exclusiv a reprezentativităţii la nivel de sector de activitate nu este justificată, atât timp cât problemele cu privire la care se cere această reprezentativitate sunt de interes local, adică la nivel de unitate de învăţământ şi de grup de unităţi, nicidecum de interes la nivel de sector de activitate.
    10. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că, din cauza prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, este discriminată prin îngrădirea exercitării drepturilor de apărare şi reprezentare sindicală manifestată prin excluderea participării sale la şedinţele consiliului de administraţie al unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat, deşi are reprezentativitate constatată prin hotărâre judecătorească executorie şi definitivă, precum şi prin excluderea participării sale la şedinţele consiliului de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene în judeţele în care are membri de sindicat comparativ cu terţe persoane aflate în situaţie comparabilă. Din cauza prevederilor art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, autoarea excepţiei - FSIE - susţine că este discriminată prin îngrădirea dreptului de asociere, discriminare manifestată prin următoarele: în primul rând, membrii de sindicat ai organizaţiilor din federaţie şi/sau din organizaţii sindicale afiliate acesteia, după caz, sunt constrânşi să se retragă din federaţie, pe motiv că nu pot fi reprezentaţi şi apăraţi de aceasta în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene/municipiului Bucureşti, respectiv în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânşi să se afilieze la celelalte două federaţii sindicale preexistente, şi anume FSLI şi FSE FEN - Spiru Haret; în al doilea rând, angajaţii din sectorul preuniversitar de stat nu se vor afilia organizaţiilor sindicale din FSIE pe motiv că nu pot fi reprezentaţi şi apăraţi de aceasta în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene/municipiului Bucureşti, respectiv în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânşi să se afilieze la celelalte două federaţii sindicale preexistente; în al treilea rând, organizaţiile sindicale din sectorul preuniversitar de stat nu se vor afilia federaţiei reclamante pe motiv că nu pot fi reprezentate şi apărate de aceasta în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene/municipiului Bucureşti, respectiv în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ unde FSIE are reprezentativitate, fiind astfel constrânse să se afilieze la celelalte două federaţii sindicale preexistente. Astfel, prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 au cauzat instaurarea unei situaţii de discriminare a FSIE care favorizează şi profită exclusiv celor două federaţii sindicale preexistente, FSLI şi FSE FEN - Spiru Haret, cărora li se recunoaşte exercitarea deplină a dreptului sindical de apărare şi reprezentare în situaţie. Altfel spus, art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a cauzat constituirea unui monopol sindical exclusivist şi făţiş în favoarea celor două federaţii sindicale preexistente în sectorul de activitate învăţământ preuniversitar de stat cu consecinţa discriminării autoarei excepţiei.
    11. Referitor la încălcarea art. 53 din Constituţie, se susţine că prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 restrâng exerciţiul dreptului sindical de reprezentare sindicală şi de apărare a drepturilor şi intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale în mod nejustificat, arbitrar şi abuziv, pe motiv că niciuna dintre cauzele limitativ dispuse de art. 53 alin. (1) din Constituţie nu este aplicabilă şi nici nu poate fi dovedită. Mai mult, nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute în art. 53 alin. (2) din Constituţie. Ad absurdum, dacă prevederile criticate din Legea nr. 1/2011 ar fi fost adoptate pentru unul dintre motivele arătate în art. 53 alin. (1), restrângerea ar fi trebuit să fi fost necesară într-o societate democratică, ar fi trebuit să fie aplicată nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere dreptului sau libertăţii, adică ar fi trebuit să fie aplicată şi celor două federaţii sindicale preexistente, FSLI şi FSE FEN - Spiru Haret, şi să nu aducă atingere dreptului şi libertăţii altor persoane. Drepturile fundamentale, printre care se numără şi dreptul de a beneficia de protecţia garantată privind restrângerea strict condiţionată a unor drepturi şi libertăţi, sunt garantate de Constituţie şi de norme europene suficient de clare, precise şi neechivoce prin ele însele, trebuind a fi implementate într-o manieră concretă şi reală, iar nu într-o manieră iluzorie, golită de conţinut şi care să limiteze dreptul sau să îi împiedice exercitarea în vreun fel.
    12. Potrivit art. 8 alin. (2) din Convenţia nr. 87/1948 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, „Legislaţia naţională nu va trebui să prejudicieze şi nici să fie aplicată în aşa fel încât să prejudicieze garanţiile prevăzute de prezenta convenţie“. Potrivit art. 11 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „orice persoană are dreptul la (...) libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu alţii sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale“. Cu alte cuvinte, constituirea de sindicate şi afilierea la sindicate au scopul clar de a ajuta la apărarea intereselor persoanelor/membrilor de sindicat respectivi. Or, acest drept de asociere devine iluzoriu şi golit de conţinut, câtă vreme federaţia sindicală pe care au constituit-o sau la care au aderat, în speţă FSIE, este pusă în imposibilitatea de a le apăra drepturile şi libertăţile fundamentale din cauza art. 96 alin. (3) şi următoarelor din Legea nr. 1/2011. Mai mult, potrivit art. 11 alin. (1) din convenţia menţionată, exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Totodată, potrivit art. 17 „Interzicerea abuzului de drept din Convenţie“ şi art. 54 „Interzicerea abuzului de drept“ din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, este interzis abuzul de drept sub aspectul că niciun stat nu are „un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această convenţie.“ Or, raportat la normele europene/internaţionale menţionate, rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că reclamantei-autoare a excepţiei de neconstituţionalitate - FSIE şi membrilor săi de sindicat le este încălcat dreptul de a beneficia de protecţia garantată privind restrângerea strict condiţionată a unor drepturi şi libertăţi, dreptul de asociere din cauza îngrădirii dreptului de apărare şi reprezentare sindicală a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale membrilor de sindicat în raport cu angajatorii (unităţile de învăţământ preuniversitar de stat) şi cu organizaţiile acestora (inspectoratele şcolare judeţene) prin excluderea participării sale, în calitate de observator sindical, la şedinţele consiliului de administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat în care are membri de sindicat şi are reprezentativitate, precum şi prin excluderea participării la şedinţele consiliului de administraţie ale inspectoratelor şcolare judeţene din judeţele în care are membri de sindicat. Astfel, prevederile art. 96 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 contravin şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, prin îngrădirea „dreptului universalităţii“.
    13. Referitor la dispoziţiile art. 254 alin. (18), ale art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4) şi ale art. 261 alin. (7) din Legea nr. 1/2011, se susţine, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 şi art. 15 din Constituţie.
    14. Cu privire la încălcarea art. 9 din Constituţie se susţine că aceste dispoziţii îngrădesc în tot dreptul organizaţiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi de a participa la procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare generale. Dispoziţiile criticate cauzează excluderea participării FSIE la procedura acordării gradaţiei de merit pentru membrii săi de sindicat. Astfel, în temeiul prevederilor criticate, autoarei excepţiei i-a fost îngrădit în tot exerciţiul dreptului de apărare şi reprezentare sindicală a drepturilor şi a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale celor peste 1.100 de membri de sindicat ai federaţiei reclamante, cu consecinţa gravă a pierderii concursului de director şi director adjunct, din unităţi de învăţământ preuniversitar în care are membri de sindicat şi are reprezentativitate, de către unii membri de sindicat ai federaţiei reclamante FSIE, merituoşi şi eligibili, ale căror drepturi nu au putut fi apărate în sesiunile din anii 2016 şi 2017.
    15. Referitor la încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituţie se susţine că deturnarea condiţiilor de reprezentativitate de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporţionată a libertăţii de asociere, aducând în conflict constituţional prevederile criticate cu dispoziţiile constituţionale în materie. Acesta este, în esenţă, argumentul pentru care consideră dispoziţiile Legii nr. 1/2011 ca fiind neconstituţionale, obiectul efectelor şi consecinţelor instituirii prin lege, numai într-un anumit sector de activitate - sectorul învăţământ preuniversitar de stat - a unui anumit nivel de reprezentativitate. Dispoziţiile criticate au ca efect concret restrângerea în mod nejustificat a libertăţii de asociere, deoarece dialogul social şi, mai ales, dreptul de apărare şi reprezentare sindicală la nivelul unităţilor de învăţământ nu pot fi asigurate decât de organizaţii sindicale cu reprezentativitate la nivel de sector de activitate. Un astfel de efect este disproporţionat, având în vedere că problemele pentru care dispoziţiile criticate impun obligativitatea reprezentativităţii la nivel de sector de activitate şi pentru nivelul unităţilor şi al grupurilor de unităţi vizează strict activitatea unităţilor de învăţământ respective, precum: participarea în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ şi în consiliul de administraţie al inspectoratelor şcolare judeţene, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de director, respectiv de director adjunct al unităţilor de învăţământ, participarea la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare ori participarea la procedura de elaborare a metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar. Astfel, libertatea de asociere sindicală este golită de conţinut.
    16. Referitor la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie se susţine că excluderea FSIE de la procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare generale este discriminatorie, deşi membrii săi de sindicat se află într-o situaţie comparabilă cu cei ai altor organizaţii sindicale afiliate la federaţiile sindicale preexistente având reprezentativitate la nivel de sector de activitate, FSLI şi FSL FEN - Spiru Haret.
    17. Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituţie arată că prevederile criticate restrâng reclamantei FSIE exerciţiul dreptului sindical de reprezentare sindicală şi de apărare a drepturilor şi a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale în mod nejustificat, arbitrar şi abuziv, deoarece niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie nu este aplicabilă şi nici dovedibilă în situaţia care vizează procedura organizării şi desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct, respectiv pentru ocuparea funcţiilor de conducere ale inspectoratelor şcolare generale. Ad absurdum, dacă prevederile criticate din Legea nr. 1/2011 ar fi fost adoptate pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 53 alin. (1), restrângerea ar fi trebuit să fie aplicată şi celor două federaţii sindicale preexistente, FSLI si FSE FEN - Spiru Haret, şi să nu aducă atingere dreptului şi libertăţii altor persoane. Drepturile fundamentale trebuie să fie implementate într-o manieră concretă şi reală, iar nu într-o manieră iluzorie, golită de conţinut şi care să limiteze dreptul sau să îi împiedice exercitarea în vreun fel. Astfel, deoarece prevederile criticate contravin mai multor dispoziţii din Constituţie, se încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (1), prin îngrădirea exercitării „dreptului universalităţii“.
    18. Referitor la prevederile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 se susţine, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor art. 9, art. 40, art. 16, art. 53 şi art. 15 din Constituţie.
    19. Cu privire la încălcarea art. 9 din Constituţie se arată că dispoziţiile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stabilesc, în mod arbitrar şi abuziv, că, pentru elaborarea metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit, Ministerul Educaţiei va proceda la „consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ“. În consecinţă, dispoziţiile criticate îngrădesc dreptul organizaţiilor sindicale care au reprezentativitate la nivel de unitate şi la nivel de grup de unităţi de a participa la procedura acordării gradaţiei de merit, iar o astfel de îngrădire este nejustificată, arbitrară şi abuzivă, neexistând niciun motiv legal şi rezonabil pentru care s-ar impune condiţia unui nivel de reprezentativitate superior pentru admisibilitatea participării sindicatelor la procedura acordării gradaţiei de merit, procedura în cadrul căreia se evaluează angajaţii şi membrii de sindicat din unităţile respective. Aşadar, art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 are drept consecinţă excluderea participării autoarei excepţiei la procedura acordării gradaţiei de merit pentru membrii săi de sindicat. Prin excluderea acestei participări la procedura acordării gradaţiei de merit în sesiunile din anii 2016 şi 2017, dreptul sindical de organizare a activităţii şi de formulare de programe proprii de apărare şi reprezentare a drepturilor şi intereselor organizaţiilor şi membrilor săi devine un drept iluzoriu nu doar pentru federaţia sindicală ca atare, ci, mai grav, pentru fiecare membru de sindicat al acesteia.
    20. Cu privire la încălcarea art. 40 alin. (1) din Constituţie se arată că deturnarea condiţiilor de reprezentativitate - prin art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 - de la scopul pentru care au fost instituite prin Legea nr. 62/2011 are ca efect îngrădirea disproporţionată a libertăţii de asociere, în sensul celor arătate mai sus. Din cauza îngrădirii exercitării dreptului sindical de apărare şi reprezentare în cadrul procedurii de elaborare a metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, numărul membrilor de sindicat ai federaţiei autoare a excepţiei a scăzut dramatic de la 1.701 în 2016 la 1.100 în prezent, iar numărul organizaţiilor componente/afiliate a scăzut de la 3 în 2015 la 2 în 2016 şi în prezent. În concret, dispoziţiile criticate au creat o situaţie de monopol sindical profitabil exclusiv celor două federaţii sindicale preexistente, FSLI şi FSE FEN Spiru Haret. Astfel, pe de-o parte, FSIE nu poate să îşi sporească numărul de membri de sindicat şi de organizaţii sindicale din cauza îngrădirii dreptului de apărare şi reprezentare sindicală a drepturilor şi a intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale membrilor săi, iar, pe de altă parte, i se cauzează pierderea masivă de membri de sindicat şi de organizaţii, urmată de imediata afiliere a acestora la una dintre cele două federaţii sindicale preexistente. Acestea sunt consecinţele instituirii prin lege, în mod nejustificat, arbitrar şi abuziv, numai într-un anumit sector de activitate - sectorul învăţământ preuniversitar de stat, a unui anumit nivel de reprezentativitate - reprezentativitatea la nivel de sector de activitate drept condiţie restrictivă pentru exercitarea dreptului de apărare şi reprezentare sindicală a drepturilor şi intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale ale membrilor de sindicat.
    21. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, autoarea excepţiei arată că, prin excluderea sa de la procedura de acordare a gradaţiei de merit, se creează o discriminare, deoarece membrii săi de sindicat se află în „situaţia comparabilă discriminatorie în care obţinerea gradaţiei de merit de către membrii de sindicat ai altor organizaţii sindicale afiliate la federaţiile sindicale preexistente având reprezentativitate la nivel de sector de activitate - FSLI şi FSE FEN - Spiru Haret - a fost susţinută şi facilitată prin participarea reprezentanţilor acestora ca observatori la respectivele proceduri, spre deosebire de membrii săi, ale căror drepturi şi interese nu au putut fi reprezentate şi apărate tocmai din cauza prevederilor de lege criticate. Se mai arată că federaţiile sindicale preexistente, care au posibilitatea de a influenţa primirea gradaţiei de merit de către membrii lor, prin participarea cu observator propriu la procedura acordării gradaţiei de merit, în temeiul prevederilor legale criticate, sunt favorizate nejustificat“.
    22. Referitor la încălcarea art. 53 din Constituţie se arată că dispoziţiile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 restrâng exerciţiul dreptului sindical de reprezentare sindicală şi de apărare a drepturilor şi intereselor profesionale, economice, sociale şi sindicale în mod nejustificat, arbitrar şi abuziv, deoarece niciuna dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie nu este aplicabilă şi nici dovedibilă în situaţia excluderii participării sale, în calitate de observator sindical, la procedura acordării gradaţiei de merit. Pentru toate aceste motive, se susţine că se încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, prin îngrădirea exercitării „dreptului universalităţii“.
    23. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile de lege criticate recunosc dreptul reprezentantului organizaţiei sindicale de a participa la diverse activităţi cu vădit interes local numai dacă organizaţia din care provine este reprezentativă la nivel de sector de activitate. Or, nu apare nicio justificare obiectivă în restrângerea dreptului de reprezentare pentru activităţi de tip local. Având în vedere şi inconsecvenţa legiuitorului rezultată din expresiile folosite în cuprinsul art. 96 din Legea nr. 1/2011, se poate aprecia că dispoziţiile criticate reglementează restrângeri ale unor drepturi fundamentale.
    24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei prezent la şedinţa publică, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:
    - Art. 96 alin. (3): „Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă de drept reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar din unitatea de învăţământ, cu statut de observatori.“;
    – Art. 254 alin. (18): „Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar participă cu statut de observator la toate etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ.“;
    – Art. 258 alin. (1): „Inspectoratul şcolar numeşte comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de director, respectiv de director adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar, unităţii conexe a învăţământului preuniversitar, unităţii de învăţământ pentru activităţi extraşcolare. Comisia de concurs pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct se stabileşte conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice. La concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct participă de drept reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar şi un reprezentant al părinţilor, cu statut de observatori.“;
    – Art. 260 alin. (4): „În comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.“;
    – Art. 261 alin. (7): „Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.“;
    – Art. 264 alin. (2): „Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologia şi criteriile de acordare a gradaţiei de merit, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ.“

    28. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea sunt invocate prevederile art. 11 privind libertatea de asociere din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum reiese din actelor dosarului, autoarea excepţiei este o federaţie sindicală reprezentativă la nivel de grup de unităţi din sectorul de învăţământ preuniversitar de stat, având 1.100 membri de sindicat în peste 50 de unităţi din judeţele Alba şi Cluj. Autoarea excepţiei este nemulţumită de dispoziţiile din Legea nr. 1/2011 care conferă o serie de drepturi reprezentanţilor organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, şi anume: dreptul de a participa cu statut de observatori la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, prevăzut de art. 96 alin. (3); dreptul de a participa cu statut de observator la toate etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ, prevăzut de art. 254 alin. (18); dreptul de a participa cu statut de observatori la concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct din unitatea de învăţământ, prevăzut de art. 258 alin. (1). De asemenea, autoarea excepţiei critică dispoziţiile din Legea nr. 1/2011 care conferă o serie de drepturi reprezentanţilor organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului, şi anume: dreptul de a participa cu statut de observator în comisiile de concurs, prevăzut de art. 260 alin. (4); dreptul de a avea acces la documentele comisiilor de concurs, prevăzut de art. 261 alin. (7), şi dreptul federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului de a fi consultate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la elaborarea metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit, drept prevăzut de art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.
    30. Referitor la dreptul la asociere în sindicate, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 15 mai 2019, paragrafele 20 şi 21, Curtea a reţinut că, aşa cum rezultă atât din perspectiva prevederilor art. 8, art. 9 şi ale art. 40 din Constituţie, cât şi a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, dreptul de asociere este garantat, însă nu este absolut, deoarece orice formă de asociere (partid politic, sindicat, patronat, asociaţie profesională sau alte forme de asociere), ca expresie concretă de manifestare a acestui drept, trebuie să respecte condiţiile legii referitoare la modalitatea de constituire şi la desfăşurarea activităţii specifice. Cu privire la libertatea de asociere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că nu este absolută, art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permiţând statelor să intervină pentru protejarea instituţiilor de drept şi a drepturilor şi libertăţilor altora dacă sunt ameninţate prin activităţile sau intenţiile unei asociaţii cu caracter politic. Cu toate acestea, marja de apreciere a statului este una limitată, fiind necesar ca excepţiile de la regula respectării dreptului de asociere să fie interpretate strict şi impuse numai cu motive convingătoare şi imperative, de natură a justifica restricţionarea dreptului. Marja limitată de apreciere a statului face obiectul supravegherii europene riguroase atât asupra legii, cât şi asupra deciziilor de aplicare a acesteia, inclusiv asupra deciziilor judiciare (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 17 februarie 2004, pronunţată în Cauza Gorzelik şi alţii împotriva Poloniei, paragrafele 94 şi 95, Hotărârea din 10 iulie 1998, pronunţată în Cauza Sidiropoulos şi alţii împotriva Greciei, paragraful 40, Hotărârea din 2 octombrie 2001, pronunţată în Cauza Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden împotriva Bulgariei, paragraful 84).
    31. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul este competent să stabilească proceduri, condiţii şi exigenţe în ceea ce priveşte activitatea sindicală, cu condiţia să nu afecteze substanţa prevederilor art. 9 şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 24 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 7 februarie 2013).
    32. Cu privire la stabilirea prin lege a unui prag de reprezentativitate, prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, paragrafele 24 şi 25, Curtea a reţinut, de principiu, că legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, are libertatea de a aprecia asupra numărului concret ce constituie, într-o materie sau alta, pragul de reprezentativitate, cu condiţia să nu afecteze, să nu suprime însăşi posibilitatea reală şi efectivă de exercitare a dreptului sau a libertăţii fundamentale garantate.
    33. Referitor la rolul sindicatului reprezentativ, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 62 din 22 ianuarie 2019, la paragraful 31, că mecanismul legal prin care este asigurată atingerea scopului pentru care se înfiinţează un sindicat constă, în principal, în dialogul social, respectiv accesul la negocierile colective de muncă şi participarea la soluţionarea conflictelor colective de muncă.
    34. Având în vedere această jurisprudenţă, Curtea reţine că Legea fundamentală garantează posibilitatea nelimitată a angajaţilor de a se asocia în sindicate şi rolul sindicatelor de apărare a drepturilor şi de promovare a intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi. Constituţia nu prevede însă posibilitatea nelimitată a tuturor sindicatelor de a participa în orice condiţii la toate nivelurile din activitatea din economia naţională. În acest sens, potrivit art. 1 lit. t) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, reprezentativitatea este un „atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat“. Art. 51 din Legea dialogului social nr. 62/2011 reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o organizaţie sindicală pentru a dobândi reprezentativitate la nivel naţional, la nivel de sector de activitate, la nivel de grup de unităţi şi la nivel de unitate. În mod corelativ cu gradul de reprezentativitate obţinut de o organizaţie sindicală, legea specială - Legea nr. 1/2011 conferă, pe lângă drepturile generale reglementate pentru orice organizaţie sindicală legal constituită, anumite drepturi speciale reprezentanţilor organizaţiei sindicale, în funcţie de nivelul său de reprezentativitate.
    35. Astfel de drepturi sunt cele prevăzute de textele de lege criticate, aplicabile organizaţiilor sindicale din învăţământ, după cum urmează: reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar au dreptul de a participa, cu statut de observatori la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, dreptul de a participa cu statut de observator la toate etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ şi dreptul de a participa cu statut de observatori la concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct din unitatea de învăţământ. Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului au dreptul de a participa, cu statut de observator în comisiile de concurs, dreptul de a avea acces la documentele comisiilor de concurs, iar federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului au dreptul de a fi consultate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la elaborarea metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit. Cu titlu general, art. 27 din Legea dialogului social nr. 62/2011 prevede că, în vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, „organizaţiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petiţie, pichet de protest, marş, miting şi demonstraţie sau grevă, în condiţiile prevăzute de lege“.
    36. Prin urmare, reglementarea acestor drepturi speciale numai pentru reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar sau la nivel de ramură a învăţământului nu poate fi privită ca o îngrădire a dreptului de asociere în sindicate a membrilor organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de grup de unităţi, ceea ce ar atrage încălcarea dispoziţiilor art. 9 şi art. 40 din Constituţie, ci ca o consecinţă firească a dobândirii unui statut de partener social bazat pe un grad superior de reprezentativitate pentru membrii săi în cadrul dialogului social instituţionalizat. Astfel, imposibilitatea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de grup de unităţi - cu grad de reprezentativitate mai mic decât organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional sau la nivel de sector de activitate - de a participa la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, la etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ, la concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct din unitatea de învăţământ sau de a avea acces la documentele comisiilor de concurs sau de a fi consultaţi de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la elaborarea metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit nu are semnificaţia îngrădirii dreptului fundamental de asociere în sindicate. De asemenea, nici prevederile art. 264 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, potrivit cărora numai federaţiile sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ sunt consultate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la elaborarea metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit, nu îngrădesc dreptul fundamental de asociere în sindicate, consacrat de dispoziţiile art. 9 şi art. 40 din Constituţie. Aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 27 octombrie 1975, paragraful 38, pronunţată în Cauza Sindicatului naţional al poliţiei belgiene împotriva Belgiei, art. 11 paragraful 1 din Convenţie nu garantează sindicatelor şi nici membrilor săi un anumit tratament din partea statului, cum ar fi dreptul de a fi consultat de acesta.
    37. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Or, din perspectiva posibilităţii de a fi reprezentaţi la un anumit nivel de activitate din economia naţională, situaţia juridică a angajaţilor membri ai unei organizaţii sindicale diferă în funcţie de nivelul de reprezentativitate al organizaţiei sindicale din care fac parte.
    38. Aşadar, instituirea drepturilor reprezentanţilor organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar sau la nivel de ramură a învăţământului de a participa la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, la etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate de inspectoratul şcolar sau de unităţile de învăţământ, la concursul pentru ocuparea funcţiei de director/director adjunct din unitatea de învăţământ sau de a avea acces la documentele comisiilor de concurs sau de a fi consultaţi de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la elaborarea metodologiei şi criteriilor de acordare a gradaţiei de merit nu echivalează cu o discriminare a unei organizaţii sindicale la nivel de unitate sau de grup de unităţi, pentru care legiuitorul nu a prevăzut aceleaşi drepturi.
    39. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Constituţie, referitoare la universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 33 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 28 mai 2020, paragraful 19, că acestea conferă fiecărei persoane posibilitatea de a beneficia de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi de a-şi asuma obligaţiile prevăzute de acestea. Textul constituţional menţionat instituie un principiu de largă aplicaţie şi, ca urmare a formulării sale generice, nu poate fi invocat în sine pentru evidenţierea unor eventuale vicii de neconstituţionalitate.
    40. În final, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.
    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Federaţia Sindicatelor Independente din Educaţie în Dosarul nr. 798/57/2017 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 96 alin. (3), ale art. 254 alin. (18), art. 258 alin. (1), art. 260 alin. (4), art. 261 alin. (7) şi ale art. 264 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2020.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016