Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 322 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 322 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 929 din 8 octombrie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache  │- preşedinte          │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela        │- judecător           │
│Ciochină       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian       │- judecător           │
│Deliorga       │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător           │
│Licu           │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana  │- judecător           │
│Scântei        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan  │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina    │- judecător           │
│Stanciu        │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina   │- judecător           │
│Tănăsescu      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila   │- judecător           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Claudia        │-                     │
│Margareta      │magistrat-asistent-şef│
│Krupenschi     │                      │
└───────────────┴──────────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară, Liviu Zota, Elena Iancu şi Ioana Ciornăcrilă în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 623D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 49 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 304/2004. Astfel, cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, este indicată Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019, prin care, respingând, ca inadmisibilă, o excepţie similară, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că judecătorul de cameră preliminară nu poate constata încetarea procesului penal când în cauza dedusă judecăţii intervine una dintre situaţiile de stingere a acţiunii penale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, se arată că aceste norme sunt criticate din perspectiva interpretării şi aplicării lor, ceea ce reprezintă un motiv de inadmisibilitate a excepţiei. Dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 304/2004 nu au legătură cu soluţionarea fondului cauzei, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.
    4. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, se solicită respingerea ca neîntemeiată, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii, de exemplu Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea nr. 2.027/2019 din 9 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.657/233/2018*, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară, Liviu Zota, Elena Iancu şi Ioana Ciornăcrilă într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, invocată de Monica Sin şi Marius Virgil Decuseară, se susţine că textul legal anterior menţionat nu îi oferă judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să dispună încetarea procesului penal, ci doar să restituie cauza la procuror sau să dispună judecarea pe fond a dosarului. Astfel, dacă intervine unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, aşa cum este prescripţia - pe care autorii excepţiei o consideră incidentă în cauza dedusă judecăţii -, judecătorul de cameră preliminară nu va putea să dea o soluţie de stingere a acţiunii penale, ci va dispune continuarea procesului penal, ceea ce afectează inculpatul în planul drepturilor sale procesuale, dar şi cu privire la imaginea sa publică. De altfel, judecătorul de cameră preliminară nu poate dispune stingerea acţiunii penale în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală, ajungându-se la situaţii absurde, cum ar fi sesizarea instanţei de judecată chiar şi în cazul decesului inculpatului. Prin urmare, consideră că dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 132 alin. (1), precum şi celor ale art. 6 din Convenţie.
    7. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală a fost invocată de Liviu Zota, iar în susţinerea acesteia autorul arată că textul legal criticat, care se referă la suplimentul de expertiză, nu este nici clar şi nici previzibil în sensul standardelor de claritate şi previzibilitate impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi contravine astfel art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 132 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţie.
    8. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 a fost invocată de inculpaţii Liviu Zota, Elena Iancu şi Ioana Ciornăcrilă în acelaşi dosar al Judecătoriei Galaţi. În opinia autorilor, textele legale criticate, prin care se stabilesc atribuţiile colegiilor de conducere de a reglementa compunerea completurilor de judecată, aduc atingere dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua, art. 126 alin. (1), (2) şi alin. (5) teza a doua şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Plecând de la raţiunea expusă cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 685 din 7 noiembrie 2018 şi a Deciziei nr. 417 din 3 iulie 2019, referitoare la organizarea completurilor de judecată în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pe care le consideră aplicabile mutatis mutandis, autorii excepţiei susţin că un element esenţial al organizării şi funcţionării instanţelor îl reprezintă constituirea completurilor de judecată, care nu poate fi dată în competenţa colegiilor de conducere, deoarece acestea sunt organe administrative care nu pot fi abilitate prin acte administrative cu putere juridică inferioară legii să reglementeze aspecte a căror legiferare trebuie realizată prin norme de nivelul legii organice. În concret, autorii excepţiei au în vedere Hotărârea nr. 13 din 10 iulie 2019 a Colegiului de conducere al Judecătoriei Galaţi privind înfiinţarea a şase completuri specializate pentru judecarea în prima instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
    9. Judecătoria Galaţi - Secţia penală consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Guvernul apreciază, mai întâi, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât autorii acesteia solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la o omisiune legislativă fără relevanţă constituţională, operaţiune ce nu intră în sfera sa de competenţă. În Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019, respingând ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate identică sub aspectul textului criticat şi al criticilor formulate cu cea de faţă, Curtea Constituţională a arătat că judecătorul de cameră preliminară este obligat să recurgă la un artificiu procedural, şi anume la începerea judecăţii, pentru a putea constata că, în privinţa anumitor fapte din cuprinsul rechizitoriului, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale. Aceasta întrucât obiectul procedurii camerei preliminare, astfel cum este precizat în art. 342 din Codul de procedură penală, îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, astfel că judecătorul de cameră preliminară nu poate să pronunţe decât soluţiile strict prevăzute de lege la art. 346 din acelaşi cod.
    12. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală se apreciază că, în lipsa unei motivări care să expliciteze pretinsa neconformitate faţă de textele constituţionale invocate, aceasta este, în principal, inadmisibilă. În plus, se observă că prin ridicarea acestei excepţii autorul său urmăreşte să obţină din partea Curţii Constituţionale o anumită versiune de interpretare şi aplicare a textului legal criticat, operaţiune ce nu intră în sfera de competenţă a instanţei de control constituţional. În subsidiar, se susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legea penală, respectiv art. 179 alin. (3) din Codul de procedură penală, stabileşte expres că audierea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la audierea martorilor, deci cu respectarea aceloraşi garanţii procedurale referitoare la contradictorialitate, egalitate de arme, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. În plus, dacă organele judiciare vor dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert, acest document urmează a fi analizat în condiţii de contradictorialitate în cadrul procedurilor judiciare viitoare.
    13. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Guvernul consideră că aceasta este neîntemeiată. Pentru a spori garanţiile imparţialităţii actului de justiţie, legiuitorul a reglementat, pe lângă principiul repartizării aleatorii a dosarelor şi principiul continuităţii, regula potrivit căreia stabilirea completurilor de judecată este o prerogativă ce revine colegiilor de conducere ale acestor instanţe, excepţie făcând Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la care art. 32 din Legea nr. 304/2004 prevede în mod expres desemnarea completurilor prin tragere la sorţi. Această regulă nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori independenţei justiţiei, câtă vreme legiuitorul a prevăzut înfiinţarea la nivelul fiecărei instanţe judecătoreşti a unui colegiu de conducere, format din judecători aleşi de adunarea generală a judecătorilor, organism colegial care hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei. Opţiunea legiuitorului în sensul stabilirii compunerii completurilor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanţei corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare în domeniul organizării domeniului judiciar şi nu contravine garanţiilor de imparţialitate a justiţiei.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care la data sesizării Curţii Constituţionale aveau următorul conţinut normativ:
    - Art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală - Stingerea acţiunii penale: „(2) În cursul judecăţii acţiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.“;
    – Art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală - Suplimentul de expertiză: „(1) Când organul de urmărire penală sau instanţa constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, iar această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiză de către acelaşi expert. Când nu este posibilă desemnarea aceluiaşi expert, se dispune efectuarea unei alte expertize de către un alt expert.“;
    – Art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) din Legea nr. 304/2004:
    "(1) Secţiile curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe, prin hotărâre a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Completurile specializate ale secţiilor curţilor de apel şi ale instanţelor din circumscripţia acestora se înfiinţează de preşedintele instanţei, la propunerea colegiului de conducere al fiecărei instanţe.
(2) Componenţa secţiilor şi completelor specializate se stabileşte de colegiul de conducere al instanţei, în raport cu volumul de activitate, ţinându-se seama de specializarea judecătorului.;"

    – Art. 49 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 304/2004:
    "(1) În cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti funcţionează un colegiu de conducere, care hotărăşte cu privire la problemele generale de conducere ale instanţei şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 41. (...)
(8) Colegiile de conducere nu vor putea adopta hotărâri prin care să adauge la dispoziţiile cuprinse în legi, pe motiv că acestea ar fi neclare sau incomplete.;"

    – Art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004: „(1) Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“

    17. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii şi standardele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 73 alin. (3) lit. l) referitor la reglementarea prin lege organică a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, ale art. 126 alin. (1), (2) şi alin. (5) teza a doua referitor la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, conform competenţei şi procedurii de judecată stabilite numai prin lege, precum şi la condiţiile în care se pot înfiinţa instanţele specializate şi ale art. 147 alin. (4) privind efectul general obligatoriu şi numai pentru viitor al deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt indicate, prin prisma art. 20 din Constituţie, prevederile art. 6 alin. (3) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră garanţiile dreptului la un proces echitabil de care beneficiază orice acuzat.
    18. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai format obiectul unor critici similare, referitoare, în esenţă, la faptul că acest text legal nu oferă judecătorului de cameră preliminară posibilitatea să dispună încetarea procesului penal, chiar dacă a intervenit una dintre cauzele care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, respectiv prescripţia, în cazul autorului excepţiei.
    19. Prin Decizia nr. 520 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 22 ianuarie 2020, Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală, constatând că, prin natura lor, criticile formulate vizau omisiunea legislativă referitoare la inexistenţa unei soluţii de încetare a procesului penal în cursul camerei preliminare, atunci când în cauza dedusă judecăţii intervine una dintre situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, astfel că excepţia a fost respinsă ca inadmisibilă.
    20. Dată fiind similitudinea criticilor formulate cu privire la dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Codul de procedură penală atât în prezenta cauză, cât şi în cea soluţionată prin decizia anterior menţionată, Curtea va pronunţa aceeaşi soluţie, de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    21. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că autorul acesteia se limitează, în criticile formulate, la a afirma că aceste norme nu respectă standardele de claritate şi previzibilitate ale legii impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind astfel contrare art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 132 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţie. Autorul excepţiei nu formulează însă o autentică argumentare a celor afirmate, în sensul că nu explicitează în ce constă pretinsa contrarietate a textului legal criticat faţă de normele fundamentale indicate, iar Curtea nu se poate substitui autorului în formularea acestor critici, deoarece acest demers ar echivala cu sesizarea sa din oficiu, ceea ce contravine art. 29 din Legea nr. 47/1992 (a se vedea pe larg, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Prin urmare, fiind nemotivată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    22. Dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 au mai fost criticate din aceeaşi perspectivă expusă de autorii prezentei excepţii, şi anume faptul că ar permite colegiilor de conducere să stabilească, prin acte administrative infralegale, compunerea completurilor de judecată, cu referire specială la completurile specializate pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie (de exemplu, Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, Decizia nr. 106 din 15 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, sau Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2022.)
    23. Respingând ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate astfel formulate, Curtea a apreciat, raportat la pretinsa încălcare a art. 21 alin. (3) din Constituţie, că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/să valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/să valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere (Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, precitată, paragrafele 33-37).
    24. Tot astfel, Curtea a arătat că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine art. 61 şi art. 73 alin (3) lit. l) din Constituţie (Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, paragraful 35).
    25. De asemenea, Curtea a reţinut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului a fost realizată, sub aspectul desemnării membrilor săi, în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.
    26. Prin urmare, Curtea nu a constatat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti, fiind respectate exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, precitată, paragraful 20).
    27. Referitor la critica privind încălcarea art. 124 din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii (Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, precitată, paragraful 29).
    28. Curtea a mai arătat că decizia administrativă de înfiinţare a unor completuri specializate nu are nicio legătură cu activitatea de jurisdictio a instanţelor judecătoreşti, ceea ce înseamnă că art. 126 alin. (1) din Constituţie nu are incidenţă în cauză (Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, paragraful 25).
    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
    30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (2) şi ale art. 180 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Monica Sin, Marius Virgil Decuseară şi Liviu Zota în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Zota, Elena Iancu şi Ioana Ciornăcrilă în Dosarul nr. 12.657/233/2018* al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a doua şi alin. (2), art. 49 alin. (1) şi (8) şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent-şef,
                    Claudia Margareta Krupenschi

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 322 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"