Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 346 din 23 mai 2019  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document

 DECIZIA nr. 346 din 23 mai 2019 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 945 din 26 noiembrie 2019

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Pîrşan în Dosarul nr. 33.346/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.410D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra unei soluţii legislative similare cu cea din art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008 şi Decizia nr. 827 din 11 octombrie 2012, precum şi asupra prevederilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea nr. 11.748 din 18 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 33.346/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Dumitru Pîrşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât au un vădit caracter discriminatoriu, îi lipsesc pe cetăţeni de o protecţie extrem de importantă din punct de vedere civil şi îi privează de dreptul la un proces echitabil.
    6. Sancţiunea perimării executării silite corespunde dezideratului aducerii la îndeplinire, într-un mod eficient, adică operativ, a titlului executoriu, sancţionând, astfel, comportamentul culpabil şi dilatoriu al creditorului, acest lucru neîntâmplându-se în cazul creanţelor fiscale.
    7. Dispoziţia legală criticată este neconstituţională, deoarece aceasta instituie un privilegiu în favoarea statului, nefiind sancţionat comportamentul culpabil şi dilatoriu al acestuia, în calitate de creditor, în relaţia cu cetăţeanul, pe când cetăţeanul, în relaţia cu statul, raportat la dispoziţiile aplicabile în materie de perimare a executării silite, respectiv art. 697 şi 698 din Codul de procedură civilă, este sancţionat dacă are un comportament culpabil şi dilatoriu, în calitate de creditor al statului, executarea silită efectuată de cetăţean împotriva statului fiind supusă perimării.
    8. Se mai afirmă că art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă împiedică accesul liber la justiţie, deoarece, ţinând cont de legislaţie, avocatul nu poate fi obligat să încheie contractul de asistenţă juridică cu clientul care îi solicită acest lucru. Or, numai avocatul are dreptul de a pune concluzii orale asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului, iar posibilitatea părţii de a participa la dezbateri şi de a pune concluzii orale înaintea instanţei judecătoreşti este total lipsită de eficienţă, având în vedere că aceasta nu are pregătirea necesară. De asemenea, restricţia mandatarului, care nu are calitatea de avocat, de a pune concluzii orale în instanţă constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, chiar dacă partea are posibilitatea să participe la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, deoarece prezenţa părţii înaintea instanţei ori de câte ori este necesar să formuleze concluzii orale, în tot cursul procesului, lipseşte de eficienţă mandatul acordat unui neavocat.
    9. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, că legiuitorul are posibilitatea de a prevedea soluţii legale diferite în anumite materii în considerarea caracteristicilor acestora, fără a se încălca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    10. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa reţine că nu se încalcă accesul liber la justiţie. Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept, instanţa reţinând, în acest sens, că instituirea acestei reguli are un scop legitim, respectiv asigurarea unei apărări calificate a justiţiabilului.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. Noua reglementare procesual civilă consacră, printre principiile fundamentale ale procesului civil, la art. 13, principiul dreptului la apărare. Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant şi sunt în măsură să aprecieze asupra posibilităţii de a se apăra singure sau asupra oportunităţii de a-şi angaja un apărător.
    13. De asemenea, se menţionează jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr. 91 din 25 iunie 1998, nr. 416 din 12 octombrie 2004 şi nr. 432 din 21 octombrie 2004.
    14. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale. Neperimarea executării silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, în temeiul căruia legiuitorul este îndreptăţit să stabilească norme de procedură derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general. În cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, instituirea obligaţiilor de plată a creanţelor fiscale nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţie. Totodată, se menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 513 din 8 mai 2008.
    15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă se arată că punctul de vedere al Avocatului Poporului a fost reţinut de instanţa de contencios constituţional prin deciziile nr. 77 din 23 februarie 2016 şi nr. 361 din 30 mai 2017, în sensul neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, precum şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
    - Art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015: „(6) Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimă.“;
    – Art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) În faţa primei instanţe, precum şi în apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.“

    19. Curtea observă că dispoziţiile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, ţinând cont de faptul că ele continuă să producă efecte juridice în cauză.
    20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.
    21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate. Astfel, prin Decizia nr. 20 din 15 ianuarie 2019*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat, în legătură cu prevederile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, că neperimarea executării silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, fiind îndreptăţit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.
    *) Decizia nr. 20 din 15 ianuarie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 6 august 2019.

    22. Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public la care statul este obligat să vegheze.
    23. De asemenea, neperimarea executării silite a creanţelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituţie. În acest sens s-a statuat că, spre deosebire de reglementarea generală în materie care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispoziţiile Codului de procedură fiscală au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, şi anume statul, unităţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
    24. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia neperimarea executării silite a creanţelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanţe, Curtea a mai statuat că debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestaţiei împotriva oricărui act de executare şi de a-şi valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretenţiilor creditorului.
    25. Prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008, Curtea a constatat că existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi operatorii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie.
    26. Tot prin Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, precitată, şi Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010, Curtea a reţinut că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.
    27. Prin Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul Finanţelor Publice sunt exceptate de la controlul judiciar, întrucât legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare [...]“, iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă“.
    28. În ceea ce priveşte prevederile art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 361 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, paragrafele 16-17, Curtea, pronunţându-se în legătură cu art. 83 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, a statuat că prevederile de lege menţionate stabilesc că mandatarul care nu are calitatea de avocat nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor. Posibilitatea reprezentării convenţionale a persoanelor fizice este prevăzută de dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condiţiile de exercitare a acestui mandat.
    29. Prin Decizia nr. 77 din 23 februarie 2016, paragrafele 14-16, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, Curtea a reţinut că limitele şi condiţiile în care poate fi exercitat mandatul de reprezentare, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Curtea a constatat, totodată, că restricţia mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanţă nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiţie, întrucât partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri, să ridice excepţii, să propună probe în tot cursul procesului, precum şi să depună concluzii scrise (a se vedea în acest sens Decizia nr. 332 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 13 iunie 2012, Decizia nr. 191 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, Decizia nr. 412 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 749 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007, sau Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006).
    30. Curtea a statuat prin Decizia nr. 77 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 12 mai 2016, paragrafele 24 şi 25, că norma criticată nu face altceva decât să dea substanţă prevederilor art. 24 din Constituţie, intenţia legiuitorului fiind aceea ca partea reprezentată să beneficieze de o apărare adecvată, profesionistă, realizată de o persoană calificată în domeniu (a se vedea în acest sens Decizia nr. 144 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 9 mai 2014).
    31. Din această perspectivă, a calităţii apărării realizate de reprezentatul părţii, pot fi menţionate şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.354 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, pronunţată cu privire la unele prevederi din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la incriminarea exercitării oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou. Astfel, Curtea a arătat că, garantând dreptul la apărare, Constituţia prevede în art. 24 alin. (2) că, în timpul procesului, părţile au dreptul la asistenţa unui avocat, înţelegând prin aceasta o persoană care are calitatea de avocat, dobândită în condiţiile prevăzute prin lege. Aceasta este o puternică garanţie care previne desfăşurarea unor activităţi de asistenţă juridică de către persoane necalificate.
    32. Curtea a mai constatat, de altfel, prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, paragrafele 22 şi 23, că, potrivit jurisprudenţei sale constante (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
    33. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi dispozitivul deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dumitru Pîrşan în Dosarul nr. 33.346/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 227 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 83 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Fabian Niculae


    -----

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice