Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 340 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 340 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 23 din 15 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│Cu participarea reprezentantei        │
│Ministerului Public, procuror         │
│Nicoleta-Ecaterina Eucarie.           │
└──────────────────────────────────────┘


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Genică Ioan Grumaz în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.291D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că autorul acesteia este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate. În acest sens, invocă Decizia nr. 339 din 22 mai 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Decizia penală nr. 679/AP din 23 noiembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 15.240/197/2017, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Genică Ioan Grumaz întro cauză penală în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate nu indică subiectul activ al infracţiunii, ci doar modalitatea în care această infracţiune poate fi comisă, respectiv prin denunţ sau plângere. Or, este o condiţie esenţială ca reglementarea unei infracţiuni să cuprindă definirea clară a subiectului activ al acesteia. Totodată, textul criticat nu prevede cui trebuie adresată sesizarea penală. Din utilizarea, în cuprinsul textului criticat, a sintagmei „sesizare penală“ s-ar putea deduce că sesizarea se adresează organelor de urmărire penală, însă o normă de drept penal substanţial trebuie să fie clară şi previzibilă şi să nu necesite deducţii sau interpretări.
    6. În continuare, apreciază că infracţiunea prevăzută de textul criticat poate fi comisă în două modalităţi, legiuitorul impunându-i, astfel, petentului cunoaşterea detaliată a legii penale. Susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale deoarece nu exceptează ca subiect activ al acestei infracţiuni persoanele care, sub sancţiunea legii penale, sunt obligate să sesizeze organele judiciare despre comiterea unor fapte prevăzute de legea penală. Mai mult, textul criticat nu prevede „cât din respectiva sesizare trebuie să fie nereală pentru ca ea să atragă răspunderea penală“. Susţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a făcut denunţ şi plângere penală cu privire la opt persoane pentru săvârşirea a 126 de fapte penale, iar organul de urmărire penală a reţinut că, pentru două din aceste fapte, sesizarea este nereală.
    7. Arată că neconstituţionalitatea textului reiese şi din faptul că sunt sancţionate doar două dintre modalităţile de sesizare a organelor de urmărire penală, respectiv plângerea şi denunţul, reglementate de art. 289 şi 290 din Codul de procedură penală, fapt ce duce la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie. Celelalte modalităţi de sesizare a organelor penale, precum cele prevăzute de art. 291, 292 şi 293 din Codul de procedură penală, nu intră în sfera de cuprindere a textului de lege criticat. Aşa fiind, textul criticat este contradictoriu şi discriminator faţă de petenţi în funcţie de modul de sesizare a săvârşirii unei fapte penale, de existenţa unui autor cunoscut sau necunoscut şi în funcţie de modalitatea în care s-a luat cunoştinţă de săvârşirea unei astfel de fapte.
    8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul criticat are o formulare clară şi precisă, nesupusă vreunei interpretări contrare Legii fundamentale. Este evident că subiect activ al acestei infracţiuni poate să fie orice persoană fizică sau juridică care formulează un denunţ sau o plângere ori ticluieşte sau produce probe, cunoscând că acuzaţiile formulate sunt nereale.
    9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal, cu următorul conţinut: „Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“
    13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1) şi (4) privind statul de drept, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 29 alin. (1) şi (2) privind libertatea conştiinţei, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 51 alin. (1) privind dreptul la petiţionare, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajate ca urmare a încălcării unei dispoziţii de drept penal, fapt ce dă naştere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârşirii infracţiunii, raport ce are ca părţi statul, pe de o parte, şi persoana care săvârşeşte infracţiunea, pe de altă parte. Conţinutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârşit infracţiunea, prin aplicarea sancţiunii corespunzătoare, prevăzută de legea penală, şi din obligaţia persoanei în cauză de a executa sancţiunea aplicată (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 26, sau Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018). Astfel, Curtea a recunoscut că, în domeniul politicii penale, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziţie care îi permite să aprecieze, în funcţie de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că, deşi, în principiu, Parlamentul se bucură de o competenţă exclusivă în reglementarea măsurilor ce ţin de politica penală a statului, această competenţă nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituţionalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracţiuni ţine de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile şi exigenţele constituţionale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcţie de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opţiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor şi exigenţelor constituţionale. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei este obligatorie, aşadar, Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de incriminare şi de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor şi a principiilor consacrate prin Constituţie (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, paragraful 31).
    15. În aceste context, Curtea observă că, potrivit art. 15 alin. (1) din Codul penal, infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea a reţinut că acesta desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv şi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală şi a da naştere raportului penal de conflict. Deci conţinutul constitutiv al infracţiunii îl constituie totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii (Decizia nr. 757 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 4 mai 2017, paragraful 17).
    16. Totodată, Curtea a reţinut că subiectul activ al unei infracţiuni este acea persoană care, încălcându-şi obligaţia de conformare, a săvârşit fapta interzisă care prezintă trăsăturile esenţiale ale infracţiunii (Decizia nr. 626 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 3 februarie 2021, paragraful 35). Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate să stabilească infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalităţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ (Decizia nr. 288 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 august 2020, paragraful 20).
    17. Astfel, Curtea reţine că, în măsura în care legiuitorul nu a reglementat vreo calitate specială pe care subiectul activ al infracţiunii trebuie să o deţină, infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare poate fi săvârşită de orice persoană, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile criticate.
    18. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la lipsa cunoştinţelor necesare înţelegerii textului de lege criticat, Curtea reţine că, în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ignorare legem, autorul excepţiei avea obligaţia să cunoască normele penale în vigoare referitoare la săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, astfel încât nu se poate prevala de necunoaşterea legii pentru a susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor penale criticate. Regula nemo censetur ignorare legem consacră o obligaţie corelativă a cetăţeanului, iar regula nullum crimen sine lege o obligaţie a statului. Cu alte cuvinte, cetăţeanul este obligat să cunoască legea pe care statul o adoptă, principiul invocat consacrând o obligaţie socială născută din publicarea legii în Monitorul Oficial al României (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 129 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 29 iunie 2023, paragraful 15, şi Decizia nr. 743 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragraful 27).
    19. În ceea ce priveşte susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, în sensul că sunt sancţionate doar două dintre modalităţile de sesizare a organelor de urmărire penală, respectiv plângerea şi denunţul, Curtea apreciază că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, Constituţia nu stabileşte mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative şi priorităţi în diferite perioade de timp, determinate de frecvenţa, gravitatea şi consecinţele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmăreşte protecţia diferitelor categorii de relaţii sociale, ceea ce înseamnă că, în funcţie de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate şi combătute prin aplicarea de sancţiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017).
    20. Curtea, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, a statuat, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa să reglementeze prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Genică Ioan Grumaz în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 268 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 340 din 1 iulie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016