Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, excepţie ridicată de Societatea Intertop Leisure - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35.684/299/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 759D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin doamna avocat Alina Ramona Văleanu, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. La dosarul cauzei, partea Poliţia locală Sector 1 - Municipiul Bucureşti a depus o cerere prin care solicită judecarea în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că autoarea excepţiei a fost sancţionată contravenţional din cauza faptului că nu a avut încheiat un contract de transport, colectare şi depozitare a deşeurilor cu operatorul autorizat pe raza unităţii administrativ-teritoriale, contractul fiind încheiat cu un alt operator decât cel care avea exclusivitatea în cadrul unităţii administrativ-teritoriale respective. Se mai arată că în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti nu se face diferenţiere între serviciul public/serviciul privat de transport, colectare şi depozitare a deşeurilor, iar exclusivitatea la care se referă textul de lege criticat are în vedere desemnarea unui operator de către autorităţile administraţiei publice locale pentru colectarea deşeurilor din spaţiile publice, nu private. În aceste condiţii, se arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 45 - Libertatea economică şi ale art. 135 - Economia. Se mai arată că interpretarea textului de lege criticat în sensul obligativităţii tuturor beneficiarilor serviciului de salubritate de a încheia contracte cu acelaşi operator este neconstituţională. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că susţinerile autorilor excepţiei vizează aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. În subsidiar, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 8 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 35.684/299/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006. Excepţia a fost invocată de Societatea Intertop Leisure - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisă în parte plângerea autoarei excepţiei referitoare la procesul-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii reglementate de actul normativ criticat. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prin procesul-verbal ce formează obiectul plângerii contravenţionale în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată s-a constatat încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, dat fiind faptul că nu s-a demonstrat că s-a încheiat un contract de prestări servicii de salubritate cu firma ce prestează activităţile de salubrizare pe raza administrativă a sectorului 1 al municipiului Bucureşti. 8. Se mai arată că situaţia de fapt din prezenta cauză este diferită de situaţia examinată în Decizia Curţii Constituţionale nr. 612 din 28 aprilie 2009, dat fiind faptul că, în prezenta cauză, nu s-a contestat dreptul la exclusivitate al operatorului la prestarea serviciului public de salubritate pe teritoriul unei anumite unităţi administrativ-teritoriale, ci s-a contestat aplicabilitatea acestui drept de exclusivitate şi în prestarea serviciului privat de salubritate pe proprietăţile şi în spaţiile proprietate privată a operatorilor economici ce îşi desfăşoară activitatea pe raza unei anumite unităţi administrativ-teritoriale. Astfel, în opinia autoarei excepţiei, obligarea unui operator economic, în temeiul art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 101/2006, la încheierea unui contract de colectare, transport şi depozitare a deşeurilor menajere (depozitate în spaţiile private) în mod exclusiv cu societatea de salubritate care a câştigat licitaţia privind serviciul de salubritate publică pe raza acelei unităţi administrativ-teritoriale încalcă dispoziţiile art. 45 din Constituţie. 9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că acordarea în condiţii de exclusivitate a unui domeniu larg de activitate, cum este cel al salubrizării, în condiţii ce acoperă inclusiv domeniul privat, unui singur operator economic, prin intermediul unor hotărâri ale unităţilor administrativ-teritoriale de dare în administrare, faţă de care beneficiarul nu are nicio contribuţie sau posibilitate de negociere, stabilire a unor clauze sau condiţii în legătură cu serviciile prestate, acestuia revenindu-i în schimb obligaţia de plată a serviciului impus, în condiţiile stabilite de entitatea administrativ-teritorială, încalcă principiul libertăţii contractuale stabilit atât prin normele de drept comun în materie (art. 1.169 din Codul civil), cât şi prin dispoziţiile art. 45 din Constituţie. În speţă, operatorul economic producea (printre altele) deşeuri menajere reciclabile din activitatea specifică societăţii, pentru care avea încheiat contract de prestări servicii - colectare deşeuri cu o societate acreditată în acest domeniu, deşeurile nu erau depozitate pe domeniul public şi nici nu s-a reţinut utilizarea domeniului public în manipularea activităţii de colectare a acestor deşeuri. Or, se apreciază că generalizarea şi extinderea obligativităţii încheierii unui contract de prestări servicii cu o societate sau agent prestator stabilit de unitatea administrativ-teritorială, inclusiv pentru domeniul privat, duce la încălcarea principiilor şi drepturilor ocrotite de art. 45 din Constituţie. 10. Se mai apreciază că, în acest fel, exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii operatorilor, în ceea ce priveşte domeniul privat, este neconstituţională. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 8 septembrie 2014, potrivit cărora: „(2) Operatorii, în conformitate cu prevederile legale, au dreptul la: (...) e) exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale, acordată fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii.“ 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 45 - Libertatea economică. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, faţă de motive de neconstituţionalitate identice celor formulate în prezenta cauză, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie privind principiile specifice economiei României ca economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă. 17. Prin Decizia nr. 612 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 10 iunie 2009, faţă de susţinerile referitoare la faptul că textul de lege criticat acordă exclusivitate unui operator economic în vederea prestării serviciului de salubrizare pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, iar particularii (persoane fizice sau societăţi comerciale) sunt obligaţi să efectueze pe proprietatea lor activităţile de salubrizare numai cu acel operator, fără posibilitatea selectării altui operator pe criteriile cererii şi ale ofertei sau ale raportului calitate/preţ, specifice economiei de piaţă. Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. S-a reţinut, în esenţă, că serviciul public de salubrizare a localităţilor are implicaţii de ordinul interesului public al unei anumite comunităţi, şi, făcând parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, se află sub controlul, conducerea şi coordonarea autorităţilor administraţiei publice locale sau a asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară. S-a mai reţinut că norma juridică criticată nu conferă un drept de exclusivitate unui anumit operator, ci asigură posibilitatea exercitării în concret a obligaţiilor specifice, asumate prin actele juridice indicate mai sus, operatorului care, cu respectarea legii, gestionează serviciul de salubrizare. Aşadar, textul legal examinat nu face decât să întărească efectul acelor acte juridice în baza cărora un operator, în condiţii de transparenţă şi egalitate de tratament, a dobândit gestiunea serviciului public de salubrizare. Totodată, dispoziţiile criticate au menirea de a asigura realizarea efectivă a salubrizării localităţilor, dincolo de voinţa fiecărui individ. Fiind un serviciu de interes public, ar fi inadmisibil ca acesta să fie lăsat la libera apreciere a individului, care poate fi de acord sau nu ca prestarea acestui serviciu să fie realizată de un anumit operator, punând astfel în pericol sănătatea publică, valoare ocrotită la nivel constituţional de art. 35. Potrivit alin. (2) al art. 35 din Constituţie, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător, astfel că dispoziţiile criticate reprezintă expresia acestor norme fundamentale. 18. În prezenta cauză, autoarea excepţiei arată că nu a contestat dreptul operatorului la exclusivitate în prestarea serviciului public de salubritate, pe teritoriul unei anumite unităţi administrativ-teritoriale, astfel cum acesta este reglementat în mod expres prin textul de lege criticat, ci a contestat aplicabilitatea acestui drept de exclusivitate şi în prestarea serviciului privat de salubritate pe proprietăţile şi în spaţiile proprietate privată a operatorilor economici ce îşi desfăşoară activitatea pe raza acelei unităţi administrativ-teritoriale. Or, în realitate, critica priveşte acelaşi aspect al conţinutului normativ al textului legal, respectiv exclusivitatea pe care operatorii licenţiaţi o deţin, fie în baza hotărârii de dare în administrare, fie în baza hotărârii de atribuire şi a contractului de delegare a gestiunii, în ceea ce priveşte prestarea serviciului de salubrizare pe raza unităţilor administrativ-teritoriale. 19. Prin urmare, cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel încât critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală este neîntemeiată. 20. De asemenea, în acord cu cele reţinute în jurisprudenţa sa în materie, Curtea mai reţine că raţiunea textului de lege criticat rezidă în faptul că salubrizarea localităţilor are natura juridică a unui serviciu public, desfăşurat în interesul întregii comunităţi locale, şi de aceea desfăşurarea acestuia se face doar de către operatori licenţiaţi, în condiţiile legii speciale, cu respectarea principiilor protecţiei sănătăţii populaţiei şi a conservării şi protecţiei mediului înconjurător. Mai mult, este lipsită de relevanţă distincţia între colectarea deşeurilor depozitate în spaţii proprietate privată/respectiv deşeurilor depozitate în spaţii publice, de vreme ce natura de „serviciu public de salubrizare a localităţilor“ are în vedere interesul public al unei anumite comunităţi, respectiv satisfacerea nevoilor comunităţilor locale de salubrizare a localităţilor, făcând astfel parte din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, fără a avea relevanţă provenienţa deşeurilor sau locul de depozitare. 21. În ceea ce priveşte invocarea încălcării şi a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135, în plus faţă de temeiurile constituţionale cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, şi Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din data de 2 iunie 2008). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Intertop Leisure - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 35.684/299/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 20 alin. (2) lit. e) din Legea serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
