Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 326 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 326 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1185 din 22 decembrie 2025
Comenteaza legea

┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache    │- preşedinte          │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan  │- judecător           │
│Licu             │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana    │- judecător           │
│Scântei          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan    │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina      │- judecător           │
│Stanciu          │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina     │- judecător           │
│Tănăsescu        │                      │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila     │- judecător           │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-                     │
│Krupenschi       │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Dragomir în Dosarul nr. 2.283/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 725D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 549 din 13 iulie 2017 şi Decizia nr. 101 din 1 martie 2018.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 26 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.283/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Daniel Dragomir într-o cauză penală aflată în apel în care acesta este cercetat inclusiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii reglementate de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt neconstituţionale în măsura în care „informaţiile ce nu sunt destinate publicităţii“, care configurează elementele constitutive ale infracţiunii astfel reglementate, se raportează la informaţii ce nu sunt prevăzute printr-o lege organică, aşa cum dispune art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ci printr-o lege ordinară, de nivel inferior. Se arată că, în concret, autorul excepţiei este acuzat, în baza art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, de folosirea unor informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, şi anume secrete de stat şi/sau de serviciu sau informaţii clasificate care cad sub incidenţa dispoziţiilor cuprinse în art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000, art. 32 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, art. 37 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii şi în art. 16 şi art. 36 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate; or, acest din urmă act normativ nu este o lege organică, ci ordinară. Prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, Curtea Constituţională a constatat că este contrar art. 1 alin. (5) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie ca latura obiectivă a normei de incriminare să fie fluctuantă, în sensul că este reglementată pro parte printr-o lege organică şi pro parte printr-o lege ordinară care împlineşte conţinutul său normativ prin norma la care se trimite, situaţie care se regăseşte şi în cazul dispoziţiilor legale criticate. Se arată că principiul legalităţii reprezintă o trăsătură esenţială a statului de drept şi consacră obligativitatea respectării legilor şi a calităţii acestora.
    6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind redactat într-o manieră clară, ce permite destinatarului său să îşi adapteze comportamentul astfel încât să nu intre în sfera ilicitului penal.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, completată prin Legea nr. 160/2019 privind completarea art. 12 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 29 iulie 2019, care au următoarea redactare:
    - Art. 12 alin. (1) lit. b):
    "(1) Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:
    (...)
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii."


    11. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), referitoare la principiile statului de drept şi al legalităţii, şi în art. 73 alin. (3) lit. h), potrivit cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. De asemenea, se invocă prevederile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt criticate, în esenţă, din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a sintagmei „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“. În jurisprudenţa sa în materie, Curtea a mai examinat acest text de lege prin prisma unor critici similare, excepţiile de neconstituţionalitate fiind respinse ca neîntemeiate (Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 28 aprilie 2017, Decizia nr. 520 din 6 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 18 octombrie 2017, Decizia nr. 549 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 26 ianuarie 2018, şi Decizia nr. 101 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 21 iunie 2018).
    13. Prin Decizia nr. 50 din 2 februarie 2017, precitată, paragrafele 33-37, Curtea a reţinut că sintagma „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“ are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume: informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter. Astfel, potrivit art. 15 lit. c) din Legea nr. 182/2002, legiuitorul a stabilit două clase de secretizare, respectiv secrete de stat şi secrete de serviciu, acestea din urmă vizând informaţiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. În acord cu art. 7 din Legea nr. 182/2002, accesul la informaţii clasificate ce constituie secret de stat, respectiv secret de serviciu, potrivit art. 15 lit. d) şi e), este garantat, sub condiţia validării alegerii sau numirii şi a depunerii jurământului, inclusiv pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în concordanţă cu atribuţiile specifice, sunt îndreptăţiţi să aibă acces la informaţiile clasificate fără îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1) - (3), respectiv la art. 28, în baza unor proceduri interne ale instituţiilor din care aceştia fac parte.
    14. În ceea ce priveşte informaţiile secrete de serviciu, Curtea a constatat că legiuitorul a atribuit conducătorului persoanei juridice competenţa de a le stabili, pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului, sens în care neglijenţa în păstrarea lor atrage, potrivit legii penale, răspunderea persoanelor vinovate. Totodată, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice sunt obligaţi să stabilească şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului (a se vedea Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iulie 2002, Hotărârea Guvernului nr. 781/2002 privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 5 august 2002, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea şi protecţia, pe teritoriul României, a corespondenţei clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 13 decembrie 2002).
    15. Mai mult, potrivit art. 5 lit. c) din Legea nr. 182/2002, măsurile ce decurg din aplicarea legii sunt destinate să garanteze că informaţiile clasificate sunt distribuite exclusiv persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, să le cunoască.
    16. Cât priveşte informaţiile confidenţiale, Curtea a constatat, în primul rând, că, potrivit art. 2 din Legea nr. 78/2000, persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Drept urmare, ţinând seama de natura şi diversitatea informaţiilor confidenţiale ce pot fi deţinute de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reţinut că legiuitorul nu avea cum să prevadă în textul criticat toată paleta de informaţii, motiv pentru care identificarea ori individualizarea lor se va face în funcţie de domeniul specific prevăzut în legile speciale, regulamente ori convenţii sau angajamente ale subiectului activ.
    17. Prin urmare, Curtea a statuat că în sfera informaţiilor confidenţiale intră acele informaţii care, fără a avea caracter clasificat, sunt supuse unui regim restrictiv de circulaţie, unor limitări şi îngrădiri legale, impuse de interese sociale superioare. Aceasta nu înseamnă că orice diseminare de informaţii confidenţiale intră în sfera de aplicare a textului legal criticat, întrucât cerinţa esenţială instituită de legiuitor pentru existenţa infracţiunii nu este aceea a nerespectării unei clauze de confidenţialitate ori a unor norme legale, regulamentare, statutare etc., ci aceea ca permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţiile nedestinate publicităţii ori folosirea, în orice mod, direct sau indirect de astfel de informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate să fie realizată în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
    18. Cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa anterior indicată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
    19. În legătură cu Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, invocată de autorul excepţiei, Curtea reţine că aceasta a fost pronunţată în cadrul controlului anterior de constituţionalitate efectuat asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Prin această decizie a fost constatată, printre altele, neconstituţionalitatea art. I pct. 32 din legea examinată, text prin care se preconiza introducerea art. 187^1 în Codul penal. Curtea a constatat, la paragrafele 497-506 ale deciziei indicate, că definiţia oferită noţiunii de „informaţii nedestinate publicităţii“, cuprinsă în art. I pct. 32 („Prin informaţii nedestinate publicităţii se înţelege acea categorie de informaţii clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu şi care sunt cuprinse într-un document având inscripţionare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal.“), contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa de calitate a legii, întrucât norma propusă era neclară şi în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002, dar şi cu cele ale art. 303 şi 304 din Codul penal, care realizează o distincţie importantă între informaţiile secrete de stat, informaţiile secrete de serviciu şi informaţiile care nu sunt destinate publicităţii. Curtea a observat, aşadar, că definirea noţiunii, astfel cum era propusă de legiuitor, era inexactă în raport cu legislaţia aplicabilă domeniului în discuţie şi că această imprecizie putea avea consecinţe deosebite asupra sferei subiecţilor activi ai infracţiunilor prevăzute de art. 303 - Divulgarea informaţiilor secrete de stat şi de art. 304 - Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice din Codul penal.
    20. Or, norma propusă de legiuitor prin legea supusă controlului a priori de constituţionalitate, concretizat prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, nu a mai fost adoptată şi, prin urmare, nu face parte din fondul activ al legislaţiei, iar neconstituţionalitatea sa a fost constatată exclusiv prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, nu şi prin raportare la art. 73 alin. (3) lit. h) din aceasta, aşa cum susţine autorul excepţiei. În Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, dar şi în deciziile anterioare prin care a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, Curtea a determinat înţelesul sintagmei „informaţii ce nu sunt destinate publicităţii“ prin raportare la aceleaşi acte normative incidente materiei care sunt şi în prezent în vigoare, utilizând definiţii legale cuprinse în Legea nr. 182/2002, precum şi norme de drept penal, iar soluţia de neconstituţionalitate pronunţată prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 vizează exclusiv definiţia reglementată prin legea adoptată, dar nepromulgată şi supusă examenului de constituţionalitate, care nu este identică cu cea criticată în prezenta cauză. Prin urmare, autorul excepţiei de faţă nu poate pretinde asimilarea şi aplicarea aceluiaşi raţionament ce a fundamentat soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea art. I pct. 32 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
    21. Cât priveşte invocarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit căruia infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, Curtea reţine că în cauză nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele statuate prin Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, în sensul că norma constituţională menţionată interzice ca latura obiectivă a normei de incriminare să fie reglementată pro parte printr-o lege organică şi pro parte printr-o lege ordinară. Aceasta întrucât în respectiva cauză dispoziţiile art. 367 alin. (6) din Codul penal (lege organică), astfel cum erau preconizate prin art. I pct. 62 din legea supusă controlului a priori de constituţionalitate, defineau noţiunea de infracţiune gravă prin utilizarea expresă a unei norme de trimitere din Codul de procedură penală (lege ordinară). Or, în prezenta speţă, dispoziţiile de lege criticate definesc în mod unitar şi deplin infracţiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, fără a se complini cu vreo normă de trimitere. Faptul că o serie de legi diferite, inclusiv sub aspectul rangului lor în ierarhia actelor normative, definesc în concret variate categorii de informaţii care, reunite, alcătuiesc categoria generică a informaţiilor ce nu sunt destinate publicităţii nu este de natură să influenţeze caracterul organic al normei cuprinse în art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată, şi prin raportare la aceste critici.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Dragomir în Dosarul nr. 2.283/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează


                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia-Margareta Krupenschi


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  DECIZIA nr. 326 din 1 iulie 2025

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016