Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 336 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi a celor două acte normative, în integralitatea lor

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 336 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi a celor două acte normative, în integralitatea lor

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 195 din 13 martie 2026

Comenteaza legea


┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. I alin. (1) şi(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure şi Aurel Dan Ioniţă în Dosarul nr. 1.042/99/2021 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.471D/2022.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorii excepţiei au transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.973D/2022 şi nr. 851D/2023, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţii ridicate de Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea şi Emanuela Enache (Dosarul nr. 2.973D/2022) şi Constantin Ciprian Olaru (Dosarul nr. 851D/2023).
    5. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    6. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, preşedintele Curţii pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.973D/2022 şi nr. 851D/2023 la Dosarul nr. 2.471D/2022, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, a statuat, în esenţă, că cele două acte normative criticate respectă exigenţele impuse de Constituţie în privinţa reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă se arată că prin aceeaşi jurisprudenţă Curtea a arătat, de principiu, că măsurile de reducere a cheltuielilor publice se includ în politica fiscală a statului în materie de salarizare, asupra căreia legiuitorul este suveran să intervină, atât timp cât nu afectează drepturi şi libertăţi fundamentale, aspect infirmat însă prin deciziile în materie ale instanţei de contencios constituţional.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.042/99/2021, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi (USLIP Iaşi), în numele şi pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure şi Aurel Dan Ioniţă, în litigii de muncă privind obligarea angajatorului la plata plăţii unor drepturi salariale restante (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.471D/2022).
    9. Prin Încheierea din 15 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.880/99/2022, şi, respectiv, prin Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.682/99/2022, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea şi Emanuela Enache şi, respectiv, Constantin Ciprian Olaru, în litigii de muncă privind obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale restante (dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.973D/2022 şi nr. 851D/2023).
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că instanţa le-a pus în vedere aplicabilitatea Deciziei nr. 27 din 26 octombrie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat, în esenţă, că acordarea sporului pentru condiţii de muncă vătămătoare/periculoase, astfel cum este acesta reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se poate realiza doar la momentul în care salariile de bază ale angajaţilor în cauză vor ajunge la nivelul salariilor de bază din anul 2022 prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017.
    11. Dispoziţiile legale criticate - şi anume art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 - au împiedicat însă succesiv, în anul 2021 şi în anul 2022, creşterea salarială etapizată stabilită de art. 38 alin. (4) şi alin. (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că salariile angajaţilor nu au putut atinge nivelul preconizat de aceste din urmă norme legale, angajaţii fiind prejudiciaţi în două moduri: mai întâi pentru că nu beneficiază de majorările corespunzătoare salariilor de bază, aşa încât să atingă nivelul salariilor de bază din anul 2022, şi apoi pentru că nu beneficiază nici de acordarea sporului de condiţii de muncă vătămătoare/periculoase.
    12. Chiar dacă art. I alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 stabileşte o excepţie în favoarea personalului didactic de predare, a personalului didactic auxiliar, a personalului didactic de conducere şi a personalului de îndrumare şi control din învăţământ, cu aplicabilitate începând cu data de 1 ianuarie 2022, se arată că creşterea salarială astfel reglementată, cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, pentru anul 2022 şi salariul din luna decembrie 2021, nu este suficientă pentru ca nivelul salariului de bază să ajungă la cel reglementat de lege pentru anul 2022.
    13. Autorii excepţiei fac o paralelă între Legea-cadru nr. 153/2017 şi Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, ambele legi stabilind creşteri salariale amânate succesiv prin ordonanţe de urgenţă ale Guvernului. Însă, prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor ordonanţe de prorogare (ordonanţele de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 15/2008), în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 41, art. 47 alin. (1), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, pentru argumente pe care autorii excepţiei le consideră aplicabile şi cu privire la dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză.
    14. Se mai susţine că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Aceste dispoziţii nu se încadrează în niciunul dintre evenimentele legislative ce pot interveni asupra unei norme juridice, enumerate de art. 58 alin. (1) şi de art. 66 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în sensul că nu pot fi calificate ca suspendare, abrogare sau amânare a art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, ceea ce evidenţiază o dată în plus incompatibilitatea acestora cu principiul securităţii juridice şi al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
    15. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază, în Dosarul nr. 2.471D/2022, că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, textele de lege criticate fiind contrare art. 1 alin. (4) şi (5) şi art. 61 alin. (1), în sensul în care Guvernul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat şi al supremaţiei legilor deoarece a dispus cu privire la neaplicarea unei legi adoptate de Parlament, în condiţiile în care asupra acesteia se poate interveni doar printr-un act normativ având cel puţin aceeaşi forţă juridică. Instanţa de judecată consideră că prevederile criticate afectează şi drepturi fundamentale cuprinse la art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1) din Constituţie, respectiv dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială a muncii şi obligaţia statului de a lua măsuri de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
    16. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază, în dosarele nr. 2.973D/2022 şi nr. 851D/2023, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020, precum şi ale art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021. De asemenea, întrucât în cauză sunt formulate şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la neconstituţionalitatea procedurii de adoptare a celor două ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, rezultă că obiect al excepţiei îl constituie şi cele două acte normative, criticate în integralitatea lor. Textele de lege criticate punctual au următorul conţinut normativ:
    - Art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“;
    – Art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021:
    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) şi (4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, personalul didactic de conducere şi personalul de îndrumare şi control din învăţământ, începând cu data de 1 ianuarie 2022 salariile de bază se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2022 şi cele din luna decembrie 2021."

    21. Actele normative şi dispoziţiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 doar pentru anul 2021, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 doar pentru anul 2022, însă, în considerarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestora în redactarea care continuă, şi după ieşirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepţiile au fost invocate.
    22. Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la principiul securităţii juridice, al separaţiei puterilor în stat şi al legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul nediscriminării şi egalitatea în drepturi, ale art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivelul de trai decent, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă.
    23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că autorii acesteia invocă precedentul constituţional reprezentat de deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 4 august 2009, şi nr. 989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009, susţinând că prin aceste decizii a fost constatată neconstituţionalitatea unor ordonanţe de urgenţă ale Guvernului prin care erau prorogate măsuri de creşteri salariale prevăzute de legiuitor pentru personalul din învăţământ, măsuri similare celor vizate de ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 226/2020 şi nr. 130/2021, criticate în prezenta cauză.
    24. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, precitată, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ în anul 2008 sunt neconstituţionale. Ordonanţa de urgenţă menţionată modifica unele prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament. Curtea, prin această decizie, a statuat că adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, adoptată de Parlament, încalcă art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Totodată, a statuat că o asemenea măsură este contrară dispoziţiilor art. 115 alin. (6) coroborate cu cele ale art. 41 şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinţă, a constatat şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“.
    25. Prin deciziile nr. 984 şi nr. 989 din 30 iunie 2009, precitate, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, precum şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar. Întrucât prin textele criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 şi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 erau, practic, reglementate măsuri de aceeaşi natură precum cele stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008, de reducere a creşterilor salariale stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 şi aprobate cu modificări de legiuitor prin Legea nr. 221/2008, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, raţionamentul ce a fundamentat soluţia de admitere pronunţată prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008.
    26. Curtea reţine, însă, că acelaşi raţionament nu poate fi aplicabil şi în prezenta cauză, nefiind întrunite aceleaşi condiţiipremisă specifice actelor normative sancţionate prin deciziile de admitere mai sus menţionate, chiar dacă prin toate aceste acte normative mai sus menţionate Guvernul a intervenit cu măsuri restrictive faţă de politicile de creşteri salariale stabilite anterior prin lege.
    27. Astfel, prin ordonanţele de urgenţă ale Guvernului a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009, Guvernul, în acelaşi an în care a adoptat Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008), prin care a stabilit anumite creşteri salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, şi la foarte scurt timp după ce aceste măsuri au fost asumate de Parlament prin adoptarea legii de aprobare - Legea nr. 221/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008), a adoptat succesiv mai întâi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 31 octombrie 2008), apoi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 151/2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 11 noiembrie 2008) şi apoi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 30 ianuarie 2009), prin care a contracarat măsurile de creştere salariale abia aprobate atât de Guvernul însuşi, cât şi, ulterior, de Parlament. În aceste condiţii, Curtea Constituţională a constatat încălcarea art. 61 alin. (1) şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie deoarece adoptarea de către Guvern a acestor ordonanţe de urgenţă nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, adoptată de Parlament.
    28. Or, contextul socioeconomic în care au fost adoptate cele două acte normative criticate în prezenta cauză, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, este diferit de cel în care au fost adoptate ordonanţele de urgenţă sancţionate de Curtea Constituţională prin deciziile de admitere invocate de autorii excepţiei. Curtea a examinat în jurisprudenţa sa critici de neconstituţionalitate privind nerespectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, respingându-le ca neîntemeiate (de exemplu, prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1247 din 11 decembrie 2024, Decizia nr. 515 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 10 februarie 2025, Decizia nr. 531 din 22 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 14 februarie 2025, sau Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025).
    29. Curtea a reţinut, în esenţă, că cele două acte normative criticate - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 - conţin soluţii juridice de principiu asemănătoare, întrucât ambele prevăd măsuri de prorogare a unor creşteri salariale, prorogare stabilită anual de Guvern prin acte normative proprii succesive, astfel: pentru anul 2021 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi, respectiv, pentru anul 2022 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.
    30. Prin Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragraful 31, Curtea a examinat nota de fundamentare ce însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi a observat că acest act normativ instituie unele măsuri fiscalbugetare, adoptate în contextul răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2 şi al pandemiei de COVID-19, măsuri care urmăresc, în esenţă, reducerea unor cheltuieli publice, pe de o parte, şi, pe de altă parte, utilizarea unor resurse financiare în scopuri impuse în mod special de acest context pandemic globalizat. Curtea a reţinut că ordonanţa de urgenţă anterior menţionată a fost adoptată într-o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecinţe deosebit de grave şi insurmontabile la nivelul întregii societăţi, cerinţele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie fiind astfel respectate.
    31. În ceea ce priveşte faptul că măsurile restrictive stabilite pentru anul 2021 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 au fost prelungite, sub aspect temporal, şi pentru anul 2022, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, Curtea a reţinut, din analiza notei de fundamentare ce însoţeşte acest din urmă act normativ, că limitarea creşterii cheltuielilor bugetare permanente (cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice) a fost absolut necesară, alături de alte măsuri, pentru evitarea vulnerabilizării şi producerii unor consecinţe negative asupra bugetului de stat aferent anului 2022, cum ar fi un deficit al bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, reducerea veniturilor bugetare în anul 2022 cu 0,5% din produsul intern brut sau fonduri insuficiente în bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în contextul menţinerii crizei sanitare determinate de situaţia epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Curtea a considerat că împrejurările expuse au caracter obiectiv, cuantificabil şi se constituie în situaţii extraordinare, care au impus urgent măsuri cu caracter excepţional, temporar şi derogatoriu de la legea generală a salarizării, astfel că nu s-a putut reţine susţinerea potrivit căreia motivele invocate la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 nu sunt justificate (Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, precitată, paragraful 36).
    32. În considerarea acestor argumente, Curtea a respins şi criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, a principiului loialităţii constituţionale, a principiului securităţii juridice şi a celui al calităţii legii, consacrate de art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie, situaţie ce ar fi fost creată, potrivit criticilor formulate, prin faptul că Guvernul a emis o reglementare derogatorie de la regulile stabilite printr-o lege adoptată de Parlament. Cu privire la acest aspect, Curtea a reţinut că scopul urmărit de legiuitor la adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a fost acela de eliminare a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare, prin stabilirea unor reguli de creştere etapizată a salariilor şi impunerea unui nivel maxim al salariului prin lege pentru toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. Curtea a arătat că, în virtutea principiilor statului de drept şi a principiului securităţii juridice, Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă sursa aşteptărilor legitime în materie de salarizare pentru personalul plătit din fondurile publice, însă nu se pot nega dreptul, şi, totodată, obligaţia constituţională ale legiuitorului delegat - Guvernul - de a interveni în politica salarială a statului pe fondul apariţiei unor situaţii imprevizibile şi insurmontabile, care riscă să declanşeze efecte negative de amploare în societate. Astfel, a fost necesar ca măsurile preconizate de legiuitor în anul 2017 şi transpuse în Legea-cadru nr. 153/2017 să fie modificate printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvern la sfârşitul anului 2020, pe fondul unei situaţii de o gravitate fără precedent, cum a fost pandemia de COVID-19, context în care întreaga politică bugetară a trebuit să se adapteze pentru a răspunde unor noi imperative publice impuse, în primul rând, de protecţia sănătăţii publice şi stabilitatea economiei naţionale. Prin urmare, nu se poate susţine în mod întemeiat că demersul Guvernului de a reglementa pe calea ordonanţei de urgenţă, în împrejurările expuse prin notele de fundamentare ce însoţesc cele două acte normative criticate, ar echivala cu o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, a principiului loialităţii constituţionale sau a celui al securităţii juridice (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 388 din 17 septembrie 2024, precitată, paragrafele 29 şi 30).
    33. Aşadar, contextul sociopolitic în care au fost adoptate, pe de o parte, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, a căror neconstituţionalitate integrală sau parţială a fost constatată de Curtea Constituţională prin deciziile invocate de autorii excepţiei (deciziile nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, nr. 984 din 30 iunie 2009 şi nr. 989 din 30 iunie 2009), şi, pe de altă parte, cel în care au fost adoptate Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, criticate în prezenta cauză - nu se pot asemăna sub niciun aspect, chiar dacă aceste acte normative prevăd în esenţă măsuri de aceeaşi natură - şi anume restrictive - asupra unor creşteri salariale preconizate de legiuitorul primar, motiv pentru care nici considerentele reţinute prin acele decizii de admitere ale Curţii Constituţionale nu pot fi aplicate mutatis mutandis.
    34. În ceea ce priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, Curtea consideră că nici acestea nu pot fi reţinute pentru aceleaşi considerente pentru care a respins excepţiile de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţii cuprinse în cele două acte normative atacate, prin deciziile anterior menţionate, care formează jurisprudenţa sa în materie.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat Mariana Vieru, Ecaterina Ignat, Eugenia Oana Epure şi Aurel Dan Ioniţă, în Dosarul nr. 1.042/99/2021 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi de Sindicatul Poliţiştilor Europeni Europol Iaşi, în numele şi pentru membrii de sindicat Bogdan Petru Condrea şi Emanuela Enache, în Dosarul nr. 2.880/99/2022, şi Constantin Ciprian Olaru, în Dosarul nr. 2.682/99/2022, ambele ale Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. I alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi cele două acte normative, în integralitatea lor, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi

    --------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 336 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"