Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 320 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 621 alin. (1) din Codul civil

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 320 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 621 alin. (1) din Codul civil

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 100 din 6 februarie 2026

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana     │-                 │
│Gulie              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 621 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Rudişteanu Constantin şi Rudişteanu Elena, în nume propriu, precum şi de Societatea Rudira Com - S.R.L. din satul Fântânele, comuna Hemeiuş, judeţul Bacău, prin reprezentant legal Rudişteanu Radu Lucian, în Dosarul nr. 636/173/2022 al Judecătoriei Adjud şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 28D/2023.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, conţinutul şi limitele sale fiind stabilite prin lege. O astfel de limită legală este instituită prin textul de lege criticat, în sensul obligaţiei proprietarului de a permite trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz. Corelativ acestei obligaţii, în cuprinsul art. 621 alin. (3) din Codul civil s-a stabilit dreptul proprietarului la plata unei despăgubiri juste, dispoziţii care se completează cu cele ale Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012. Se mai arată că obligaţia acordului scris al proprietarilor terenurilor afectate de dreptul de uz şi/sau servitute amplasate pe terenurile acestora, materializat într-o convenţie-cadru, echivalează cu respectarea cadrului legal în materia dreptului de proprietate privată.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.754 din 20 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 636/173/2022, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 621 alin. (1) din Codul civil. Excepţia a fost invocată de Rudişteanu Constantin şi Rudişteanu Elena, în nume propriu, precum şi de Societatea Rudira Com - S.R.L. din satul Fântânele, comuna Hemeiuş, judeţul Bacău, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni prin care se solicită suplinirea consimţământului acestora în vederea exercitării dreptului de uz de către operatorul de distribuţie a gazelor naturale şi a dreptului de servitute de trecere subterană în favoarea operatorului de distribuţie a gazelor naturale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că sintagma „proprietarul este obligat să permită trecerea“ este constituţională doar în cazul în care prin aceasta se înţelege că proprietarul are doar o obligaţie de a sta în pasivitate faţă de activităţile necesare trecerii utilităţilor, în concret, de a nu se opune trecerii utilităţilor pe fondul său, în condiţiile în care trecerea se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 123/2012 la care face trimitere art. 625 din Codul civil. Se apreciază că această sintagmă contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie în cazul în care este interpretată în sensul că, în exercitarea obligaţiei de a permite trecerea, proprietarul este obligat să constituie printr-un act autentic sau prin orice alt înscris sub semnătură privată drepturile de uz şi servitute în favoarea proprietarilor fondurilor învecinate ori din aceeaşi zonă sau în favoarea operatorului de distribuţie a gazelor naturale concesionar în zonă, respectiv să formuleze un acord sub formă de act autentic ori înscris sub semnătură privată în scopul exercitării sau cu privire la exercitarea drepturilor de uz şi servitute de către operatorul de distribuţie a gazelor naturale concesionar în zonă.
    6. Se mai susţine că, potrivit art. 15 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţiile prevăzute de legi, or, în condiţiile în care prin sintagma „proprietarul este obligat să permită trecerea“ s-ar înţelege că proprietarul este cel obligat să constituie drepturile de uz şi servitute ori să formuleze un acord cu privire la exercitarea acestor drepturi, s-ar ajunge la concluzia că legiuitorul a încălcat prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, acesta instituind în sarcina proprietarului atribuţia de legiferare a limitelor dreptului de trecere pentru utilităţi în condiţiile în care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării, conform Constituţiei.
    7. Judecătoria Adjud apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens consideră că modalitatea de redactare a prevederilor art. 621 alin. (1) din Codul civil nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate privată şi nici nu conferă proprietarului o atribuţie de legiferare a limitelor dreptului de trecere pentru utilităţi, în condiţiile încheierii unor acte juridice ca manifestare a voinţei părţilor în acest sens. Opţiunea legiuitorului de a institui limite juridice ale dreptului de proprietate privată, inclusiv limita legală prevăzută de art. 621 alin. (1) din Codul penal, are ca scop obligarea proprietarului fondului să suporte realizarea şi existenţa lucrărilor, inclusiv a conductelor de gaz, pe terenul său, dar şi să permită accesul lucrătorilor pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, iar pentru acoperirea prejudiciilor suferite, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste, fiind prevăzut ca mecanism de protecţie suplimentară şi faptul că obligaţia proprietarului fondului va subzista numai dacă trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 5 noiembrie 2003, sau Decizia nr. 955 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 11 ianuarie 2013, prin care Curtea a reţinut că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, astfel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 621 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora: „(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.“ Potrivit art. 621 alin. (2)-(4):
    "(...)
(2) Această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.
(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă.
(4) Clădirile, curţile şi grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi."

    13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta sa privind calitatea legii, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) teza a doua referitoare la stabilirea prin lege a conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în ceea ce priveşte situaţia de fapt dedusă soluţionării instanţei de judecată, că prin Sentinţa civilă nr. 1.754 din 20 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 636/173/2022, care constituie actul de sesizare în prezenta cauză, Judecătoria Adjud a admis cererea de chemare în judecată referitoare la suplinirea consimţământului în vederea exercitării dreptului de uz şi de servitute de trecere subterană de către operatorul de distribuţie gaze naturale şi a suplinit în acest sens consimţământul pârâţilor - autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Pentru a decide astfel, instanţa de judecată a reţinut că reclamanţii au efectuat demersuri la operatorul de distribuţie gaze naturale pentru extinderea conductei de gaze naturale şi pentru realizarea branşamentelor, însă pârâţii nu au dat curs notificării de a se prezenta la notar pentru a-şi da acordul cu privire la dreptul de uz şi de servitute de trecere subterană pe terenurile reprezentând căi de acces, aflate în coproprietatea indiviză a reclamanţilor şi a pârâţilor. Instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 621 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop, dispoziţii care se completează cu cele ale art. 109-113 din Legea nr. 123/2012, potrivit cărora, în scopul acordării de indemnizaţii şi despăgubiri juste aferente exercitării drepturilor de uz şi de servitute, titularii de licenţe şi autorizaţii trebuie să încheie cu proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute o convenţie-cadru al cărei conţinut este stabilit prin hotărâre a Guvernului, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012. Potrivit acestui act normativ (art. 2), obiectul convenţiei-cadru îl reprezintă exercitarea efectivă a dreptului de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării, întreţinerii sau modernizării obiectivelor/sistemelor, a dreptului de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, de conducte, de linii sau de echipamente aferente sistemelor şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora, instituite asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/sistemul din domeniul gazelor naturale.
    15. În speţă, instanţa a mai reţinut că soluţia tehnică de alimentare cu gaze presupune amplasarea instalaţiilor aferente pe drumurile (căile) de acces indivize aflate în proprietatea indiviză a reclamanţilor şi a pârâţilor, iar în zona în litigiu nu rezultă că ar exista alte variante de racordare la reţeaua de gaz, mai puţin împovărătoare şi care să ocolească terenul pârâţilor, astfel încât, pentru a se continua procedura de racordare şi a realiza extinderea prin amplasarea unei conducte de gaz pe drumurile (căile) de acces indivize este absolut necesar acordul expres scris al tuturor coproprietarilor suprafeţelor de teren - drumuri de acces.
    16. În cursul soluţionării cauzei, pârâţii au invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, prin care susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 621 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale numai în situaţia în care implică doar o obligaţie de „pasivitate“ a proprietarului fondului aservit, de a permite trecerea reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, iar nu o obligaţie de a-şi da acordul prin semnarea unui înscris autentic sau a unui act sub semnătură privată.
    17. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 621 din Codul civil reglementează dreptul de trecere pentru reţelele edilitare (denumite în doctrină „servituţi legale speciale“ sau „servituţi administrative“). Distinct de această normă generală, prin legi speciale - precum Legea petrolului nr. 238/2004 sau Legea energiei electrice nr. 13/2007 - se reglementează un drept de servitute de trecere pentru instalarea unor reţele de utilităţi sau alte echipamente în favoarea operatorilor care desfăşoară activităţi de interes public. Atât prevederile art. 621 din Codul civil, cât şi cele speciale reglementează drepturi care fac parte din categoria limitelor legale ale dreptului de proprietate. Potrivit art. 621 alin. (1), aceste limitări constau în obligaţia proprietarului fondului aservit de a permite trecerea prin fondul său a unor reţele edilitare, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, cu condiţia ca acestea să deservească fondurile învecinate sau din aceeaşi zonă. Limitările aduse dreptului de proprietate sunt astfel în interes public, fiind instituite în favoarea autorităţilor publice competente sau a celor cărora li s-a acordat dreptul de a realiza reţele de utilităţi de interes public. Pentru ca proprietarul unui fond să fie beneficiarul unui drept de trecere pe un imobil - fond aservit, aflat în proprietatea unui terţ, şi acesta din urmă să aibă obligaţia de a permite trecerea reţelelor edilitare prin fondul său, trebuie să fie îndeplinită cel puţin una dintre cele trei condiţii legale prevăzute de art. 621 alin. (2), respectiv trecerea prin altă parte a reţelelor respective să fie „imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare“. Or, legiuitorul a statuat cu claritate şi neechivoc că numai pentru această situaţie în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare subzistă obligaţia proprietarului fondului aservit de a permite trecerea reţelelor edilitare. Sarcina probei revine însă proprietarului care doreşte să fie beneficiarul unui drept de trecere pentru reţelele edilitare.
    18. Dispoziţiile Codului civil se completează cu prevederile art. 109 - Dreptul de uz şi dreptul de servitute, ale art. 110 - Dreptul de uz pentru executarea lucrărilor, ale art. 111 - Dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a obiectivului/ sistemului, ale art. 112 - Dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană şi ale art. 113 - Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute cuprinse în Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, precum şi cu Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012 pentru aprobarea regulilor procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor private afectate de obiectivul/ sistemul din sectorul gazelor naturale, a convenţiei-cadru, precum şi a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor şi a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 27 decembrie 2012. Potrivit acestor acte normative, este necesar acordul scris al proprietarilor terenurilor afectate de dreptul de uz şi/sau servitute amplasate pe terenurile acestora, materializat într-o convenţie-cadru, cuprinsă în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.240/2012, al cărei obiect îl constituie încuviinţarea scrisă a posibilităţii exercitării efective de către societatea de distribuţie a gazelor naturale sau a energiei electrice a dreptului de uz pentru executarea lucrărilor, încuviinţare care cuprinde obligaţia proprietarului terenului aservit de a pune la dispoziţia societăţii terenul, pentru o perioadă convenită expres în cuprinsul acordului-cadru, precum şi acordul în vederea ocupării temporare a terenului, pe perioada derulării lucrării.
    19. Curtea reţine, aşadar, din coroborarea textelor legale incidente, că servitutea legală instituită prin textul de lege criticat instituie o limitare a dreptului de proprietate, limitare ce este însoţită de garanţii ce privesc respectarea drepturilor proprietarului fondului aservit. În acelaşi sens, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, dispoziţiile art. 621 alin. (3) din Codul civil instituie regula conform căreia, în toate cazurile, proprietarul fondului aservit are dreptul la plata unei despăgubiri juste, iar dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă. În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie.
    20. Atât dreptul de uz, cât şi dreptul de trecere pentru utilităţi sunt drepturi reale care se constituie asupra unui fond aservit (de regulă, teren) pentru uzul şi utilitatea fondului dominant, aflat în proprietatea unui terţ. Potrivit art. 885 din Codul civil, sub rezerva unor dispoziţii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea, iar pierderea sau stingerea drepturilor reale are loc numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului, dat prin înscris autentic notarial. Hotărârea judecătorească definitivă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorităţii administrative va înlocui acordul de voinţă sau, după caz, consimţământul titularului.
    21. Spre deosebire de servitutea convenţională de trecere, dreptul legal de trecere prevăzut la art. 621 alin. (1) din Codul civil reprezintă o limită legală a dreptului de proprietate privată care apare în situaţia în care proprietarul unui fond nu are acces la calea publică. Proprietarul fondului vecin este obligat de drept să permită trecerea acestuia pe fondul propriu pentru a fi asigurat accesul reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop. Ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, conform art. 756 din Codul civil, „Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispoziţiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.“, în timp ce dreptul legal de trecere ia naştere prin efectul legii şi se constituie prin declaraţia unilaterală a proprietarului care are acces la calea publică şi numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare. Aşadar, constituirea, precum şi modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare urmează principiul consensului, modalitatea de exprimare a consimţământului fiind cea prevăzută de lege atât pentru constituire, cât şi pentru opozabilitatea faţă de terţi, acest aspect ţinând de competenţa de verificare de către instanţele judecătoreşti.
    22. De altfel, Curtea reţine că susţinerile autorilor, potrivit cărora textul de lege criticat este constituţional doar în măsura în care se interpretează că proprietarul are doar o obligaţie de a sta în pasivitate faţă de activităţile necesare trecerii utilităţilor, în concret, de a nu se opune trecerii utilităţilor pe fondul său, în condiţiile în care trecerea se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 123/2012, iar nu de a-şi da în scris acordul în acest sens, constituie, în realitate, o problemă de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, a instanţelor de control judiciar. În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei.
    23. Pentru toate aceste considerente, în cauză nu poate fi reţinută nici încălcarea celorlalte dispoziţii constituţionale invocate.
    24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rudişteanu Constantin şi Rudişteanu Elena, în nume propriu, precum şi de Societatea Rudira Com - S.R.L. din satul Fântânele, comuna Hemeiuş, judeţul Bacău, prin reprezentant legal Rudişteanu Radu Lucian, în Dosarul nr. 636/173/2022 al Judecătoriei Adjud şi constată că dispoziţiile art. 621 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Adjud şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 iulie 2025.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    pentru MARIAN ENACHE,

    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează

                    ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, DECIZIA nr. 320 din 1 iulie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "
5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale"

﻿ DECIZIA nr. 320 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 621 alin. (1) din Codul civil

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 320 din 1 iulie 2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 621 alin. (1) din Codul civil