Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1172 din 17 decembrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona     │-                 │
│Mariţiu            │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală a fost ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca şi Societatea River Shore - S.R.L. din Satu Mare, iar cea a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală a fost ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.987D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, şi a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, deoarece se solicită completarea textului de lege criticat. În continuare, invocând Decizia nr. 22 din 19 ianuarie 2021, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca şi Societatea River Shore -S.R.L. din Satu Mare, şi a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Satu Mare în etapa camerei preliminare.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, instanţa judecătorească solicită Curţii Constituţionale să analizeze dacă soluţia legislativă cuprinsă în aceste dispoziţii, care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti, este constituţională din perspectiva art. 1 alin. (3) şi (5) şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, instanţa judecătorească solicită Curţii Constituţionale să analizeze dacă soluţia legislativă cuprinsă în aceste dispoziţii, care nu permite invocarea din oficiu în cadrul contestaţiei declarate în condiţiile art. 347 alin. (1) din acelaşi act normativ a unui caz de nulitate relativă cu privire la încălcarea unor norme ce reglementează desfăşurarea procesului penal, chiar dacă această încălcare ar fi de natură să afecteze soluţionarea cauzei, este constituţională din perspectiva art. 1 alin. (3) şi (5) şi a art. 124 din Constituţie.
    6. Instanţa judecătorească apreciază că dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală reglementează expres în sfera acestui caz de nulitate absolută încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente, fără a se referi şi la competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti.
    7. Nu întotdeauna încălcarea normelor de competenţă funcţională implică şi încălcarea normelor de competenţă materială şi personală a instanţei superioare şi astfel să fie incidentă sancţiunea nulităţii absolute, derivată din caracterul imperativ al normelor care reglementează cele două competenţe. Şi în cadrul instanţei competente material şi personal pot fi încălcate atribuţiile specifice fiecărei funcţii judiciare.
    8. Or, în cadrul unei funcţii judiciare nu pot fi exercitate (cu unele excepţii) competenţe specifice altei funcţii judiciare, chiar dacă instanţa ar fi competentă material şi personal. Caracterul imperativ al normelor care reglementează competenţele specifice fiecărei funcţii judiciare impune, în caz de încălcare, sancţiunea nulităţii absolute, nefiind de conceput ca încălcarea unor astfel de dispoziţii să depindă de dovedirea vreunei vătămări ori să poată fi acoperită prin voinţa părţilor/subiecţilor procesuali principali, fie prin neinvocarea unei astfel de încălcări într-un anumit termen, fie prin renunţarea expresă la a o invoca.
    9. În continuare, arată că, în cadrul contestaţiei prevăzute de art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, completul de cameră preliminară nu poate lua în considerare, din oficiu, încălcări ale normelor de competenţă funcţională a instanţelor judecătoreşti, deşi aceste încălcări ar fi de natură să afecteze aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Se ajunge astfel ca o regulă esenţială a statului de drept, aceea ca atribuţiile/competenţele autorităţilor să fie definite prin lege, să fie nesocotită şi principiul legalităţii, care presupune, în principal, ca organele judiciare să acţioneze în baza competenţei pe care legiuitorul le-a conferit-o, să fie încălcat şi, cu toate acestea, astfel de încălcări, deşi constatate, să nu poată fi înlăturate.
    10. În aceste condiţii, se apreciază că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, care nu permite invocarea din oficiu a nulităţii relative, pune sub semnul întrebării respectarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 124.
    11. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorii acesteia apreciază că acest articol este neconstituţional în măsura în care nu permite reunirea cauzelor în procedura camerei preliminare. Imposibilitatea reunirii cauzelor în etapa camerei preliminare generează efecte negative în ceea ce priveşte înfăptuirea actului de justiţie şi poate duce la situaţii juridice imposibil de remediat din punct de vedere procesual. În măsura în care se pronunţă două soluţii contradictorii cu referire la obiectul camerei preliminare nu există niciun resort procesual pentru a corija acest neajuns, generându-se astfel un efect incompatibil cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, acela că doi justiţiabili aflaţi în acelaşi context juridic beneficiază de două tratamente juridice diferite, deşi au la bază aceeaşi situaţie de fapt şi de drept.
    12. Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, susţine că dispoziţiile art. 43-45 din Codul de procedură penală nu pot fi aplicate prin analogie în faza camerei preliminare, neexistând, pentru această fază procesuală, o dispoziţie de trimitere, similară celei prevăzute de art. 63 din acelaşi act normativ, pentru faza de urmărire penală. Voinţa explicită a legiuitorului a fost aceea de a conferi posibilitatea reunirii cauzelor doar în cursul urmăririi penale sau în faza de judecată, excluzând o astfel de posibilitate în faza camerei preliminare.
    13. Atunci când legea procesual penală a înţeles ca o procedură specifică fazei de judecată cu implicaţii în materie de competenţă să se aplice şi fazei de cameră preliminară, a prevăzut-o în mod expres [spre exemplu, art. 346 alin. (6) şi art. 75 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală]. Faza camerei preliminare reprezintă expresia şi totodată aplicarea concretă a principiului separaţiei funcţiilor judiciare reglementat de art. 3 din Codul de procedură penală. Fiecare din aceste funcţii judiciare are o reglementare distinctă, cu proceduri şi competenţe specifice. Normele care stabilesc aceste competenţe specifice fiecărei funcţii judiciare sunt norme de competenţă funcţională, acestea configurând atribuţiile organelor judiciare (ratione officii).
    14. O mai bună înfăptuire a justiţiei este condiţionată de urmarea, în faza camerei preliminare, a unui parcurs similar de către dosarele reunite, ceea ce, prin raportare la specificul procedurii de cameră preliminară, este imposibil de anticipat, fiind cunoscut la momentul finalizării procedurii de cameră preliminară, şi nu la momentul la care reunirea cauzei s-a realizat.
    15. Lipsa unui parcurs similar de către dosarele reunite face ca reunirea cauzelor în faza camerei preliminare să determine nu o mai bună înfăptuire a justiţiei, cum prevede art. 43 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, ci soluţii contrare dispoziţiilor art. 346 din Codul de procedură penală sau incompatibile cu textul de lege evocat, în ipoteze (care nu pot fi anticipate la momentul reunirii cauzelor) precum: doar unul dintre rechizitoriile emise în cauzele reunite este neregulamentar întocmit, atrăgând imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; sunt excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale doar în una dintre cele două cauze reunite; doar în una dintre cele două cauze procurorul solicită restituirea ori nu răspunde în termenul prevăzut de art. 345 din acelaşi act normativ.
    16. Din moment ce dispoziţiile art. 43-45 din Codul de procedură penală stabilesc competenţa de a dispune reunirea cauzelor doar pentru „instanţă“, reglementând competenţe specifice unei funcţii judiciare (respectiv funcţia de judecată), aceste norme sunt imperative. În acest sens, literatura juridică de specialitate este cvasiunanimă în a aprecia că încălcarea normelor de competenţă funcţională atrage sancţiunea nulităţii absolute, sancţiune derivată din caracterul imperativ al normelor care o reglementează, arătându-se că această formă de competenţă este subsumată competenţei materiale şi personale.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:
    - Art. 45 alin. (2): „Cauzele se pot reuni dacă ele se află în faţa primei instanţe, chiar după desfiinţarea sau casarea hotărârii, sau în faţa instanţei de apel.“;
    – Art. 281 alin. (1) lit. b): „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: [...] b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.“;
    – Art. 347 alin. (4): „În soluţionarea contestaţiei nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută.“

    21. Instanţa judecătorească şi autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la cerinţele de calitate a legii, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorii acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită completarea textului de lege analizat, astfel încât acesta să prevadă posibilitatea reunirii cauzelor, la cererea procurorului, a părţilor, a persoanei vătămate şi din oficiu de către instanţa competentă, inclusiv în procedura camerei preliminare prevăzute de dispoziţiile art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală.
    23. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului (Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 9 noiembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 10 martie 2020, paragraful 13, Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2019, paragraful 15, şi Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 3 august 2020, paragraful 13).
    24. A accepta soluţia sugerată de autorii excepţiei ar echivala cu adoptarea unei teze pe care legiuitorul nu a prevăzut-o şi pe care, dacă ar fi dorit să o reglementeze, ar fi prevăzut-o în mod expres, incluzând-o în norma legală criticată. Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a modifica o normă legală, aceasta fiind „unica autoritate legiuitoare a ţării“ (în acelaşi sens, Decizia nr. 57 din 1 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 10 iunie 2024, paragraful 17).
    25. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, Curtea observă că, în procedura de cameră preliminară (etapa contestaţiei), Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a admis în parte cererile şi excepţiile invocate în cauză. În baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, în termenul legal, procurorul a comunicat completului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea că solicită restituirea Dosarului nr. 63/P/2010 şi respectiv, a Dosarului nr. 110/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea. Completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea, în baza art. 346 alin. (3) lit. c) teza întâi din Codul de procedură penală, a restituit la parchet cauzele ce au constituit obiectul dosarelor anterior menţionate. Totodată, Completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a reţinut că incidenţa acestui caz de restituire face de prisos orice analiză suplimentară a celorlalte cazuri prevăzute de art. 346 alin. (3) din Cod de procedură penală.
    26. În acest context, Curtea reţine că restituirea cauzei la parchet a fost determinată de poziţia procesuală a procurorului care, în urma admiterii în parte a cererilor şi a excepţiilor invocate în cauză, a apreciat că nu poate menţine dispoziţia de trimitere în judecată.
    27. Din această perspectivă, Curtea reţine - cu privire la condiţiile de admisibilitate a excepţiei - că, potrivit jurisprudenţei sale, „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
    28. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să fie realmente utilă pentru soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curţii Constituţionale trebuie să producă un efect concret asupra desfăşurării procesului, cerinţa relevanţei fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părţi.
    29. Or, în prezenta cauză, astfel cum s-a arătat, Completul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Oradea a dispus, la solicitarea procurorului, restituirea cauzei la parchet. Astfel, chiar şi în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia pronunţată nu va produce niciun efect concret în cauză, neputând conduce la reevaluarea soluţiei deja pronunţate.
    30. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu poate produce un efect concret asupra desfăşurării procesului în acest caz, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor a art. 281 alin. (1) lit. b) şi art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
    31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Ciocan, Maria Angela Ciocan, Gheorghe Fedorca şi Societatea River Shore - S.R.L. din Satu Mare, şi cea a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 4.438/83/2017/a1 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 337 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (2), ale art. 281 alin. (1) lit. b) şi ale art. 347 alin. (4) din Codul de procedură penală