Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu şi Mihail Păunescu în Dosarul nr. 38.893/3/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 921D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că prevederile de lege criticate corespund exigenţelor exprimate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de acces la o instanţă, reglementând tocmai posibilitatea persoanelor ce se consideră vătămate de a contesta atitudinea pasivă a statului. Arată că, faţă de aceste considerente, formulează concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinere a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 38.893/3/2013**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu şi Mihail Păunescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la efectuarea operaţiunilor administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013, în sensul stabilirii de măsuri reparatorii prin echivalent şi emiterea unei decizii de compensare reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil care nu poate fi restituit în natură. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin cerinţei de previzibilitate şi accesibilitate a legii, ca urmare a aplicării acestei legi unor situaţii deja născute, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 pentru persoanele care, înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, aveau dreptul de a acţiona în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Se creează şi o discriminare prin aplicarea unui tratament diferit pentru persoane aflate în situaţii obiectiv identice, cu referire la beneficiarii Legii nr. 10/2001. Se nesocoteşte, totodată, independenţa justiţiei, prin raportare la puterea legislativă. Se mai arată că, prin aplicarea retroactivă a dispoziţiilor noii legi situaţiilor juridice deja născute, se ajunge şi la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii. De asemenea, se susţine că art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 are caracter retroactiv, întrucât tinde să modifice starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi juridice deja născute. Se aduce atingere şi dreptului de acces liber la justiţie, exercitarea acestuia fiind interzisă pe o perioadă de 5 ani, respectiv 3 ani pentru dosarele de fond funciar, şi fiind permisă doar după perioade lungi de timp şi în mod discriminatoriu, cu nesocotirea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. În opinia autorilor excepţiei, se încalcă, în acelaşi timp, şi dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost concepută, este neîntemeiată, textele de lege criticate reglementând tocmai posibilitatea pentru persoanele care se consideră vătămate de a contesta în instanţă atitudinea pasivă a statului. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu sunt de natură a limita accesul liber la justiţie, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege. Astfel, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv în scopul asigurării cadrului legal în vederea exercitării acestui drept constituţional. 10. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, precizând, în esenţă, că, în opinia sa, Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea dispoziţiilor anterioare în materia restituirii proprietăţilor, incompatibile cu reforma instituită de legiuitor, şi să reglementeze termene diferite de soluţionare a dosarelor de despăgubire şi de plată a acestora. Totodată, stabilirea condiţiilor, termenelor şi modalităţilor concrete de acordare a beneficiilor constând în despăgubirile prevăzute de legile speciale de reparaţie intră în sfera marjei de apreciere pe care statele membre ale Convenţiei o au la dispoziţie. Precizează că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2), art. 34 alin. (1) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care au următorul conţinut: - Art. 24 alin. (2): „În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“; – Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.“; – Art. 35 alin. (2): „În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (3), potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Prin prisma art. 20 din Constituţie se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la garantarea dreptului la un proces echitabil. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin prisma criticilor formulate, Curtea observă că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Totodată, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, Curtea europeană a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile instituite prin Legea nr. 165/2013, şi anume regulile de procedură clare şi previzibile, însoţite de termene constrângătoare şi de un control judecătoresc efectiv, că legea menţionată oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). 16. Referitor la critica de neconstiţionalitate formulată cu privire la prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a reţinut că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influenţeze situaţiile născute sub imperiul vechii reglementări. În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, se are în vedere o procedură în curs de desfăşurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosare care se află încă în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluţionare, s-au introdus acţiuni în instanţă ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptăţite. Aşadar, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1), întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. 17. Referitor la critica privind pretinsa încălcare a independenţei justiţiei, valoare consacrată prin dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, paragraful 33, constatând că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu impietează asupra posibilităţii exercitării actului de justiţie în condiţii de deplină independenţă. Textul în sine nu impune nicio constrângere asupra instanţei în sensul pronunţării unei anumite soluţii, ci doar este susceptibil de o anumită interpretare care conduce la respingerea acţiunii ca prematur introdusă, fără a se intra pe fondul acesteia, interpretare neconstituţională care a fost, de altfel, eliminată, implicit, prin decizia menţionată, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 18. În ceea ce priveşte art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea se referă la dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti împotriva neîndeplinirii de către entităţile învestite de lege a obligaţiei de a emite deciziile în termenele prevăzute de art. 33 şi art. 34. Prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, sau Decizia nr. 757 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 5 martie 2019 (paragrafele 18-21), Curtea Constituţională a constatat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, respectiv cu soluţionarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri şi emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire. Curtea a observat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudenţială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu împotriva României. 19. De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În situaţia reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 şi art. 34 din lege, termene în legătură cu care instanţa de contencios constituţional a apreciat că se conformează exigenţelor constituţionale şi convenţionale. 20. Cu privire la pretinsa nesocotire a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prin Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, Curtea a reţinut, referitor la evaluarea existenţei sau nu a discriminării în cazul aplicării unui tratament diferit la situaţii analoage, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, tratamentul diferenţiat al persoanelor aflate în situaţii similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmăreşte un obiectiv legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele întrebuinţate şi obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). 21. Curtea a constatat că termenele introduse prin prevederile art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, prezentând în acelaşi timp un scop legitim. Acestea sunt termene pe care legiuitorul şi le-a asumat şi pe care trebuie să le respecte, fără a interveni pentru amânarea aplicării lor, pentru că, în acest fel, s-ar goli de conţinut dreptul consacrat de norma criticată şi s-ar anula însuşi scopul legii. Ca atare, Curtea a constatat existenţa unui raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, apreciem că cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Referitor la prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care limitează despăgubirile acordate altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, doar la un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, la care se adaugă şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea observă că autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu au formulat niciun fel de critici, argumentele prezentate fiind axate, în principal, pe pretinsa discordanţă dintre prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi dispoziţii din Legea fundamentală. În consecinţă, excepţia având acest obiect nu întruneşte condiţia motivării, impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fiind, astfel, inadmisibilă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Gheorghe Tasca, Gheorghe Păunescu, Ciprian Păunescu şi Mihail Păunescu în Dosarul nr. 38.893/3/2013** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că prevederile art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
