Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 756 din 13 august 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina          │-                 │
│Bărbăţeanu         │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.535 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 862D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnii avocaţi Valeriu Stoica şi Victor Enescu, în calitate de reprezentanţi convenţionali, cu împuternicire depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Domnul avocat Valeriu Stoica arată, în primul rând, că nu critică interpretarea art. 1.535 din Codul civil şi nici Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci interpretarea dată textului menţionat prin decizia amintită, care contravine dispoziţiilor art. 16, 21, 44 şi 53 din Constituţie. Precizează, totodată, că nu pune în discuţie jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la prevederi ale Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, jurisprudenţă care, de altfel, a conciliat prevederile Legii nr. 255/2010 cu dispoziţiile constituţionale referitoare la caracterul drept şi prealabil al despăgubirii. Precizează că, în argumentarea criticii de neconstituţionalitate, are în vedere perioada 2010-2018, în care plata despăgubirii cuvenite pentru expropriere era blocată în ipoteza în care se contesta în instanţă cuantumul acesteia, de la momentul consemnării acesteia până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Ulterior, în anul 2019, Legea nr. 255/2010 a fost modificată, în noua reglementare despăgubirea fiind consemnată la dispoziţia expropriatului, care are posibilitatea să o obţină, urmând ca, la finalizarea procesului, să se stabilească plata unei eventuale diferenţe, conform constatărilor instanţei. Precizează că ceea ce pune însă în discuţie în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate este sensul dobândit de art. 1.535 din Codul civil ca urmare a deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că, pentru perioada 2010-2018, expropriatul nu poate obţine daune moratorii pentru intervalul de timp cuprins între momentul consemnării despăgubirii şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la contestarea cuantumului acesteia. Susţine că interpretarea menţionată face ca art. 1.535 din Codul civil să devină neconstituţional, despăgubirea nemaifiind dreaptă, aşa cum impune art. 44 alin. (3) din Constituţie. Precizează că despăgubirea este dreaptă doar dacă ea reflectă valoarea bunului de la momentul exproprierii, ceea ce presupune că trebuie să se ţină seama şi de modificările monetare intervenite. De asemenea, trebuie să se ţină seama şi de faptul că, pentru situaţia în care despăgubirea era consemnată, dar neeliberată, expropriatul avea o creanţă, care trebuia garantată şi sub aspectul daunelor moratorii datorate pentru neplata creanţei la momentul scadenţei ei. Din decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar rezulta că nu este scadentă obligaţia de plată de la momentul la care despăgubirea a fost consemnată. Acceptând ideea că se respectă caracterul prealabil al despăgubirii dacă aceasta este consemnată, totuşi, nu poate fi sacrificat caracterul drept al acesteia. În consecinţă, apreciază că textul de lege criticat, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contravine art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie.
    5. Domnul avocat Victor Enescu susţine că interpretarea dată de instanţa supremă prin decizia menţionată contravine şi principiului egalităţii în faţa legii, în sensul că persoanele care au acceptat despăgubirea în cuantumul în care a fost propusă pot exercita de îndată şi dreptul de a obţine daune-interese, pe când cei care nu au fost de acord cu valoarea despăgubirii propuse şi au ales calea justiţiei nu pot beneficia de acest drept. Încălcarea principiului egalităţii se evidenţiază şi prin prisma faptului că, atunci când statul este creditor, va solicita de la debitorii săi daune-interese, pe când atunci când are calitatea de debitor, elaborează mecanisme legislative prin care evită plata către creditorii săi a acestor daune-interese.
    6. Reprezentantul Ministerului Public remarcă, mai întâi, că prin concluziile orale prezentate de apărătorii autoarei excepţiei se tinde la modificarea obiectului excepţiei, întrucât, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, art. 1.535 din Codul civil nu este criticat în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, invocată în faţa instanţei de contencios constituţional. Ca atare, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, criticile formulate în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională constând în compatibilitatea art. 1.535 din Codul civil cu prevederile speciale în materie de expropriere ale Legii nr. 255/2010, problemă legală care a fost dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin chiar decizia menţionată.
    7. În replică, domnul avocat Valeriu Stoica arată că este inexactă dintr-o dublă perspectivă susţinerea reprezentantului Ministerului Public că ar fi fost modificat obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, precizează că autoarea excepţiei a iniţiat două procese civile: primul referitor la cuantumul despăgubirii, finalizat printr-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 aprilie 2018, şi apoi un al doilea proces privind plata daunelor moratorii şi actualizarea despăgubirii. În cursul acestui al doilea proces a intervenit Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată la trei zile după ce decizia menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar judecătorul cauzei a apreciat ca admisibilă excepţia şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea acesteia, dispunând suspendarea soluţionării cauzei pe considerentul că aceasta se impune ca urmare a Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate a avut în vedere decizia menţionată. Faptul că în redactarea motivării excepţiei nu a fost expres indicată această decizie nu are relevanţă, ţinând seama de Decizia Curţii Constituţionale nr. 261 din 24 aprilie 2018, potrivit căreia, dacă există intenţia autorului excepţiei de a critica anumite prevederi legale, chiar dacă ele nu sunt expres menţionate, Curtea trebuie să ţină seama de ceea ce a urmărit cel care a formulat excepţia de neconstituţionalitate. Este evident că ceea ce a urmărit autoarea excepţiei în cazul de faţă a fost criticarea neconstituţionalităţii art. 1.535 din Codul civil în considerarea Deciziei nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ca atare, nu se poate vorbi despre o modificare a obiectului excepţiei în cauza de faţă.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 25 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.260/89/2018, Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.535 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iaşi într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a judeţului Iaşi, prin Consiliul Judeţean Iaşi, în calitate de expropriator, la plata de dobânzi legale penalizatoare pentru neplata la scadenţă a sumei datorate reclamantei cu titlu de despăgubire pentru expropriere.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 1.535 din Codul civil sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că aplicarea acestora este incompatibilă cu aplicarea art. 22 şi 34 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, forma în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 233/2018, împreună cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Se arată că persoana expropriată are calitatea de creditor al sumei de bani care trebuie plătită de către expropriator. Obligaţia de plată a expropriatorului se naşte şi este indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naşte între expropriat şi expropriator.
    10. Autoarea excepţiei consideră că persoana expropriată intră în sfera de incidenţă a art. 1.535 din Codul civil, având dreptul la daune moratorii, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Înlăturarea aplicabilităţii art. 1.535 din Codul civil în cazul creditorului persoană expropriată constituie o evidentă discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie care garantează egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. Instituirea unui tratament diferit pentru creditorul persoană expropriată raportat la alţi creditori, de exemplu, din contractele de vânzare-cumpărare, nu se justifică. De asemenea, nu se justifică tratamentul juridic diferit între persoanele expropriate care au fost de acord cu suma despăgubirii şi cele care nu au fost de acord cu această sumă, alegând calea justiţiei pentru stabilirea cuantumului real al justei despăgubiri, în măsura în care, fără o justificare raţională, nu se recunoaşte compatibilitatea prevederilor art. 1.535 din Codul civil cu despăgubirea pentru expropriere, stabilită pe cale judecătorească. Se invocă şi că principiul stabilit de Curtea Constituţională, privind faptul că despăgubirea trebuie să reflecte valoarea reală a bunului de la momentul contemporan transferului dreptului, nu s-ar aplica decât la nivel formal dacă nu i s-ar recunoaşte expropriatului dreptul la daune moratorii.
    11. Se mai susţine că, în lipsa aplicării art. 1.535 din Codul civil, despăgubirea pentru expropriatul care a ales calea justiţiei ar avea un conţinut economic mult diminuat din cauza devalorizării monedei, lipsindu-se astfel de conţinut regula că valoarea exproprierii trebuie să reflecte valoarea bunului de la momentul contemporan realizării transferului dreptului, în caz contrar despăgubirea nemaifiind dreaptă în sensul art. 44 alin. (3) din Constituţie. Aplicarea unui tratament juridic diferenţiat faţă de persoanele care au fost de acord cu valoarea despăgubirii stabilite pe cale administrativă pentru bunurile lor imobile expropriate nu are justificare obiectivă şi rezonabilă, exercitarea unui drept constituţional - accesul liber la justiţie - neputându-i pune pe titularii dreptului la despăgubire într-o situaţie de inferioritate juridică. Se încalcă astfel dispoziţiile art. 16 şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, sub aspectul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată în mod egal de lege, indiferent de titular.
    12. Se conchide că dispoziţiile art. 1.535 din Codul civil sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu sunt compatibile cu despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010. O atare interpretare ar îngrădi accesul liber la justiţie şi nu ar recunoaşte dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, s-ar ajunge la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, contrar art. 53 din Constituţie.
    13. Curtea de Apel Galaţi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, reţinând, în esenţă, că prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a decis că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010 prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate şi data la care s-a finalizat judecata asupra contestaţiei privind cuantumul despăgubirilor. Consideră că nu se poate vorbi despre discriminare în faţa legii între cel care a fost de acord cu despăgubirea stabilită în etapa administrativă şi cel care contestă despăgubirea şi apelează la instanţa judecătorească în vederea stabiliri ei. Pentru ambele proceduri, valoarea bunului expropriat se stabileşte în aceleaşi condiţii, prin raportare la aceleaşi repere, iar despăgubirea va reflecta valoarea imobilului de la momentul realizării transferului dreptului de proprietate. Recurgerea la controlul judecătoresc sau stabilirea despăgubirii pe această cale nu reprezintă decât o manifestare a unui drept recunoscut de lege, însă este consecinţa unei decizii proprii expropriatului, care influenţează momentul la care se va încasa efectiv despăgubirea. Consideră că nici dreptul de acces liber la justiţie al părţilor nu este afectat şi nici nu i se restrânge vreunei părţi exerciţiul drepturilor sale, în măsura în care părţile pot formula orice tip de acţiune juridică la care se consideră îndreptăţite, inclusiv pe cea în obţinerea de daune moratorii.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1.535 din Codul civil, care au următoarea redactare:
    - Art. 1.535:
    (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

    (2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

    (3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

    18. În ceea ce priveşte circumstanţierea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la Decizia nr. 31 din 2 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă la termenul din 4 martie 2020, moment la care autoarea acesteia nu a făcut nicio trimitere la decizia menţionată. Faptul că în punctul de vedere exprimat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate instanţa a quo a făcut referire la interpretarea dată prin decizia amintită nu reprezintă un argument în sensul că aceasta ar fi fost voinţa reală a autoarei excepţiei, în sensul reţinut de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 261 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2018, sau Decizia nr. 226 din 23 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1068 din 24 octombrie 2024).
    19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, art. 44 alin. (1)-(3) şi (6) privind protecţia dreptului de proprietate privată şi procedura exproprierii şi în art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
    20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1.535 din Codul civil, criticate în cauză, instituie regula de principiu potrivit căreia creditorul are posibilitatea să solicite debitorului achitarea de daune moratorii în cazul în care suma de bani împrumutată acestuia nu este plătită la scadenţă, cu alte cuvinte, penalităţi pentru întârziere, de la scadenţă până în momentul plăţii.
    21. Autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că, în cadrul procesului declanşat de expropriatul care nu este de acord cu valoarea despăgubirii propusă de expropriator şi care, în consecinţă, în temeiul art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, contestă în justiţie cuantumul despăgubirii propuse de expropriator, instanţa judecătorească nu face aplicarea acestui articol din Codul civil. Nici pe calea unui proces separat expropriatul nu poate să obţină de la expropriator şi daune moratorii pentru toată perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii şi rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care este stabilit acest cuantum.
    22. Din motivarea excepţiei, Curtea observă că nu se critică propriu-zis conţinutul normativ al art. 1.535 din Codul civil, care instituie generic instituţia juridică a daunelor moratorii, ci se urmăreşte particularizarea şi aplicarea prevederilor legale deduse controlului de constituţionalitate la ipoteza în care autoarea excepţiei se află, respectiv acordarea de către instanţă de daune moratorii pentru perioada cuprinsă între momentul contestării cuantumului despăgubirii propuse de expropriator pentru imobilul expropriat şi cel al stabilirii despăgubirii de către instanţa învestită în acest sens. Or, chestiunile privitoare la determinarea legii aplicabile şi la aplicabilitatea în concret a anumitor prevederi legale în procesele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, intrând în competenţa exclusivă a instanţelor învestite cu soluţionarea respectivelor litigii. Ca atare, este inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil motivată prin prisma incidenţei acestora în procesul pendinte pe rolul instanţei care a sesizat Curtea Constituţională.
    23. De altfel, aşa cum a remarcat şi instanţa care a sesizat Curtea Constituţională, problema adusă în discuţie în cauza de faţă a fost clarificată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin Decizia nr. 31 din 2 martie 2020 (privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 şi art. 34 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, forma anterioară modificării prin Legea nr. 233/2018), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 23 iunie 2020, a arătat că despăgubirea stabilită în procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010 prin hotărâre judecătorească definitivă nu este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile art. 1.535 din Codul civil, pentru neplata respectivei sume în perioada cuprinsă între data transferului dreptului de proprietate şi data la care s-a finalizat judecata asupra contestaţiei privind cuantumul despăgubirilor. În schimb, instanţa supremă a statuat că despăgubirea stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă este compatibilă cu acordarea de daune moratorii întemeiate pe prevederile menţionate din Codul civil, în cazul în care acestea sunt solicitate pentru perioada ulterioară datei la care s-a finalizat procedura judiciară de soluţionare a contestaţiei prevăzute în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, până la data plăţii efective a despăgubirii stabilite pe cale judecătorească.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Geprocon - S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 2.260/89/2018 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bărbăţeanu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.535 din Codul civil