Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 358 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 358 din 16 septembrie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 123 din 13 februarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Elena-Simina       │- preşedinte      │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Asztalos           │- judecător       │
│Csaba-Ferenc       │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihai Busuioc      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Colegiul Naţional „B.P. Haşdeu“ din Buzău în Dosarul nr. 256/114/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 747D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că legiuitorul a remediat viciul de neconstituţionalitate sancţionat de Curtea Constituţională prin deciziile de admitere invocate în motivarea excepţiei. În acest sens, precizează că art. 425 alin. (3) teza finală din actualul Cod de procedură civilă stabileşte menţiunile pe care în mod obligatoriu trebuie să le conţină dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti, printre acestea numărându-se şi instanţa la care părţile interesate pot depune cererea de exercitare a căii de atac.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 256/114/2019, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Colegiul Naţional „B.P. Haşdeu“ din Buzău într-o cauză având ca obiect anularea unor hotărâri a Consiliului profesoral şi Consiliului de administraţie ale Colegiului Naţional „B. P. Haşdeu“ din Buzău şi obligarea membrilor acestora la plata de daune morale, cauză aflată în stadiul procesual al recursului.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligaţia de depunere a recursului la instanţa a cărei hotărâre este atacată, precum şi sancţiunea nulităţii în cazul nerespectării acestei obligaţii sunt neconstituţionale. Se arată că, prin deciziile nr. 737 din 24 iunie 2008 şi nr. 303 din 3 martie 2009, Curtea Constituţională a considerat că sunt neconstituţionale prevederi legale similare cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865. Se susţine că se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, ca urmare a caracterului excesiv al sancţiunilor procedurale criticate, şi că sunt nesocotite prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât anularea recursului din cauza unei simple erori de transmitere a cererii reprezintă o măsură excesivă şi nejustificată, contrară voinţei legiuitorului, concretizată în art. 152 din Codul de procedură civilă referitor la cererea greşit îndreptată. Se mai arată că se justifică admiterea excepţiei şi în considerarea faptului că, în speţă, recursul reprezintă ultima cale de atac pusă la dispoziţia părţilor şi nu este necesar şi nici benefic ca aceasta să fie obstrucţionată de sancţiuni excesive, dispuse printr-un cadru legal interpretabil.
    6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, apreciind că textul de lege criticat, prin care se sancţionează cu nulitatea absolută depunerea recursului la o altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă, constituie un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie, cu atât mai mult cu cât principiul liberului acces la justiţie şi principiul efectivităţii căii de atac impun ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.“
    11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 126 alin. (2) privind stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 - Dreptul la un remediu efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică instituirea sancţiunii nulităţii recursului în cazul în care acesta şi, dacă este cazul, motivele de casare nu sunt depuse la instanţa a cărei hotărâre se atacă, susţinând că este o măsură excesivă şi nejustificată, care îi îngrădeşte părţii interesate dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la exercitarea căilor de atac. Se susţine că în cauză sunt aplicabile cele statuate prin Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora „Recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii“, şi prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevedeau că „Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii“.
    13. Faţă de aceste critici, Curtea observă că, prin cele două decizii citate, în mod judicios a constatat că sancţiunea anulării recursului, respectiv a apelului, pentru depunerea acestuia la altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie, în condiţiile în care aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze, astfel că eroarea depunerii recursului/apelului la însăşi instanţa competentă să judece recursul/apelul ori la altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai recurentului/ apelantului, ci şi magistratului sau funcţionarului care primeşte cererea de recurs greşit îndreptată, deşi are posibilitatea să îl îndrume pe cel în cauză în sensul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea a arătat, prin deciziile menţionate, că instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea cerinţei depunerii la instanţa a cărei hotărâre se atacă, de cele mai multe ori din eroare, din ignoranţă sau din alte motive, neimputabile recurentului/apelantului, îl lipseşte pe acesta, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului/apelului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.
    14. Curtea reţine că argumentarea admiterii excepţiilor de neconstituţionalitate ce au constituit obiectul deciziilor mai sus citate a avut în vedere prevederi legale similare celei criticate în cauza de faţă, dar cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865. Deşi soluţia legislativă cuprinsă în art. 490 alin. (1) din actualul Cod de procedură civilă şi care este supusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate este identică celei/celor constatate ca fiind neconstituţionale, nu poate fi pronunţată aceeaşi soluţie de admitere, întrucât în Codul de procedură civilă în prezent în vigoare legiuitorul a inclus, suplimentar faţă de vechea reglementare, o garanţie solidă în ceea ce priveşte respectarea dreptului de acces la justiţie al părţii interesate să atace o hotărâre judecătorească. Astfel, art. 425 alin. (3) din Codul de procedură civilă enumeră cu rigurozitate o serie de elemente pe care partea finală a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu. Prin dispoziţiile legale menţionate se impune judecătorului să precizeze explicit, în această parte finală a dispozitivului, dacă hotărârea este executorie, dacă este supusă unei căi de atac ori este definitivă, să menţioneze data pronunţării ei şi faptul că s-a pronunţat în şedinţă publică sau într-o altă modalitate prevăzută de lege. Ceea ce este relevant pentru soluţionarea prezentei excepţii este că, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului, alături de aceste informaţii este obligatoriu să se menţioneze şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. Aşadar, partea interesată va avea o informaţie certă, fermă, oficială, indubitabilă, furnizată de însăşi instanţa de judecată, care este, în cele din urmă, cea mai avizată sursă. Ca atare, în condiţiile existenţei acestei prevederi legale, doar neglijenţa părţii poate conduce la nulitatea recursului pentru nedepunerea acestuia la instanţa prevăzută de textul criticat.
    15. Prin urmare, având în vedere acest nou cadru legislativ, stabilit de actualul Cod de procedură civilă, nu se poate susţine că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie, nefiind aplicabil raţionamentul care a determinat Curtea Constituţională să constate neconcordanţa dispoziţiilor similare din Codul de procedură civilă din 1865 cu cele ale art. 21 din Constituţie.
    16. Mai mult, Curtea apreciază că dispoziţia procedurală potrivit căreia recursul se depune, sub sancţiunea nulităţii, la instanţa a cărei hotărâre se atacă se justifică atât prin raţiuni de operativitate, cât şi de evitare a unor disfuncţionalităţi ce ar putea apărea în absenţa unei asemenea prevederi. Astfel, faptul că textul de lege criticat impune condiţia depunerii cererii de recurs la instanţa a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanţă aleasă aleatoriu de către parte contribuie la buna administrare a justiţiei, în acest fel putându-se evita situaţia în care, în cazul în care au fost depuse mai multe cereri de recurs, formulate de mai multe părţi interesate în proces, judecarea acestora s-ar face în mod separat, cu posibila consecinţă a pronunţării unor soluţii diferite (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 501 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 8 noiembrie 2005, prin care Curtea nu a examinat critici referitoare la sancţiunea nulităţii cererii de recurs, ci privitoare la faptul că instanţa a cărei hotărâre se atacă este cea la care trebuie depusă cererea de recurs).
    17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Colegiul Naţional „B.P. Haşdeu“ din Buzău în Dosarul nr. 256/114/2019 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 358 din 16 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016