Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 336 din 29 septembrie 2025 referitoare la majorarea de salariu acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 336 din 29 septembrie 2025 referitoare la majorarea de salariu acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1060 din 18 noiembrie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 911/1/2025


┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Mariana       │Înaltei Curţi de       │
│Constantinescu│Casaţie şi Justiţie -  │
│              │preşedintele           │
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Elena  │- preşedintele Secţiei │
│Popoiag       │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Oana    │- preşedintele Secţiei │
│Surdu         │a II-a civile          │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena Diana   │- preşedintele Secţiei │
│Tămagă        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Denisa Livia  │- judecător la Secţia I│
│Băldean       │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia       │- judecător la Secţia I│
│Dascălu       │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia I│
│Truţescu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Ponea         │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Maricel       │- judecător la Secţia I│
│Nechita       │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cosmin Horia  │- judecător la Secţia a│
│Mihăianu      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Valentina     │- judecător la Secţia a│
│Vrabie        │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefan Ioan   │- judecător la Secţia a│
│Lucaciuc      │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela       │- judecător la Secţia a│
│Mîneran       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adriana       │- judecător la Secţia a│
│Nicolae       │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Ionel Barbă   │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica      │- judecător la Secţia  │
│Dumitrache    │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│              │- judecător la Secţia  │
│Bogdan Cristea│de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia  │
│Ardeleanu     │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andra Monica  │- judecător la Secţia  │
│Asănică       │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 911/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.544/89/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi. A fost depus un memoriu amicus curiae de către Ministerul Afacerilor Interne.
    6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    7. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a dispus, prin încheierea din 11 aprilie 2025, în Dosarul nr. 2.544/89/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarele chestiuni de drept:
    "(i) Dacă majorarea de 2,5%, 5% şi 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi dacă cuantumul acesteia este supus plafonării, având în vedere aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare.
(ii) Dacă recalcularea majorării prevăzute la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 influenţează sau nu creşterea elementelor de salarizare, drepturile salariale şi nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiţii vătămătoare, spor condiţii periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizaţie chirie, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, şi/sau dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite de art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare."

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    8.1. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
    "ART. 7
    Termeni
    În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie (...)
    e) salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar;
    f) solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcţie/salariul de funcţie, solda de grad/salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale în bani; (...)
    ART. 25
    Limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi
    (1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz. (...)
    ART. 38
    Aplicarea legii
    (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017. (...)
    (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:
    a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; (...)
    (6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
    (6^1) Începând cu luna mai 2018, în situaţia în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar şi nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condiţiile pentru acordarea acesteia. (...)"
    Anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“
    "ART. 4
    (1) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar.
    (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.
    ART. 28
    (1) Pentru asigurarea condiţiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în raport cu standardele de performanţă profesională, personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalului civil li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional.
    (2) Titlul de specialist de clasă/domeniu funcţional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obţine/menţine potrivit condiţiilor, criteriilor şi standardelor de performanţă stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.
    (3) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcţional deţinute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1.
    (4) Specialităţile, condiţiile de acordare şi de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile şi standardele de performanţă se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."

    8.2. Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare (Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018):
    "ART. 2
    Prevederile din Normele metodologice prevăzute în anexă se aplică în măsura în care sunt aplicabile dispoziţiile corespunzătoare cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea art. 38 şi 39 din această lege."

    8.3. Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018):
    "ART. 137
    În conformitate cu art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

    8.4. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018):
    "ART. 34
    (...)
    (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    8.5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, aprobată prin Legea nr. 274/2022 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020):
    "ART. I
    (...)
    (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    8.6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021):
    "ART. I
    (...)
    (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    8.7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022):
    "ART. I
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 10% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2022, fără a se depăşi valoarea nominală pentru anul 2022 stabilită potrivit anexelor la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare. (...)
    (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    8.8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023):
    "ART. II
    Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    9. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui la data de 6 decembrie 2024, reclamantul, prin sindicat, a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul Oradea la:
    - recalcularea majorării de 2,5%, 5% şi 7,5% pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcţional deţinute în specialitate, care beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1, prevăzute de art. 28 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu anul 2021, prin raportare la salariul de funcţie aflat în plată în perioada de referinţă;
    – acordarea diferenţelor băneşti dintre drepturile salariate cuvenite şi cele efectiv încasate, inclusiv sumă compensatorie, spor condiţii vătămătoare, spor condiţii periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizaţie chirie, până la data plăţii efective, actualizat cu indicele de inflaţie şi dobânda aferentă.

    10. În fapt, reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special - agent principal de poliţie penitenciară, iar prin Decizia directorului Penitenciarului Oradea nr. xx/26.03.2024, reclamantului i s-a acordat, începând cu data de 1 martie 2023, titlul de specialist de clasă, respectiv clasa 3, pentru o vechime de 3 ani 0 luni şi 17 zile.
    11. Plata majorării pentru specialistul de clasă a fost aprobată în sistem penitenciar, începând cu 15 decembrie 2021, odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2021 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sistemul administraţiei penitenciare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2021).
    12. În esenţă, pârâtul a susţinut că, prin efectul conjugat al actelor normative de salarizare ce s-au succedat în perioada 2014-2023, baza de calcul folosită la stabilirea majorării aferente titlului de specialist de clasă a fost stabilită în mod corect la nivelul salariului de bază de la 31 decembrie 2009, conform ordonanţelor de urgenţă anuale de salarizare care au menţinut în plată elementele de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.
    13. Pe de altă parte, reclamantul a apreciat că majorarea de 2,5%, 5% şi 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, trebuia calculată prin raportare la salariul de funcţie efectiv obţinut în perioada de referinţă, şi nu la nivelul celui din data de 31 decembrie 2009.
    14. Ca urmare a recalculării majorării aferente titlului de specialist de clasă, a apreciat reclamantul că se impune recalcularea tuturor sporurilor, primelor şi indemnizaţiilor prin raportare la salariul de funcţie majorat.

    IV. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    15. La data de 7 noiembrie 2024, pârâtul a depus la dosar cererea formulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea celor două chestiuni de drept ce au fost preluate ca atare în dispozitivul încheierii de sesizare de către instanţa de trimitere.
    16. Pârâtul a arătat, în esenţă, că instanţa supremă nu s-a pronunţat anterior asupra chestiunilor de drept invocate, de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, fiind întrunite cerinţele formale prevăzute de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborate cu cele ale art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    17. Reclamantul nu a exprimat un punct de vedere cu privire la admisibilitatea sesizării întemeiate pe dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi nici asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale menţionate în sesizare.
    18. După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi.

    V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere asupra sesizării
    19. În ce priveşte admisibilitatea sesizării, instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: de dezlegarea chestiunii de drept sesizate depinde în tot soluţionarea cauzei de faţă, iar din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare; în ceea ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului de judecată în a-şi însuşi o anumită interpretare, instanţa de trimitere a reţinut că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care instanţa supremă nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă.
    20. Exprimându-şi punctul de vedere asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, instanţa de trimitere a arătat că majorarea de 2,5%, 5% şi 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, în acest sens fiind aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, precum şi ale Deciziei nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecinţele ce decurg din stabilirea naturii juridice a acestei majorări, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 şi art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    21. Cât priveşte efectele recalculării majorării prevăzute la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, aceasta nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază (mutatis mutandis, paragraful 132 din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu, influenţând, de principiu, toate celelalte elemente de salarizare care se calculează prin raportare la salariul de bază/de funcţie. Cu toate acestea, opinia instanţei de trimitere este în sensul aplicării plafonării instituite în cuprinsul dispoziţiilor legale la art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023.

    VI. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie
    22. Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme, nu a fost necesară consultarea instanţelor cu privire la practica judiciară relevantă.

    VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    23. În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunţate următoarele decizii care prezintă relevanţă în dezlegarea prezentei sesizări, în ordine cronologică:
    - Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, intră sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege“;
    – Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „Pentru personalul care a ajuns la nivelul grilei de salarizare din anul 2022, sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare prevăzut de articolul unic lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie» din administraţia publică centrală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 917/2017, este supus plafonării reglementate de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“;
    – Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1218 din 4 decembrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
    Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) anexa nr. VI din Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022“;

    – Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
    La acordarea sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare trebuie să se ţină seama de plafonul prevăzut de art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)“;

    – Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 21 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în ce priveşte următoarea chestiune de drept: „Dacă, în aplicarea art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de acest text legal, începând cu data de 1.01.2021.“ şi a fost admisă sesizarea privind interpretarea dispoziţiilor art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017, stabilindu-se că: „Deţinătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcţional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credite, prin care s-au reglementat specialităţile, condiţiile de acordare, criteriile şi standardele de performanţă, pentru acordarea acestor drepturi salariale“.

    VIII. Raportul asupra chestiunii de drept
    24. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    25. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    26. Domeniul de aplicare a acestui act normativ este conturat expres prin dispoziţiile art. 1 care prevede că ordonanţa de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    27. În materia enunţată se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
    28. Aceste prevederi legale se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului de procedură civilă, astfel cum în mod expres prevede şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia: „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    29. În acest context normativ, procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;
    d) soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
    e) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    30. Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat mecanismul hotărârii prealabile pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.
    31. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect solicitarea reclamantului, în calitate de funcţionar public cu statut special - agent principal de poliţie penitenciară, de recalculare a majorării de 2,5%, 5% şi 7,5% acordate în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, fiind îndeplinite primele două condiţii de admisibilitate a sesizării de faţă, dat fiind că litigiul cu care instanţa de trimitere a fost învestită vizează drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, făcând, deci, parte din categoria proceselor la care se referă art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi este în curs de judecată, în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Vaslui.
    32. De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este întrunită şi cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate şi să nu fie învestită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect.
    33. În ceea ce priveşte însă condiţia ca prin sesizare să fie dedusă spre interpretare o chestiune de drept, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, aptă să preîntâmpine jurisprudenţa neunitară, se constată o serie de neregularităţi, care fac demersul inadmisibil.
    34. Prima observaţie care se impune a fi făcută este aceea că, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „chestiune de drept“, examinarea îndeplinirii acestei cerinţe trebuie verificată prin raportare la jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă în care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existenţa unei „chestiuni de drept“, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 şi 42).
    35. Cu alte cuvinte, chestiunea de drept trebuie să fie una reală şi veritabilă, iar o atare calificare există numai atunci când norma de drept supusă discuţiei este îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară, fiind susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente şi, în consecinţă, al practicii judiciare neunitare.
    36. În legătură cu acest aspect, se reţine că, atât timp cât art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 utilizează în conţinutul său sintagma „chestiune de drept“, identic reglementării din cuprinsul art. 519 alin. (1) din Codul de procedură civilă, şi nu instituie nicio derogare de la dreptul comun, se impune aplicarea jurisprudenţei deja consacrate cu privire la mecanismul de unificare a hotărârii prealabile reglementat de dispoziţiile art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia semnificaţia acestei noţiuni a fost în mod clar conturată. De altfel, chiar expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesităţii existenţei unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire să justifice declanşarea mecanismului hotărârii prealabile.
    37. Pentru ca mecanismul hotărârii prealabile să nu fie deturnat de la scopul său firesc şi să nu fie utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă ca obiect o problemă de drept cu caracter de principiu, adică să privească o normă juridică susceptibilă de interpretări diferite, care, odată aplicată în cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, ar genera o practică judiciară neunitară (a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 83 din 18 noiembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1329 din 31 decembrie 2024).
    38. În strânsă legătură cu această condiţie, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care norma specială nu derogă. Aşadar, încheierea trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, fiind necesară o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept invocate (Decizia nr. 111 din 9 decembrie 2024 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2025).
    39. Cu alte cuvinte, caracterul veritabil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunţată de instanţa de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii este ţinut, în primul rând, să stabilească dacă este o problemă de interpretare, care să prezinte dificultate şi care implică riscul unor dezlegări diferite în practică, semnalând complexitatea, dualitatea sau precaritatea textelor de lege, fie prin raportare la anumite tendinţe jurisprudenţiale, fie prin dezvoltarea unor puncte de vedere argumentate, pentru a da temei iniţierii mecanismului de unificare jurisprudenţială reprezentat de hotărârea prealabilă.
    40. În cauza de faţă, această condiţie nu este îndeplinită întrucât prin încheierea de sesizare instanţa de trimitere a reţinut, „în ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului de judecată în a-şi însuşi o anumită interpretare“, că, „spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă“.
    41. Această interpretare este greşită întrucât, aşa cum s-a arătat, nu orice chestiune de drept subsumată cauzei acţiunii deduse judecăţii poate face obiectul unei sesizări formulate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile fiind posibilă doar atunci când în mod real o problemă de drept, determinantă pentru soluţionarea pe fond a unei cauze, nu apare ca fiind suficient de clară, prin raportare la dispoziţiile legale din care derivă sau în care este cuprinsă, generând dificultăţi veritabile de înţelegere a sensului său şi având, din acest motiv, vocaţia de a conduce la o jurisprudenţă neunitară.
    42. În lipsa unei dificultăţi reale, interpretarea şi aplicarea legii, în circumstanţele specifice fiecărei cauze, sunt competenţe care aparţin în exclusivitate instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei, iar nu instanţei supreme, sesizate în procedura hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept. Cu alte cuvinte, raţionamentul judiciar aparţine judecătorului cauzei şi impune aplicarea mecanismelor de interpretare a normelor juridice şi de apreciere a situaţiilor de fapt concrete, această operaţiune neputându-i fi atribuită Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 48 din 14 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 21 noiembrie 2019).
    43. De altfel, analiza de conţinut a întrebării prealabile relevă faptul că instanţa de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normelor de drept în discuţie, expunând un punct de vedere clar şi argumentat cu privire la modul de interpretare a acestora, fără a prezenta şi alte posibile interpretări ori elemente care să conducă la concluzia că textele de lege vizate ar fi neclare ori susceptibile de interpretări contradictorii.
    44. În sesizarea dedusă examinării de faţă, obiectul celor 2 întrebări prealabile îl constituie lămurirea a câte două aspecte, respectiv:
    "(i) Dacă majorarea de 2,5%, 5% şi 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi dacă cuantumul acesteia este supus plafonării, având în vedere aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
(ii) Dacă recalcularea majorării prevăzute la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 influenţează sau nu creşterea elementelor de salarizare, drepturile salariale şi nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiţii vătămătoare, spor condiţii periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizaţie chirie, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, şi/sau dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite de art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 precum şi în cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023."

    45. Referitor la prima întrebare, aşa cum a reţinut şi instanţa de trimitere, sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021, precum şi ale Deciziei nr. 75 din 18 noiembrie 2024, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecinţele ce decurg din stabilirea naturii juridice, atât în privinţa categoriei elementelor sistemului de salarizare din care face parte majorarea în discuţie, cât şi a plafonării cuantumului acesteia (în acest sens, a se vedea paragrafele 90-95, precum şi 101-104 din Decizia nr. 75 din 18 noiembrie 2024 menţionată anterior).
    46. Prin urmare, prima întrebare din sesizare nu se circumscrie exigenţelor mecanismului de unificare activat, deoarece nu urmăreşte, în realitate, o interpretare şi dezlegare de principiu a unei chestiuni dificile de drept, iar instanţa de trimitere nu a relevat caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită.
    47. Este în căderea instanţei de sesizare sarcina de a verifica jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de a extrage acele elemente care prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei concrete cu care a fost învestită, lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat, instanţa de trimitere identificând hotărârile prealabile ce oferă repere în soluţionarea cauzei, însă a apreciat în mod greşit că are obligaţia de a sesiza instanţa supremă, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    48. În acest punct al analizei, trebuie subliniat că, în cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are rolul de a valida soluţia propusă de instanţa de trimitere, ci acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăţilor de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanţei supreme soluţionarea litigiului.
    49. Prin instituirea mecanismului pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul nu şi-a propus o partajare de competenţe între instanţa de trimitere şi instanţa supremă, instanţele de trimitere având în continuare obligaţia de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarităţii şi a sensului său lămurit de către părţile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăţi în înţelegerea şi aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, paragraful 215).
    50. Acelaşi viciu de formulare există şi în privinţa celei de-a doua chestiuni, reţinându-se, de asemenea, că, în raport cu deciziile pronunţate de instanţa supremă în mecanismele de unificare a jurisprudenţei cu privire la interpretarea prevederilor ce fac obiectul întrebării, răspunsul la cea de-a doua întrebare adresată de instanţa de trimitere nu comportă nicio dificultate, judecătorul cauzei fiind ţinut să dea dispoziţiilor legale subsumate acestei întrebări sensul ce rezultă fără echivoc din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reţinut că: „132. (...) acordarea gradaţiei de merit are ca efect majorarea cu 25% a salariului de bază, ea nereprezentând un element salarial distinct de salariul de bază, ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu. Prin urmare, în armonie cu înţelesul noţiunii de «salariu lunar» oferit de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, gradaţia de merit nu aparţine categoriei compensaţiilor, indemnizaţiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor ori altor elemente ale sistemului de salarizare care, deşi integrate salariului (brut) lunar, sunt privite de legiuitor ca distincte de salariul de bază. (...) 134. Şi de această dată, la fel ca în cazul gradaţiei de merit, majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creşterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizaţiilor, primelor ş.a. la care se referă, diferenţiindu-le de salariul de bază art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017.“
    51. În ce priveşte regula plafonării sporurilor (menţinerii la un anumit nivel a cuantumului acestor drepturi salariale suplimentare), prin acte normative anuale adoptate în perioada 2018-2023 (între care şi ordonanţele de urgenţă vizate de întrebarea prealabilă), referitoare la unele măsuri de politică fiscal-bugetară în domeniul cheltuielilor publice, aceasta a făcut în mod repetat obiect de interogaţie în cadrul mecanismului de unificare reprezentat de hotărârea prealabilă, statuându-se cu valoare de principiu şi caracter obligatoriu că operează menţinerea cuantumului sporurilor, condiţionat de ocuparea aceleiaşi funcţii şi de desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii.
    52. Cu titlu de exemplu, se cuvine amintit raţionamentul expus în considerentele Deciziei nr. 52 din 21 octombrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul în care s-a statuat că, de la majorările acordate în perioada de aplicare etapizată a legii-cadru care au vizat, indiscutabil, doar salariile de bază, legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, astfel că, începând cu data de 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor a fost plafonat, prin voinţa legiuitorului, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018 (paragraful 97).
    53. Din perspectiva reperelor concrete de interpretare a regulii plafonării sporurilor, care se impun a fi respectate şi valorificate mutatis mutandis, prezintă relevanţă următoarele considerente din aceeaşi decizie:
    "103. Interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a legii, în corelare cu prevederile art. 23 din aceeaşi lege şi cu prevederile actelor normative mai sus prezentate, conduce la concluzia că, deşi salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice au crescut etapizat, prin raportare la ipotezele de aplicare în timp a Legii-cadru nr. 153/2017, până la atingerea valorii nominale a salariilor de bază conform anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile şi celelalte categorii de elemente ale sistemului de salarizare ce fac parte din salariul brut, inclusiv sporul pentru condiţii de muncă, ce interesează prezenta cauză, au rămas plafonate întrucât, prin legile anuale de salarizare, nivelul acestora s-a raportat la anul precedent, posibilitatea ordonatorilor de credite de a le majora şi de a le acorda în alte limite fiind suspendată succesiv prin dispoziţiile legale anterior menţionate.
104. În condiţiile în care plafonarea sporurilor s-a produs prin voinţa legiuitorului exprimată explicit în cuprinsul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, iar dispoziţiile speciale ale acestora au în vedere, cu caracter general, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile, primele şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, enumerarea fiind exhaustivă şi nu limitativă, fără a face vreo distincţie nici din perspectiva destinatarilor acestor norme, înseamnă că ele sunt general aplicabile, pentru toate categoriile de drepturi salariale mai sus menţionate şi pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice."

    54. Similar, prin Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că: „178. Voinţa legiuitorului, exprimată explicit în actele normative adoptate anual în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, a fost aceea de a plafona cuantumul sporurilor prin raportare la nivelul acordat în luna decembrie 2018, măsură menţinută pentru întregul interval 2019-2024. Normele juridice de plafonare au caracter general, fără a face distincţie în funcţie de personalul bugetar beneficiar, fără a se face referire la un anumit spor, indicându-se categoria generică a sporurilor, şi fără a fi reliefată vreo raţiune care să justifice un regim derogatoriu în privinţa sporului pentru condiţii de muncă. Aşa fiind, limitarea legală a cuantumului sporurilor este aplicabilă în privinţa sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare, pentru toate categoriile de personal plătite din fonduri publice“.
    55. Prezintă relevanţă, totodată, Decizia nr. 105 din 9 decembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reţinut, la paragraful 40, că în urma demersului de examinare a jurisprudenţei instanţelor naţionale a rezultat existenţa unei practici judiciare semnificative în care a fost îmbrăţişată o orientare jurisprudenţială unanimă în sensul că, în aplicarea art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, majorările salariale reglementate de acest text de lege nu pot fi acordate începând cu 1 ianuarie 2021, în contextul adoptării dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 226/2020 şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 130/2021. În continuare, la paragrafele 72-81 din această decizie, a fost expusă modalitatea de temporizare în procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin Legea-cadru nr. 153/2017.
    56. În jurisprudenţa instanţei supreme dezvoltată pe marginea acestui mecanism de unificare (a se vedea Decizia nr. 68 din 3 martie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 20 mai 2025) s-a precizat că evaluarea dificultăţii chestiunii de drept nu poate fi disociată de existenţa unor dezlegări anterioare în chestiuni asemănătoare, care sunt de natură a oferi instanţelor repere suficiente, inclusiv prin considerente cu caracter de principiu care explicitează nu doar o soluţie de admitere, ci şi pe una de respingere ca inadmisibilă a sesizării, pentru rezolvarea cauzelor.
    57. Aşadar, în măsura în care există dezlegări asupra unor situaţii similare, fiind suficiente preluarea raţionamentului juridic şi aplicarea lui în cauză, acestea constituie repere utile în procesul de interpretare a normei juridice şi astfel chestiunea de drept îşi pierde caracterul dificil, susceptibil de a sta la baza dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare.
    58. Este de remarcat că instanţa de trimitere însăşi s-a raportat la deciziile obligatorii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia justificării unicei variante de interpretare pe care a expus-o în cuprinsul punctului de vedere.
    59. Reiterând, în procedura pronunţării hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor, de stabilire a normei incidente şi de interpretare şi aplicare a legii; judecătorul cauzei, în virtutea plenitudinii funcţiei sale jurisdicţionale, este cel chemat să rezolve şi posibile dificultăţi de interpretare ori de corelare a unor norme juridice, fie ele neclare ori incomplete, folosind metodele de interpretare a legii, în acord cu principiile de drept, cu statuările doctrinare şi cele jurisprudenţiale în materie, atât timp cât interpretarea legii substanţiale şi a celei de procedură reprezintă o etapă distinctă şi absolut necesară în procesul de aplicare a dreptului la o situaţie de fapt concretă.
    60. Argumentele expuse în cele ce precedă permit a se reţine concluzia că, în realitate, demersul instanţei de trimitere evidenţiază o înţelegere greşită a mecanismului procedurii hotărârii prealabile din reglementarea specială, de vreme ce titularul sesizării a dat prevalenţă obligativităţii sesizării, fără însă a realiza cuvenita şi prealabila verificare şi constatare a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate care îi îngăduiau un atare demers.
    61. Cu alte cuvinte, a fost ignorată în mod nepermis procedural ipoteza normei stipulate în art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care permite declanşarea mecanismului procedurii hotărârii prealabile doar în prezenţa constatării ca fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, inclusiv cea referitoare la existenţa unei chestiuni de drept, pentru că numai atunci ar putea intra în acţiune dispoziţia normei juridice anterior menţionate, potrivit căreia completul de judecată învestit cu soluţionarea procesului „va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    62. Concluziv, sesizarea vizând pronunţarea unei hotărâri prealabile nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate referitoare la existenţa unei chestiuni de drept pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, în înţelesul dat acesteia conform jurisprudenţei consolidate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; problema de drept supusă interpretării nu ridică o veritabilă dificultate, dispoziţiile legale neavând caracter neclar, incomplet sau echivoc.

    63. Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.544/89/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    "(i) Dacă majorarea de 2,5%, 5% şi 7,5% acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă, prevăzută la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi dacă cuantumul acesteia este supus plafonării, având în vedere aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, raportat la dispoziţiile art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, cu modificările şi completările ulterioare, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru personalul din sistemul administraţiei penitenciare şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare.
(ii) Dacă recalcularea majorării prevăzute la art. 28 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 influenţează sau nu creşterea elementelor de salarizare, drepturile salariale şi nesalariale constând în sumă compensatorie, spor condiţii vătămătoare, spor condiţii periculoase, ore suplimentare, spor pericol ANP, indemnizaţie chirie, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar prevăzut la art. 7 lit. e) şi f) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 4 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, şi/sau dacă cuantumul acestora este supus plafonării instituite de art. 38 alin. (1), alin. (3) lit. a), alin. (6), alin. (6^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 137 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018, art. 2 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.415/C/2018 şi art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi în cuprinsul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (1) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2025.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    Mariana Constantinescu
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 336 din 29 septembrie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 336 din 29 septembrie 2025 referitoare la majorarea de salariu acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 336 din 29 septembrie 2025 referitoare la majorarea de salariu acordată în sistem penitenciar pentru titlurile de specialist de clasă