Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 33 din 24 aprilie 2023 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu art. 1 pct. 10 şi 11, art. 168, art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 33 din 24 aprilie 2023 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu art. 1 pct. 10 şi 11, art. 168, art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 577 din 26 iunie 2023

Comenteaza legea

Dosar nr. 332/1/2023


┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │- vicepreşedintele     │
│Gabriela Elena│delegat al Înaltei     │
│Bogasiu       │Curţi de Casaţie şi    │
│              │Justiţie - preşedintele│
│              │completului            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Mihaela │- preşedintele Secţiei │
│Ivanovici     │I civile               │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă   │- preşedintele Secţiei │
│              │a II-a civile          │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana       │- preşedintele Secţiei │
│Constantinescu│de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Adina Georgeta│- judecător la Secţia I│
│Nicolae       │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreia Liana │- judecător la Secţia I│
│Constanda     │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristina      │- judecător la Secţia I│
│Truţescu      │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mariana       │- judecător la Secţia I│
│Hortolomei    │civilă                 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Irina         │- judecător la Secţia I│
│Alexandra     │civilă                 │
│Boldea        │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Veronica      │- judecător la Secţia a│
│Magdalena     │II-a civilă            │
│Dănăilă       │                       │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Iulia Manuela │- judecător la Secţia a│
│Cîrnu         │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Rodica Zaharia│- judecător la Secţia a│
│              │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ruxandra      │- judecător la Secţia a│
│Monica Duţă   │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Diana Manole  │- judecător la Secţia a│
│              │II-a civilă            │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheza Attila  │- judecător la Secţia  │
│Farmathy      │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Horaţiu       │- judecător la Secţia  │
│Pătraşcu      │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Decebal       │- judecător la Secţia  │
│Constantin    │de contencios          │
│Vlad          │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Mihaela│- judecător la Secţia  │
│Voinescu      │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ştefania      │- judecător la Secţia  │
│Dragoe        │de contencios          │
│              │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 332/1/2023, la care s-a conexat Dosarul nr. 333/1/2023, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în vederea lămuririi următoarei probleme de drept:
    "Stabilirea termenului de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004"

    5. Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, punct de vedere din partea Casei Judeţene de Pensii Dolj, cerere de intervenţie voluntară şi note scrise formulate de Tulitu Robert Marian.
    6. Preşedintele completului, doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:
    I. Titularii şi obiectul sesizărilor
    7. Prin Încheierea pronunţată la 19 ianuarie 2023, în Dosarul nr. 4.165/63/2021, Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Stabilirea termenului de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004“.
    8. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul instanţei supreme la 8 februarie 2023, cu nr. 332/1/2023.
    9. La aceeaşi dată a fost înregistrată, cu nr. 333/1/2023, sesizarea prin care Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Încheierea pronunţată la 19 ianuarie 2023 în Dosarul nr. 3.735/63/2021, pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Stabilirea termenului de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004“.
    10. Având în vedere că s-a solicitat, prin cele două încheieri ale Curţii de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţate în dosarele nr. 4.165/63/2021 şi nr. 3.735/63/2021, dezlegarea aceleiaşi chestiuni de drept, dosarele nr. 332/1/2023 şi nr. 333/1/2023 au fost conexate.

    II. Normele de drept intern incidente
    11. Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului-Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 341/2004)    ART. 3

    "(1) Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: (...)
    b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989: (...)
    3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului."

    ART. 4

    "(4) Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 32, beneficiază de o indemnizaţie de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata."

    ART. 4^3

    "(2) Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel."

    12. Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010)
    ART. 107

    "(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire. (...)
(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (11) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor."

    ART. 179

    "(1) În cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani.
(3) Decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale constituie titlu executoriu."

    ART. 181

    "(1) Prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii.
(2) Reţinerile/Compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani.
(3) În cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) şi (2) nu se poate face în termenul general de prescripţie de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
(4) Debitele recuperate în condiţiile alin. (1)-(3) se fac venit la bugetul din care au fost finanţate sumele încasate necuvenit.
(5) În situaţia prevăzută la alin. (3), procedura de transmitere, de către casele teritoriale de pensii, a titlurilor executorii, precum şi aceea de evidenţă a recuperării debitelor se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale."

    13. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 95/2006)
    ART. 220

    "(1) Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit prezentei legi.
(2) Constituirea fondului se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, denumită în continuare contribuţie, suportată de asiguraţi, din sumele care se distribuie fondului din contribuţia asiguratorie pentru muncă, conform art. 220^6 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sumele provenite din protocoale încheiate de CNAS cu deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sau reprezentanţii legali ai acestora, sumele provenite din angajamentele obligatorii asumate de deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă, potrivit deciziilor Comisiei Europene emise în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului CNAS şi al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii. (...)
(3) Gestionarea fondului se face, în condiţiile legii, prin CNAS şi prin casele de asigurări de sănătate. (...)"

    ART. 266

    "(4) Termenul de prescripţie a obligaţiei de plată privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate este prevăzut în Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare."

    ART. 270

    "Activitatea privind declararea, stabilirea, controlul şi colectarea şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate se realizează de către ANAF, prin structurile de specialitate cu atribuţii de administrare a creanţelor fiscale, inclusiv unităţile subordonate."

    14. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal)
    Art. 2 - Impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal
    "(2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: (...)
    b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;"

    15. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul civil)
    "ART. 2.517
    Termenul prescripţiei este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen."

    16. Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală)
    Art. 1 - Definiţii
    "În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...)
10. creanţă fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie;
11. creanţă fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi
    la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege; (...)
28. obligaţie fiscală principală - obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege; (...)
30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum şi alte instituţii publice care administrează creanţe fiscale; (...)
35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale. Este plătitor şi sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor;"

    Art. 168 - Restituiri de sume
    "(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată.
(2) În situaţia în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective."

    Art. 219 - Prescripţia dreptului de a cere restituirea
    "(1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire"

    III. Expunerea succintă a proceselor
    17. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 18 iunie 2021, cu nr. 4.165/63/2021, reclamantul A a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dolj la restituirea sumelor de bani reţinute abuziv, începând cu 1 ianuarie 2016 şi până la 16 iunie 2020, reprezentând cotă CASS din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004, la care să se calculeze şi dobânda legală de la data reţinerii fiecărei contribuţii lunare până la data plăţii efective.
    18. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, termenul general de prescripţie de 3 ani fiind împlinit la data formulării acţiunii, iar pe fond a solicitat să se reţină faptul că nu există prevedere legală care să dispună neplata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru categoria de beneficiari din care face parte reclamantul.
    19. Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Dolj, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Finanţelor Publice Craiova şi a solicitat, în cazul în care va cădea în pretenţii, ca persoanele chemate în garanţie să fie obligate la asigurarea fondurilor necesare plăţii punerii în executare a dispoziţiei instanţei sau la plata despăgubirilor către pârâtă în cuantumul reprezentat de cuantumul contribuţiei ce trebuie restituită.
    20. Prin Sentinţa civilă nr. 1.359 din 16 mai 2022, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 17 iunie 2016 şi a respins acţiunea ca fiind prescrisă pentru această perioadă, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute cu titlu de cotă CASS pentru indemnizaţia lunară în cuantum de 1.102 lei, încasată în temeiul Legii nr. 341/2004, aferentă perioadei 17 iunie 2016 - 15 iunie 2020, precum şi dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective, şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă.
    21. Instanţa a reţinut că plata indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face de către casele de pensii, iar în litigiul de faţă dintre reclamant, în calitate de beneficiar al unei legi speciale, Legea nr. 341/2004, şi pârâtă, având ca obiect restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, aceasta din urmă are calitate procesuală pasivă, întrucât decizia prin care reclamantului i-a fost acordată indemnizaţia de gratitudine a fost emisă de pârâtă, inclusiv talonul de plată a indemnizaţiei lunare, şi care, de asemenea, reţine şi virează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.
    22. S-a mai apreciat că, potrivit art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţiile pentru asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele juridice şi persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entităţile asimilate angajatorului se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile sale subordonate, care au şi calitatea de creditor bugetar, art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.644/2003 precizează că sunt asimilate angajatorilor entităţile care datorează contribuţii sociale şi reţin contribuţii sociale de la persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, iar conform art. 153 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, în vigoare în perioada dedusă judecăţii, printre contribuabilii/plătitorii de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate se numără şi Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii.
    23. Sub aspectul excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului pentru sumele solicitate şi reţinute începând cu 1 ianuarie 2016 s-a constatat că este întemeiată doar în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 1 ianuarie 2016-17 iunie 2016, pentru perioada ulterioară fiind aplicabile dispoziţiile art. 168 alin. (1)-(3) din Codul de procedură fiscală, în conformitate cu care se restituie, la cererea contribuabilului/ plătitorului, orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată, aceleaşi prevederi fiind incidente şi pentru sumele de restituit ca urmare a aplicării, potrivit legii, a scutirii indirecte sau a altor asemenea scutiri.
    24. Prin urmare, orice plată efectuată fără cauză, în lipsa unei creanţe fiscale, trebuie să fie restituită, conform Codului de procedură fiscală, la cererea contribuabilului/plătitorului, în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, conform art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
    25. Aplicabilitatea în cauză a acestui termen de prescripţie rezultă din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 181 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii.
    26. Acelaşi text prevede că reţinerile/compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani, iar în cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) şi (2) nu se poate face în termenul general de prescripţie de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central în vederea punerii în executare silită, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
    27. Ca atare, instanţa a reţinut că, la recuperarea debitelor provenite din prestaţii de asigurări sociale sau din alte drepturi prevăzute de legi speciale, sunt aplicabile dispoziţiile din Codul de procedură fiscală, debitele fiind recuperate de la beneficiar în termenul de 5 ani statuat de art. 219 din Codul de procedură fiscală, prevederi care trebuie aplicate şi în cazul în care beneficiarul solicită de la organul fiscal sau de la instituţia care a efectuat greşit reţinerea contribuţiei restituirea acesteia, în baza principiului simetriei juridice.
    28. A aprecia că termenul de prescripţie este cel de 3 ani, întrucât reclamant este beneficiarul drepturilor ce au fost reţinute de o entitate asimilată angajatorului, conform legislaţiei fiscale, ar duce la situaţia în care ar fi aplicabile două termene de prescripţie, în funcţie de titularul cererii de restituire, ceea ce nu este posibil, astfel că excepţia invocată de pârâtă a fost respinsă.
    29. Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat, în esenţă, că, având în vedere calitatea reclamantului, beneficiar al prevederilor Legii nr. 341/2004, acesta este scutit de plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi, drept urmare, conform celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 17 februarie 2020, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reţinute cu titlu de cotă CASS pentru indemnizaţia lunară în cuantum de 1.102 lei, încasată în temeiul Legii nr. 341/2004, corespunzătoare perioadei 17 iunie 2016-15 iunie 2020, precum şi dobânda legală aferentă, de la data scadenţei fiecărei sume şi până la data plăţii efective.
    30. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta. În motivarea apelului a susţinut, în esenţă, că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legale incidente, a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 14 din 17 februarie 2020 şi a probelor din dosar.
    31. Cu privire la excepţia prescripţiei, privind capătul de cerere pentru restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate calculate asupra indemnizaţiilor primite conform art. 3-5 din Legea nr. 341/2004, a arătat că dreptul material la acţiune al indemnizaţiilor primite este prescris, iar termenul general de prescripţie de 3 ani a fost depăşit. Chiar şi termenul de restituire de 5 ani, menţionat de instanţa de fond, este depăşit, întrucât acţiunea a fost depusă la 18 iunie 2021, iar drepturile acordate de instanţă s-au născut începând cu 17 iunie 2016.
    32. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 7 iunie 2021, cu nr. 3.735/63/2021, reclamantul B a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Dolj la restituirea sumelor de bani reţinute abuziv, începând cu 1 ianuarie 2016 şi până la 16 iunie 2020 (având în vedere termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 219 din Legea nr. 207/2015), reprezentând cotă CASS din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004, la care să se calculeze şi dobânda legală de la data reţinerii fiecărei contribuţii lunare până la data plăţii efective.
    33. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere privind restituirea sumelor reţinute ca şi contribuţie CASS pe ultimii trei ani, excepţia prescripţiei, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
    34. Pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate Dolj, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia Finanţelor Publice Craiova.
    35. Prin Sentinţa civilă nr. 4.364 din 3 decembrie 2021, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă, a admis acţiunea formulată de reclamantul B şi a obligat pârâta să restituie reclamantului suma reţinută cu titlu de cotă CASS pentru drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, aferentă perioadei 1 ianuarie 2016 - 16 iunie 2020, precum şi dobânda legală de la data reţinerii până la data plăţii efective.
    36. Instanţa a reţinut argumente similare celor reţinute prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 4.165/63/2021. Sub aspectul excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru sumele solicitate şi reţinute înainte de iunie 2018 a reţinut că, potrivit art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, contribuţia de asigurări sociale de sănătate constituind creanţă fiscală.
    37. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, că hotărârea este dată cu încălcarea prevederilor legale incidente, a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 14 din 17 februarie 2020 şi a probelor din dosar.
    38. Totodată, a arătat că nu poate fi primită motivarea instanţei de fond potrivit căreia contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o creanţă fiscală, fiindu-i aplicabile prevederile art. 168 din Codul de procedură fiscală, întrucât, dacă ar reprezenta o creanţă fiscală, atunci restituirea ar trebui să fie în sarcina organului fiscal competent ce gestionează aceste contribuţii în numele şi pentru Casa Naţională de Sănătate şi casele judeţene de sănătate, şi nicidecum a Casei judeţene de pensii, care a virat contribuţiile în contul aparţinând bugetului asigurărilor sociale de sănătate.
    39. Astfel, dacă instanţa a constatat că are calitate procesuală pasivă pentru că a emis decizia privind acordarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 şi a reţinut şi virat această contribuţie, atunci trebuie să fie aplicabile prevederile Legii nr. 263/2010 în ceea ce priveşte prescripţia, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Aşadar, în condiţiile în care se stabileşte că plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este apanajul exclusiv al caselor teritoriale de pensii, restituirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate nu poate opera decât în termenul general de prescripţie de trei ani.
    40. În cadrul soluţionării căilor de atac în cele două dosare, instanţa de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept ce formează obiectul prezentelor sesizări.

    IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizărilor
    41. Prin încheierile de sesizare, instanţa de trimitere a constatat admisibilitatea sesizărilor, reţinând următoarele: cauza este în curs de judecată, în faţa instanţei de apel - Curtea de Apel Craiova; cauza este în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Craiova judecând în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010; Curtea de Apel Craiova este competentă material şi teritorial să judece calea de atac declarată, în conformitate cu prevederile art. 96 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă; de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, ce trimite la prevederile art. 179 şi art. 181 din Legea nr. 263/2010, respectiv a art. 219 din Codul de procedură fiscală, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, câtă vreme dezlegarea dată motivelor de apel vizând prescripţia dreptului la acţiune depinde de aplicarea acestor dispoziţii legale; problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, astfel cum rezultă din datele publice afişate pe portalul de internet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    42. Totodată, instanţa de sesizare a reţinut noutatea chestiunii de drept şi a arătat că problema de drept priveşte interpretarea şi aplicarea unor texte din Codul de procedură fiscală, respectiv din Legea nr. 263/2010, care, deşi au intrat în vigoare de o perioadă de timp însemnată, sunt susceptibile a crea în continuare controverse, cu atât mai mult în contextul generat de minuta de practică neunitară a preşedinţilor de secţie din 23 septembrie 2021, care intră în contradicţie cu dezlegările date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 10/2014 şi faţă de faptul că nu s-a conturat o jurisprudenţă constantă în care să se fi statuat asupra acestei probleme de drept.
    43. De asemenea, chestiunea în discuţie este diferită de cea asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 10/2014, întrucât dispoziţiile legale supuse analizei instanţei supreme în respectiva sesizare au vizat termenul de prescripţie aplicabil în cazul unor drepturi prevăzute de alte legi speciale, fără a se statua expres asupra prezentei probleme de drept.
    44. S-au mai reţinut ca fiind importante, sub aspectul noutăţii, existenţa şi dezvoltarea unei jurisprudenţe continue şi constante în această materie, faptul că norma a cărei interpretare se solicită pe calea acestei sesizări reprezintă o chestiune nouă de drept, ce necesită o dezlegare prin pronunţarea unei hotărâri prealabile, dat fiind potenţialul său de a genera practică neunitară şi în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

    V. Punctul de vedere al instanţelor de trimitere
    45. Prin cele două încheieri de sesizare, care cuprind aceleaşi argumente, s-a apreciat că trebuie avută în vedere calificarea juridică a cererii de chemare în judecată, scopul cererii de chemare în judecată fiind recuperarea sumelor reţinute din indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
    46. Or, în raport cu dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, la care fac trimitere dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 341/2004, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile de asigurări sociale ce izvorăsc din aplicarea acestei legi, iar cu o astfel de cerere a fost sesizată prima instanţă.
    47. De asemenea, potrivit prevederilor art. 142 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010, casele teritoriale/sectoriale de pensii calculează, reţin şi virează, în cadrul competenţelor legale, contribuţia de asigurări de sănătate, impozitul pe veniturile din pensii şi orice alte obligaţii către alte fonduri, stabilite de legislaţia în vigoare la data efectuării plăţii.
    48. Plata indemnizaţiei de gratitudine prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face de către casele de pensii. Prin urmare, prin reţinerea greşită a cotei de contribuţii de asigurări de sănătate se diminuează cuantumul indemnizaţiei, iar beneficiarul are dreptul să solicite restituirea diferenţei de indemnizaţie, în măsura în care este calculată în mod eronat.
    49. Potrivit art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.
    50. Astfel, atât timp cât intimata, în calitate de plătitor al indemnizaţiei, a aplicat eronat dispoziţiile legale care reglementează reţinerea contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile legale incidente, prezentul raport juridic, astfel cum este dedus judecăţii, ia naştere între beneficiarul indemnizaţiei şi casa teritorială de pensii, ca plătitoare a indemnizaţiei.
    51. Chiar dacă banii reţinuţi de către intimata Casa de pensii din indemnizaţie, cu titlu de CASS, au fost viraţi către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în mod direct sau prin intermediul unor alte instituţii, litigiul pendinte are ca părţi implicate Casa de pensii şi beneficiarul indemnizaţiei. Obiectul cererii îl reprezintă obligarea pârâtei Casa de pensii la restituirea sumelor reţinute în mod nejustificat din drepturile cuvenite conform Legii nr. 341/2004, şi nu restituirea contribuţiei de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate; în aceste condiţii, obligaţia de restituire a sumelor trebuie analizată în contradictoriu cu instituţia care a efectuat această reţinere şi care a fost chemată în judecată în această calitate.
    52. Prin urmare, nu se poate reţine termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, acesta fiind un termen special reglementat numai în mod limitativ, pentru dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale de la organul fiscal competent.
    53. În acest sens este Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 187 din 22 ianuarie 2018 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor reprezentând taxe sau alte venituri ale bugetului de stat, plătite în plus sau necuvenit şi pentru care nu există obligaţia de declarare. În această procedură se reglementează modalitatea de restituire a sumelor plătite la bugetul de stat în plus faţă de obligaţia legală ori a sumelor plătite în vederea realizării unei prestaţii care nu a mai fost efectuată şi pentru care nu există obligaţia de declarare, încasate/stabilite de autorităţile şi instituţiile publice, altele decât cele prevăzute de Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.465/2010 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor aferente veniturilor încasate din activitatea desfăşurată de autorităţile şi instituţiile publice reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 şi 2 la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cu modificările ulterioare.
    54. În raport cu principiul de drept conform căruia exceptio est strictissimae interpretationis au mai arătat instanţele de trimitere, o astfel de normă de excepţie se aplică numai în cazuri limitativ prevăzute de lege, nefiind permis a fi extinse prin analogie. Or, în cauza de faţă fiind vorba de un litigiu de asigurări sociale ce se derulează în contradictoriu cu casa de pensii, iar nu unul de drept fiscal, prezentului raport juridic nu îi sunt aplicabile normele de drept fiscal, care impun o anumită procedură, obligatorie de urmat.
    55. Opiniile potrivit cărora orice plată efectuată fără cauză, în lipsa unei creanţe fiscale, trebuie să fie restituită, conform Codului de procedură fiscală, la cererea contribuabilului/ plătitorului, în termen de 5 ani de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire, se întemeiază pe dispoziţiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.
    56. Aplicabilitatea acestui termen de prescripţie ar putea rezulta din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 181 alin. (1)-(3) din Legea nr. 263/2010, în conformitate cu care, prin derogare de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală, debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii, reţinerile/ compensările prevăzute la alin. (1) se efectuează de casele teritoriale de pensii, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani, iar în cazul în care se constată că recuperarea debitului conform prevederilor alin. (1) şi (2) nu se poate face în termenul general de prescripţie de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
    57. Ca atare, potrivit acestor dispoziţii legale, casele teritoriale de pensii pot face reţineri sau compensări din drepturile de pensie sau indemnizaţii de gratitudine, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani.
    58. Pentru a fi aplicabile dispoziţiile din procedura fiscală, respectiv pentru a recupera debite de la beneficiar în termenul de 5 ani prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală. Or, termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de legislaţia fiscală este aplicabil numai în raportul dintre beneficiar/contribuabil şi organul fiscal competent.
    59. Per a contrario, au subliniat instanţele de trimitere, în raportul juridic angrenat între casa teritorială de pensii şi beneficiarul dreptului calculat de această instituţie este aplicabil numai termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 179 din Legea nr. 263/2010. Pentru a fi aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani, raportul juridic trebuie legat între organul fiscal şi contribuabil.
    60. În linii generale, aceeaşi soluţie transpare din considerentele pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a avut în vedere la momentul pronunţării Deciziei nr. 10/2014, respectiv faptul că „Restituirea“ enunţată în titlul cap. VII din Codul de procedură fiscală este explicitată la art. 135 din acest act normativ ca fiind „dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale“, ceea ce este o chestiune diferită de obiectul de reglementare al art. 76 alin. (2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare (denumită, în continuare, Legea nr. 76/2022), care constituie cauza obligaţiei angajaţilor la restituirea debitelor constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj.
    61. Chiar dacă prevederile legale supuse interpretării sunt diferite de cele puse în discuţie în prezenta sesizare, linia de interpretare a instanţei supreme se impune a fi menţinută şi în litigiul pendinte. Astfel, fiind în discuţie sume de bani reţinute eronat de pârâta Casa de pensii din indemnizaţia cuvenită potrivit Legii nr. 341/2004, devin aplicabile dispoziţiile legale care reglementează termenul general de prescripţie de 3 ani, incident în cauzele supuse jurisdicţiei de asigurări sociale. Termenul de prescripţie de 5 ani este specific legislaţiei fiscale şi poate fi antrenat în aplicare de o cerere de restituire adresată către organul fiscal, în opoziţie cu litigiul de asigurări sociale care are reguli specifice, inclusiv în materie de prescripţie.
    62. În concluzie, opinia celor două instanţe de trimitere este în sensul că problema de drept pusă în discuţie a dat naştere la suficiente dificultăţi de interpretare, care justifică atenţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în tranşarea definitivă a unei soluţii de natură a preîntâmpina ulterioarele direcţionări divergente ale jurisprudenţei.

    VI. Punctele de vedere ale părţilor
    63. Apelanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, prin punctul de vedere depus, a arătat că, în măsura în care reclamantul a înţeles să solicite restituirea contribuţiei de la Casa judeţeană de pensii, sumele ce se cer a fi restituite nu pot fi privite ca fiind creanţe fiscale ce sunt administrate de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cărora li se aplică termenul de prescripţie de 5 ani, ci se supun prevederilor Legii nr. 263/2010, respectiv termenului de prescripţie de 3 ani.
    64. Intimata-chemată în garanţie Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a opinat că, prin raportare la obiectul dosarului, ce constă în restituirea sumelor de bani cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate reţinute de către apelanta-pârâtă din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de Legea nr. 341/2004, reţinerea sumelor de bani în discuţie într-un litigiu de asigurări sociale, care intră sub incidenţa Codului civil, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2517 din acest act normativ, potrivit cărora „Termenul prescripţiei este de trei ani, dacă legea nu prevede un alt termen.“
    65. A apreciat că este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de art. 2517 din Codul civil, coroborat cu prevederile art. 107 din Legea nr. 236/2010, şi nu termenul de 5 ani prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, care s-ar fi aplicat doar în situaţia în care reclamantul ar fi apelat la restituirea unei creanţe fiscale pe calea procedurii administrativ fiscale, ceea ce ar fi presupus formularea unei cereri administrative obligatorii de către contribuabil, conform art. 168 alin. (1) din acelaşi act normativ, a cărei soluţionare se realizează, potrivit art. 98 lit. a) din Codul de procedură fiscală, prin decizie privind soluţionarea cererilor de restituiri de creanţe fiscale emisă de organul fiscal competent, iar în caz de refuz nejustificat al organului competent de soluţionare a cererii administrative obligatorii a contribuabilului sau în caz de contestaţie împotriva deciziei emise în soluţionarea cererii de restituire, accesul la justiţie al contribuabilului este garantat prin intermediul contenciosului fiscal, în acord cu procedura prevăzută în acest scop de Codul de procedură fiscală şi în completare de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste condiţii, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materie civilă, conform art. 2517 din Codul civil, termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune fiind de 3 ani, anterior introducerii acţiunii.
    66. Celelalte părţi nu au formulat puncte de vedere.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    67. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti definitive, precum şi puncte de vedere ale judecătorilor asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
    68. Într-o primă orientare, s-a arătat că, în astfel de cauze, este incident termenul de prescripţie de 5 ani, reglementat prin art. 219 din Codul de procedură fiscală, reţinându-se că, pentru a se stabili data de la care beneficiarul prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 este îndreptăţit la restituirea contribuţiilor de asigurări sociale aferente indemnizaţiei de revoluţionar, trebuie examinată natura creanţei sale.
    69. În acest sens, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care prevăd un termen de prescripţie de 3 ani, întrucât persoanele îndreptăţite nu solicită restituirea indemnizaţiei de revoluţionar, ci a sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de stat, fără a fi datorate.
    70. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil începând cu 1 ianuarie 2016, în categoria juridică a contribuţiilor sociale obligatorii reglementate prin acest cod este inclusă şi contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Prin art. 153 alin. (1) lit. a) şi f^2) din acelaşi act normativ se prevede că următoarele persoane au calitatea de contribuabili/plătitori de venit la sistemul de asigurări sociale de sănătate: a) cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în România; f^2) Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi casele sectoriale de pensii, pentru persoanele care realizează venituri din pensii şi pentru cele asimilate acestora, în temeiul legii, precum indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004 asimilată veniturilor din pensii, în baza art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
    71. Obiectul cererii de restituire îl constituie, aşadar, o creanţă fiscală principală, astfel cum este definită de art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală, „dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege“. Împrejurarea că aceste contribuţii au fost reţinute de către casele de pensii din indemnizaţiile cuvenite şi nu plătite direct de către contribuabili nu poate schimba natura lor de creanţă fiscală.
    72. Atât sumele reţinute cu titlu de contribuţii la asigurări sociale, cât şi sumele plătite, fără a fi datorate, cu acelaşi titlu de contribuţii la asigurări sociale reprezintă creanţe fiscale, iar cât timp casele de pensii au reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate din indemnizaţiile de gratitudine primite de beneficiari în temeiul Legii nr. 341/2004, fără ca aceasta să fie datorată, cauza cererii de chemare în judecată o reprezintă plata nedatorată.
    73. În consecinţă, devin aplicabile prevederile art. 168 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situaţia în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective“. Or, în acest caz, aşa cum rezultă din prevederile art. 219 din Codul de procedură fiscală, „dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire“.
    74. Aşadar, faţă de natura contribuţiei reţinute fără a fi datorată, în cauzele având ca obiect restituirea acestor prestaţii, devine incident termenul de prescripţie special de 5 ani, reglementat de Codul de procedură fiscală.
    75. În acest sens, au comunicat hotărâri judecătoreşti şi puncte de vedere următoarele instanţe: Curtea de Apel Alba Iulia, Tribunalul Sibiu, Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov, Tribunalul Covasna (punct de vedere teoretic), Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (Sentinţa nr. 6.137/11.11.2020, Sentinţa nr. 3.977/2.06.2021, Sentinţa nr. 570/10.08.2021, Sentinţa nr. 1.221/22.02.2022, Sentinţa nr. 244/15.01.2021, Sentinţa nr. 614/29.01.2021, Sentinţa nr. 613/29.01.2021, Sentinţa nr. 157/12.01.2021, Sentinţa nr. 1.442/2.03.2022), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Decizia nr. 6.407/8.12.2021, Decizia nr. 507/31.01.2022, Decizia nr. 1.637/14.03.2022, Decizia nr. 1.638/14.03.2022, Decizia nr. 3.426/30.05.2022, Decizia nr. 3.457/30.05.2022, Decizia nr. 474/10.01.2023, Decizia civilă nr. 474/27.01.2023, Decizia nr. 5.107/4.10.2022, Decizia nr. 2.253/6.04.2022), Tribunalul Călăraşi (Sentinţa nr. 183/17.03.2022, Sentinţa nr. 739/11.11.2021), Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea - Secţia civilă, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă (Sentinţa nr. 689/14.10.2020, Sentinţa nr. 184/8.03.2021), Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Tribunalul Vâlcea (Sentinţa nr. 2.826/14.12.2021), Tribunalul Argeş (Sentinţa nr. 617/3.02.2021), Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Timiş (Sentinţa nr. 765/8.06.2022, Sentinţa nr. 428/6.04.2022, Sentinţa nr. 883/1.07.2022, Sentinţa nr. 792/15.06.2022, Sentinţa nr. 1.837/4.11.2021, Sentinţa nr. 561/27.04.2022, Sentinţa nr. 564/27.04.2022, Sentinţa nr. 565/27.04.2022, Sentinţa nr. 429/6.04.2022, Sentinţa nr. 758/8.06.2022, Sentinţa civilă nr. 572/27.04.2022, Sentinţa nr. 884/1.07.2022, Sentinţa nr. 427/6.04.2022, Sentinţa nr. 1.113/9.06.2021).
    76. Într-o a doua orientare, s-a arătat că este aplicabil termenul de prescripţie de 3 ani, potrivit dispoziţiilor din materia asigurărilor sociale, şi nu cel de 5 ani, aplicabil litigiilor fiscale.
    77. S-a reţinut că litigiul nu face parte din categoria celor care au ca obiect un raport juridic de drept fiscal, pentru a fi aplicabile dispoziţiile din Codul de procedură fiscală. S-a avut în vedere că prin acţiune se solicită Casei de Pensii restituirea unei diferenţe din indemnizaţia de gratitudine, reţinută nejustificat pentru o contribuţie de asigurări sociale de sănătate nedatorată. S-a apreciat că reţinerea la sursă a contribuţiei nu califică raportul juridic respectiv ca fiind de drept fiscal.
    78. Dispoziţiile art. 219 din Codul de procedură fiscală, ce reglementează termenul de prescripţie de 5 ani, se aplică numai creanţelor fiscale şi pentru situaţiile în care contribuabilul/ plătitorul uzează de dreptul de a cere restituirea creanţelor fiscale în cadrul procedurii speciale reglementate de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, în contradictoriu cu organul fiscal competent. Faţă de obiectul cererii, se constată că, în raportul juridic dedus judecăţii, nu este aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani.
    79. Potrivit art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.
    80. Legea nr. 341/2004 face trimitere la legislaţia referitoare la pensii cu privire la plata indemnizaţiilor, în speţă dispoziţiile art. 107, art. 115, art. 179 şi art. 181 din Legea nr. 263/2010, care prevăd un termen de prescripţie de 3 ani, atât în situaţia în care casa de pensii nu a plătit beneficiarului întreaga sumă cuvenită, cât şi în cazul sumelor plătite necuvenit, care trebuie restituite de beneficiar.
    81. În acest sens, au comunicat hotărâri judecătoreşti următoarele instanţe: Tribunalul Covasna (Sentinţa nr. 519/16.06.2022), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale (Sentinţa nr. 1.797/11.03.2021, Sentinţa nr. 3.067/26.04.2021, Sentinţa nr. 1.165/17.02.2021, Sentinţa nr. 4.633/18.06.2021, Sentinţa nr. 7.423/2.02.2021, Sentinţa nr. 3.310/16.05.2022), Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (Decizia nr. 3.576/17.06.2021, Decizia nr. 2.373/11.04.2022), Tribunalul Călăraşi (Sentinţa nr. 626/23.09.2021), Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Bihor (Sentinţa nr. 1.034/17.12.2020), Tribunalul Vâlcea (Sentinţa nr. 2.180/8.10.2021), Tribunalul Timiş (Sentinţa nr. 306/17.03.2022, Sentinţa nr. 307/26.02.2021, Sentinţa nr. 594/1.04.2021, Sentinţa nr. 720/27.05.2022).
    82. Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentelor sesizări.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale
    83. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 22/2013, pronunţată în Dosarul nr. 19/2013 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Avocatul Poporului şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, a stabilit că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizaţiei aflat în plată în luna octombrie 2010.
    84. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 14/2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.931/1/2019 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2020, a admis sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile formulată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, în consecinţă, a stabilit că, în interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.
    85. Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prin deciziile nr. 13/2020, nr. 532/2014, nr. 678/2011, nr. 534/2011, nr. 228/2010, nr. 350/2009, nr. 1.087/2008 şi nr. 591/2006.

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    86. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă s-a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu art. 1 pct. 10 şi 11, art. 168, art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    X.1. Asupra admisibilităţii sesizării
    87. Pentru declanşarea procedurii în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, o serie de cerinţe de admisibilitate, care trebuie întrunite cumulativ, respectiv:
    a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă;
    b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
    c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
    d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
    e) asupra acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    88. Analizând elementele sesizării, se reţine îndeplinirea simultană a tuturor condiţiilor care permit declanşarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.
    89. Astfel, se constată că cele două cauze, care au făcut obiect al conexării instanţei de sesizare, se află în curs de judecată, în faza procesuală a apelului, în competenţa legală a completurilor învestite.
    90. În ce priveşte judecata în ultimă instanţă, aşa cum a fost determinată de către instanţa de trimitere [şi care nu mai poate fi supusă reevaluării, în raport cu prevederile art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă], ea a fost dată de incidenţa dispoziţiilor art. 96 alin. 1 pct. (2) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
    91. Se constată, de asemenea, că este îndeplinită şi cerinţa de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa de trimitere justificând aptitudinea acesteia de a conduce la rezolvarea pe fond a pricinii, în condiţiile în care motivele de apel pun în discuţie modalitatea în care s-a dat dezlegare excepţiei prescripţiei extinctive, contestată prin criticile din apel.
    92. Referitor la calitatea chestiunii de drept, de a fi una veritabilă, cu un grad de dificultate suficient de ridicat - astfel cum această sintagmă a fost analizată în doctrină şi dezvoltată în jurisprudenţa instanţei supreme - de natură, aşadar, să declanşeze mecanismul hotărârii prealabile, ea se verifică în speţă, faţă de conţinutul punctelor de vedere şi al hotărârilor transmise de instanţele de judecată, care denotă că în materie există abordări diferite, susţinute deopotrivă cu argumente juridice, constituindu-se însă în premise ale dezvoltării unei jurisprudenţe neunitare.
    93. Astfel, a rezultat că interpretarea şi aplicarea, mai mult sau mai puţin completă ori coroborată a dispoziţiilor legale în materie, au condus instanţele la a considera nu doar că termenul de prescripţie extinctivă este diferit - de trei ani, din domeniul dreptului comun respectiv, de cinci ani, specific materiei fiscale, dar şi că asemenea acţiuni au fost respinse, ca inadmisibile sau pentru lipsa calităţii procesuale pasive, soluţii decurgând din calificarea diferită a aceluiaşi gen de raport juridic.
    94. În ce priveşte conţinutul chestiunii de drept se constată însă necesitatea fixării acesteia în cadrul normativ adecvat, apt să ducă la o rezolvare corectă.
    95. În acest sens, în determinarea regimului juridic al prescripţiei extinctive, relevanţă are stabilirea naturii creanţei de valorificat şi, în mod corespunzător, sunt determinante dispoziţiile art. 1 pct. 10 şi 11, art. 168 şi art. 219 din Codul de procedură fiscală şi art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, nereţinute ca atare în sesizare.
    96. De aceea, cadrul în care se va proceda la analiza întrebării va fi întregit cu textele de lege menţionate anterior, neidentificate ca atare de titularul sesizării.
    97. Cu privire la noutatea chestiunii de drept, ea subzistă în speţă, în contextul în care, deşi se pune în discuţie restituirea unei părţi din indemnizaţia de gratitudine, indemnizaţie reglementată şi acordată potrivit dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, problema a devenit una de actualitate în urma pronunţării Deciziei nr. 14 din 17 februarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2020, prin care s-a stabilit existenţa unor situaţii de exceptare de la plata contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate.
    98. Se mai constată că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi că nu s-a statuat anterior asupra sa printr-o hotărâre obligatorie pentru instanţe sau printr-o jurisprudenţă consolidată a instanţei supreme, faţă de materia circumscrisă litigiului, care nu intră în competenţa de judecată a acesteia.

    X.2. Asupra fondului sesizării
    99. Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită priveşte termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări de sănătate reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.
    100. Litigiile în cadrul cărora s-a ivit această chestiune de drept au ca obiect cereri de chemare în judecată formulate de beneficiarii indemnizaţiei de gratitudine prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, prin care se solicită obligarea caselor judeţene de pensii la restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate reţinute din aceste indemnizaţii, acordate în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din acest act normativ.
    101. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, „(1) Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: (...) b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989: (...) 3. Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului“, iar art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 prevede că „Persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, cărora li s-au eliberat noile certificate potrivit art. 3^2, beneficiază de o indemnizaţie de gratitudine lunară în coeficient de 1,10, calculată pe baza coeficienţilor de multiplicare aplicaţi asupra câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata“.
    102. Prin Decizia nr. 14 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit, în interpretarea art. 5 alin. (2), cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 şi 114 din Codul fiscal şi art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, faptul că deţinătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuţie la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizaţiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.
    103. S-au reţinut, din analiza dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, art. 61 lit. a)-h), art. 62 alin. (1) lit. v), art. 114 alin. (1), art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 alin. (1) lit. a)-l) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, la paragrafele 111-113, 115 şi 116, următoarele:
    "Din coroborarea dispoziţiilor menţionate rezultă, pe de o parte, că veniturile de care beneficiază deţinătorii titlurilor reglementate de Legea nr. 341/2004 nu sunt impozabile şi, pe de altă parte, că, deşi acest act normativ nu prevede nimic în legătură cu plata contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate, aceasta nu înseamnă că ele s-ar datora (prin opoziţie cu situaţia impozitelor pentru care se prevede scutirea), ci că trebuie făcută corelaţia necesară cu dispoziţiile care reglementează această materie din Codul fiscal, dispoziţii care stabilesc în legătură cu astfel de venituri (provenite din alte surse) condiţia ca ele să fie impozabile pentru a constitui bază de calcul la stabilirea contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
    De aceea, împrejurarea că art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prevede în mod expres doar că indemnizaţia acordată în temeiul acestui act normativ nu se impozitează, fără a arăta şi că nu intră în baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, nu poate duce la o altă concluzie, de vreme ce, faţă de calificarea legală de a nu constitui venit, ea oricum nu poate fi luată în considerare pentru determinarea acestor contribuţii.
    Ca atare, încasarea unor astfel de indemnizaţii nu dă naştere, în sarcina beneficiarului lor, unei obligaţii de plată a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate. (...)
    Consecinţa regimului juridic specific al sumelor respective, care au caracter neimpozabil (cu accesoriul neplăţii contribuţiilor la asigurările sociale de sănătate), este aceea că beneficiarul lor nu poate fi considerat asigurat în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate (spre deosebire de situaţia unei anumite categorii de persoane - luptătorii răniţi în Revoluţie - cărora legiuitorul le recunoaşte această calitate chiar în absenţa plăţii contribuţiilor).
    Aşadar, persoanele din categoria celor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 2-4 din Legea nr. 341/2004 nu datorează contribuţii la asigurări sociale de sănătate pentru drepturile băneşti încasate în temeiul acestei legi, dar, în acelaşi timp, nici nu vor beneficia de drepturile de asigurare prevăzute de Legea nr. 95/2006, câtă vreme nu intră în categoria celor care beneficiază de o asemenea asigurare fără plata contribuţiei [ca în ipoteza prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 coroborat cu art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 şi art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal]."

    104. Din jurisprudenţa instanţelor, expusă anterior, rezultă existenţa a două interpretări cu privire la termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor formulate pentru restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, reţinute din indemnizaţiile de gratitudine acordate potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.
    105. Potrivit primei opinii, este incident termenul de prescripţie de 5 ani, reglementat de art. 219 din Codul de procedură fiscală, iar potrivit celei de a doua opinii, este aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil.
    106. Termenul de prescripţie extinctivă este intervalul de timp stabilit de lege înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul material la acţiune, sub sancţiunea stingerii acestuia. Dreptul la acţiune în sens material este posibilitatea reclamantului de a cere instanţei obligarea pârâtului la executarea unei prestaţii, respectarea unei anumite situaţii juridice, recunoaşterea unui drept contestat.
    107. În litigiile în care s-a ivit problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări, termenul de prescripţie extinctivă reprezintă intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia poate fi exercitat dreptul la acţiune, în sens material, pentru restituirea sumelor reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate, reţinute la plata indemnizaţiilor acordate beneficiarilor în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, sub sancţiunea pierderii acestui drept.
    108. Divergenţa de jurisprudenţă priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2.517 din Codul civil, care prevăd termenul general de prescripţie de 3 ani, sau a dispoziţiilor art. 219 din Codul de procedură fiscală, care prevăd termenul de prescripţie de 5 ani.
    109. Termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil, este aplicabil „dacă legea nu prevede un alt termen“, aşadar numai în situaţiile în care nu sunt incidente dispoziţii legale care reglementează un alt termen de prescripţie.
    110. Termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 219 din Codul de procedură fiscală, este aplicabil cererilor contribuabilului/plătitorului pentru restituirea creanţelor fiscale plătite sau încasate fără a fi datorate, creanţe care au un regim specific de stabilire, executare silită, recuperare (în situaţia în care au fost plătite sau încasate fără a fi datorate), regim juridic reglementat de acest act normativ.
    111. Legea nr. 341/2004, în temeiul căreia sunt acordate indemnizaţiile de gratitudine la plata cărora au fost reţinute contribuţiile de asigurări sociale de sănătate, şi Legea nr. 263/2010, act normativ la care face trimitere art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că „Reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel“, nu conţin dispoziţii referitoare la aceste contribuţii obligatorii.
    112. Pentru rezolvarea chestiunii de drept care a condus la divergenţa de jurisprudenţă se impune stabilirea naturii juridice a creanţei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate, a cărei restituire se solicită, având în vedere natura raportului juridic în baza căruia a fost reţinută şi nu natura indemnizaţiei pentru care a fost reţinută sau calitatea părţii care a procedat la reţinerea acesteia.
    113. În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, suportată de asiguraţi, constituie Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, un fond special care se stabileşte şi se utilizează potrivit acestei legi, gestionat prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin casele de asigurări de sănătate (art. 220 din Legea nr. 95/2006).
    114. Activitatea privind declararea, stabilirea, controlul şi colectarea, precum şi soluţionarea contestaţiilor pentru contribuţia de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin structurile de specialitate cu atribuţii de administrare a creanţelor fiscale (art. 270 din Legea nr. 95/2006). În ceea ce priveşte obligaţia de plată, potrivit dispoziţiilor art. 266 alin. (4) din Legea nr. 95/2006, „Termenul de prescripţie a obligaţiei de plată privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate este prevăzut în Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.“
    115. Persoanele care au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, precum şi modul de stabilire, termenele de declarare şi de plată ale contribuţiei sunt prevăzute în Codul fiscal (art. 228 din Legea nr. 95/2006), iar colectarea contribuţiilor datorate de persoanele obligate să se asigure se face potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi organele fiscale subordonate acesteia (art. 265 din Legea nr. 95/2006).
    116. Codul fiscal este actul normativ care stabileşte cadrul legal privind impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii [prevăzute la art. 2 alin. (2) din Codul fiscal] care sunt venituri ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj şi fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, stabileşte contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, modul de calcul şi de plată, procedura de modificare a acestora.
    117. Printre impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii, reglementate de Codul fiscal, se regăseşte, potrivit art. 2 alin. (2) lit. b) din acest act normativ, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    118. În ceea ce priveşte cadrul legal de administrare a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal, acesta este stabilit prin Codul de procedură fiscală, act normativ cadru care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanţelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel [art. 2 alin. (1) din Codul de procedură fiscală], şi care constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanţelor fiscale. Numai în situaţiile în care Codul de procedură fiscală nu dispune, se aplică prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorităţi publice şi contribuabili/ plătitori (art. 3 din Codul de procedură fiscală).
    119. Codul de procedură fiscală defineşte noţiunea de contribuţie socială, „prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecţia persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare“ (art. 1 pct. 5), similar definiţiei prevăzute de art. 7 pct. 10 din Codul fiscal, precum şi noţiunea de creanţă fiscală, care reprezintă „dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanţa fiscală principală şi creanţa fiscală accesorie“ (art. 1 pct. 10).
    120. Analiza coroborată a acestor dispoziţii conduce la concluzia potrivit căreia contribuţia de asigurări sociale de sănătate este o contribuţie socială obligatorie, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, inclusă în categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii reglementate de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală, iar dreptul la încasarea acestei contribuţii reprezintă creanţă fiscală.
    121. Dreptului de creanţă fiscală principală, reprezentând „dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptului contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege“ (art. 1 pct. 11 din Codul de procedură fiscală) îi corespunde o obligaţie fiscală principală, şi anume „obligaţia de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi obligaţia organului fiscal de a restitui sumele încasate, fără a fi datorate şi de a rambursa sumele cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege“ (art. 1 pct. 28 din Codul de procedură fiscală).
    122. În raport cu cele reţinute, Codul de procedură fiscală reglementează inclusiv dreptul la perceperea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate, corelativ cu obligaţia de plată a acestora, cât şi dreptul la restituirea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate, corelativ cu obligaţia de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate. În ceea ce priveşte restituirea creanţelor fiscale, dispoziţiile art. 168 din Codul de procedură fiscală prevăd că „(1) Se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. (2) În situaţia în care s-a făcut o plată fără a fi datorată, cel pentru care s-a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective“.
    123. Rezultă că legea aplicabilă raportului juridic, constituit din dreptul la restituirea contribuţiilor sociale de asigurări de sănătate plătite/încasate fără a fi datorate şi obligaţia de restituire a celor plătite/încasate fără a fi datorate, este Codul de procedură fiscală.
    124. Împrejurarea că, astfel cum s-a configurat în litigiul principal, partea procesuală pasivă în raportul juridic dedus judecăţii nu este organul fiscal, ci casa de pensii teritorială, cea care a efectuat reţinerile, nu este aptă să modifice natura dreptului de creanţă la a cărui valorificare se tinde, cu regimul juridic adecvat şi asociat acestuia sub aspectul prescripţiei extinctive.
    125. Aceasta întrucât casa de pensii a avut doar calitatea de plătitor, în sensul dispoziţiilor art. 1 pct. 35 din Codul de procedură fiscală, adică „persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti ori de a colecta şi plăti, după caz, impozite, taxe şi contribuţii sociale“.
    126. În realitate, natura creanţei este cea care imprimă şi natura raportului juridic, care este unul de drept fiscal, chiar dacă în proces nu stă direct organul fiscal, căruia să îi fie opusă obligaţia de restituire, ci acela care a colectat contribuţia, în numele organului fiscal.
    127. Pe cale de consecinţă, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune pentru restituirea creanţelor constând în contribuţiile sociale de asigurări de sănătate, încasate fără a fi datorate, reţinute de casele judeţene de pensii din indemnizaţiile acordate potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, sunt aplicabile dispoziţiile art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, care reglementează prescripţia dreptului de a cere restituirea, şi anume „(1) Dreptul contribuabilului/plătitorului de a cere restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire“.
    128. Cu privire la stabilirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune, instanţa de trimitere a făcut referire şi la dezlegările conţinute de Decizia nr. 10/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014, pentru interpretarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2002, potrivit cărora „(1) Sumele acordate în mod necuvenit din bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi orice alte debite constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, altele decât cele provenind din contribuţii, se recuperează pe baza deciziilor emise de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau, după caz, de centrele regionale de formare profesională a adulţilor, care constituie titluri executorii. (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie legal“.
    129. S-a stabilit, în condiţiile în care problema de drept a privit termenul de prescripţie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, anume dacă acesta este termenul general de prescripţie de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă (art. 2.517 din Codul civil) sau termenul de prescripţie de 5 ani reglementat de art. 131 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală [în prezent art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală în vigoare de la 1 ianuarie 2016], că „termenul general de prescripţie legal“ prevăzut de aceste dispoziţii este termenul de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, respectiv art. 2.517 din Codul civil.
    130. Raţionamentul instanţei supreme care a condus la această dezlegare, cu privire la dispoziţii legale având legătură cu o altă contribuţie socială obligatorie, distinge între dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală, şi obligaţia de restituire de către aceştia a sumelor încasate necuvenit din bugetele acestor contribuţii. S-a reţinut că prin emiterea deciziei, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, se stabileşte creanţa prin exercitarea dreptului subiectiv la recuperarea debitului ce corespunde obligaţiei având ca izvor un fapt juridic ilicit şi care generează răspunderea juridică delictuală, precum şi faptul că restituirea prevăzută de art. 131 din Codul de procedură fiscală, care priveşte dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale, este o chestiune diferită de obligaţia angajaţilor la restituirea debitelor constituite la bugetul asigurărilor pentru şomaj, obligaţie de restituire care are un temei delictual, fiind determinată de încălcarea ulterioară a unor cerinţe ale legii.
    131. Ca atare, raţionamentul instanţei, atunci când a dat dezlegarea obligatorie, conform hotărârii prealabile menţionate, nu este aplicabil mutatis mutandis, întrucât vizează o altă cauză a dreptului subiectiv de valorificat, identificată pe temei delictual, de natură să angajeze, aşadar, o răspundere civilă delictuală, cu termenul de prescripţie de drept comun corespunzător acestei materii.
    132. Faptul că Legea nr. 341/2004 conţine norme de trimitere la Legea nr. 263/2010, prin art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că reglementările prevăzute de legislaţia privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare şi recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică şi indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, dacă aceasta nu dispune altfel, nu este de natură să conducă la o altă concluzie privind termenul de prescripţie.
    133. Legea nr. 263/2010 reglementează, într-adevăr, o procedură specială pentru recuperarea sumelor reprezentând prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale încasate necuvenit, cu aplicarea termenului general de prescripţie, prevăzut de art. 2.517 din Codul civil, astfel: art. 107, art. 179 din Legea nr. 263/2010 prevăd acordarea/recuperarea de către casele teritoriale de pensii a diferenţei între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, stabilite prin decizie de revizuire, în cadrul termenului general de prescripţie (art. 107), precum şi recuperarea, prin decizii de recuperare emise de casele teritoriale de pensii, a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani (art. 179); art. 181 din Legea nr. 263/2010 prevede, în ceea ce priveşte executarea silită, o situaţie de excepţie de la prevederile art. 226 alin. (10) din Codul de procedură fiscală (potrivit cărora instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea ANAF), în sensul că debitele provenite din prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale se recuperează prin reţinere/compensare din/cu drepturile lunare plătite debitorului prin casele teritoriale de pensii, cu respectarea aceluiaşi termen general de prescripţie de 3 ani. În cazul în care se constată că recuperarea debitului nu se poate face în termenul general de prescripţie de 3 ani, casa teritorială de pensii transmite titlul executoriu organului fiscal central, în vederea punerii în executare silită, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.
    134. Această procedură specială este aplicabilă, însă, având în vedere norma de trimitere, indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu privire la acordarea/recuperarea acestora, nu şi contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care beneficiază, prin prisma naturii juridice, de o reglementare distinctă de cea a indemnizaţiei din care a fost reţinută, prin Legea nr. 95/2006, Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
    135. Faptul că reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate a condus la reducerea indemnizaţiei de gratitudine acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 a determinat beneficiarul indemnizaţiei la formularea acţiunii împotriva casei judeţene de pensii (care a calculat, a reţinut contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi a virat-o către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin casele de asigurări de sănătate), pentru restituirea diferenţei de indemnizaţie. Aceasta nu înseamnă, însă, că acţiunii în restituire îi sunt incidente dispoziţiile legale care prevăd termenul general de prescripţie de 3 ani.
    136. Diferenţa de indemnizaţie, a cărei restituire se solicită, este, în concret, contribuţia de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că a fost încasată fără a fi datorată, reţinută nejustificat de casa judeţeană de pensii, ca urmare a aplicării greşite a prevederilor legale privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate. De aceea, regimul juridic aplicabil contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este determinat de natura juridică a acesteia şi nu de cea a drepturilor băneşti încasate în temeiul Legii nr. 341/2004, fiind, ca atare, pentru toate argumentele arătate anterior, o creanţă fiscală, supusă valorificării înăuntrul termenului de prescripţie de 5 ani.

    Pentru aceste motive, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizările conexate, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulate de Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 4.165/63/2021 şi nr. 3.735/63/2021, şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4^3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu art. 1 pct. 10 şi 11, art. 168, art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, stabileşte că:
    Termenul de prescripţie aplicabil acţiunilor în restituirea sumelor reprezentând contribuţii sociale de asigurări de sănătate, reţinute din indemnizaţia de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, este termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 219 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2023.

                    VICEPREŞEDINTELE DELEGAT AL ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    GABRIELA ELENA BOGASIU
                    Magistrat-asistent,
                    Ileana Peligrad

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 33 din 24 aprilie 2023

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"