Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 354 din 8 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 354 din 8 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", astfel cum au fost modificate prin articolul unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", a poziţiei 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, precum şi ale art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 221 din 23 martie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ şi a poziţiei 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, precum şi ale art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie ridicată de Societatea Agrodelta Sireasa - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.436/2/2017/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Dosar nr. 1.994D/2022).
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 28 mai 2024, în prezenţa reprezentantei autoarei excepţiei, doamna avocat Alina Borhan, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 300D/2023 la Dosarul nr. 1.994D/2022, care este primul înregistrat. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea, în temeiul prevederilor art. 51 alin. (1) teza întâi, art. 57 şi ale art. 58 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat succesiv pronunţarea, iar la data de 8 iulie 2025 a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    3. Prin încheierile din 6 iulie 2022 şi 7 decembrie 2022, pronunţate în dosarele nr. 7.436/2/2017/a1 şi nr. 7.436/2/2017/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ şi a poziţiei 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, precum şi art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică. Excepţia a fost invocată de Societatea Agrodelta Sireasa - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea cererii privind anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1.360/2001 privind atestarea domeniului public al Judeţului Tulcea, precum şi al Municipiului Tulcea, al oraşelor şi comunelor din Judeţul Tulcea, în sensul anulării poziţiilor 287, 288 şi 289 de la secţiunea I „Bunuri imobile“ din anexa nr. 1 „Inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Judeţului Tulcea“, precum şi a actelor modificatoare ulterioare, respectiv a hotărârilor Guvernului nr. 1.705/2006, nr. 223/2011 şi nr. 181/2017, precum şi soluţionarea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.767 din 21 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care, între altele, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată mai sus precizată.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 1.994D/2022, se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (3) şi (5) din Constituţie, întrucât Legea nr. 69/1996 este o lege cu caracter individual, care a permis autorităţilor publice să nege întregul proces de reorganizare a fostelor întreprinderi de stat realizat în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi întregul proces de privatizare al acestor entităţi şi să deposedeze entităţile juridice de bunurile ce au reprezentat aport la capitalul social. În acest sens, se arată că, ulterior adoptării acestei legi, au fost adoptate hotărâri ale Consiliului Judeţean Tulcea şi ale consiliilor locale, de atestare a dreptului de proprietate a Consiliului Judeţean Tulcea, în cuprinsul cărora s-a specificat, în mod expres, că titlul de proprietate al unităţii administrativ-teritoriale judeţul Tulcea este reprezentat chiar de dispoziţia legală - articolul unic din Legea nr. 69/1996 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1993, astfel cum a fost acesta modificat, însă acest titlu de proprietate legal se referă la bunuri deţinute de o entitate privată, respectiv de Societatea Agrodelta Sireasa - S.A., persoană juridică de drept privat, înfiinţată prin reorganizarea unei foste întreprinderi de stat.
    5. Se mai susţine că este încălcat şi principiul constituţional al egalităţii în drepturi, coroborat cu prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia proprietăţii, deoarece se realizează o discriminare între persoanele fizice şi juridice, în privinţa includerii terenurilor proprietate privată a acestora din urmă, în temeiul legii, în domeniul public judeţean. Se mai susţine că, sub aparenţa adoptării unui act modificator al Legii nr. 82/1993, care se referă, în concret, la bunurile pe care le deţine o entitate privată, s-a realizat o „expropriere“ a unei entităţi private, fiind astfel negat atât dreptul de proprietate al societăţii, cât şi dreptul de exploatare a bunurilor menţionate în anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993.
    6. Se mai susţine că dreptul de proprietate asupra terenurilor în cauză s-a dobândit în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, iar Legea nr. 82/1993 a recunoscut dreptul de proprietate privată a persoanelor juridice, fără nicio deosebire, asupra unor terenuri din perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“. În acest context, textele de lege criticate ar avea un efect retroactiv, întrucât suprimarea, printr-o modificare ulterioară, a unui drept de proprietate privată recunoscut de lege, nu poate fi privită decât ca o expropriere, contrară dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Constituţie. În aceste condiţii sunt încălcate şi dispoziţiile art. 45 din Constituţie, referitoare la libertatea economică, întrucât statul, în calitate de garant al accesului liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, a devenit principalul subiect care a condus la încălcarea acestor drepturi.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate în Dosarul nr. 300D/2023, se susţine, în esenţă, în considerarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că prevederile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece reglementează faptul că persoanele juridice, spre deosebire de persoanele fizice, nu pot beneficia de un drept de proprietate asupra terenurilor din perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ aşa cum era prevăzut iniţial în art. 10 adoptat prin Legea nr. 82/1993 şi că atribuie bunurile pretins a fi deţinute în proprietate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate către Consiliul Judeţean Tulcea. În acest mod, prevederile legale criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, potrivit cărora bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu. Se arată că, în mod similar, şi Legea nr. 213/1998 are ca efect atribuirea în domeniul public judeţean sau comunal/local a unor bunuri care la momentul intrării în vigoare a legii se aflau în domeniul privat al unor persoane juridice. În acest sens, se arată că adoptarea Legii nr. 69/1996, precum şi a Legii nr. 213/1998 implică o modificare, o corelare sau o abrogare expresă a prevederilor art. 5 şi art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, conform regulilor imperative privind tehnica legislativă.
    8. Se mai susţine că prevederile legale criticate au generat o expropriere de facto, fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea de expropriere şi de Constituţie, a persoanelor juridice care deţineau în proprietate terenuri aflate sub incidenţa celor două legi criticate. Totodată, textele de lege criticate au generat o practică nelegală în rândul autorităţilor publice, din moment ce au permis Consiliului Judeţean Tulcea să includă în inventarul bunurilor din domeniul public al judeţului Tulcea terenurile deţinute în proprietate de către autoarea excepţiei.
    9. Se mai arată că înfiinţarea Societăţii Agrodelta Sireasa - S.A. s-a realizat prin reorganizarea fostei întreprinderi de stat „Întreprinderea de exploatare complexă a resurselor naturale Delta Dunării - 1 Mai“ şi preluarea în parte a patrimoniului acesteia, astfel încât prevederile legale criticate, care clasifică bunurile din patrimoniul autoarei excepţiei ca aparţinând domeniului public de interes judeţean, aflate în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, au caracter retroactiv, întrucât aduc atingere unui drept născut sub imperiul unei legi anterioare. Invocă în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
    10. Se mai susţine că în acest mod sunt încălcate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate privată nu se poate face decât cu respectarea condiţiilor enumerate în acest text constituţional, având în vedere natura constituţională a acestui drept fundamental. În acest sens, se arată că măsura eliminării, din cadrul exceptării de la apartenenţa la domeniul public judeţean, a terenurilor aflate în proprietatea persoanelor juridice, are o natură arbitrară, ce nu întruneşte nici condiţia proporţionalităţii restrângerii exerciţiului dreptului cu scopul care a determinat-o şi nu este o măsură necesară.
    11. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    13. Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.994D/2022, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, consideră că prevederile legale criticate stabilesc categoriile de terenuri ce intră sub incidenţa legii, condiţiile desfăşurării unor lucrări şi activităţi, respectiv a valorificării resurselor naturale şi beneficiarii ocrotirii dreptului de proprietate, astfel încât încălcarea sau neîncălcarea dreptului de proprietate privată reprezintă o problemă de competenţa instanţei de judecată. În acelaşi sens, se mai apreciază că, în speţă, este esenţială stabilirea titlului cu care autoarea excepţiei deţine suprafeţele Amenajării agricole Sireasa, precum şi infrastructura existentă, arătând că, deşi prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au stabilit că bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu, aceste dispoziţii legale nu pot fi desprinse, în ceea ce priveşte situaţia suprafeţelor terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, de reglementările speciale intervenite pentru clarificarea situaţiei juridice a acestor terenuri. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 206 din 17 octombrie 2000, Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, Decizia nr. 130 din 26 aprilie 2001 sau Decizia nr. 341 din 4 decembrie 2001.
    14. Se mai apreciază că, potrivit art. 44 din Constituţie, legiuitorul constituant a conferit legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili conţinutul şi limitele acestui drept de proprietate, astfel încât sintagma „stabilite de lege“, cuprinsă în acest text constituţional, instituie o regulă fundamentală cu privire la faptul că legiuitorul are o marjă de apreciere. Invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 462 din 11 iulie 2019 sau nr. 605 din 6 octombrie 2015.
    15. Se mai apreciază că autoarea criticii de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea drepturilor fundamentale invocate, ca urmare a aplicării dispoziţiilor criticate, respectiv la un posibil dezavantaj economic suferit de anumite societăţi comerciale, generat de aplicarea normelor criticate. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atribuţii ce revin în exclusivitate instanţelor de judecată, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional.
    16. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, se apreciază că, într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, libertatea comerţului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică, la care operatorii economici trebuie să se conformeze, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, se mai apreciază că normele legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de această normă, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, iar în privinţa pretinsei încălcări a principiului constituţional al liberului acces la justiţie, se apreciază că interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale în cadrul unor litigii sunt atribuţii ce revin în exclusivitate instanţelor de judecată, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional.
    17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 7 decembrie 1993, şi poziţia 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, respectiv prevederile articolului unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, precum şi prevederile art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998. Analizând motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 82/1993, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 69/1996 şi poziţia 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, respectiv prevederile articolului unic al Legii nr. 69/1996, precum şi prevederile art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora:
    - Art. 10 din Legea nr. 82/1993, modificat prin articolul unic al Legii nr. 69/1996, cu referire la dispoziţiile alin. (2) lit. (a):
    "Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», delimitat potrivit art. 1, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării».
    Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
    a) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată al persoanelor fizice;
    b) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publică sau privată al unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene;
    c) terenurile din perimetrul rezervaţiei ocupate de amenajările agricole şi piscicole cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judeţean şi sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, unitate a administraţiei publice locale.
    Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul rezervaţiei sunt obligate să folosească numai mijloace ecologice admise, atât tradiţionale cât şi noi, în condiţiile de reglementare şi de autorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării».
    Terenurile care constituie domeniu public de interes judeţean sau local, utilizate ca amenajări agricole sau piscicole şi care, datorită degradării sau altor cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate, vor fi integrate în regimul natural de folosinţă prin efectuarea lucrărilor corespunzătoare de reconstrucţie ecologică, stabilite de Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării».
    Pentru valorificarea resurselor regenerabile terestre şi acvatice, precum şi pentru utilizarea unor terenuri pentru realizarea de obiective de investiţii în zonele valorificabile economic ale domeniului public de interes naţional, Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» poate propune Guvernului concesionarea acestora, în condiţiile legii, agenţilor economici autorizaţi şi populaţiei locale, care are drept de preferinţă.
    Valorificarea resurselor naturale prin activităţi economice tradiţionale - păşunat, cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub ape, albinărit, recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice, practicarea serviciilor de turism şi agrement, a pescuitului şi vânătorii sportive, realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile, cu excepţia braţelor Dunării -, desfăşurate pe terenurile aparţinând domeniului public de interes naţional, se efectuează pe baza permisului de practicare a activităţilor respective, eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării»."

    – poziţia 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993    Anexa nr. 2, intitulată „Situaţia terenurilor ocupate de amenajările agricole şi piscicole, care constituie domeniu public de interes judeţean aflat în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea“
    "


┌────┬───────────┬────────────────────────────┬────────────────────────────────────┬───────┐
│    │           │Terenuri agricole           │Terenuri neagricole                 │       │
│Nr. │Localizarea├──────┬──────┬──────┬───────┼─────────┬────┬───────────┬─────────┤Total  │
│crt.│terenului  │Arabil│Păşuni│Vii + │Total  │Amenajări│Ape │Neproductiv│Total    │general│
│    │           │      │      │Livezi│agricol│piscicole│stuf│           │neagricol│       │
├────┼───────────┼──────┼──────┼──────┼───────┼─────────┼────┼───────────┼─────────┼───────┤
│    │Domeniu    │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │public de  │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │interes    │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │judeţean   │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│1.  │administrat│34.087│488   │50    │34.625 │39.567*) │290 │5.059      │44.916   │79.541 │
│    │de         │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │Consiliul  │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │Judeţean   │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │Tulcea -   │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
├────┼───────────┼──────┼──────┼──────┼───────┼─────────┼────┼───────────┼─────────┼───────┤
│    │Total, din │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│    │care:      │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
├────┼───────────┼──────┼──────┼──────┼───────┼─────────┼────┼───────────┼─────────┼───────┤
│    │Amenajarea │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
│1.1.│agricolă   │4.867 │46    │      │4.913  │         │    │567        │567      │5.480  │
│    │Sireasa    │      │      │      │       │         │    │           │         │       │
└────┴───────────┴──────┴──────┴──────┴───────┴─────────┴────┴───────────┴─────────┴───────┘

"

    – Articolul unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“:
    "ARTICOL UNIC
    Articolul 10 din Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării» se modifică şi se completează, având următorul cuprins:
    ART. 10
    Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, delimitat potrivit art. 1, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
    Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
    a) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată al persoanelor fizice;
    b) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publică sau privată al unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene;
    c) terenurile din perimetrul rezervaţiei ocupate de amenajările agricole şi piscicole cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judeţean şi sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, unitate a administraţiei publice locale.
    Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în perimetrul rezervaţiei sunt obligate să folosească numai mijloace ecologice admise, atât tradiţionale cât şi noi, în condiţiile de reglementare şi de autorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
    Terenurile care constituie domeniu public de interes judeţean sau local, utilizate ca amenajări agricole sau piscicole şi care, datorită degradării sau altor cauze, nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate, vor fi integrate în regimul natural de folosinţă prin efectuarea lucrărilor corespunzătoare de reconstrucţie ecologică, stabilite de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
    Pentru valorificarea resurselor regenerabile terestre şi acvatice, precum şi pentru utilizarea unor terenuri pentru realizarea de obiective de investiţii în zonele valorificabile economic ale domeniului public de interes naţional, Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ poate propune Guvernului concesionarea acestora, în condiţiile legii, agenţilor economici autorizaţi şi populaţiei locale, care are drept de preferinţă.
    Valorificarea resurselor naturale prin activităţi economice tradiţionale - păşunat, cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub ape, albinărit, recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice, practicarea serviciilor de turism şi agrement, a pescuitului şi vânătorii sportive, realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile, cu excepţia braţelor Dunării -, desfăşurate pe terenurile aparţinând domeniului public de interes naţional, se efectuează pe baza permisului de practicare a activităţilor respective, eliberat de Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“."

    – Art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998:
    "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. (...)
(3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional.
(4) Domeniul public al comunelor, al oraşelor şi al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean."

    Prevederile art. 10 din Legea nr. 82/1993, cu referire la dispoziţiile alin. (1) şi (2), au fost modificate prin acte normative succesive, forma în vigoare a acestor dispoziţii având următorul conţinut:
    "ART. 10
    Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apă, existente în perimetrul rezervaţiei, delimitat potrivit prevederilor art. 2^2 alin. 1, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional şi sunt în administrarea Administraţiei Rezervaţiei.
    Sunt exceptate de la prevederile alin. 1:
    a) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice;
    b) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale;
    c) terenurile din perimetrul rezervaţiei ocupate de amenajările agricole şi piscicole prevăzute în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judeţean şi sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea;
    d) terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea altor autorităţi sau instituţii publice centrale sau locale, împreună cu resursele naturale pe care le generează;
    e) resursele naturale aflate în administrarea altor autorităţi publice centrale, potrivit legii."

    Anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993 cu referire la punctul 1 (fost pct. 1.1) a fost modificată prin pct. 10 din Legea nr. 454/2001 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din data de 27 iulie 2001, forma în vigoare a acestor dispoziţii având următorul conţinut:
    "    ANEXA 2

    SITUAŢIA
    terenurilor ocupate de amenajările agricole şi piscicole,
    care constituie domeniu public de interes judeţean
     aflat în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea


┌────┬──────────┬─────────┬──────────┬─────────────┐
│    │          │         │          │Suprafaţa    │
│    │          │         │Suprafaţa │domeniului   │
│    │          │Suprafaţa│ce        │public de    │
│    │          │conform  │aparţine  │interes      │
│Nr. │Denumirea │Legii nr.│domeniului│judeţean     │
│crt.│amenajării│69/1996  │public de │aflată în    │
│    │          │(ha)     │interes   │administrarea│
│    │          │         │local (ha)│Consiliului  │
│    │          │         │          │Judeţean     │
│    │          │         │          │Tulcea (ha)  │
├────┼──────────┴─────────┴──────────┴─────────────┤
│    │AMENAJĂRI AGRICOLE                           │
├────┼──────────┬─────────┬──────────┬─────────────┤
│1.  │Sireasa   │5.480    │910       │4.570        │
└────┴──────────┴─────────┴──────────┴─────────────┘

"

    20. Prevederile art. 3 din Legea nr. 213/1998 au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. m) din partea IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
    21. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe şi asupra dispoziţiilor art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998, care, deşi nu mai sunt în vigoare, îşi produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
    22. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), (3) şi (5) referitoare la caracterul de stat naţional, stat de drept şi la principiul legalităţii, în componenta sa referitoare la principiul securităţii raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în Primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare similară. Prin Decizia nr. 341 din 4 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din data de 22 februarie 2002, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată de o altă societate comercială pe acţiuni înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990, pentru critici similare. Prin decizia antereferită, Curtea a reţinut, în esenţă, că actele normative care au reglementat succesiv situaţia juridică a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apă nu au prevăzut expres că aceste categorii de terenuri ar fi fost transferate şi incluse sub formă de aport în natură, în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1993, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, clarifică situaţia terenurilor, suprafeţe terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, stabilind că acestea constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea acesteia, cu unele excepţii. Curtea a reţinut că, în aceste condiţii, este esenţial de stabilit titlul sub care autorul excepţiei deţine suprafeţele de teren respective.
    24. Prin decizia amintită, Curtea a invocat dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, potrivit cărora „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu“, precum şi dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, potrivit cărora, „(1) În lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerţului“, şi a reţinut că aceste dispoziţii legale nu pot fi desprinse, în ceea ce priveşte situaţia suprafeţelor terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub ape, de reglementările speciale intervenite, începând cu anul 1990, pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri.
    25. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în mod constant, cu privire la soluţionarea unor excepţii de neconstituţionalitate privind unele dispoziţii cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999 (de exemplu, Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000; Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001; Decizia nr. 130 din 26 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 30 iunie 2001). În considerentele acestor decizii, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situaţia juridică a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apă rezultă că aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. De altfel, aşa cum se reţine în jurisprudenţa Curţii, întreaga legislaţie ulterioară cu privire la terenurile agricole şi la cele aflate sub luciu de apă a avut în vedere că aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societăţilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societăţi şi nu îndreptăţea includerea acestor terenuri în capitalul lor social.
    26. Totodată, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, reţinând dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apă nu fac parte din capitalul social [...]“, respectiv „Fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale [...] terenurile pentru care societăţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate (...)“, Curtea a constatat că, din punct de vedere legal, terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apă nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Deşi prin Legea nr. 15/1990, lege preconstituţională, societăţile comerciale constituite prin transformarea unităţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din aceeaşi lege s-a prevăzut că „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu“, totuşi terenurile agricole nu puteau intra în componenţa patrimoniului societăţilor comerciale, întrucât situaţia juridică a acestora, respectiv reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor urmau să fie reglementate prin acte normative ulterioare.
    27. În prezenta cauză, Curtea reţine că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este fundamentată pe premisa dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 15/1990. Or, ca atare, este necesară analiza existenţei şi valabilităţii titlurilor de proprietate pe care autoarea excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că le deţine asupra terenurilor, suprafeţe terestre şi acvatice, inclusiv a terenurilor aflate permanent sub apă, existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, operaţiune care se circumscrie sferei de competenţă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea fondului cauzelor. În acelaşi sens, în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea nu are competenţa de a analiza întreaga problematică de fapt, coroborată cu probele administrate în cauză. În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
    28. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a făcut demersuri în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauză (terenuri ocupate de amenajări agricole şi piscicole, inclusiv diguri de apărare împotriva inundaţiilor sau canale navigabile), conform procedurii reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 20 decembrie 1991. Totodată, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu a făcut dovada obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ci doar dovada unui drept de folosinţă asupra terenurilor în cauză, în baza Contractului de concesiune nr. 61 din 2 aprilie 1998 având ca obiect folosinţa terenului agricol în suprafaţă de 4.362 hectare - teren care aparţine domeniului public de interes judeţean conform Legii nr. 69/1996 şi a Contractului de concesiune nr. 165 din 1 aprilie 1999, având ca obiect folosinţa terenului agricol în suprafaţă de 5.262 hectare - teren care aparţine domeniului public de interes judeţean conform Legii nr. 69/1996, ambele contracte de concesiune fiind încheiate de autoare cu Consiliul Judeţean Tulcea, şi excluzând per se existenţa unui drept de proprietate al autoarei asupra terenurilor concesionate.
    29. De altfel, obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată îl reprezintă anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.360/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Tulcea, precum şi al municipiului Tulcea, al oraşelor şi comunelor din judeţul Tulcea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 10 iulie 2002, aşadar litigiul dedus soluţionării instanţei învestite cu soluţionarea fondului cauzei poartă însuşi asupra existenţei dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză, atestate ca aparţinând domeniului public al judeţului Tulcea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.360/2001.
    30. Totodată, Curtea mai reţine că în susţinerile formulate în şedinţa publică din data de 28 mai 2024, reprezentanta autoarei excepţiei de neconstituţionalitate a arătat că dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a fost dobândit în temeiul Deciziei nr. 68/1991 emise de Prefectura Judeţului Tulcea, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 69/1996. Or, prin Sentinţa civilă nr. 9/CA din 15 februarie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ în Dosarul nr. 1.975/CA/1998, a fost anulată Decizia nr. 68/1991, emisă de Prefectura Judeţului Tulcea, cu privire la art. III din Statutul Societăţii Agrodelta Sireasa - S.A., care cuprindea menţiuni privind includerea în capitalul social al autoarei excepţiei a „suprafeţelor de teren agricol, păşuni, păduri, lacuri, cât şi toate celelalte din perimetrul Deltei Dunării“. Curtea de Apel Constanţa a reţinut că includerea în capitalul social al societăţii a acestor terenuri care aparţin domeniului public de interes naţional încalcă dispoziţiile art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi ale art. 135 din Constituţie.
    31. Totodată, prin Decizia civilă nr. 442/CA din 22 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.622/88/2007, instanţa de control judiciar a admis recursul formulat de prefectul judeţului Tulcea împotriva Sentinţei civile nr. 2.403 din 20 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.622/88/2007, a admis cererea de judecată şi a anulat Hotărârea Consiliului Judeţean Tulcea nr. 41/2007 care a modificat hotărâri anterioare ale consiliului judeţean privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Tulcea, prin scoaterea din domeniul public al judeţului a unor diguri de apărare, expres individualizate în anexa nr. 1 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.360/2001. Instanţa de control judiciar a mai reţinut că în mod nelegal Consiliul Judeţean Tulcea a adoptat Hotărârea nr. 41/2007, prin care s-a însuşit din nou inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public, inventar în care nu se regăsea şi ansamblul digurilor de apărare. Instanţa a reţinut că prin Hotărârea Guvernului nr. 1.360/2001 sa atestat apartenenţa acestor diguri de apărare ca fiind bunuri ce aparţin domeniului public, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, astfel încât acestea nu pot face parte din capitalul social al unor societăţi comerciale, ca urmare a privatizării.
    32. În acelaşi sens este şi Sentinţa civilă nr. 1.490 din 27 septembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 345/88/2016. Prin această sentinţă, instanţa de judecată a respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate a Societăţii Agrodelta Sireasa - S.A. din Bucureşti, asupra unor diguri şi canale ce au fost atestate prin hotărârea Consiliului Judeţean Tulcea ca aparţinând domeniului public judeţean.
    33. Instanţa de judecată a statuat că prin Decizia nr. 68 din 14 februarie 1991, emisă de prefectul judeţului Tulcea, s-a dispus înfiinţarea, prin reorganizarea Companiei economice „Delta Dunării“, a societăţilor comerciale pe acţiuni cu personalitate juridică, având denumirea, sediul, capitalul social şi obiectul de activitate menţionate în anexa nr. 1 la decizie, care face parte integrantă din aceasta.
    34. Plecând de la ipoteza că bunurile cu privire la care reclamanta a solicitat să se constate că sunt proprietatea sa au fost incluse în activele fixe ce au intrat în componenţa capitalului social, instanţa a observat că înfiinţarea societăţii-reclamante a avut loc în condiţiile prevăzute de Legea nr. 15/1990, în cadrul căreia se arată, în art. 20, că „Iniţial, capitalul social al societăţilor comerciale constituie potrivit art. 17 este deţinut integral de statul român sub formă de acţiuni sau părţi sociale, în raport cu forma juridică a societăţii şi va fi vărsat în întregime la data constituirii societăţii. Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.“
    35. Având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa de judecată a constatat că situaţia în care se află apelanta-reclamantă este cea prevăzută în excepţia de la regulă, respectiv cea a deţinerii unor bunuri pentru care doar statul sau unităţile administrativ-teritoriale justifică asupra lor calitatea de proprietar, dat fiind caracterul acestora de bunuri aflate în domeniul public, orice altă formă de exercitare a prerogativelor acestui drept real fiind cel mult asemănătoare unui drept de proprietate, fără a se identifica în tot cu acesta. Instanţa de judecată a mai statuat că „faptul că respectivele diguri de apărare ar fi fost cuprinse într-o listă a mijloacelor fixe ce ar fi intrat în componenţa capitalului social al noii entităţi juridice înfiinţate prin Decizia nr. 68/1991 nu legitimează existenţa unui drept de proprietate asupra acestor bunuri, în sensul pretins de apelanta-reclamantă, în condiţiile în care legislaţia aplicabilă acestor bunuri exclude în mod constant compatibilitatea unui astfel de drept real cu regimul juridic al bunurilor imobile pentru care se pretind despăgubiri în prezenta cauză. Aceste bunuri sau aflat, anterior anului 1989, în proprietatea de stat, fapt notoriu şi necontestat de părţile litigante, pentru ca, ulterior acestui an, în condiţiile schimbării legislaţiei referitoare la regimul juridic al bunurilor, să fie menţinute digurile de apărare în categoria bunurilor din domeniul public, potrivit noilor prevederi legale.“
    36. În concluzie, Curtea constată că problema de drept ridicată sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate este, în realitate, şi o problemă de identificare, interpretare şi aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14.
    37. Reiterând competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a constata pe baza unui probatoriu pertinent existenţa ori inexistenţa dreptului de proprietate al societăţii comerciale, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, întinderea acestui drept, legalitatea şi valabilitatea titlului de proprietate asupra terenului din litigiu, Curtea reţine că nu se poate pronunţa asupra situaţiei de fapt, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de control constituţional trebuie să se pronunţe asupra înţelesului contrar Constituţiei al normei legale criticate. Ca atare, Curtea reţine că argumentele Deciziei nr. 341 din 4 decembrie 2001, antereferite, sunt valabile mutatis mutandis şi în cauza de faţă. Prin urmare, nu se poate reţine că textul criticat încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepţiei, care, în realitate, potrivit actelor administrative şi deciziilor instanţelor judecătoreşti anterior menţionate, nu a avut ab initio un drept de proprietate asupra terenurilor respective, ci numai un drept real de folosinţă cu titlu de concesiune. Încercarea autoarei excepţiei de a face să se înţeleagă că prin efectul art. 10 din Legea nr. 82/1993, în formularea sa iniţială, dreptul său de concesiune asupra suprafeţelor cuprinse în amenajarea piscicolă s-ar fi transformat în drept de proprietate nu poate fi primită, întrucât textul legii respective nu conţine prevederi în acest sens, ci priveşte doar situaţiile existente, atunci când se referă la persoanele fizice sau juridice care deţineau cu titlu de proprietate privată terenuri pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“.
    38. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 şi 16).
    39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, astfel cum au fost modificate prin articolul unic al Legii nr. 69/1996 pentru modificarea şi completarea articolului 10 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, a poziţiei 1.1 din anexa nr. 2 la Legea nr. 82/1993, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 69/1996, precum şi ale art. 3 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, excepţie ridicată de Societatea Agrodelta Sireasa - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 7.436/2/2017/a1 şi nr. 7.436/2/2017/a2 ale Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 354 din 8 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"