Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 333 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 333 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 68 din 29 ianuarie 2026
Comenteaza legea

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. 760/273/2020 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 998D/2020.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 572 din 22 noiembrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 1 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 760/273/2020, Judecătoria Oraviţa a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu într-o cauză penală în care s-a solicitat constatarea intervenirii reabilitării de drept.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocată din oficiu, Judecătoria Oraviţa arată că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, aparent o normă de procedură penală aplicabilă tuturor proceselor declanşate după intrarea sa în vigoare [potrivit art. 13 alin. (1) din Codul de procedură penală], instituie o condiţie suplimentară în privinţa reabilitării judecătoreşti, constând în aceea ca neexecutarea pedepsei să nu fie imputabilă persoanei condamnate. Opţiunea legiuitorului de a integra textul de lege în cadrul Codului de procedură penală determină aplicabilitatea imediată a acestor dispoziţii, indiferent de data la care au fost săvârşite infracţiunile în legătură cu care se solicită constatarea intervenirii reabilitării judecătoreşti.
    6. Din modul de formulare a textului („nu poate depune cerere de reabilitare persoana“) rezultă că s-a instituit o condiţie de admisibilitate a cererii de reabilitare, care nu poate fi analizată din prisma legii penale mai favorabile.
    7. Dispoziţia legală criticată legitimează o situaţie în care persoana condamnată nu poate obţine vreodată reabilitarea, chiar dacă pedeapsa principală este considerată ca fiind executată. Petentul nu are la dispoziţie nicio modalitate de a înlătura aplicarea acestui text de lege, consecinţele sustragerii sale de la executarea pedepsei având un caracter permanent, indiferent de gravitatea faptei comise, de perioada de timp scursă de la condamnare, de conduita ulterioară a petentului sau de demersurile făcute în vederea reintegrării în societate.
    8. Instanţa de judecată consideră şi că aplicarea art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală este contrară art. 16 din Constituţie şi prin coroborarea cu art. 165 din Codul penal. Principiul egalităţii este încălcat, în mod nejustificat, în ceea ce priveşte diferenţele de regim juridic dintre cele două tipuri de reabilitare. Reabilitarea de drept intervine în legătură cu condamnări uşoare, în sensul de pedepse aplicate pentru săvârşirea unor infracţiuni având un pericol social scăzut sau aplicate în privinţa unor persoane cu un grad scăzut de periculozitate. Reabilitarea de drept operează din oficiu, prin simpla împlinire a termenului de 3 ani, şi nu este necesară intervenţia instanţei.
    9. În legătură cu reabilitarea judecătorească, autoarea excepţiei consideră că este firesc ca legiuitorul să prevadă condiţii suplimentare în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii care au săvârşit o pluralitate de infracţiuni, ignorând avertismentul legii, sau pe cei faţă de care s-a constatat existenţa unui pericol social sporit şi au fost condamnaţi la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 2 ani, cu executare. Nu este firesc însă ca în cazul reabilitării judecătoreşti să intervină o nouă condiţie care să împiedice definitiv accesul condamnatului la această instituţie de drept, indiferent de conduita ulterioară emiterii mandatelor de executare. Este adevărat că lipsa executării pedepsei este imputabilă petentului, dar este, în acelaşi timp, o măsură disproporţionată să i se refuze dreptul de reintegrare în societate, indiferent de eforturile depuse, pe o durată nedeterminată.
    10. Lipsa justificării diferenţelor dintre cele două tipuri de reabilitări este şi mai pregnantă atunci când există două condamnări susceptibile de reabilitare de drept, dar în cazul cărora este incidentă reabilitarea judecătorească din cauza întreruperii termenului de reabilitare de 3 ani. Astfel, dacă petentul şi-ar fi prelungit activitatea infracţională pe o perioadă de timp suficientă cât să nu se întrerupă termenul de reabilitare de drept, condamnatul ar fi fost considerat reabilitat de drept de atâtea ori câte condamnări a suferit. Aşadar, unor situaţii similare (săvârşirea de infracţiuni la anumite intervale de timp) li se aplică, în mod nejustificat, texte de lege diferite, „încurajând“ condamnatul să îşi desfăşoare activitatea infracţională pe o perioadă mai îndelungată de timp.
    11. Este înfrântă, astfel, însăşi esenţa instituţiei reabilitării, drept cauză care înlătură consecinţele condamnării. Persoana condamnată, în eventualitatea aplicării textului legal criticat, poartă stigmatul condamnării penale, indiferent de gravitatea faptelor săvârşite, pentru tot restul vieţii, cu toate consecinţele juridice, sociale şi psihologice ce rezultă din aceasta.
    12. Totodată, prescripţia executării reprezintă o cauză care înlătură executarea pedepsei şi a fost instituită de legiuitor întrucât trecerea timpului anihilează efectul executoriu al unei hotărâri.
    13. Dacă societatea (în calitate de subiect pasiv general al oricărei infracţiuni) nu mai are interesul să supună o persoană la executarea efectivă a unei pedepse, după trecerea unui anumit interval de timp, este logic ca aceeaşi societate să nu mai aibă interesul să păstreze în evidenţă aceeaşi persoană după scurgerea unui interval şi mai mare de timp. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Catt împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 24 ianuarie 2019, paragrafele 117 şi 119-122.
    14. În concluzie, instanţa consideră că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, raportat la art. 16 şi 26 din Constituţie.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.
    17. Plecând de la circumstanţele cauzei în care instanţa de judecată a ridicat din oficiu excepţia, Guvernul susţine că trebuie determinată legea penală mai favorabilă pentru a aplica instituţia reabilitării şi ajunge la concluzia că, prin comparaţie cu regulile aplicabile în conformitate cu Codul penal din 1969, mai favorabilă în speţă este aplicarea instituţiei reabilitării de drept, consacrată de dispoziţiile noului Cod penal, şi nu instituţia reabilitării judecătoreşti, prevăzută de textul de lege criticat, concluzie ce justifică respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Analizând fondul excepţiei, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016, prin care o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect similar a fost respinsă ca neîntemeiată, argumentele reţinute cu acel prilej fiind valabile şi în cauza de faţă.
    19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
    - Art. 532: Respingerea cererii pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă şi fond: „(3) În cazul prescripţiei executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate.“

    22. Dispoziţiile art. 530 alin. (1) din Codul de procedură penală, la care textul mai sus redat face trimitere, au următorul cuprins: „(1) Cererea de reabilitare judecătorească se formulează de către condamnat, iar după moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate. Soţul sau rudele apropiate pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.“
    23. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi şi ale art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile legale contestate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, excepţia fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 572 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 7 februarie 2023, sau Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 22 iulie 2016.
    25. Realizând o mai amplă analiză a instituţiei reabilitării, inclusiv din perspectiva dinamicii reglementării sale în timp, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016, precitată, paragrafele 12-17, că reabilitarea reprezintă instituţia juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecinţelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicţiile şi incapacităţile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor. Astfel, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condiţiile legii, de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării executării sub supraveghere a pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal].
    26. Reabilitarea de drept şi cea judecătorească sunt reglementate la art. 165-171 din titlul IX al Codului penal sub denumirea de „cauze care înlătură consecinţele condamnării“. Deşi legea foloseşte formula generică de „consecinţe ale condamnării“, iar prima şi cea mai importantă dintre urmările atrase de o atare hotărâre judecătorească este obligaţia de executare a pedepsei aplicate, aceasta nu înseamnă că reabilitarea înlătură executarea pedepsei, acesta fiind rolul stabilit de legiuitor pentru alte instituţii de drept penal, şi anume graţierea, prescripţia executării pedepsei şi amnistia postcondamnatorie. Faţă de aceste cauze de înlăturare a executării pedepsei, reglementate în titluri separate ale Codului penal, efectele reabilitării sunt diferite şi mult mai întinse, aceasta fiind o cauză legală şi personală de stingere a decăderilor, a interdicţiilor şi a incapacităţilor atrase de o condamnare.
    27. În ceea ce priveşte reabilitarea persoanelor fizice, aceasta are loc de drept în cazurile prevăzute la art. 165 din Codul penal, şi anume în cazul condamnării la pedeapsa amenzii ori la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea intervine la cerere, fiind acordată de instanţa de judecată, cu îndeplinirea anumitor condiţii de fond şi de formă. Astfel, aşa cum reiese din art. 530 alin. (2) din Codul de procedură penală, reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul penal în art. 166, referitor la termenul de reabilitare, şi în art. 168, care stabileşte alte două condiţii de fond ale reabilitării judecătoreşti, şi anume ca fostul condamnat să aibă o conduită corespunzătoare atât pe latură penală, prin abţinerea de la săvârşirea unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de reabilitare, cât şi pe latură civilă, prin achitarea integrală a cheltuielilor de judecată şi îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri. Condiţiile de formă se referă la menţiunile pe care trebuie să le conţină, potrivit art. 530 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea vreuneia dintre condiţiile de formă şi de fond ale reabilitării judecătoreşti duce la respingerea cererii de reabilitare, în temeiul art. 532 din Codul de procedură penală.
    28. Curtea a mai reţinut şi că, în plus faţă de reglementarea cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968 (art. 497), noul Cod de procedură penală prevede, la art. 532 alin. (3), că, în cazul prescripţiei executării pedepsei, persoana prevăzută la art. 530 alin. (1) - condamnatul, soţul sau ruda apropiată - nu poate depune cerere de reabilitare, dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate. Dispoziţiile de lege criticate instituie o condiţie de fond specială pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească, şi anume aceea ca, în cazul prescripţiei executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului. Aşadar, în situaţia în care instanţa învestită cu soluţionarea cererii de reabilitare constată că pedeapsa aplicată condamnatului nu a fost executată şi a intervenit prescripţia executării pedepsei - caz în care termenul de reabilitare se calculează de la împlinirea termenului de prescripţie -, va efectua demersuri pentru a stabili dacă neexecutarea pedepsei este sau nu imputabilă condamnatului, pe baza datelor solicitate de la biroul de executări penale al instanţei de executare sau prin orice alte mijloace de probă. Dacă instanţa constată că neexecutarea pedepsei aplicate este imputabilă persoanei condamnate, care s-a sustras de la executare, cererea este respinsă ca nefondată, pe motivul lipsei capacităţii procesuale active a solicitantului, fără să existe posibilitatea reiterării ei, astfel că, dacă va fi reintrodusă, indiferent la ce moment, urmează să fie din nou respinsă pe acelaşi motiv. Condiţia prevăzută de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală vizează numai reabilitarea judecătorească, iar nu şi reabilitarea de drept, aceasta din urmă intervenind, în condiţiile stabilite de art. 165 din Codul penal, inclusiv în cazul în care lipsa executării pedepsei amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani, cu privire la care a intervenit prescripţia executării, este imputabilă persoanei condamnate. Prin urmare, nu toate persoanele faţă de care se prescrie executarea pedepsei din motive imputabile lor sunt excluse de la reabilitare, ci doar cele care se sustrag de la executarea pedepsei închisorii de o anumită gravitate, şi anume aceea care depăşeşte 2 ani. Prin introducerea condiţiei de fond prevăzute de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit descurajarea persoanelor condamnate de a se sustrage de la executarea pedepsei aplicate, întrucât scopul executării pedepselor este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar persoanele care execută pedeapsa beneficiază, în acest mod, de formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept, faţă de regulile de convieţuire socială şi faţă de muncă, în vederea reintegrării în societate.
    29. Prin urmare, Curtea a conchis că această condiţie de fond specială instituită prin dispoziţiile de lege criticate este pe deplin justificată, prin prisma faptului că reabilitarea judecătorească reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiţii, potrivit politicii sale penale.
    30. În concluzie, Curtea reţine că această condiţie specială se aplică în urma examinării de către instanţa judecătorească a motivelor pentru care persoana condamnată nu şi-a executat pedeapsa şi vizează, în egală măsură, toate persoanele aflate în ipoteza normei criticate, fără a se constitui într-o măsură discriminatorie faţă de persoanele care pot beneficia, în condiţiile legii, de reabilitarea de drept, aceasta din urmă fiind, aşa cum arată şi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, o instituţie juridică diferită, cu trăsături specifice proprii.
    31. Având în vedere cele statuate în jurisprudenţa sa în materie, Curtea nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 16 din Constituţie, cu referire la principiul egalităţii în drepturi.
    32. Totodată, Curtea observă că în motivarea excepţiei nu sunt formulate argumente care să expliciteze contrarietatea şi faţă de normele constituţionale ale art. 26, de asemenea invocate. Autoarea excepţiei menţionează în sprijinul invocării dreptului la respectarea vieţii private Hotărârea din 24 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Catt împotriva Regatului Unit, speţă în care instanţa de contencios al drepturilor omului a constatat încălcarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pe motiv că autorităţile au colectat şi au păstrat informaţii cu privire la activităţile publice de protest la care a participat reclamantul, care însă nu a fost niciodată condamnat pentru aceste acţiuni, date care, prin conţinutul lor sensibil legat de opiniile politice ale acestuia, se încadrează în sfera datelor cu caracter personal ce necesită o protecţie sporită din partea statului. Or, faţă de circumstanţele legale în care instituţia reabilitării judecătoreşti poate fi incidentă potrivit legislaţiei penale româneşti, şi anume cu privire la persoane care au primit condamnări la pedeapsa închisorii de cel puţin 2 ani, care semnifică, prin urmare, săvârşirea unor infracţiuni cu grad de pericol semnificativ, Curtea consideră că nu poate fi reţinut acelaşi raţionament aplicat de instanţa de la Strasbourg în cauza mai sus menţionată.
    33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. 760/273/2020 şi constată că dispoziţiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Oraviţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 333 din 1 iulie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
" 5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016