Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 970 din 21 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache  │- preşedinte          │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian       │- judecător           │
│Deliorga       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător           │
│Stanciu        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina   │- judecător           │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Claudia        │-                     │
│Margareta      │magistrat-asistent-şef│
│Krupenschi     │                      │
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 1.706/85/2019 al Tribunalului Sibiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 685D/2020.
    2. La apelul nominal răspund, pentru autoarea excepţiei, avocaţii Cristina Trelea şi Andrei Adrian Georgescu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent-şef învederează că autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor convenţionali ai autoarei excepţiei. Doamna avocat Cristina Trelea arată că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în anul 2019, ca urmare a faptului că procurorul, în aplicarea dispoziţiilor legale criticate, a dispus comunicarea la Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu a informării privind punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a autoarei excepţiei. Or, începând cu acest moment şi până în prezent, orice act eliberat de autoritatea publică antereferită include menţionarea acestor aspecte. Situaţia astfel creată, specifică persoanelor juridice, permite o aplicare mutatis mutandis a regimului juridic specific cazierului judiciar, întrucât informaţii privind situaţia juridică a unei societăţi, în curs sau finalizate, sunt disponibile oricărei persoane care accesează digital istoricul respectivei societăţi pe platforma registrului comerţului sau acelei persoane interesate care poate obţine, la cerere, în schimbul unei taxe modice şi având unele date de identificare a societăţii, documente precum certificatul constatator. În sprijinul acestei comparaţii sunt amintite Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar şi dispoziţiile penale introduse în Codul penal în anul 2006, prin care este reglementată instituţia răspunderii penale a persoanei juridice. Ca efect al aplicării dispoziţiilor legale criticate, începând cu anul 2019, s-a produs o restrângere a drepturilor autoarei excepţiei prin generarea unei relaţii de neîncredere faţă de societate atât din partea partenerilor contractuali internaţionali, care sunt obligaţi să aplice în prealabil procedurile de verificare a integrităţii eventualilor parteneri de afaceri, cât şi din partea angajaţilor societăţii, care au demisionat, dar şi în relaţia cu instituţiile bancare, care pot să nu mai acorde finanţări în considerarea gradului de risc pe care societatea respectivă îl prezintă în baza înscrisului furnizat de registrul comerţului. De asemenea, societatea autoare a excepţiei este considerabil afectată şi prin restrângerea dreptului de a participa la proceduri de achiziţii publice, în condiţiile în care aproximativ 80% din activitatea sa se desfăşura în relaţie cu autorităţile publice.
    5. În concluzie, doamna avocat susţine încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, pornind de la compararea situaţiei de faţă cu procedurile legale prin care se obţin certificatele de cazier judiciar de către persoanele fizice şi de către persoanele juridice. Consideră că efectele care se produc asupra societăţii prin prisma menţiunilor înscrise într-un registru cu caracter public aflat la registrul comerţului sunt similare pedepselor prevăzute de Codul penal pentru persoanele juridice. Nu în ultimul rând, semnalează caracterul neclar al textelor de lege criticate şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru toate motivele prezentate oral în mod succint şi detaliate exhaustiv în notele scrise depuse anterior la dosar.
    6. Având cuvântul, domnul avocat Andrei Adrian Georgescu susţine, pentru autoarea excepţiei, admiterea acesteia, invocând încălcarea gravă a art. 16 şi art. 45 din Constituţie. Arată că procedura informării privind starea juridică a persoanei juridice din partea organelor penale către organele de înfiinţare a respectivei persoane juridice a fost reglementată în planul legislaţiei penale în anul 2006, în contextul legii anterioare a cazierului judiciar, Legea nr. 290/2004, astfel că aceasta pare redundantă. Spre deosebire însă de regimul juridic al cazierului judiciar aplicabil persoanelor fizice, doar în privinţa persoanelor juridice sunt transmise comunicări referitoare la acte procesuale penale precum începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, acte procesuale care dobândesc caracter public prin accesarea sau solicitarea de către persoanele interesate, ceea ce duce la încălcarea flagrantă a principiului egalităţii persoanelor în faţa legii, reglementat de art. 16 din Constituţie, fără nicio distincţie între persoanele fizice şi persoanele juridice. Astfel, comunicarea acestor acte procesuale şi dobândirea caracterului public de către acestea nu pot fi justificate prin raţiuni ce ţin de scopul legii - informarea şi garantarea executării pedepsei -, întrucât nu aceste acte procesuale garantează punerea în executare a pedepsei, ci doar hotărârea judecătorească definitivă. În ipoteza în care Curtea Constituţională ar considera textul legal criticat ca fiind conform exigenţelor impuse de principiul egalităţii persoanelor în faţa legii, se pune problema imprevizibilităţii acestuia prin prisma caracterului public al informaţiilor comunicate autorităţii de înfiinţare sau de autorizare a persoanei juridice, în condiţiile în care informaţii similare cu referire la persoane fizice, prevăzute de Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, nu au caracter public şi nu pot fi accesate de către orice persoană. Consideră, aşadar, că informarea în discuţie ar trebui să se adreseze exclusiv autorităţii publice de înfiinţare sau de autorizare a persoanei juridice şi să nu aibă caracter public. Prin urmare, apreciază util ca printr-o decizie interpretativă Curtea Constituţională să precizeze faptul că textul criticat este constituţional atât timp cât informaţiile comunicate de către organele penale către registrul comerţului nu au caracter public.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Consideră că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate, care se întemeiază, în principal, pe comparaţia dintre persoanele fizice şi persoanele juridice sub aspectul regimului juridic al cazierului judiciar, respectiv al emiterii certificatului constatator, întrucât cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, ce nu pot fi comparate. În plus, arată că este firesc ca o persoană să fie în deplină cunoştinţă a tuturor informaţiilor relevante pentru a decide dacă va desfăşura sau nu va desfăşura raporturi comerciale cu o anumită persoană juridică.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    8. Prin Decizia nr. 72 din 27 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.706/85/2019, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu într-o cauză referitoare, în esenţă, la înregistrarea din oficiu de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu a informării transmise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a societăţii anterior menţionate. Curtea Constituţională a fost sesizată în urma admiterii căii de atac formulate de autoare împotriva încheierii prin care Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este consemnată în actul de sesizare a Curţii, autoarea susţine că dispoziţiile legale criticate, care prevăd procedura de informare de către procuror a organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a respectivei persoane juridice, sunt de natură să afecteze desfăşurarea activităţii de zi cu zi a societăţii, să creeze suspiciuni şi sentimente de neîncredere publică, fiindu-i astfel atinsă reputaţia, imaginea, credibilitatea şi stabilitatea, toate acestea având consecinţe negative în plan economic, pe fondul vitezei de circulaţie a informaţiilor. Menţiunea operată din oficiu de oficiul registrului comerţului privind punerea în mişcare a acţiunii penale aduce atingere libertăţii economice prin includerea în certificatul constatator a unor menţiuni care nu pot fi îndreptate decât după câţiva ani, având în vedere durata unui proces penal, şi prejudiciază inclusiv persoanele fizice care beneficiază de pe urma bunăstării societăţii.
    10. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat dând expresie doar unei obligaţii de informare a procurorului cu privire la punerea în mişcare a acţiunii penale, fără ca aceasta să însemne condamnarea persoanei juridice sau încălcarea drepturilor invocate de autoarea excepţiei. Instanţa consideră că este necesar ca orice persoană să cunoască exact care este statutul unei persoane juridice cu care doreşte să intre în relaţii economice şi că emiterea certificatului constatator este utilă şi necesară în cadrul relaţiilor comerciale.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, cu următoarea redactare:
    - Art. 495 - Procedura de informare:
    "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, comunică organului care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organului care a înregistrat persoana juridică punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a persoanei juridice, la data dispunerii acestor măsuri, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare.
(2) În cazul instituţiilor care nu sunt supuse condiţiei înregistrării sau autorizării pentru a dobândi personalitate juridică, informarea prevăzută la alin. (1) se face către organul care a înfiinţat acea instituţie.
(3) Organele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt obligate să comunice organului judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrării, în copie certificată, orice menţiune înregistrată de acestea cu privire la persoana juridică. (...)
(5) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul luării măsurilor preventive faţă de persoana juridică."

    15. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi, referitoare la protecţia proprietăţii private, art. 45 - Libertatea economică şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitoare la principiile economiei de piaţă şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia reclamă prejudiciile aduse imaginii şi reputaţiei sale prin aceea că, pentru situaţia în care împotriva unei persoane juridice a început urmărirea penală, textele de lege criticate prevăd obligaţia procurorului de a informa organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice şi organul care a înregistrat persoana juridică despre punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a respectivei persoane juridice, la data dispunerii acestor măsuri sau a luării măsurilor preventive faţă de aceasta, astfel încât respectivul organ să efectueze menţiunile corespunzătoare.
    17. Dispoziţiile de lege criticate fac parte din capitolul II - Procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, care reprezintă una dintre procedurile speciale stabilite în titlul IV al Codului de procedură penală. Sub aspectul dreptului penal material, instituţia răspunderii penale a persoanei juridice este reglementată în titlul VI al actualului Cod penal, fiind introdusă iniţial în dreptul penal român prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006 (pentru instituţia răspunderii penale a persoanei juridice a se vedea, pe larg, Decizia nr. 302 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1166 din 2 decembrie 2020, paragrafele 11-21, şi Decizia nr. 156 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 8 iunie 2018, paragrafele 20-37).
    18. Potrivit noii politici penale a legiuitorului, persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice (art. 135 - Codul penal). Legiuitorul a prevăzut în privinţa răspunderii penale a persoanei juridice formele de vinovăţie reglementate la art. 16 din Codul penal, adaptate manierei în care aceasta îşi desfăşoară activităţile şi poate săvârşi fapte de natură penală, respectiv prin intermediul unui organ sau reprezentant al său. În vederea tragerii la răspundere penală a persoanei juridice, art. 136 din Codul penal reglementează pedepsele aplicabile persoanei juridice, şi anume: pedeapsa principală a amenzii şi o serie de pedepse complementare, respectiv: dizolvarea persoanei juridice, suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară; afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare.
    19. Având în vedere, pe de o parte, calitatea specială de persoană juridică a subiectului activ al unei infracţiuni şi relaţiile de natură economico-financiară în care acesta se află cu alte persoane (fizice sau juridice) în desfăşurarea zilnică a activităţii sale profesionale, şi, pe de altă parte, natura pedepselor penale aplicabile acesteia, mai sus redate, concretizate uneori în dizolvarea persoanei juridice sau suspendarea activităţii acesteia, apare firească obligaţia procurorului de a informa organele abilitate cu înfiinţarea şi înregistrarea persoanei juridice cu privire la măsurile penale dispuse faţă de aceasta, ulterior începerii urmăririi penale, astfel încât, prin publicarea de către oficiul registrului comerţului a acestor informaţii, partenerii economici să fie notificaţi şi avizaţi cu privire la situaţia respectivei persoane juridice.
    20. Până la pronunţarea unei hotărâri definitive pot fi dispuse însă o serie de alte măsuri care afectează activitatea şi patrimoniul persoanei juridice în cauză şi, implicit, pe cea a societăţilor sau persoanelor cu care aceasta se află în relaţii comerciale, în acest sens fiind măsurile preventive şi măsurile asigurătorii.
    21. Astfel, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, judecătorul de drepturi şi libertăţi sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa poate dispune măsurile preventive prevăzute la art. 493 alin. (1) din Codul de procedură penală, şi anume: a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice; b) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea fuziunii, a divizării sau a reducerii capitalului social al persoanei juridice, începută anterior sau în cursul urmăririi penale; c) interzicerea unor operaţiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena diminuarea activului patrimonial sau insolvenţa persoanei juridice; d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de organul judiciar; e) interzicerea desfăşurării activităţilor de natura celor cu ocazia cărora a fost comisă infracţiunea. De asemenea, potrivit art. 494 din Codul de procedură penală, împotriva persoanei juridice pot fi dispuse, în mod corespunzător, măsurile asigurătorii cuprinse la art. 249-256 şi la art. 549^1 din acelaşi cod.
    22. Referitor la scopul instituirii măsurilor preventive faţă de o persoana juridică cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni, Curtea Constituţională a reţinut că acestea reprezintă modalităţi concrete prin care statul veghează la securitatea circuitului comercial şi asigură acel climat de ordine şi încredere la nivel economic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, sau Decizia nr. 139 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 6 mai 2016, paragraful 45).
    23. Prin urmare, obligaţia procurorului de informare a oficiului registrului comerţului cu privire la măsurile dispuse faţă de un operator economic (punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată şi măsurile preventive) răspunde imperativului de siguranţă a circuitului comercial necesar desfăşurării unei bune şi sigure vieţi economice. Această obligaţie a procurorului corespunde dreptului la informaţie consacrat, de principiu, în art. 31 din Constituţie, drept corelativ în acest caz pe care îl au toţi participanţii la relaţiile comerciale şi care se concretizează prin posibilitatea de a avea la dispoziţie date reale ce ar putea influenţa derularea relaţiilor comerciale/de afaceri în care sunt implicaţi sau pe care ar dori să le iniţieze cu respectiva persoană juridică. În virtutea art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia să protejeze concurenţa loială şi să creeze un mediu favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel că punerea la dispoziţie a anumitor informaţii cu privire la situaţia juridică a persoanelor juridice reprezintă o modalitate de realizare a unei astfel de obligaţii de mijloace, de natură să ofere mediului de afaceri stabilitate şi un context predictibil pentru desfăşurarea vieţii economice. Acesta este şi scopul legitim pentru care legiuitorul a impus profesioniştilor condiţii stricte de înregistrare (guvernate de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, în prezent abrogată) şi de raportare a evenimentelor ce definesc desfăşurarea activităţii lor economice, aceste date, dintre care unele au caracter public, fiind gestionate de oficiul registrului comerţului, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Justiţiei. Potrivit art. 2^1 din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 152/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerţului (lege în prezent abrogată, dar aplicabilă temporal în speţă), prin sistemul de interconectare a registrelor comerţului, Registrul central al comerţului pune la dispoziţie publicului documentele şi informaţiile referitoare la profesioniştii înregistraţi în registrul comerţului.
    24. Faptul că anumite informaţii referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată sau luarea unor măsuri preventive devin opozabile erga omnes prin publicarea lor de către oficiul registrului comerţului nu poate impieta asupra dreptului la protecţia proprietăţii private, asupra libertăţii economice sau principiilor economiei de piaţă, statuate în art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât măsurile dispuse nu sunt ireversibile şi nu cantonează vinovăţia persoanei juridice câtă vreme nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, ci urmăreşte exclusiv informarea şi, implicit, protejarea celorlalţi profesionişti sau persoane fizice care se află sau s-ar putea afla în relaţii comerciale cu respectiva persoană juridică.
    25. Totodată, Curtea observă că autoarea excepţiei a susţinut, atât în cuprinsul notelor scrise transmise la dosar ulterior sesizării sale, cât şi prin concluziile orale prezentate în şedinţa publică de judecată, contrarietatea textelor legale criticate faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 şi art. 53 din Constituţie, invocate din perspectiva lipsei de previzibilitate şi, respectiv, a generării unei situaţii discriminatorii a persoanelor juridice în raport cu persoanele fizice sub aspectul informaţiilor privind starea juridică a acestora şi eventualul lor caracter public, precum şi faţă de prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pretins încălcate din perspectiva respectării prezumţiei de nevinovăţie. Curtea constată însă că aceste critici nu pot fi analizate, întrucât au fost formulate direct în faţa sa şi nu în faţa instanţei judecătoreşti, ceea ce a dus la imposibilitatea punerii lor în discuţia părţilor la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate. Este adevărat că prezenta excepţie a fost transmisă direct Curţii Constituţionale de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, în urma admiterii căii de atac formulate împotriva unei încheieri prin care, printre altele, Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, însă criticile de neconstituţionalitate anterior menţionate nu au fost formulate nici în faţa Tribunalului Sibiu, nici în faţa instanţei de control judiciar, ci direct în faţa Curţii Constituţionale. Or, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată (Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, şi Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008). De altfel, Curtea a stabilit că invocarea în faţa sa, în cadrul unei excepţii de neconstituţionalitate, a unui alt temei, care nu are nicio legătură cu cel invocat în sesizare şi nici nu este o dezvoltare a acestuia, are semnificaţia ridicării unei excepţii direct în faţa Curţii, eludându-se astfel prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Industrial Software - S.R.L. din Sibiu în Dosarul nr. 1.706/85/2019 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia Margareta Krupenschi

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 324 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 495 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală