Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 314 din 10 mai 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 314 din 10 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 785 din 12 septembrie 2018

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Terra Estival 2002 - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.134/254/2015 al Judecătoriei Mangalia, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 136 D/2016.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 506 din 27 aprilie 2010 şi nr. 363 din 22 martie 2011.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 19 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.134/254/2015, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost invocată de Societatea Terra Estival 2002 - S.A. din Neptun într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 10 lit. j), respectiv încălcarea art. 4 alin. (12) lit. d) din acest act normativ, potrivit cărora utilizatorii aparatelor de marcat electronice fiscale sunt obligaţi să încheie cu furnizorii consumabilelor contracte ferme.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată, în esenţă, că sancţiunea amenzii în cuantum de 50.000 de lei, stabilită prin textul de lege criticat, pentru fapta de a nu avea încheiate contracte ferme cu furnizorii de consumabile pentru aparatele de marcat electronice fiscale, este stabilită cu încălcarea art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Nu este respectat nici principiul proporţionalităţii, aşa cum acesta este reflectat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Sunt indicate, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 23 mai 1996 şi Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Weeks împotriva Regatului Unit.
    6. Autorul face o comparaţie între textul de lege criticat şi sancţionarea unei societăţi care a comis o infracţiune, potrivit art. 137 alin. (2) din Codul penal, arătând că amenda penală poate avea un cuantum mai mic decât cea contravenţională, deşi gradul de pericol social al contravenţiilor este mai scăzut.
    7. Judecătoria Mangalia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Dacă situaţiile care impun aplicarea unor sancţiuni de natură pecuniară sunt diferite, atunci şi sancţiunile trebuie aplicate diferit, respectându-se principiul proporţionalităţii prevăzut de textul constituţional. Nu pot fi sancţionate unitar toate persoanele contraveniente, fără a se ţine cont de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului. Textul de lege criticat lipseşte organul constatator de orice marjă de apreciere, acesta fiind obligat să aplice sancţiunea contravenţională în cuantumul fix stabilit de legiuitor, indiferent de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 308 din 13 iunie 2013.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 31 august 2017, având următorul cuprins: „Contravenţiile prevăzute la art. 10 se sancţionează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: c) cele prevăzute la art. 10 lit. j), k), n) şi r), cu amendă în cuantum de 50.000 de lei“.
    13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 1 paragraful 2, referitor la protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul critică, în principal, încălcarea dreptului de proprietate privată, prin stabilirea unei amenzi contravenţionale având un cuantum excesiv de mare în raport cu gravitatea faptei.
    15. Curtea constată că sancţiunea principală a amenzii, reglementată prin textul de lege criticat, reprezintă o sancţiune administrativă, care constă în transferul silit al dreptului de proprietate asupra unor sume de bani, din patrimoniul persoanei care a săvârşit fapta prevăzută de legea contravenţională în patrimoniul statului. Această sancţiune intră sub incidenţa celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a „amenzilor“ [a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16, cu referire la Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16].
    16. În ceea ce priveşte existenţa unui just echilibru între interesul general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligaţia de a plăti amenzile poate încălca garanţia consacrată în primul alineat al art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dacă prin aceasta se impune o sarcină excesivă sau se aduce atingere în mod grav situaţiei financiare a petentei [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Aprecierea asupra acestui aspect revine, însă, instanţei care judecă fondul cauzei, pe baza probelor administrate în acest sens. În principiu, autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico - S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32].
    17. Curtea reţine că, din această perspectivă, cuantumul amenzii contravenţionale stabilite prin norma criticată se înscrie în „larga marjă de apreciere“ a statului. Astfel, legiuitorul a instituit sancţiuni severe, constând în amenzi într-un cuantum ridicat, pentru anumite fapte a căror nerespectare, în aprecierea sa, prezintă un grad de pericol social ridicat. Printre acestea se află şi aceea prevăzută de art. 4 alin. (12) lit. d) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, referitoare la obligaţia de a încheia cu furnizorii consumabilelor contracte conţinând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul şi cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare, care să asigure menţinerea lizibilităţii datelor, pe perioada de arhivare prevăzută de ordonanţa de urgenţă.
    18. Curtea mai observă că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se aplică atunci când sancţiunea este reglementată între anumite limite, iar nu atunci când amenda are un cuantum fix, ca în prezenta cauză.
    19. În final, Curtea reţine că nu pot fi primite susţinerile autorului referitoare la încălcarea principiului proporţionalităţii, ce ar rezulta din compararea cuantumului amenzii contravenţionale, pentru o faptă determinată, cu prevederile art. 137 alin. (2) din Codul penal, care reglementează generic referitor la stabilirea amenzii pentru persoana juridică. Este adevărat că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a asimilat contravenţiile conceptului de „acuzaţie în materie penală“, însă acest lucru semnifică faptul că garanţiile dreptului la apărare trebuie să fie aceleaşi în domeniul contravenţional ca şi în cel penal (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2007 a Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, paragrafele 67 şi 68). Cele două ramuri ale dreptului au o configuraţie deosebită sub aspectul gradului de pericol social al faptelor, al vinovăţiei şi al sancţiunilor specifice fiecăreia. Spre exemplu, pedepsele complementare prevăzute de art. 136 din Codul penal, - respectiv dizolvarea persoanei juridice; suspendarea activităţii sau a uneia dintre activităţile persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani; interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice pe o durată de la unu la 3 ani; plasarea sub supraveghere judiciară şi afişarea sau publicarea hotărârii de condamnare - sunt mult mai intruzive decât măsurile complementare prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.
    20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Terra Estival 2002 - S.A. din Neptun în Dosarul nr. 3.134/254/2015 al Judecătoriei Mangalia şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2017 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea şi prorogarea unor termene, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Mangalia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 10 mai 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016