Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, excepţie ridicată de Ciprian Astanei în Dosarul nr. 661/32/2014* al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 438D/2016. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Radu Botezatu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care, mai întâi, depune concluzii scrise şi menţionează că prin acestea a precizat în ce constă neconstituţionalitatea prevederilor criticate. În esenţă, cu privire la abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, arată că Parlamentul este cel care adoptă legi, delegarea legislativă fiind o măsură excepţională. În acest context prezintă anumite exemple de acte normative cu privire la delegarea legislativă şi precizează că, spre exemplu, Legea nr. 4/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe conţine prevederi exprese referitoare la un anumit domeniu, cum ar fi cel al fondurile europene, dându-se posibilitatea Guvernului să reglementeze într-un anumit sector de activitate. Astfel, faţă de conţinutul normativ al ordonanţei de urgenţă criticate în prezenta cauză, care reglementează activitatea unei agenţii cu activitate în domeniul absorbţiei fondurilor europene, consideră că aceste aspecte a fi trebuit reglementate printr-o lege şi nu printr-o ordonanţă de urgenţă. 4. În continuare arată că, prin procedura de reglementare, prin modul de aplicare şi prin conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014, mai ales în privinţa personalului agenţiei reorganizate, s-a intrat în domeniul legislaţiei muncii, context în care precizează că trebuie avut în vedere şi art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În final, susţine că ordonanţa de urgenţă criticată a preluat prevederi dintr-un act normativ constatat ca fiind neconstituţional, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013. 5. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Cu privire la situaţia de urgenţă, menţionează că aceasta a fost determinată de mai multe aspecte, cum ar fi faptul că s-a ţinut seama de necesitatea implementării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului UE din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune; de obligaţia României de a desemna pentru fiecare program de dezvoltare rurală o autoritate de plată acreditată şi de necesitatea absorbţiei fondurilor menţionate; de necesitatea înfiinţării şi stabilirii cadrului instituţional al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi de pregătirea construcţiei instituţionale pentru gestionarea alocaţiilor financiare comunitare. În acest context, precizează că Guvernul a acţionat în limitele delegării legislative prevăzute de Constituţie. 6. Cu privire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii se menţionează că egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate decât diferit, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa. Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie. 7. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 55 din 5 februarie 2014 se arată că aceasta nu este aplicabilă în cauza de faţă, deoarece Curtea, prin acea decizie, a constatat că actul normativ supus controlului de constituţionalitate afectează instituţii fundamentale ale statului; or, agenţia în discuţie nu este instituţie fundamentală a statului potrivit dispoziţiilor constituţionale. 8. De asemenea se apreciază că prin conţinutul normativ al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 nu este încălcat dreptul la muncă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 9. Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 661/32/2014*, Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, excepţie ridicată de Ciprian Astanei într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece singura entitate abilitată să adopte legi, conform Constituţiei, este Parlamentul, cu anumite excepţii, printre care este şi dreptul Guvernului de a emite acte cu caracter normativ în regim special, de urgenţă, derogare care are însă un caracter excepţional; or, în cazul ordonanţei de urgenţă criticate, aceasta nu este motivată sub aspectul urgenţei şi nu cuprinde justificarea situaţiei excepţionale ce a determinat adoptarea în regim de urgenţă. 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 reglementează o activitate importantă a unui sector, ce are un conţinut special în ceea ce priveşte organigrama, atribuţiile, răspunderile, obligaţiile şi drepturile celor care activează în instituţia Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale. Astfel, faţă de conţinutul normativ al acesteia şi faţă de modalitatea de reglementare, se consideră că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 115 alin. (6), prin prisma afectării dreptului la muncă şi a dreptului de proprietate. În acest sens, pe de o parte, se arată că motivul adoptării ordonanţei de urgenţă a fost protecţia unei categorii de angajaţi - foşti directori ai oficiilor judeţene, ce aveau contracte de muncă pe perioadă determinată şi care, prin acest act normativ, s-au transformat în contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, fără concurs sau examen, fapt ce a creat o situaţie discriminatorie, contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie şi prevederilor Codului muncii, faţă de persoanele care au ocupat posturi similare prin concurs sau examen. Pe de altă parte, se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 afectează dreptul la muncă şi dreptul de proprietate, deoarece, astfel cum a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică. 12. Totodată, se consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 este neconstituţională, deoarece preia dispoziţii dintr-un act normativ care a fost constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, aspect ce contravine art. 147 alin. (4) din Constituţie. 13. Curtea de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 76, art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie, care impun adoptarea unor legi organice pentru reglementarea statutului funcţionarilor publici şi motivarea situaţiei de urgenţă care a condus la adoptarea unor asemenea acte normative ale executivului; or, în cazul de faţă, nu a existat o situaţie extraordinară în considerarea căreia trebuie adoptată o ordonanţă de urgenţă. 14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Guvernul, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei şi aplicarea acestora la speţa dedusă judecăţii, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. În ceea ce priveşte încălcarea art. 115 alin. (6) coroborat cu art. 41 şi art. 44 alin. (3) din Constituţie, menţionează că urmează să se pronunţe instanţa de contencios constituţional. În acest context, cu privire la aplicabilitatea, în speţa de faţă, a celor statuate de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, învederează faptul că, în decizia respectivă, s-a avut în vedere afectarea în sens negativ a unor instituţii fundamentale ale statului. Or, Agenţia pentru Finanţarea Investiţilor Rurale nu este instituţie fundamentală potrivit Constituţiei. 16. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (6), din perspectiva afectării dreptului la muncă şi a dreptului de proprietate, pot deveni incidente aspectele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 şi Decizia nr. 1.039 din 9 iulie 2009 - în ceea ce priveşte schimbarea statutului personalului, vizat de text, din funcţionari publici în personal contractual. Astfel, se poate aprecia de către Curtea Constituţională că reorganizarea nu este una reală şi efectivă şi alternativa propusă - ca urmare a desfiinţării unor posturi, respectiv încetarea contractului prin acordul părţilor sau ocuparea unui post de execuţie sau inferior - apare ca nejustificată şi ilegitimă; în acelaşi sens ar putea fi apreciate şi dispoziţiile care reglementează condiţii în care nu se poate încheia un contract de muncă, altele decât cele stabilite de Codul muncii. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 26 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 43/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, cu modificările ulterioare. 20. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 alin. (3) potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire“, art. 61 alin. (1) potrivit căruia „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.“, art. 115 alin. (4) şi alin. (6) referitor la condiţiile adoptării ordonanţelor de urgenţă şi la limitele domeniului de reglementare al acestora şi art. 147 alin. (4) cu privire la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea se menţionează prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD pentru implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 28 septembrie 2000, a fost înfiinţată Agenţia SAPARD, apoi a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 27 februarie 2006. Ulterior, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 26 iunie 2014, aprobată prin Legea nr. 43/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015, cu modificările ulterioare. 22. Curtea observă că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă criticate, în esenţă, aceasta a fost adoptată având în vedere obligaţiile ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, fiind necesară luarea tuturor măsurilor privind construcţia instituţională pentru derularea fondurilor destinate finanţării politicii agricole comune. Astfel, s-a ţinut seama de: necesitatea implementării prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1.306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului UE din 17 decembrie 2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comune, ale Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) prin care sa impus crearea cadrului adecvat şi eficient pentru managementul şi implementarea tehnică şi financiară a fondurilor comunitare acordate României după data de 1 ianuarie 2014 prin intermediul acestor fonduri; obligaţia României de a desemna pentru fiecare program de dezvoltare rurală o autoritate de plată acreditată şi necesitatea absorbţiei fondurilor menţionate; respectarea obligaţiilor ce revin României, rezultate din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, ratificat prin Legea nr. 316/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 5 iulie 2001. În acest context, s-a mai arătat că, în perioada 2014-2020, România va fi beneficiara unor importante alocări financiare de la Uniunea Europeană, fapt ce impune luarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura o capacitate ridicată de absorbţie a acestor fonduri. Guvernul a mai arătat că cele menţionate mai sus vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar nepromovarea acestui act normativ în regim de urgenţă ar avea consecinţe nefavorabile atât în plan financiar, cât şi în plan social, respectiv ar conduce chiar la pierderea fondurilor comunitare existente, circa 200 milioane euro, aferente perioadei de tranziţie, precum şi la neaccesarea în condiţii optime a sprijinului financiar pus la dispoziţia României pentru noua perioadă de programare, pentru care au fost alocate României fonduri în valoare de 8,1 miliarde euro, cu impact deosebit de grav asupra vieţii economice şi sociale. În final, faţă de cele prezentate, a concluzionat că s-a impus adoptarea în regim de urgenţă a unui act normativ pentru stabilirea cadrului instituţional al Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în vederea întăririi şi pregătirii construcţiei instituţionale pentru gestionarea alocaţiilor financiare comunitare pentru gestionarea fondurilor provenite din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, fiind o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. 23. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. 24. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, în accepţiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, „inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare, [...] constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă în sensul arătat“. 25. Raportând considerentele de principiu reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale la cele cuprinse în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, Curtea observă că cele prezentate îndeplinesc, în mod cumulativ, cerinţele constituţionale, neputându-se reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4). 26. Cu privire la invocarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.“, Curtea, în ceea ce priveşte interdicţiile şi limitele de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, a reţinut că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituţie se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“ şi că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text - regimul instituţiilor fundamentale ale statului sau drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie -, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. În acest context, Curtea a arătat că verbul „a afecta“ este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“. 27. În ceea ce priveşte regimul instituţiilor fundamentale ale statului, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că „sunt instituţii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constituţie, în mod detaliat ori măcar sub aspectul existenţei lor, în mod explicit sau doar generic (instituţiile cuprinse în titlul III din Constituţie, precum şi autorităţile publice prevăzute în alte titluri ale Legii fundamentale)“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014). Aşadar, instituţiile fundamentale ale statului au „statut constituţional“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, şi Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, precitată). 28. Astfel, Curtea a considerat că sunt instituţii fundamentale ale statului, spre exemplu, Curtea de Conturi (Decizia nr. 544 din 28 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.555 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 28 decembrie 2009), Preşedintele României (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007), Consiliul Superior al Magistraturii (Decizia nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007, precitată, sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, precitată), Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009), ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, precitată), Ministerul Public (Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010), consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) sau Curtea Constituţională (Decizia nr. 738 din 19 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 8 octombrie 2012). 29. Cât priveşte înţelesul sintagmei „afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului“, Curtea, prin Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 sau Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, a statuat că aceasta vizează „toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.“. De asemenea, toate aceste componente se subsumează organizării şi funcţionării instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, precitată). 30. În speţa de faţă, actul normativ supus controlului de constituţionalitate are ca obiect de reglementare înfiinţarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, finanţată din venituri proprii şi subvenţii alocate de la bugetul de stat, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, care se desfiinţează. Scopul Agenţiei îl constituie implementarea tehnică şi financiară a Fondului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală [art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014]. 31. Astfel, Agenţia preia, pe baza protocolului de predare-preluare, prevederile bugetare pe anul 2014 şi execuţia bugetară până la momentul predării-preluării, precum şi patrimoniul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, potrivit situaţiei financiare încheiate la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. Totodată, Agenţia preia atribuţiile ce decurg din funcţiile de raportare, recuperare debite şi monitorizare ex-post ale Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit pentru Programul SAPARD, precum şi atribuţiile de implementare tehnică, plată şi monitorizare pentru Programul naţional de dezvoltare rurală 2007-2013 şi asigură respectarea criteriilor de acreditare pe toată perioada pentru care i-a fost conferit managementul asistenţei prin deciziile Comisiei Europene. La data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, Agenţia se subrogă în drepturile şi obligaţiile ce decurg din actele interne la care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit este parte şi din actele internaţionale privind activitatea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, la care este parte statul român [art. 2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014]. 32. Potrivit art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014, Agenţia are ca principală atribuţie implementarea tehnică, în condiţiile delegării de funcţii de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Autoritatea de management pentru Programul naţional de dezvoltare rurală, precum şi implementarea financiară (plata) FEADR prin Programul naţional de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 (PNDR 2014-2020). Agenţia preia atribuţiile ce decurg din funcţiile de implementare tehnică, plată şi monitorizare pentru Programul naţional de dezvoltare rurală 2007-2013 şi atribuţiile de raportare, recuperare debite, precum şi cea de monitorizare ex-post ale Agenţiei pentru Programul SAPARD. 33. De asemenea, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, Agenţia preia, în condiţiile legii, pe baza protocolului de predare-preluare, prevederile bugetare pe anul 2014, execuţia bugetară până la momentul predării-preluării şi întreg personalul fostei Agenţii de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, cu excepţia personalului Direcţiei pentru coordonarea agenţiilor de plăţi, care îşi va desfăşura activitatea în structura Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu păstrarea structurii organizatorice, a numărului de posturi aferente, cu menţinerea funcţiilor specifice de natură contractuală, precum şi cu menţinerea drepturilor salariale avute la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. În vederea întăririi structurii organizatorice, Agenţia preia, prin protocol de predare-preluare, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, un număr de 116 posturi, împreună cu personalul, dotările, prevederile bugetare pe anul 2014 şi execuţia bugetară până la momentul predării-preluării de la structurile judeţene de dezvoltare rurală din cadrul Autorităţii de management pentru Programul naţional de dezvoltare rurală. Patrimoniul preluat se stabileşte pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 [art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014]. 34. Faţă de această împrejurare, având în vedere conţinutul normativ al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014, Curtea observă că, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, nu se afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea vreunei instituţii fundamentale a statului în sensul celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 35. O altă interdicţie prevăzută de dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie este aceea ca prin ordonanţa de urgenţă să nu fie afectate „drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie“. Incidenţa dispoziţiilor constituţionale este subsecventă în acest caz stabilirii unor drepturi, libertăţi sau îndatoriri fundamentale al căror exerciţiu sau existenţă să fi suferit o restrângere sau o vătămare. Cu alte cuvinte, Curtea trebuie să identifice dreptul sau libertatea afectată şi, implicit, să constate nerespectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 alin. (3). 36. În ceea ce priveşte art. 44 alin. (3) potrivit căruia „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.“, Curtea constată că aceste prevederi nu au incidenţă în cauză, deoarece textul supus controlului de constituţionalitate nu conţine norme cu privire la expropriere în sensul textului constituţional. 37. Cu privire la invocarea prevederilor art. 16 şi art. 41 din Constituţie, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate raportată la acest prevederi este neîntemeiată. În acest sens, Curtea reţine că, din examinarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 [spre exemplu, art. 3 şi art. 4], se deduce că personalul încadrat pe funcţii de conducere, aferent vechii structuri, este preluat în noua structură, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă, iar, în cazul posturilor vacante, acestea se ocupă prin examen sau concurs, potrivit legii. 38. Totodată, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014, în situaţia în care, ca urmare a reorganizării, se regăsesc funcţii de conducere similare ca atribuţii cu cele existente în structura Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, personalul care ocupă aceste funcţii se preia în cadrul aceloraşi funcţii de conducere din structura Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale fără examen sau concurs, pe baza acordului acestora [art. 12 alin. (2)]. Dacă, drept urmare a reorganizării, postul de conducere nu se mai regăseşte în structura Agenţiei, ocupantul postului respectiv va fi preluat pe un post de execuţie corespunzător studiilor şi condiţiilor de vechime ale persoanei care ocupa postul de conducere, pe baza acordului acestuia [art. 12 alin. (3)]. Încadrarea personalului în noua structură organizatorică a Agenţiei, în limita posturilor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare, se face prin decizie a directorului general al Agenţiei, în conformitate cu termenele şi procedurile legale în vigoare [art. 12 alin. (4)]. Posturile de conducere nou-înfiinţate se ocupă prin concurs, organizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare [art. 12 alin. (5)]. Persoanele care refuză reîncadrarea pe funcţie de execuţie ca urmare a desfiinţării funcţiei de conducere ocupate, precum şi persoanele care refuză trecerea pe funcţii de conducere inferioare se consideră că şi-au dat acordul pentru desfacerea contractului individual de muncă prin acordul părţilor [art. 12 alin. (6)]. 39. În ceea ce priveşte principiul egalităţii, Curtea constată că, în mod constant, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998). 40. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 din Constituţie, Curtea, observă că, potrivit alin. (1), „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.“. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex, ce implică diferite aspecte, dintre care libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă reprezintă numai una dintre componentele acestui drept. Astfel, odată dobândit un loc de muncă, acesta trebuie să se bucure de o serie de garanţii care să îi asigure stabilitatea, neputând fi de conceput că prevederile constituţionale ar asigura libertatea de a obţine un loc de muncă, dar nu şi garantarea păstrării acestuia, cu respectarea, evidentă, a condiţiilor şi limitelor constituţionale. Cea mai importantă garanţie pentru exercitarea dreptului la muncă o constituie stabilirea limitativă, prin lege, a cazurilor în care şi a motivelor pentru care încetarea raporturilor juridice de muncă poate avea loc din iniţiativa şi din voinţa unilaterală a angajatorului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 383 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, şi Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015). 41. Aplicând considerentele de principiu reţinute de instanţa de contencios constituţional cu privire la art. 16 şi art. 41 din Constituţie la cauza de faţă, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate nu vizează crearea unui statut privilegiat sau discriminatoriu pentru o anumită categorie de personal, ci rezultă dintr-o opţiune a legiuitorului care urmăreşte întărirea structurii organizatorice a Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în scopul implementării tehnice şi financiare a Fondului european pentru agricultură şi dezvoltare rurală, respectiv a măsurilor privind construcţia instituţională pentru derularea fondurilor destinate finanţării politicii agricole comune în virtutea obligaţiilor ce revin României ca urmare a angajamentelor asumate în cadrul Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, fără ca prin aceste norme legale să fie adusă atingere dreptului la muncă. 42. Având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea/afectarea unui drept fundamental, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie. 43. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 61 alin. (1), Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor constituţionale, Guvernul poate adopta, pe calea delegării legislative constituţionale sau pe calea abilitării Guvernului de a emite ordonanţe, acte normative - ordonanţe, ordonanţe de urgenţă, cu putere de lege, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 115 din Constituţie, fără ca prin acest mecanism să fie încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prin prisma prevederilor constituţionale care consacră faptul că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. 44. Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a Deciziei nr. 55 din 5 februarie 2014, precum şi la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, pe de o parte, Curtea reţine că situaţia reglementată prin ordonanţa de urgenţă criticată în cauza de faţă este diferită faţă de cea reglementată prin actul normativ care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate ce s-a concretizat prin Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014; pe de altă parte, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 nu este adoptată ca urmare a punerii de acord a dispoziţiilor constatate neconstituţionale prin decizia precitată, astfel că nu reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (2) din Constituţie în sensul punerii de acord a unor prevederi legale cu cele statuate prin decizia de admitere a Curţii Constituţionale, ci constituie un act de sine stătător. 45. Faţă de cele prezentate mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014, în raport cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate în susţinerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 46. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Astanei în Dosarul nr. 661/32/2014* al Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2014 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin reorganizarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
