Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 330 din 29 septembrie 2025 referitoare la indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 330 din 29 septembrie 2025 referitoare la indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1112 din 3 decembrie 2025
Comenteaza legea
    Dosar nr. 2.920/1/2024

┌───────────────┬──────────────────────┐
│               │- vicepreşedintele    │
│Mariana        │Înaltei Curţi de      │
│Constantinescu │Casaţie şi Justiţie - │
│               │preşedintele          │
│               │completului           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Carmen Elena   │- preşedintele Secţiei│
│Popoiag        │I civile              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Oana     │- preşedintele Secţiei│
│Surdu          │a II-a civile         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- preşedintele Secţiei│
│Elena Diana    │de contencios         │
│Tămagă         │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Georgeta │- judecător la Secţia │
│Ponea          │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Diana Florea   │- judecător la Secţia │
│Burgazli       │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai-Andrei   │- judecător la Secţia │
│Negoescu-Gândac│I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marian  │- judecător la Secţia │
│Drăghici       │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Liviu Eugen    │- judecător la Secţia │
│Făget          │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ruxandra Monica│- judecător la Secţia │
│Duţă           │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cosmin Horia   │- judecător la Secţia │
│Mihăianu       │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Virginia       │- judecător la Secţia │
│Florentina     │a II-a civilă         │
│Duminecă       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│George Bogdan  │- judecător la Secţia │
│Florescu       │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petronela Iulia│- judecător la Secţia │
│Niţu           │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Carmen Maria   │de contencios         │
│Ilie           │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Andreea        │de contencios         │
│Marchidan      │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Adriana Florina│de contencios         │
│Secreţeanu     │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Ştefania Dragoe│de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Ionel Florea   │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.233/103/2024, de Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.215/90/2024, de Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.483/40/2024 şi de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 587/62/2024*.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Pârâta din Dosarul nr. 587/62/2024* a depus un punct de vedere, prin care a aderat la concluziile raportului întocmit în cauză de către judecătorii-raportori.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, au fost comunicate opinii de către specialiştii consultaţi - Institutul Naţional al Magistraturii, Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi Ministerul Sănătăţii - Direcţia managementul resurselor umane şi structuri sanitare, Serviciul drepturi salariale, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
    7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.233/103/2024, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă şi asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale sau numai celor angajaţi într-o unitate sanitară, precum şi dacă acordarea acesteia, în cazul de faţă, este condiţionată de depunerea unei declaraţii pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 3.301/791/2023 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice."

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 19 noiembrie 2024 cu nr. 2.920/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 29 septembrie 2025.
    10. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.215/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă de indemnizaţia prevăzută la art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale."

    11. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 ianuarie 2025 cu nr. 130/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.920/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    12. Prin Încheierea din 13 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.483/40/2024, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
    "Dacă prevederile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, se aplică şi personalului din sistemul public de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare salarizat conform subpunctelor 3.2 şi 3.3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    Dacă prevederile art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, se aplică întregului personal salarizat conform subpunctului 3.2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sau doar personalului reprezentat de tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum şi cei asimilaţi acestora şi cum se face asimilarea cu funcţiile arătate mai sus.
    Dacă prevederile art. 3^1 alin. (1) lit. g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, se referă şi la personalul din sistemul public de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare salarizat conform subpunctelor 3.2 şi 3.3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017."

    13. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 7 februarie 2025, cu nr. 320/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.920/1/2024, în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    14. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2025, pronunţată în Dosarul nr. 587/62/2024*, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă, în cadrul familiei ocupaţionale sănătate şi asistenţă socială, asistenţii medicali din dispensarele medicale şcolare sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia lunară prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative."

    15. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 20 iunie 2025 cu nr. 1.345/1/2025, dosarul fiind conexat la Dosarul nr. 2.920/1/2024 în baza art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    II. Dispoziţiile legale supuse interpretării
    16. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017)
    " Anexa nr. II
    Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate şi asistenţă socială»    CAP. I
    Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială
    (...)
    2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-socială
    Unităţile clinice cuprind: spitale clinice judeţene de urgenţă, spitale judeţene de urgenţă, spitale regionale, spitale clinice de specialitate de urgenţă, spitale clinice, spitale de urgenţă, spitale de specialitate, Spitalul Universitar de Urgenţă «Elias»*), Institutul Naţional de Sănătate Publică, institute şi centre medicale, institute de medicină legală, centre de transfuzie sanguină judeţene şi al municipiului Bucureşti, Centrul Medical de Diagnostic, Tratament Ambulatoriu şi Medicină Preventivă din subordinea Academiei Române*), Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.
    a) Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar
    (...)
    a.4. Unităţi sanitare, cu excepţia celor cuprinse în unităţi clinice, şi unităţi de asistenţă medico-socială (...)
    b) Salarii de bază pentru personalul de specialitate din compartimentele paraclinice medico-sanitare
    (...)
    b.4. Unităţi sanitare, cu excepţia celor cuprinse în unităţi clinice, şi unităţi de asistenţă medico-socială (...)
    c) Salarii de bază pentru personalul auxiliar sanitar
    (...)
    c.4. Unităţi sanitare, cu excepţia celor cuprinse în unităţi clinice, şi unităţi de asistenţă medico-socială
    (...)
    NOTĂ:
    (...)
    4. Anexele a.4, b.4, c.4 se utilizează şi pentru dispensarele medicale şcolare, pentru personalul din creşe, pentru personalul medical din cadrul cabinetelor medicale din structurile teritoriale de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, personalul medico-sanitar din direcţiile judeţene pentru tineret şi sport, complexele sportive naţionale şi cluburile sportive, precum şi pentru medicii din asistenţa socială. (...).
    3. Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare
    (...)
    3.2. Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică (...)
    *1) Se aplică şi funcţiilor de asistent de fiziokinetoterapie, asistent medico-social, asistent medical generalist, tehnician de audiologie şi protezare auditivă, asistent medical de geriatrie, gerontologie şi asistenţă socială pentru vârstnici, asistent medical de igienă şi sănătate publică, fiziokinetoterapeut, nutriţionist şi dietetician, lucrător social, interpret în limbajul mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, mediator social.
    3.3. Salarii de bază pentru personalul de îngrijire şi asistenţă din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică (...)
    NOTĂ:
    Salariile de bază prevăzute la pct. 3.2 şi pct. 3.3 sunt pentru gradaţia 0. Salariile de bază pentru gradaţiile 1-5 se determină prin majorarea salariilor de bază pentru gradaţia 0 potrivit prevederilor art. 10 din prezenta lege.    CAP. II
    Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale
    (...)
    ART. 3^1
    Începând cu luna august 2023, personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe beneficiază de o singură indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut după cum urmează: (...)
    f) 500 de lei pentru tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum şi cei asimilaţi acestora;
    g) 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepţia celor prevăzute la lit. a-e)."

    17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităţilor sanitare, precum şi stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public şi pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătăţii şi în domeniul fiscal (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023)
    "ART. I
    În anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, la capitolul II, după articolul 3 se introduce un nou articol, art. 3^1, cu următorul cuprins:
    ART. 3^1
    (1) Începând cu data de 1 august 2023, personalul de specialitate medico-sanitar care efectuează gărzi în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar-sanitar care asigură asistenţa medicală beneficiază şi de o indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut după cum urmează:
    a) 500 lei pentru medicii specialişti şi primari care efectuează lunar o gardă în afara normei legale de bază;
    b) 1.000 lei pentru medicii specialişti şi primari care efectuează lunar cel puţin 2 gărzi în afara normei legale de bază;
    c) 500 lei pentru biologii, chimiştii şi biochimiştii care efectuează lunar cel puţin 2 gărzi;
    d) 500 lei pentru asistenţii medicali, tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor;
    e) 100 lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepţia celor prevăzute la lit. a-c). (...)"

    18. Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023)
    "ART. II
    În anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, la capitolul II, articolul 3^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    ART. 3^1
    (1) Începând cu luna august 2023, personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe beneficiază de o singură indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut după cum urmează: (...)
    f) 500 de lei pentru tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum şi cei asimilaţi acestora;
    g) 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepţia celor prevăzute la lit. a-e).(...) (...)."

    19. Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 3.301/791/2023 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 27 septembrie 2023, cu completările ulterioare (Ordinul nr. 3.301/791/2023).
    "ART. 3
    (1) Sumele reprezentând influenţele financiare ce decurg din punerea în aplicare a prevederilor art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc şi se solicită de către reprezentantul legal al unităţilor sanitare, care răspund de realitatea şi exactitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.
    (2) Documentele justificative care însoţesc factura şi care stau la baza decontării sumelor solicitate reprezentând influenţele financiare ce decurg din punerea în aplicare a prevederilor art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, sunt:
    a) situaţia centralizată a sumelor care urmează a fi decontate în luna respectivă corelate cu statele de plată, detaliată pe fiecare tip de indemnizaţie prevăzută la art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) situaţia privind sumele reprezentând influenţele financiare determinate de drepturile salariale prevăzute la art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, defalcate nominal, calculate pentru fiecare salariat;
    c) declaraţia pe propria răspundere a reprezentantului legal al unităţii sanitare privind corectitudinea, legalitatea şi exactitatea sumelor solicitate lunar, cu precizarea expresă a îndeplinirii verificărilor necesare pentru asigurarea concordanţei între indemnizaţiile cuvenite şi activitatea desfăşurată de personal în cadrul unităţii sanitare.
    (3) Pentru a putea beneficia de indemnizaţiile prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. a)-d) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, fiecare dintre persoanele beneficiare are obligaţia depunerii lunar a unei declaraţii pe propria răspundere, în înţelesul dispoziţiilor art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii, din care să rezulte următoarele:
    a) unităţile sanitare, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, cu care a avut încheiate contracte individuale de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă în luna de referinţă;
    b) numărul de gărzi efectuate în luna de referinţă la fiecare dintre unităţile sanitare cu care are încheiate contracte individuale de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă;
    c) opţiunea pentru unitatea sanitară care îi va acorda o singură indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut, potrivit legii, având obligaţia de a transmite opţiunea realizată, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei, şi către celelalte unităţi sanitare în care mai prestează activităţi în linia de gardă.
    (4) Pentru a putea beneficia de indemnizaţiile prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, fiecare dintre persoanele beneficiare are obligaţia depunerii lunar a unei declaraţii pe propria răspundere, în înţelesul dispoziţiilor art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii, din care să rezulte următoarele:
    a) unităţile sanitare, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, în care şi-au desfăşurat activitatea conform pregătirii profesionale într-o formă legală în luna de referinţă;
    b) opţiunea pentru unitatea sanitară care îi va acorda o singură indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut, potrivit legii, având obligaţia de a transmite opţiunea realizată, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei, şi către celelalte unităţi sanitare în care mai prestează activităţi."


    III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
    Dosarul nr. 1.233/103/2024 (Sesizarea nr. 2.920/1/2025)
    20. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ la 11.06.2023, cu nr. de Dosar 1.233/103/2024, reclamanta AAA a chemat în judecată pârâta unitatea administrativ-teritorială comuna „BB“, judeţul Neamţ (UAT BB) şi a solicitat instanţei de judecată să dispună: (i) anularea Deciziei nr. aa/13.03.2024; (ii) obligarea pârâtei la stabilirea în favoarea reclamantei a dreptului de natură salarială reprezentat de indemnizaţia lunară în cuantum brut de 500 lei şi achitarea acesteia lunar de la data devenirii executorie a hotărârii judecătoreşti; (iii) obligarea pârâtei la achitarea unei despăgubiri egale cu indemnizaţia de 500 lei lunar, aferentă perioadei august 2023 şi până la data la care se va pune în executare hotărârea judecătorească, sumă actualizată la data plăţii cu rata inflaţiei; (iv) achitarea cheltuielilor de judecată.
    21. În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este angajată din anul 2016 pe postul de asistent medical comunitar în cadrul UAT BB, pe un post în afara numărului de posturi al aparatului de specialitate al primarului.
    22. În drept, au fost invocate prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017 privind asistenţa medicală comunitară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2017, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017), cele ale capitolului II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023, reclamanta susţinând, în esenţă, că pârâta nu a pus în aplicare dispoziţiile legale care îi dădeau dreptul reclamantei la indemnizaţia lunară în cuantum brut de 500 lei, cu toate că avea această obligaţie, eludând, astfel, timp de aproape un an de zile, o normă imperativă.
    23. Pârâta UAT BB a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii, invocând, în esenţă, neîndeplinirea condiţiilor legale pentru ca reclamanta să beneficieze de dreptul invocat, respectiv nedepunerea, de către petentă, a declaraţiei obligatorii prevăzute de Ordinul nr. 3.301/791/2023.
    24. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Dosarul nr. 2.215/90/2024 (Sesizarea nr. 130/1/2025)
    25. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă la 19.08.2024 cu nr. 2.215/90/2024, Sindicatul „Drepturile Copilului“ Râmnicu Vâlcea, în numele membrilor de sindicat CC, DD ş.a.m.d., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea (DGASPC Vâlcea), ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la: (i) plata sumei de 500 de lei lunar pentru tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum şi cei asimilaţi acestora, începând cu luna august 2023 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată; (ii) plata sumei de 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru membrii de sindicat reprezentaţi, începând cu luna august 2023 şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată; (iii) achitarea sumelor de mai sus actualizate şi indexate, de la data scadenţei pentru fiecare sumă şi până la data plăţii efective; (iv) plata cheltuielilor de judecată.
    26. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023, în cuprinsul căruia, pentru mai multe categorii de salariaţi, se prevăd anumite drepturi băneşti, membrii de sindicat reprezentaţi încadrându-se în ipotezele articolului indicat.
    27. Se precizează că sumele datorate membrilor de sindicat nu provin nici de la ordonatorul de credite Consiliul Judeţean Vâlcea şi nici din alte fonduri proprii ale angajatorului, ci sunt asigurate prin transferuri din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, de la titlul VI - Transferuri între unităţi ale administraţiei publice [art. 32 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023], iar aceste indemnizaţii lunare nu se iau în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    28. În drept, au fost invocate şi dispoziţiile art. 159, 160, 161 şi 162 ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii), alături de Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023.
    29. Pârâta DGASPC Vâlcea a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii introduse de către reclamant ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că salarizarea personalului care lucrează în cele trei sectoare principale, ce rezultă din dispoziţiile capitolului I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 [unităţi sanitare reglementate prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 95/2006); unităţi de asistenţă medico-socială - Normele privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea unităţilor de asistenţă medico-sociale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 412/2003 (Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 412/2003), şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale potrivit dispoziţiilor cuprinse în Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 292/2011)], este aplicată în mod diferit.
    30. Reclamanţii din dosar sunt angajaţi în cadrul centrelor de plasament aflate în subordinea DGASPC Vâlcea.
    31. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Dosarul nr. 1.483/40/2024 (Sesizarea nr. 320/1/2025)
    32. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă la 20.08.2024, reclamanţii EE prin Sindicatul „Impact“ Botoşani au chemat în judecată pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani (DGASPC Botoşani), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la: (i) acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizaţiei lunare stabilite în cuantum brut de 500 de lei, prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin articolul II al Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023, asistenţilor medicali indiferent de studii şi asimilaţilor acestora; (ii) acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizaţiei lunare stabilite în cuantum brut de 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin articolul II al Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023 pentru toate categoriile de personal; (iii) calcularea diferenţelor între drepturile cuvenite şi cele efectiv acordate şi actualizarea acestor sume cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a sumei datorate şi a dobânzii legale calculate conform Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011), începând cu data introducerii acţiunii la instanţă şi până la data plăţii efective; (iv) plata cheltuielilor de judecată.
    33. În susţinerea acţiunii au fost depuse la dosar două răspunsuri ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale adresate federaţiilor sindicale, din care rezultă că respectivele reglementări se aplică şi în sectorul de asistenţă socială şi medico-socială.
    34. Pârâta DGASPC Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulate de Sindicatul „Impact“ Botoşani pentru membrii de sindicat, personal contractual din cadrul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi X din cadrul DGASPC Botoşani, ca neîntemeiată.
    35. În motivare, pârâta a susţinut, în esenţă, că personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar la care face referire art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru 153/2017, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023, salarizat potrivit acestei anexe, nu se regăseşte în structura DGASPC Botoşani.
    36. Personalul din cadrul DGASPC Botoşani (inclusiv asistenţi medicali, infirmieri, instructori de ergoterapie, maseur, bucătar din cadrul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi X) este reîncadrat şi salarizat potrivit pct. 3 - Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare, subpct. 3.1. - Salarii de bază pentru funcţii de conducere şi 3.2. - Salarii de bază pentru personalul de specialitate din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în aceste subcapitole neregăsindu-se personal medico-sanitar şi auxiliar sanitar.
    37. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Dosarul nr. 587/62/2024* (Sesizarea nr. 1.345/1/2025)
    38. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov - Secţia I civilă cu nr. 587/62/2024*, reclamantul Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Publică din Judeţul Braşov (Sindicatul SAP Braşov), în numele şi pentru membrii de sindicat EE ş.a.m.d., în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Asistenţă Socială Făgăraş (DAS Făgăraş), a solicitat instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la: (i) plata indemnizaţiilor lunare în valoare de 500 de lei, prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023, începând cu drepturile salariale aferente lunii august 2023, actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data efectivă a plăţii; (ii) plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor salariale neacordate, de la data scadenţei şi până la plata efectivă a sumelor datorate.
    39. În fapt, membrii de sindicat reprezentaţi au calitatea de personal de specialitate medico-sanitar în cadrul DAS Făgăraş, deservind cabinetele medicale şcolare din municipiul Făgăraş.
    40. Reclamanţii invocă reglementările cuprinse la pct. 4 al notei de la pct. 2 lit. c) anexa c.4. din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi arată că legea nu distinge între asistenţii medicali care beneficiază de dreptul prevăzut de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la legea-cadru anterior menţionată în funcţie de unitatea angajatoare şi nu condiţionează sub acest aspect acordarea indemnizaţiei care face obiectul litigiului, fapt confirmat prin precizările Ministerului Sănătăţii cuprinse în Adresa emisă la 1.09.2023. Prin urmare, refuzul pârâtei de a acorda această indemnizaţie este nejustificat şi încalcă dispoziţiile art. 40 alin. (2) lit. c) din Codul muncii.
    41. Pârâta DAS Făgăraş a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe fond, respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală, arătând că cererea reclamanţilor este neîntemeiată inclusiv din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023.
    42. Prin Sentinţa civilă nr. 725/CA din 18 septembrie 2024, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei I civile a Tribunalului Braşov, dispunând trimiterea dosarului secţiei specializate competente. Astfel, s-a format, pe rolul Secţiei I civile a Tribunalului Braşov, Dosarul nr. 587/62/2024*.
    43. Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii
    Dosarul nr. 1.233/103/2024 (Sesizarea nr. 2.920/1/2025)
    44. Prin Încheierea de şedinţă din 7 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: a) litigiul are ca obiect stabilirea şi plata drepturilor salariale, b) reclamanta are calitatea de asistent medical comunitar, fiind plătită din fonduri publice; c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    45. Instanţa de trimitere a apreciat că, odată verificată îndeplinirea acestor condiţii, sesizarea devine obligatorie, fără a se mai impune analiza condiţiei existenţei unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, invocând în susţinerea acestei concluzii preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Dosarul nr. 2.215/90/2024 (Sesizarea nr. 130/1/2025)
    46. Prin Încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de art. 519 din Codul de procedură civilă, respectiv:
    a) instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea, în primă instanţă, a unei cauze ce are ca obiect drepturi de natură salarială pretinse de o categorie de personal plătit din fonduri publice - indemnizaţia prevăzută la art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 constituie un drept salarial sau de natură salarială, câtă vreme acordarea acesteia este reglementată în considerarea raporturilor de muncă ale personalului vizat şi reprezintă o contraprestaţie a muncii desfăşurate de acesta (gărzi efectuate de personalul medical, activitate desfăşurată în zilele de repaus săptămânal etc.);
    b) condiţia existenţei unei veritabile chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei este îndeplinită, dat fiind faptul că există cel puţin o aparentă divergenţă între scopul declarat de legiuitor la adoptarea dispoziţiilor art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi conţinutul normativ propriu-zis al acestora;
    c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.


    Dosarul nr. 1.483/40/2024 (Sesizarea nr. 320/1/2025)
    47. Prin Încheierea de şedinţă din 13 decembrie 2024, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv:
    a) reclamanţii sunt angajaţi ai DGASPC Botoşani, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Botoşani, finanţarea drepturilor salariale fiind astfel asigurată din fonduri publice [art. 116 raportat la art. 127 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 272/2004)];
    b) instanţa de trimitere argumentează dificultatea chestiunilor de drept de care depinde soluţionarea fondului cauzei cu care a fost învestită, arătând că, deşi sunt salarizate în cadrul aceleiaşi anexe, modul de salarizare este reglementat diferit pentru diferitele categorii de personal.
    Prima chestiune de drept ce formează obiectul Sesizării nr. 320/1/2025
    Analizând dispoziţiile normative cuprinse la pct. 2 şi 3 din cap. I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi pe cele ale pct. 2 lit. a) subpct. a.1 nr. crt. 33, 35 şi 36 şi ale pct. 3, subpct. 3.2 nr. crt. 25, 26 şi 27 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru 153/2017, potrivit tribunalului, ar părea că legiuitorul delegat a avut în vedere, la redactarea art. 3^1, modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023, doar personalul salarizat conform pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, nu şi pe cel de la pct. 3 din capitolul I al aceleiaşi anexe.
    Însă, se arată mai departe, analizând comparativ art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 cu art. 7 din capitolul II al aceleiaşi anexe, rezultă că există o diferenţă între stabilirea sferei destinatarilor normelor juridice. Din acest punct de vedere pare că, prin art. 3^1 anterior menţionat, legiuitorul delegat a avut în vedere întreg personalul din anexa în cauză, şi nu doar pe cel de la pct. 2.

    Cea de-a doua chestiune de drept ce formează obiectul Sesizării nr. 320/1/2025
    Tribunalul invocă faptul că, în cazul acestei chestiuni de drept, dificultatea stabilirii sferei subiecţilor cărora li se aplică prevederile rezidă din modalitatea de determinare a personalului ce ar trebui să primească indemnizaţia de 500 lei, respectiv întreg personalul salarizat conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum se arată la alin. (1) al art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, sau doar categoria de personal menţionată la lit. f) a alin. (1) menţionat.

    Cea de-a treia problemă de drept ce formează obiectul Sesizării nr. 320/1/2025
    În justificarea dificultăţii problemei de drept, tribunalul a arătat că din prevederile pct. 3 al capitolului I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu rezultă în mod explicit în ce măsură funcţiile îndeplinite de personalul din sistemul public de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare, salarizat conform subpct. 3.2 şi 3.3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fac parte din cele aferente personalului medico-sanitar sau auxiliar sanitar. Însă, la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la aceeaşi lege-cadru, în cadrul funcţiilor auxiliare sanitare, se regăseşte şi cea de infirmieră, dar nu şi cea de bucătar.

    c) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.


    Dosarul nr. 587/62/2024* (Sesizarea nr. 1.345/1/2025)
    48. Prin Încheierea de şedinţă din 10 ianuarie 2025, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea este admisibilă, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, apreciind că: sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecăţii în cauzele care se încadrează la art. 1 din ordonanţa de urgenţă; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar această chestiune nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    Dosarul nr. 1.233/103/2024 (Sesizarea nr. 2.920/1/2025)
    49. Reclamantul, prin reprezentant convenţional, a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. În ceea ce priveşte fondul chestiunii de drept, punctul de vedere exprimat de reclamant este în sensul că asistenţii medicali comunitari sunt salarizaţi conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fiind îndreptăţiţi să primească indemnizaţia de 500 de lei.
    50. Pârâta a apreciat că sesizarea instanţei supreme cu problema de drept în discuţie este admisibilă, UAT BB fiind, de altfel, cea care a formulat această solicitare adresată instanţei de trimitere, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Pârâta nu a formulat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept.

    Dosarul nr. 2.215/90/2024 (Sesizarea nr. 130/1/2025)
    51. Potrivit punctului de vedere exprimat de reclamant prin notele scrise depuse la dosar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nefiind, astfel, îndeplinite condiţiile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul acestui act normativ, deoarece indemnizaţia prevăzută de art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu ar constitui un drept salarial sau de natură salarială. Pe fondul chestiunii de drept, reclamantul consideră că dispoziţia normativă se aplică şi personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale.
    52. Potrivit punctului de vedere formulat de pârâtă, art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este aplicabil doar personalului din unităţile sanitare, fapt ce ar rezulta din dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023.

    Dosarul nr. 1.483/40/2024 (Sesizarea nr. 320/1/2025)
    53. Părţile au apreciat că sesizarea instanţei supreme în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este admisibilă.
    54. Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la fondul chestiunilor de drept.

    Dosarul nr. 587/62/2024* (Sesizarea nr. 1.345/1/2025)
    55. Potrivit punctului de vedere formulat de către reclamant, prezenta sesizare este admisibilă, fiind îndeplinite în acest sens condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    56. Prin punctul de vedere exprimat la 13.12.2024, pârâta a apreciat că asistenţii medicali, reprezentaţi de Sindicatul SAP Braşov, în calitate de reclamanţi, nu sunt îndreptăţiţi la plata indemnizaţiilor lunare solicitate, întrucât: aceştia nu îşi desfăşoară activitatea într-o unitate sanitară aflată în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, ci în cadrul cabinetelor medicale din unităţile de învăţământ, unde nu efectuează gărzi sau ore suplimentare şi nu lucrează în zilele de repaus sau sărbători legale; sunt angajaţi ai DAS Făgăraş care nu se află în relaţie contractuală cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi nu au depus declaraţiile prevăzute de Ordinul nr. 3.301/791/2023.

    VI. Punctele de vedere ale completurilor care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept
    Dosarul nr. 1.233/103/2024 (Sesizarea nr. 2.920/1/2025)
    57. Tribunalul nu a expus punctul său de vedere cu privire la chestiunea de drept în discuţie.

    Dosarul nr. 2.215/90/2024 (Sesizarea nr. 130/1/2025)
    58. Tribunalul apreciază că prevederile art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu fac distincţie între categoriile de personal de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar încadrat în unităţi sanitare şi, respectiv, în unităţi medico-sociale sau unităţi de asistenţă socială, ci, dimpotrivă, menţionează că se aplică personalului salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care include şi angajaţii unităţilor de asistenţă socială. De asemenea, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 privind unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din sănătate, asistenţă socială şi alte sectoare de activitate bugetară (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024), ce a adus o nouă modificare art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, se face referire expresă şi la personalul din domeniul asistenţei sociale şi la dificultăţile cu care se confruntă acest sistem, ce au impus intervenţia legiuitorului.

    Dosarul nr. 1.483/40/2024 (Sesizarea nr. 320/1/2025)
    59. Tribunalul nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunile de drept în discuţie.

    Dosarul nr. 587/62/2024* (Sesizarea nr. 1.345/1/2025)
    60. Instanţa de trimitere a apreciat că asistenţii medicali din dispensarele medicale şcolare sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia lunară în cuantum de 500 de lei, ce formează obiectul dosarului, în condiţiile în care angajarea şi stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor se fac în baza anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, conform pct. 4 al notei de la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    61. În plus, reclamanţii beneficiază de sporul pentru condiţii deosebite de muncă acordat în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi pct. 3 lit. A din anexa nr. 8 la regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    62. Instanţele consultate au comunicat hotărâri judecătoreşti relevante (trei tribunale) şi puncte de vedere teoretice (două curţi de apel şi şase tribunale) cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării.
    63. Din datele comunicate s-au conturat mai multe opinii.
    64. Într-o opinie s-a considerat că prevederile art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică exclusiv personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, aşa cum reiese în mod expres din prevederile acestui text legal şi din coroborarea dispoziţiilor de la subpct. 2 şi 3 din capitolul I al anexei nr. II la legea-cadru (o sentinţă nedefinitivă, atacată cu apel, a cărui judecată a fost suspendată la 6.06.2025 până la soluţionarea sesizării privind dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce face obiectul Dosarului nr. 2.920/1/2024; o sentinţă definitivă ca urmare a respingerii apelului).
    65. S-a arătat că în cadrul capitolului I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt reglementate, pentru fiecare categorie în parte, atât drepturile salariale pentru personalul din sistemul de sănătate, cât şi pentru personalul din sistemul de asistenţă socială, în timp ce capitolul II al acestei anexe cuprinde, aşa cum se specifică expres în titlul său, reglementări specifice pentru anumite categorii de personal dintre cele menţionate la capitolul I, cu consecinţa că drepturile salariale reglementate în capitolul II nu se aplică tuturor categoriilor de personal descrise în capitolul I, ci doar categoriilor strict prevăzute în reglementările specifice ale capitolului II.
    66. Un argument suplimentar în sprijinul acestor opinii a vizat expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023, în care, a precizat tribunalul, se face referire exclusiv la necesitatea acordării unor drepturi salariale suplimentare angajaţilor din sistemul sanitar, respectiv celor din spitale şi unităţi sanitare, fără a exista vreo referire la angajaţii din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială.
    67. Printr-o decizie definitivă pronunţată de o curte de apel s-a stabilit că de indemnizaţia prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază atât personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare, cât şi cel din unităţile de asistenţă medico-socială, categorii de personal menţionate la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    68. În considerentele deciziei evocate s-a reţinut că din statul de funcţii a rezultat cu evidenţă faptul că salariaţii vizaţi au fost încadraţi în muncă potrivit pct. 2 lit. c), anexa c.4 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, astfel că se justifică acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la aceeaşi lege-cadru.
    69. În altă opinie s-a considerat că, deşi, prin art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a avut în vedere întreg personalul din anexa în cauză, şi nu doar pe cel de la pct. 2, totuşi, a individualizat în mod expres atât funcţiile care beneficiază de indemnizaţiile lunare de la lit. f) şi g) ale alin. (1) al art. 3^1, cât şi activităţile desfăşurate, astfel încât prevederile textului de lege anterior indicat se aplică şi personalului din sistemul public de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare, salarizat conform pct. 3 subpct. 3.2 şi 3.3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, însă doar categoriilor profesionale menţionate expres la lit. f) sau asimilate potrivit legii (potrivit punctelor de vedere teoretice, nesusţinute de practică judiciară, comunicate de două curţi de apel şi de trei tribunale).
    70. A treia opinie exprimată este în sensul că prevederile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică întregului personal de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit anexei nr. II la aceeaşi lege-cadru, având în vedere faptul că textul de lege nu prevede excepţii (punctul de vedere teoretic exprimat de un tribunal).
    71. Particularizat, conform punctelor de vedere teoretice comunicate de trei dintre tribunale, s-a exprimat opinia că de indemnizaţia reglementată de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază inclusiv asistenţii medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale.
    72. Opinia contrară, rezultată din punctele de vedere teoretice exprimate de alte două tribunale, este însă în sensul că indemnizaţia reglementată de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu se acordă şi asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale, ci se limitează la personalul angajat într-o unitate sanitară, cu condiţia îndeplinirii obligaţiei de depunere a declaraţiei pe propria răspundere prevăzute de art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023.
    73. Nu în ultimul rând, o curte de apel a exprimat opinia potrivit căreia Sesizarea nr. 2.920/1/2025 este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia existenţei unei chestiuni de drept susceptibile a fi dezlegată prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi de art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât norma de drept nu comportă dificultăţi de interpretare, iar instanţa de trimitere nu a identificat problema de drept.
    74. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    75. În exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă directă cu privire la soluţionarea prezentelor sesizări conexate.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    76. În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată o decizie ce poate prezenta relevanţă asupra dezlegării chestiunilor de drept care fac obiectul sesizărilor conexate.
    77. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 17 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 10 martie 2025:
    - a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.768/99/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) lit. h) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, respectiv ale articolului unic lit. A pct. 3 din anexa nr. 8 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţia referitoare la dreptul de a beneficia de sporul de 12-15% din salariul de bază se interpretează în sensul că se aplică şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul cabinetelor şcolare din instituţiile de învăţământ special?"

    – a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea conexă formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 12.095/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    "Dacă de sporul pentru condiţii deosebite de muncă prevăzut de art. 7 alin. (1) lit. h) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pot beneficia şi reclamanţii - personal medical din cabinetele medicale organizate în unităţi de învăţământ."



    X. Opiniile specialiştilor
    78. În conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (11) raportat la art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost solicitate opiniile mai multor specialişti din cadrul unor facultăţi de drept şi al Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi opinia Ministerului Sănătăţii asupra chestiunilor de drept supuse examinării.
    79. Până la momentul redactării prezentului raport au fost transmise puncte de vedere de către Institutul Naţional al Magistraturii, Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi Ministerul Sănătăţii, Direcţia managementul resurselor umane şi structuri sanitare, Serviciul drepturi salariale.
    80. Potrivit opiniei comunicate de Institutul Naţional al Magistraturii:
    - de indemnizaţiile lunare prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază numai personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare, salarizat potrivit pct. 2 din capitolul I al aceleiaşi anexe, nu şi personalul de specialitate care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor de asistenţă socială, salarizat potrivit pct. 3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017;
    – în interpretarea art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, personalul asimilat funcţiilor de „tehnicieni de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţi medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţi medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţi medicali dentari licenţiaţi, asistenţi medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţi medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţi medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“ este cel prevăzut la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017;
    – în interpretarea art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023, numai personalul unităţilor sanitare are obligaţia depunerii declaraţiei pe propria răspundere prevăzute de actul administrativ, nu şi personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială.

    81. Prin opinia comunicată de Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara s-a apreciat, cu prioritate, că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute cumulativ de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, impunându-se respingerea ca atare a sesizărilor.
    82. Astfel, nu este îndeplinită condiţia existenţei unor chestiuni de drept veritabile, dat fiind faptul că problemele de drept invocate nu prezintă un grad de dificultate care să justifice intervenţia instanţei supreme, având în vedere faptul că acestea îşi găsesc soluţionarea prin însuşi textul legal invocat în cuprinsul sesizării, cu trimitere la actele normative care reglementează calificarea şi încadrarea categoriilor de personal prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv specificul activităţii acestora dat de felul muncii îndeplinite. În acest sens, textul de lege al art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 permite o interpretare unitară, nu este incomplet, lacunar, susceptibil de interpretări diferite.
    83. Se precizează că din analiza coroborată a art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 şi ale Ordinului nr. 3.301/791/2023 rezultă următoarele interpretări:
    - voinţa legiuitorului este aceea ca întreg personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 să beneficieze de drepturile salariale prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la legea-cadru, cu menţiunea că influenţele financiare aferente sunt suportate din banii publici, a căror sursă de provenienţă este diferită, după cum angajatorul bugetar se află sau nu în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Dispoziţiile Ordinului nr. 3.301/791/2023 sunt incidente doar unităţilor sanitare finanţate de CNAS. Angajatorii care nu se află în relaţie contractuală cu CNAS, dar care au în organigramă funcţii/posturi aparţinând familiei ocupaţionale „Sănătate şi asistenţă socială“, asigură plata drepturilor salariale direct şi exclusiv de la bugetul de stat (fără intervenţia CNAS, reglementare legală firească);
    – din moment ce dispoziţiile art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt aplicabile personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit acestei anexe, iar subpct. 3.2 şi 3.3 includ atât funcţii specifice personalului de specialitate medico-sanitar, cât şi personalului auxiliar sanitar, rezultă că dispoziţiile art. 3^1 anterior menţionate sunt aplicabile ambelor categorii (personalul de specialitate medico-sanitar şi personalul auxiliar sanitar), cu condiţia de a fi salarizat în temeiul anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

    84. Potrivit răspunsului comunicat de Ministerul Sănătăţii, Direcţia managementul resurselor umane şi structuri sanitare, Serviciul drepturi salariale:
    Sesizarea nr. 2.920/1/2024
    – de indemnizaţia prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază persoanele care ocupă funcţia de asistent medical şi altele similare, precum şi funcţiile asimilate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008), personal medico-sanitar salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, indiferent de modul de organizare a activităţii.
    Având în vedere dispoziţiile art. 17 alin. (4) din Normele metodologice privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea activităţii de asistenţă medicală comunitară, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 324/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 7 iunie 2019 (Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 324/2019), funcţia de asistent medical comunitar nu se asimilează cu funcţia de asistent medical, aceasta reprezentând în fapt un program de educaţie medicală continuă/specializare a asistenţilor medicali generalişti şi a moaşelor care deţin un titlu oficial de calificare conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008. De asemenea, funcţia de asistent medical comunitar nu este prevăzută în Legea-cadru nr. 153/2017.
    Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în gestionarea pct. 3 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, acestea revenind Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului şi Solidarităţii Sociale.
    Pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţile sanitare salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi care beneficiază de indemnizaţiile prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, unităţile sanitare angajatoare aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate contractează cu acestea sumă/sume lunară(e) corespunzătoare influenţelor financiare determinate de drepturile salariale prevăzute mai sus, astfel cum sunt reglementate la art. 1 alin. (1) din Ordinul nr. 3.301/791/2023. Prin urmare, se opinează că depunerea declaraţiei pe propria răspundere este obligatorie pentru unităţile aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.


    Sesizarea nr. 130/1/2025
    – de indemnizaţiile prevăzute la art. 3^1 din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat conform anexei nr. II Ia Legea-cadru nr. 153/2017 din unităţile sanitare publice care asigură continuitatea activităţii medicale, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

    Sesizarea nr. 320/1/2025
    – de indemnizaţiile prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat conform anexei nr. II Ia legea-cadru încadrat în unităţile sanitare publice şi care asigură continuitatea activităţii medicale, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează. Între funcţiile de tehnician de radiologie şi imagistică licenţiat, asistenţi medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţi medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţi medicali dentari licenţiaţi, asistenţi medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţi licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţi medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, nu există nicio modalitate de asimilare.


    XI. Raportul asupra chestiunii de drept
    85. Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au propus:
    - admiterea sesizărilor conexate formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.233/103/2024, de Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.215/90/2024 şi de Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.483/40/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu următoarea dezlegare:
    "De indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază numai personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, salarizat potrivit pct. 2 din aceeaşi anexă, nu şi personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, salarizat potrivit pct. 3 din aceeaşi anexă;"

    – respingerea ca inadmisibile a sesizărilor formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.233/103/2024 şi de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 587/62/2024*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale, este condiţionată de depunerea unei declaraţii pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 3.301/791/2023 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
    Dacă, în cadrul familiei ocupaţionale sănătate şi asistenţă socială, asistenţii medicali din dispensarele medicale şcolare sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia lunară prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative."



    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Asupra admisibilităţii sesizării
    86. Sesizările conexate în prezentul dosar au fost formulate în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.
    87. Domeniul de aplicare a actului normativ menţionat este stabilit prin dispoziţiile art. 1, ordonanţa de urgenţă aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.
    88. Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilind că: „Dacă, în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    89. Potrivit principiului specialia generalibus derogant („normele speciale derogă de la cele generale“), dispoziţiile anterior citate se aplică cu prioritate în raport cu dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa cu prevederile acestui cod, art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 stabilind expres că „dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
    90. În preambulul ordonanţei de urgenţă s-a arătat că, la elaborarea acestui act normativ, s-a ţinut seama de „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi de efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în deplin acord cu îndatorirea sa constituţională de asigurare a aplicării şi interpretării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România“. De asemenea, s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, „în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    91. Prin urmare, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de admisibilitate a sesizării întemeiate pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac;
    b) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv să vizeze fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/şi alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze;
    c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    92. Verificând condiţiile de admisibilitate astfel prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că primele două condiţii, referitoare la obiectul cauzei în care au fost formulate cererile de pronunţare a hotărârii prealabile şi stadiul procedurii, sunt îndeplinite în cazul tuturor sesizărilor.
    93. Instanţele de trimitere sunt învestite cu soluţionarea, în primă instanţă, a cererilor de chemare în judecată formulate în materia litigiilor de muncă, iar pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    Sesizarea nr. 2.920/1/2025
    94. Obiectul cauzei constă în stabilirea şi plata drepturilor salariale ale reclamantei, asistent medical comunitar în cadrul comunei BB, în concret, acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    Finanţarea cheltuielilor pentru această categorie de personal se asigură din transferuri de la bugetul de stat către bugetele locale, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, conform art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2017, iar art. 12 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că salariul de bază şi celelalte drepturi salariale ale asistentului medical comunitar se stabilesc potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru funcţia de asistent medical, pe grade/trepte profesionale şi pe nivel de studii, conform anexei nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, cap. I pct. 3 „Instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare“ şi cap. II „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale“.


    Sesizarea nr. 130/1/2025
    95. Reclamanţii, angajaţi în cadrul centrelor de plasament aflate în subordinea DGASPC Vâlcea, au solicitat plata sumelor de 500 de lei/lună şi de 100 de lei/lună, în temeiul prevederilor art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023.

    Sesizarea nr. 320/1/2025
    96. Reclamanţii, personal contractual din cadrul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi X din cadrul DGASPC Botoşani, au solicitat: acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizaţiei lunare stabilite în cuantum brut de 500 lei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, aşa cum a fost modificat prin art. II al Ordonanţei Guvernului nr. 42/2023, asistenţilor medicali indiferent de studii şi asimilaţilor acestora; acordarea, începând cu luna august 2023, a indemnizaţiei lunare stabilite în cuantum brut 100 de lei prevăzute la art. 3^1 alin. (1) lit. g) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

    Sesizarea nr. 1.345/1/2025
    97. Reclamanţii, personal de specialitate medico-sanitar în cadrul DAS Făgăraş, deservind cabinetele medicale şcolare din municipiul Făgăraş, au solicitat plata indemnizaţiilor lunare în valoare de 500 de lei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023.
    98. De asemenea, în cazul tuturor sesizărilor, este îndeplinită condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunilor de drept indicate de instanţele de trimitere, iar acestea nu formează obiectul vreunui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
    99. Este îndeplinită şi condiţia existenţei unei legături de dependenţă între soluţionarea pe fond a cauzelor şi lămurirea problemelor de drept indicate în încheierile de sesizare, fiind pusă în discuţie îndreptăţirea reclamanţilor de a beneficia de acordarea sumelor stabilite prin dispoziţiile legale care formează obiectul interpretării.
    100. Condiţia existenţei unei chestiuni de drept reale, veritabile, care poate face obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, trebuie supusă unei evaluări distincte în raport cu încheierile de sesizare.
    101. În sesizările nr. 2.920/1/2025 şi nr. 1.345/1/2025, în mod eronat, instanţele de trimitere au considerat că este obligatorie sesizarea şi nu se cere îndeplinirea condiţiei caracterului dificil al chestiunii de drept.
    102. În cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu se defineşte noţiunea „chestiune de drept“, însă lămurirea sensului acesteia se va face ţinând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanţei de urgenţă şi de necesitatea completării, conform art. 4 din ordonanţă, a dispoziţiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, jurisprudenţă care a dezvoltat noţiunea autonomă a „chestiunii de drept“, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.
    103. Astfel, după cum s-a arătat la paragraful 90, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a făcut referire la existenţa unor „chestiuni dificile de drept“.
    104. Din contextul legislativ expus rezultă că procedura specială prevăzută de ordonanţa de urgenţă anterior menţionată prezintă caracteristicile esenţiale ale procedurii pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, aşa cum aceasta este reglementată de dispoziţiile de drept comun din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, la care se adaugă diferenţele specifice care rezultă din conţinutul dispoziţiilor ordonanţei de urgenţă, referitoare la caracterul de noutate şi instanţa competentă care formulează sesizarea.
    105. Mai mult, eroarea în care s-au aflat instanţele de trimitere rezultă şi din împrejurarea că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care folosesc noţiunea de „chestiune de drept“, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat foloseşte chiar sintagma „chestiuni dificile de drept“, intenţionând să accentueze astfel că nu orice chestiuni de drept, ci doar chestiunile cu un anumit grad de dificultate în drept sunt cele care pot forma obiectul procedurii. Potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 24/2000“), preambulul reprezintă unul dintre elementele constitutive ale actului normativ (alături de titlu, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticităţii actului), fiind cel care enunţă, în sinteză, scopul şi, după caz, motivarea reglementării (conform art. 43 din aceeaşi lege).
    106. Această statuare este în acord cu întreaga jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezvoltată începând cu anul 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, care a instituit acest mecanism de unificare a priori a jurisprudenţei instanţelor naţionale.
    107. Pe de altă parte, raţiunea instituirii condiţiilor formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesităţii declanşării procedurii de către instanţa de judecată, cu consecinţa prelungirii nejustificate a duratei procesului civil şi, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    108. În consecinţă, contrar opiniei exprimate de instanţele de trimitere în cadrul sesizărilor nr. 2.920/1/2025 şi nr. 1.345/1/2025, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie, în sarcina instanţelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanţa de urgenţă, obligaţia de a declanşa mecanismul pronunţării unei hotărâri prealabile în orice ipoteză în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanţei supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuţie reflectă acele trăsături (cu excepţia noutăţii), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat, în mod constant, în jurisprudenţa dezvoltată în aplicarea dispoziţiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanţa de urgenţă se completează.
    109. În cazul Sesizării nr. 2.920/1/2025 se observă şi caracterul inform al încheierii din două perspective.
    110. Pe de o parte, conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii.
    111. Din examinarea încheierii instanţei de trimitere rezultă că dezbaterile contradictorii au privit sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept referitoare la acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, şi asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ teritoriale sau numai celor angajaţi într-o unitate sanitară.
    112. Nu a fost supusă dezbaterii contradictorii a părţilor cea de-a doua parte a întrebării care formează obiectul sesizării, şi anume dacă acordarea indemnizaţiei în speţă este condiţionată de depunerea unei declaraţii pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023.
    113. Pe de altă parte, art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă impune ca, atunci când se dispune sesizarea, încheierea să cuprindă punctul de vedere al completului de judecată. Încheierea instanţei nu respectă această cerinţă.
    114. Totuşi, soluţia trebuie nuanţată în privinţa celor două chestiuni cuprinse în întrebare.
    115. În ceea ce priveşte prima chestiune - acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, şi asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ teritoriale sau numai celor angajaţi într-o unitate sanitară - din cuprinsul încheierii de sesizare rezultă circumstanţele esenţiale ale litigiului, dar şi caracterul veritabil al unei chestiuni de drept, împrejurare în care se apreciază că lipsa opiniei preliminare a completului de judecată nu este în sine de natură a determina inadmisibilitatea sesizării (în acest sens fiind şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 61 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.274 din 18 decembrie 2024).
    116. Chestiunea de drept astfel formulată are în vedere necesitatea stabilirii interpretării dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în vederea aplicării lor prin raportare la distincţiile operate în cuprinsul anexei nr. II între cele trei sectoare principale: unităţi sanitare, unităţi de asistenţă medico-socială şi unităţi de asistenţă socială.
    117. Stabilirea, în concret, a categoriei de personal în care se încadrează reclamanţii reprezintă o chestiune de fapt, ce excedează obiectului mecanismului hotărârii prealabile şi nu poate face obiectul dezlegării de principiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Această determinare intră în competenţa exclusivă a instanţei de trimitere, care, în urma administrării probatoriului şi a evaluării circumstanţelor cauzei, va aplica norma juridică la situaţia de fapt reţinută.
    118. Cu alte cuvinte, problema esenţială de drept care se identifică în cauză, prin reformularea întrebării, este dacă de indemnizaţia prevăzută de 3^1 alin. (1) lit. f) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază şi personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale.
    119. În esenţă, aşa cum s-a dezvoltat în punctele VII şi X, s-a exprimat opinia că aceste dispoziţii sunt aplicabile întregului personal menţionat în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fără nicio distincţie, iar în altă opinie, art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 ar fi circumscris doar sferei personalului indicat în alin. (1), respectiv personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar medical din unităţile sanitare şi din unităţile de asistenţă medico-sociale din anexa nr. II la actul normativ indicat şi doar în privinţa celui menţionat în cuprinsul acestui articol ori asimilat lui, cu excluderea personalului din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale.
    120. Acest context relevă caracterul dificil al chestiunii de drept care formează obiectul primei părţi a întrebării din cadrul sesizării, ceea ce determină necesitatea intervenţiei instanţei supreme în scopul unei rezolvări de principiu a chestiunii de drept deduse judecăţii, astfel cum a fost reformulată, întrucât aceasta este susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi, în consecinţă, să creeze practică neunitară.
    121. Existenţa unei jurisprudenţe şi a unor opinii teoretice divergente asupra textului de lege menţionat, susceptibil a primi interpretări diferite, ce prefigurează generalizarea unei practici neunitare, configurează îndeplinirea condiţiei referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile şi dificile asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o procedură de unificare.
    122. A doua problemă - dacă acordarea indemnizaţiei în speţă este condiţionată de depunerea unei declaraţii pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul nr. 3.301/791//2023 - nu reprezintă o chestiune veritabilă de drept, întrucât din aceste dispoziţii rezultă cu claritate atât domeniul de aplicare, cât şi necesitatea depunerii declaraţiilor pe propria răspundere.
    123. Pe de altă parte, viciile procedurale şi formale ale încheierii de trimitere nu pot fi surmontate în privinţa acestei chestiuni, de aceea Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în acest caz, sesizarea este inadmisibilă.
    124. În ceea ce priveşte Sesizarea nr. 1.345/1/2025 se reţine lipsa elementelor care să permită constatarea îndeplinirii condiţiei existenţei unei chestiuni dificile de drept. În identificarea „chestiunii de drept“, instanţa de trimitere era ţinută, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică, sens în care trebuia să justifice faptul că textele de lege enunţate ca formând obiectul sesizării sunt susceptibile de interpretări diferite şi să arate care sunt acestea.
    125. În acest caz, instanţa de trimitere a propus o soluţie, fără însă a identifica în prealabil diferite interpretări posibile ale textelor legale. S-a apreciat că asistenţii medicali din dispensarele medicale şcolare sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia lunară în cuantum de 500 lei ce formează obiectul dosarului, în condiţiile în care angajarea şi stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor se fac în baza anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, conform pct. 4 al notei de la pct. 2 din capitolul I al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, fără ca, în cuprinsul încheierii de sesizare, instanţa de trimitere să identifice o altă posibilă interpretare a normelor legale şi fără să se releve caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor a căror interpretare o solicită.
    126. În această situaţie se constată că instanţa de trimitere nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept care formează obiectul sesizării, ci urmăreşte obţinerea unei confirmări a soluţiei care urmează a fi pronunţată în cauza cu care a fost învestită, abordare care are semnificaţia nesocotirii sensului şi raţiunii reglementării mecanismului hotărârii prealabile.
    127. În cadrul acestui mecanism, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are rolul de a valida soluţia propusă de instanţa de trimitere, ci acela de a facilita judecătorului eliminarea dificultăţilor de interpretare a unor texte de lege, scopul procedurii nefiind acela de a transfera instanţei supreme soluţionarea litigiului.
    128. Legiuitorul nu şi-a propus o partajare de competenţe între instanţa de trimitere şi instanţa supremă, instanţele de trimitere având în continuare obligaţia de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarităţii şi a sensului său lămurit de către părţile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăţi în înţelegerea şi aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215).
    129. Astfel, revine instanţei de trimitere identificarea reglementării legale care permite acordarea drepturilor solicitate în virtutea obligaţiei sale de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare a cauzei.
    130. Raţiunea instituirii condiţiilor formale ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesităţii declanşării procedurii de către instanţa de judecată, cu consecinţa prelungirii nejustificate a duratei procesului civil şi, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    131. În consecinţă, prin raportare la prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, Sesizarea nr. 1.345/1/2025 nu respectă cerinţele formale necesare unei sesizări valide a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, neconformitatea fiind una esenţială care nu poate fi surmontată.
    132. În continuare, urmează a se observa că este îndeplinită condiţia caracterului dificil al chestiunii de drept care formează obiectul sesizărilor nr. 130/1/2025 şi nr. 320/1/2025, în care instanţele de trimitere au realizat o analiză a textelor legale incidente şi au considerat că dificultăţile de interpretare rezultă din conţinutul normativ propriu-zis al acestora, aflat în divergenţă faţă de scopul declarat de legiuitor la adoptarea dispoziţiilor legale în discuţie.
    133. Cu privire la chestiunea de drept din Sesizarea nr. 130/1/2025 - dacă de indemnizaţia prevăzută de art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 beneficiază şi personalul medico-sanitar şi auxiliar medical din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale - instanţa de trimitere a arătat că din titlurile celor două acte normative (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023 şi Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023) ar rezulta că reglementările cuprinse în acestea se referă la unităţile sanitare publice, acelaşi lucru reieşind şi din expunerea de motive şi nota de fundamentare ale ordonanţelor, însă conţinutul normativ al art. 3^1 anterior indicat nu cuprinde vreo distincţie expresă, în ce priveşte domeniul de aplicare, între unităţile sanitare şi cele de asistenţă medico-socială sau de asistenţă socială/servicii sociale.
    134. Instanţa a sesizat o aparentă divergenţă între scopul declarat de legiuitor la adoptarea dispoziţiilor legale în discuţie şi conţinutul normativ propriu zis, aspecte de natură să genereze echivoc.
    135. Punctul de vedere al instanţei de trimitere este confirmat de jurisprudenţa şi opiniile teoretice divergente asupra textului de lege, din această perspectivă fiind îndeplinită şi condiţia existenţei unei chestiuni de drept veritabile şi dificile asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o procedură de unificare.
    136. În cazul Sesizării nr. 320/1/2024 se constată că prima şi a treia întrebare formulate de instanţa de trimitere sunt cvasiidentice, prima întrebare conţinând toate elementele celei de-a treia întrebări.
    137. Esenţa întrebărilor vizează aceeaşi chestiune de drept, a interpretării art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 în sensul dacă de indemnizaţia reglementată de aceste dispoziţii beneficiază şi personalul medico-sanitar şi auxiliar medical din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, cu referire punctuală la prevederile din anexa nr. II, cap. I, subpct. 3.2 şi 3.3.
    138. În plus, întrebarea a doua vizează lămurirea sferei de incidenţă a dispoziţiei de la litera f), prin raportare la subpct. 3.2 din anexa nr. II, cap. I la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv dacă aceasta cuprinde doar personalul menţionat în cuprinsul acestei dispoziţii şi cel asimilat sau întregul personal din anexa nr. II, fără distincţie, dar şi modalitatea în care se face asimilarea funcţiilor.
    139. Dificultatea chestiunilor de drept este justificată de instanţa de trimitere cu argumente similare celor deja redate în sesizarea prezentată anterior.
    140. În plus, instanţa de trimitere afirmă că în cuprinsul dispoziţiei nu se regăsesc determinate în mod expres funcţiile de instructor de ergoterapie şi masor, întâmpinând dificultăţi în asimilarea acestor funcţii cu cele de asistent medical, respectiv soră medicală.
    141. În fine, instanţa consideră dificil a se stabili dacă indemnizaţia de 100 lei cuvenită pentru activitatea din zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale se cuvine personalului din sistemul public de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare întrucât apartenenţa personalului de la subpct. 3.2 şi 3.3 din cap. I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 la personalul medico-sanitar sau auxiliar sanitar nu rezultă în mod explicit din prevederile pct. 3 al cap. I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, făcând referire expresă la funcţia de bucătar.
    142. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, pentru argumentele deja redate la paragrafele 110-112, că sesizarea îndeplineşte condiţia de admisibilitate privind existenţa unei veritabile chestiuni dificile de drept, constând, prin reformularea întrebărilor, în următoarea chestiune de drept: „dacă de indemnizaţia prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază şi personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale.“
    143. Întrebarea astfel reformulată va primi un răspuns integrat pentru toate chestiunile sesizate de instanţa de trimitere, după cum se va dezvolta în soluţionarea fondului prezentei cauze, cu menţiunea că aspectele de încadrare a reclamanţilor în categoriile de personal prevăzute de anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, după cum s-a arătat în paragraful 117, reprezintă o chestiune de fapt, ce excedează obiectului mecanismului hotărârii prealabile, fiind de competenţa instanţei de trimitere.
    144. În consecinţă, se constată îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 în cazul sesizărilor nr. 2.920/1/2024, nr. 130/1/2025 şi nr. 320/1/2025 şi se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizărilor, astfel cum a fost reformulată: „dacă de indemnizaţia prevăzută de 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază şi personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale“.

    Asupra fondului chestiunii de drept
    145. Astfel cum s-a arătat cu ocazia analizei condiţiilor de admisibilitate, chestiunea ce necesită o dezlegare pe fondul cauzei vizează interpretarea art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu următorul conţinut: „Începând cu luna august 2023, personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe beneficiază de o singură indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut după cum urmează: (...) f) 500 de lei pentru tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor, precum şi cei asimilaţi acestora; g) 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepţia celor prevăzute la lit. a-e). (...)“
    146. Introdusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023, dispoziţia a fost modificată în forma actuală prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023.
    147. Dificultatea interpretării şi aplicării în concret a dispoziţiei rezidă, aparent, din nedefinirea exactă a categoriilor de personal vizate, ceea ce a condus la interpretări divergente, în sensul că, potrivit unei interpretări extensive, domeniul său de aplicare vizează întregul personal salarizat conform prevederilor anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar, potrivit unei interpretări restrictive, se circumscrie exclusiv personalului de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar menţionat în normă, salarizat în conformitate cu dispoziţiile pct. 2 din aceeaşi anexă.
    148. În cadrul procedurii judiciare, reclamanţii îşi întemeiază solicitarea de acordare a indemnizaţiei pe o interpretare extensivă a normei raportat la sintagma „personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“, apreciind că aceasta nu instituie nicio distincţie în privinţa sferei de aplicare.
    149. Introductiv, se observă că anexa nr. II, cap. I la Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde în cadrul familiei ocupaţionale funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ trei sectoare principale:
    - sectorul salariaţilor unităţilor sanitare, care asigură populaţiei asistenţă medicală curativă şi profilactică, conform Legii nr. 95/2006, cum sunt spitalele şi ambulatoriile asociate spitalelor, dispensarele, policlinicile, centrele de diagnostic şi tratament, cabinetele medicale, cabinetele stomatologice, punctele farmaceutice etc.;
    – sectorul salariaţilor unităţilor de asistenţă medico-socială, care acordă servicii de îngrijire, servicii medicale şi servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 412/2003;
    – sectorul personalului din unităţile de asistenţă socială, organizate potrivit Legii nr. 292/2011.

    150. Salarizarea personalului este distinctă în fiecare dintre cele trei sectoare.
    151. Unităţile sanitare şi unităţile medico-sociale sunt reglementate în cap. I pct. 2, aşa cum rezultă în mod expres din titlul acestuia: „Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-socială“.
    152. Se observă că, în cadrul acestui punct, subpunctele a.1-a.4, b.1-b.4 reglementează salariul de bază pentru personalul unităţilor clinice, unităţilor sanitare (cu excepţia celor cuprinse în unităţi clinice) şi unităţilor de asistenţă medico-sociale.
    153. Această distincţie este menţinută şi în ceea ce priveşte personalul auxiliar sanitar, subpunctele c.1-c.4.
    154. Salarizarea personalului din instituţii şi unităţi de asistenţă socială/servicii sociale cu sau fără cazare este reglementată distinct în pct. 3, salariile de bază pentru personalul de specialitate fiind menţionate în subpunctul 3.2 (enumerarea cuprinzând asistent medical, fiziokinetoterapeut, soră medicală etc.), iar salarizarea personalului de îngrijire şi asistenţă (infirmier, supraveghetor, îngrijitor, bucătar etc.), în subpunctul 3.3.
    155. Aşadar, se observă că, deşi personal medical şi auxiliar medical se regăseşte aparent în toate cele trei sectoare, legiuitorul a decis stabilirea unei grile de salarizare a aceloraşi funcţii nu doar conform pregătirii profesionale, dar mai ales potrivit specificului sectorului şi unităţilor în care este prestată efectiv activitatea profesională.
    156. Aceasta înseamnă că, pentru aceeaşi pregătire profesională, legea de salarizare unitară a stabilit grile de salarizare diferite în funcţie de specificul unităţilor în care îşi desfăşoară activitatea: sanitare, medico-sociale sau de asistenţă socială/servicii sociale.
    157. Observaţia este esenţială pentru interpretarea dispoziţiei legale ce face obiectul cauzei întrucât lămurirea sensului legii nu se poate desprinde de analiza contextului normativ în ansamblul său, a scopului urmărit de legiuitor şi a raţiunilor care au fundamentat tratamentul salarial diferenţiat.
    158. În acest sens, trebuie avut în vedere că legiuitorul a urmărit nu doar recompensarea pregătirii profesionale, ci şi recunoaşterea condiţiilor concrete de muncă, specifice fiecărui tip de unitate, astfel încât aplicarea dispoziţiei legale să reflecte realitatea activităţii desfăşurate şi să asigure un echilibru între principiul egalităţii şi cel al echităţii în salarizare, în raport direct cu obiectul cauzei.
    159. Având ca punct de plecare această observaţie, sintagma „personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“ din alin. (1) al art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se referă la personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar remunerat în conformitate cu dispoziţiile pct. 2 din aceeaşi anexă, formulare care se regăseşte, în mod identic, în titlul acestui punct.
    160. Această interpretare rezultă nu doar din exprimarea literală, ci şi din coroborarea textului legal menţionat cu structura şi conţinutul anexei, precum şi cu intenţia legiuitorului de a delimita categoriile de personal în funcţie de specificul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea.
    161. Încadrarea şi înţelegerea acestui text nu doar în litera, dar şi în spiritul legii necesită analiza contextului şi procesului legislativ care a condus la forma actuală a normei.
    162. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023, care a introdus art. 3^1 în capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit măsuri organizatorice aferente unităţilor sanitare şi a stabilit măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public, aşa cum rezultă din titlul actului normativ.
    163. Din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenţă menţionate rezultă că motivele adoptării sale sunt: îndreptarea deficitului de personal din „sistemul sanitar“, lipsa acută de personal din „unităţile sanitare“ şi obligaţiile acestuia de a asigura asistenţa medicală, motivarea angajaţilor din „unităţile sanitare“, „importanţa consolidării sectorului de sănătate, inclusiv prin implementarea propunerilor formulate de partenerii sociali cu ocazia negocierii contractului de muncă la nivel de sector bugetar «Sănătate»“, accesul la serviciile medicale în asistenţă medicală primară, iminenţa încheierii contractelor de furnizare de servicii medicale spitaliceşti cu casele de asigurări de sănătate, necesitatea existenţei unor structuri ale „unităţilor sanitare“ funcţionale la momentul contractării serviciilor şi, respectiv, pe durata contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale.
    164. De asemenea, preambulul ordonanţei de urgenţă expune motivele avute în vedere de Guvern: obligaţia statului de a garanta dreptul la sănătate al populaţiei, deficit major de personal în sistemul sanitar, raportat la necesarul din statele de funcţii, atractivitate scăzută a activităţii de continuitate (gărzi, ture, muncă în zile nelucrătoare), diferenţe salariale între funcţia de bază şi contractele pentru „gărzi suplimentare“, care descurajează personalul, necesitatea acordării voucherelor de vacanţă pentru toţi angajaţii din „unităţile sanitare publice“, pentru creşterea motivaţiei şi stabilităţii, asigurarea unui cadru unitar de protecţie a angajaţilor din „Sănătate“, evitând discriminări între unităţi, negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar „Sănătate“ şi integrarea propunerilor partenerilor sociali, acces deficitar la „servicii medicale primare“ în zone rurale şi pentru populaţia neasigurată, mai ales vârstnici cu boli cronice, necesitatea structurilor funcţionale ale „unităţilor sanitare“ la momentul contractării serviciilor cu casele de asigurări, pentru semestrul II al anului 2023.
    165. Din analiza ordonanţei de urgenţă în discuţie reiese că domeniul principal de aplicare îl constituie unităţile sanitare publice şi alte structuri medico-sanitare aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
    166. Ordonanţa de urgenţă menţionată nu a reglementat salarizarea personalului din unităţi sociale de tip asistenţă socială/servicii sociale.
    167. Deşi în art. II se precizează că impactul financiar al măsurilor se ia în calcul la stabilirea grilei de salarizare pentru funcţiile din unităţile sanitare din familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială“, aplicabilă din 2024, această formulare nu presupune introducerea unor măsuri salariale pentru unităţi sociale/servicii sociale, ci doar arată familia ocupaţională aşa cum este denumită de lege.
    168. În concret, în forma sa iniţială, art. 3^1 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 prevedea dreptul la o indemnizaţie lunară stabilită în cuantum brut pentru „personalul de specialitate medico-sanitar care efectuează gărzi în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea în linia de gardă şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar-sanitar care asigură asistenţa medicală“.
    169. Beneficiarii indemnizaţiei, astfel indicaţi, erau, alături de medici, biologi, chimişti şi biochimişti care efectuau gărzi, şi „asistenţii medicali, tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“ [enumerarea de la lit. a)-e)].
    170. Enumerarea beneficiarilor are corespondent în cea cuprinsă în pct. 2 subpct. a.1.28, a.3.21-23, a.4.14-16, fiind omise persoanele care, prin specificul activităţii, nu au activitate în linie de gradă, spre exemplu tehnicienii de farmacie licenţiaţi, tehnicienii de audiologie şi protezare auditivă licenţiaţi.
    171. Această enumerare este diferită de formularea enumerativă din pct. 3 subpct. 3.2 a salariaţilor unităţilor de asistenţă socială.
    172. Aşadar, în categoria beneficiarilor indemnizaţiei reglementate de această dispoziţie a fost inclus numai personalul din sistemul sanitar public, avut în vedere din perspectiva salarizării de cap. I pct. 2 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, nu şi personalul din unităţile de asistenţă socială, salarizat conform pct. 3 din aceeaşi anexă.
    173. În continuare trebuie analizat dacă prin modificările legislative aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 31 august 2023), respectiv forma în vigoare supusă interpretării, legiuitorul a înţeles să modifice substanţial contextul reglementării, respectiv dacă a avut în vedere o extindere a sferei beneficiarilor indemnizaţiei şi în sectorul unităţilor de asistenţă socială/servicii sociale, reglementat de pct. 3 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    174. În acest scop se observă că formularea iniţială a textului „personalul de specialitate medico-sanitar care efectuează gărzi în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea în linia de gardă şi personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar-sanitar care asigură asistenţa medială“ a fost înlocuită cu „personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar salarizat potrivit prezentei anexe“ şi că, pe de o parte, norma a dobândit o nouă topografie, iar, pe de altă parte, a inclus în sfera beneficiarilor indemnizaţiei reglementate de lit. f) şi „personalul asimilat“ cu „tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, asistenţii medicali, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“.
    175. Se observă că nu au intervenit modificări în enumerarea beneficiarilor, situaţie în care argumentul expus în paragraful 170, cu privire la corespondenţa cu dispoziţia cuprinsă în pct. 2 subpct. a.1.28, a.3.21-23, a.4.14-16, este în continuare valabil.
    176. Totodată, enumerarea actuală s-a menţinut diferită de formularea enumerativă din pct. 3 subpct. 3.2 a salariaţilor unităţilor de asistenţă socială.
    177. Pe de altă parte, se observă că funcţiile asimilate categoriei de personal indicate expres la lit. f) sunt prevăzute, la rândul lor, în pct. 2 al cap. I, în care sunt cuprinse grilele de salarizare ale personalului din unităţile sanitare şi din unităţile de asistenţă medico-sociale.
    178. La rândul său, pct. 3 al cap. I asimilează diversele funcţii de personal din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, putându-se reţine, de exemplu, că la subpct. 3.2 salarizarea funcţiei de asistent medical se aplică şi celei de „asistent de fiziokinetoterapie, asistent medico-social, asistent medical generalist, tehnician de audiologie şi protezare auditivă, asistent medical de geriatrie, gerontologie şi asistenţă socială pentru vârstnici, asistent medical de igienă şi sănătate publică, fiziokinetoterapeut, nutriţionist şi dietetician, lucrător social, interpret în limbajul mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, mediator social“.
    179. În accepţiunea Legii-cadru nr. 153/2017, „asimilarea funcţiilor“ este un mecanism juridic prin care anumite funcţii care nu sunt enumerate expres în anexele legii sunt încadrate, în scopul salarizării, la nivelul unor funcţii deja prevăzute, pe baza echivalenţei de atribuţii, responsabilităţi, condiţii de muncă şi nivel de pregătire profesională.
    180. Prin urmare, doar funcţiile care nu se regăsesc în anexele legii se asimilează cu funcţii similare, elementul-cheie al asimilării, rezultat din art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 - potrivit căruia „funcţia similară reprezintă o funcţie de acelaşi fel din cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice, care implică aceleaşi condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în funcţie sau vechime în specialitate, după caz, şi condiţii de muncă“ -, fiind acela că asimilarea se realizează exclusiv în cadrul aceleiaşi unităţi publice.
    181. Având în vedere faptul că funcţiile, precum şi asimilarea acestora sunt enumerate expres în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, în capitole şi sectoare de activitate distincte, interpretarea potrivit căreia, prin modificarea art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi includerea în sfera beneficiarilor indemnizaţiei prevăzute la lit. f) şi a „personalului asimilat“ celui enumerat expres („tehnicienii de radiologie şi imagistică licenţiaţi, asistenţii medicali de laborator clinic licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în balneofiziokinetoterapie şi recuperare, asistenţii medicali dentari licenţiaţi, asistenţii medicali de profilaxie dentară licenţiaţi, asistenţii medicali licenţiaţi în nutriţie şi dietetică, moaşe, surori medicale, indiferent de nivelul studiilor“) s-ar extinde şi asupra funcţiilor asimilate din unităţile sociale/servicii sociale, nu poate fi primită.
    182. O asemenea interpretare ar ignora delimitarea expresă realizată de legiuitor între categoriile de personal, în funcţie de specificul sectorului de activitate şi de unităţile în care se desfăşoară efectiv activitatea profesională.
    183. În concluzie, în interpretarea normei, relevantă este asimilarea funcţiilor din perspectiva salarizării, aceasta operând în cadrul aceleiaşi categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în acelaşi sector bugetar, şi nu la nivel transsectorial.
    184. Din interpretarea coroborată a exprimării literale a art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 cu ansamblul contextului normativ şi cu scopul şi voinţa legiuitorului, rămase neschimbate de la momentul adoptării iniţiale a textului, rezultă că modificarea adusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 nu operează o extindere a dreptului de a obţine indemnizaţiile prevăzute la lit. f) şi g) pentru întreg personalul prevăzut de anexa nr. II la legea-cadru.
    185. Un alt argument care pledează în sensul că art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează personalul din unităţi sanitare şi medico-sanitare, a cărui salarizare este subsumată pct. 2 din anexa nr. II, este acela rezultat din observarea modului de reglementare a art. 1, 2 şi 7 din acelaşi cap. II.
    186. Deşi titlul cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este „Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale“, aceasta nu înseamnă că toate drepturile de natură salarială cuprinse în acest capitol se acordă întregului personal care îşi desfăşoară activitatea în toate cele trei tipuri de unităţi bugetare.
    187. Atunci când a dorit ca anumite sporuri să fie acordate întregului personal conform anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a reglementat expres în acest sens, cum sunt, de exemplu, situaţiile sporurilor prevăzute de art. 1 şi 2 din cap. II, o interpretare contrară, fundamentată exclusiv pe titlul capitolului, făcând redundantă enunţarea din art. 1 şi 2.
    188. Totodată, atunci când a dorit restrângerea beneficiarilor unor drepturi de natură salarială, fie a reglementat expres această restrângere, cum este situaţia sporurilor prevăzute la art. 7 din cap. II, fie a reglementat implicit această restrângere, printr-un alineat, cum este situaţia indemnizaţiei prevăzute de art. 3^1 alin. (1).
    189. O eventuală extindere a sferei beneficiarilor indemnizaţiilor şi la salariaţii unităţilor de asistenţă socială/servicii sociale ar fi trebuit să rezulte în mod expres din conţinutul ordonanţei de modificare.
    190. Or, în cuprinsul acestui act normativ nu se regăseşte nicio referire expresă în acest sens, iar nota sa de fundamentare face referire la personalul din sistemul sanitar care asigură continuitatea asistenţei medicale prin serviciul de gardă, încadrarea acestei categorii de personal în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 neputând fi înţeleasă decât în limitele reglementării explicite, în lipsa unei dispoziţii exprese de extindere a sferei beneficiarilor indemnizaţiilor şi la salariaţii unităţilor de asistenţă socială/servicii sociale.
    191. În plus, dispoziţia art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023, în vigoare de la 27 septembrie 2023, este singura normă de punere în aplicare a dispoziţiilor de la alin. (1) lit. f) şi g) ale art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la care emitentul actului - Ministerul Sănătăţii împreună cu CNAS - indică destinatarii normei ca fiind exclusiv personalul din domeniul sănătăţii, iar un alt ordin de aplicare a acestor prevederi în unităţile de asistenţă socială/servicii sociale nu a fost emis de autoritatea competentă.
    192. Prin urmare, interpretarea sistematică şi teleologică a art. 3 alin. (4) din Ordinul nr. 3.301/791/2023, coroborată cu art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, conduce la concluzia că aceste dispoziţii nu se extind asupra personalului din unităţi de asistenţă socială.
    193. Suplimentar, se constată că, în privinţa indemnizaţiei prevăzute de art. 3^1 alin. (1) lit. g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 - 100 de lei pentru fiecare zi lucrată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, dar nu mai mult de 300 de lei lunar pentru toate categoriile de personal, cu excepţia celor prevăzute la lit. a)-e) -, sfera de aplicare a beneficiarilor este circumscrisă categoriei de personal la care face referire alin. (1), acesta neputând fi interpretat izolat de această dispoziţie.
    194. Alin. (1) al art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 constituie corpul normei, întrucât determină în mod expres sectorul bugetar în care dispoziţiile prevăzute la lit. a)-g) îşi produc efectele.
    195. Aceste litere reprezintă elemente normative subordonate, care îşi găsesc aplicabilitatea exclusiv în cadrul sectorului bugetar indicat de alineatul menţionat.
    196. Prin urmare, ele nu pot fi desprinse de acest cadru şi nu pot avea o existenţă autonomă, raportându-se la alte sectoare bugetare.
    197. Orice interpretare contrară ar conduce la extinderea nejustificată a sferei de aplicare a normei, depăşind voinţa legiuitorului şi principiul specialităţii reglementării.
    198. Argumentul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2024 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 11 martie 2024) a fost completat art. 3^1 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 cu un nou alineat, alin. (1^1), nu are înrâurire asupra problemei de drept supuse interpretării, întrucât nu este în legătură cu indemnizaţiile prevăzute de norma legală.
    199. Dimpotrivă, faptul că acestea privesc „personalul de specialitate medico-sanitar, altul decât cel prevăzut la alin. (1)“ întăreşte ideea unei distincţii clare între categoriile de personal reglementate de normă.
    200. Nu în ultimul rând, orice modificare parţială a unei dispoziţii legale trebuie interpretată şi aplicată integrat, prin raportare la scopul şi sensul reglementării în ansamblul său.
    201. O asemenea modificare nu poate fi desprinsă nici de contextul normativ general şi analizată izolat, ci trebuie corelată cu celelalte dispoziţii ale actului normativ, cu principiile care îl guvernează şi cu raţiunea pentru care a fost adoptat.
    202. Aşadar, interpretarea sistematică şi teleologică impune ca voinţa legiuitorului să fie dedusă nu doar din textul modificat, ci şi din arhitectura normativă în care acesta se integrează, pentru a evita soluţii contrare unităţii şi coerenţei reglementării.
    203. În lipsa unei asemenea abordări există riscul deturnării sensului legii şi al aplicării sale în mod neuniform sau contrar finalităţii urmărite de legiuitor.

    204. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizările conexate formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.233/103/2024, de Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.215/90/2024 şi de Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.483/40/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, şi stabileşte că:
    "De indemnizaţia prevăzută de dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) lit. f) şi g) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază numai personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar, salarizat potrivit pct. 2 din aceeaşi anexă, nu şi personalul din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, salarizat potrivit pct. 3 din aceeaşi anexă."

    Respinge, ca inadmisibile, sesizările formulate de Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 1.233/103/2024 şi de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă în Dosarul nr. 587/62/2024*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
    "Dacă acordarea indemnizaţiei de 500 lei, prevăzută la art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul asistenţilor medicali comunitari, angajaţi în aparatul de specialitate al primarului unităţii administrativ-teritoriale, este condiţionată de depunerea unei declaraţii pe propria răspundere potrivit art. 3 alin. (3) şi (4) din Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 3.301/791/2023 privind stabilirea condiţiilor pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
    Dacă, în cadrul familiei ocupaţionale sănătate şi asistenţă socială, asistenţii medicali din dispensarele medicale şcolare sunt îndreptăţiţi să beneficieze de indemnizaţia lunară prevăzută de art. 3^1 alin. (1) lit. f) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 42/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative."

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2025.


                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena-Mădălina Ivănescu


    -------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 330 din 29 septembrie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016