Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea TKG Agricol 2004 - S.R.L. din Ştefăneşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 9.361/212/2014/a2 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.748D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Ana Maria Bucur, în calitate de apărător ales, cu împuternicire avocaţială depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că, la dosar, autoarea excepţiei a transmis note scrise prin care, în esenţă, a solicitat admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, precizând că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate au fost criticate din perspectiva termenului până la care se poate solicita înscrierea în fals. Arată că sintagma „cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris“ a determinat instanţele de judecată să pronunţe soluţii contradictorii, unele instanţe apreciind că înscrierea în fals după acest moment este tardivă, iar altele considerând că nu se impune reţinerea tardivităţii şi, implicit, a inadmisibilităţii acestei cereri formulate după momentul menţionat. Susţine că sunt încălcate prevederile art. 16, 21 şi 24 din Constituţie, atâta vreme cât caracterul fals al unui înscris depus în faţa unei instanţe poate să apară ulterior momentului stabilit de dispoziţiile legale criticate. 4. Arată că a criticat şi sintagma „înscris folosit în proces“, întrucât o parte dintre instanţele care au fost învestite cu soluţionarea acestui incident procedural au apreciat că nu pot fi considerate „înscris folosit în proces“ împuternicirea avocaţială şi contractul de asistenţă juridică, deşi împuternicirea avocaţială reprezintă dovada mandatului acordat reprezentantului convenţional pentru a putea reprezenta părţile în litigiu, conform art. 86 din Codul de procedură civilă. În concluzie, susţine că modalitatea de reglementare a art. 304 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituţionale care garantează dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi egalitatea în drepturi. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, ci este supus unor condiţionări. Totodată, drepturile procesuale trebuie exercitate cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, sancţiunile procedurale având ca scop să atenţioneze participanţii la proces că trebuie să respecte aceste reguli, în vederea asigurării stabilităţii circuitului juridic civil. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea nr. 7.773 din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 9.361/212/2014/a2, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea TKG Agricol 2004 - S.R.L. din Ştefăneşti, judeţul Argeş, într-o acţiune prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul părţii de a denunţa ca fals un înscris folosit în proces de partea adversă de la momentul la care cunoaşte sau are suspiciunea rezonabilă că înscrisul depus în faţa instanţei este un fals. Momentul la care află că înscrisul respectiv este un fals poate fi un moment mult ulterior depunerii înscrisului, iar nu momentul impus de prevederile art. 304 din Codul de procedură civilă, adică primul termen de judecată după depunerea acestuia în instanţă. Înscrisul fals depus poate fi, ca în cazul de faţă, împuternicirea avocaţială dată în baza unui contract de reprezentare juridică în care semnătura nu aparţine presupusului client, ceea ce ar dovedi lipsa unui mandat legal de reprezentare. 8. Se arată că, în cauzele în care probele apar pe parcursul procesului, ar fi inacceptabil şi inadmisibil, prin prisma unui proces echitabil, ca judecătorul să ia o decizie pe baza unui act fals, iar partea să nu îl poată înscrie în fals. Se susţine că este încălcat principiul egalităţii, producându-se o discriminare între părţile care ştiu de la început că au fost falsificate acte, faţă de cele care iau cunoştinţă pe parcursul procesului de faptul că un înscris ar fi fals. Se încalcă astfel şi dreptul la un proces echitabil, în care părţile să beneficieze de egalitate în apărare şi de dreptul la aflarea adevărului în cauză. Atât timp cât prin acte false se doreşte inducerea în eroare a judecătorilor în vederea obţinerii unui avantaj financiar în scopuri frauduloase şi a creării aparentei legalităţi prin decizii judecătoreşti, nu se mai poate vorbi despre un proces echitabil. Se încalcă, totodată, şi principiul aflării adevărului, în cauze în care semnăturile au fost contrafăcute, autoarea excepţiei precizând că, în cazul de faţă, contractul aflat la dosarul penal are alte semnături faţă de cele de la dosarul civil, fapt ce arată că semnăturile sunt falsificate şi pune judecătorul în situaţia de a nu putea să denunţe înscrisul ca fals. Se arată că se ajunge la interpretarea potrivit căreia oricine trebuie să se înscrie preventiv în fals, astfel încât, dacă apar pe parcursul procesului indicii că actul ar putea fi fals, partea să nu piardă termenul. 9. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, faţă de materia reglementată, se impune stabilirea unor termene şi condiţii procesuale pentru exercitarea drepturilor, care să asigure o desfăşurare corespunzătoare a procesului. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantei autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părţi declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.“ 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 24 - Dreptul la apărare. Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 770 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 4 iunie 2019, paragrafele 20-22, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, a statuat că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiţii de formă şi de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). 16. Totodată, Curtea a apreciat că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiţie, acesta presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 17. Curtea a remarcat că în acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 478 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragrafele 15 şi 16). 18. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, în materie procedural civilă, sancţiunile sunt definite, în doctrină, drept măsuri cu caracter de constrângere menite să garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele şi condiţiile după care trebuie să se desfăşoare activitatea judiciară în cauzele civile. Ele îndeplinesc o dublă funcţie: de a-i preveni pe participanţii la procesul civil să respecte disciplina procesuală şi de a-i sancţiona pe cei care o încalcă. Acestea pot fi nulitatea, decăderea, perimarea, suspendarea cauzei, amenzile judiciare, prescripţia dreptului de a cere executarea silită, despăgubirile pentru partea prejudiciată etc. (a se vedea Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 76). 19. În fine, Curtea a constatat că textele legale criticate reprezintă expresia voinţei legiuitorului de a asigura celeritatea desfăşurării procesului în vederea asigurării soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil (Decizia nr. 770 din 29 noiembrie 2018, precitată, paragraful 23). 20. Cele statuate în jurisprudenţa menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. În plus, aplicând în cauza de faţă considerentele de principiu mai sus expuse, Curtea constată că textul de lege criticat asigură stabilitatea şi securitatea circuitului juridic civil, contribuind la impunerea disciplinei procedurale inerente soluţionării definitive a cauzelor. 21. Instanţa de contencios constituţional reţine, de asemenea, că prevederile de lege supuse controlului nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie în substanţa sa, având în vedere că partea interesată are posibilitatea legală de a solicita constatarea falsului chiar şi în cazul în care a depăşit termenul procedural prevăzut de art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Acest lucru nu se va realiza însă în cadrul procesului civil, ci prin intermediul unei sesizări adresate organelor de cercetare penală competente să investigheze falsul prin prisma elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 322 din Codul penal - Falsul în înscrisuri sub semnătură privată, existând ulterior posibilitatea formulării căii extraordinare de atac a revizuirii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 3. Aşadar, intervenirea sancţiunii decăderii pentru depăşirea termenului procedural prevăzut de dispoziţiile legale criticate (primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces) nu constituie un obstacol absolut în ceea ce priveşte constatarea împrejurării că respectivul înscris este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii. 22. Din această perspectivă, nu se poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art.16 din Constituţie prin instituirea unei inegalităţi de tratament între părţile din proces, şi nici încălcarea dreptului la un proces echitabil, cadrul legal instituind un mecanism procedural apt să asigure respectarea principiului egalităţii armelor în proces. 23. În ceea ce priveşte situaţia concretă din cauză, în care înscrisul defăimat ca fals îl constituie o împuternicire avocaţială şi contractul de asistenţă juridică aferent, Curtea constată că autoarea excepţiei ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii la speţă. Or, aceste aspecte excedează controlului de constituţionalitate, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea litigiului principal având competenţa exclusivă de a aprecia dacă şi în ce măsură acestea se înscriu în noţiunea de înscrisuri probatorii, la care face referire subsecţiunea Codului de procedură civilă din care face parte textul de lege criticat, şi, implicit, dacă este sau nu incidentă procedura reglementată de art. 304-308 din codul menţionat. Unificarea practicii judiciare divergente care ar exista, potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, la nivelul diverselor instanţe cu privire la această problematică se poate realiza doar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe calea unui recurs în interesul legii. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea TKG Agricol 2004 - S.R.L. din Ştefăneşti, judeţul Argeş, în Dosarul nr. 9.361/212/2014/a2 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 304 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 mai 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
