Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.049 din 20 martie 2019 şi constituie obiectul Dosarului nr. 615A/2019. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt formulate critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă. 4. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă se arată că legea supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Constituţie, întrucât a fost încălcată competenţa Camerei Deputaţilor - primă Cameră sesizată - care nu a mai dezbătut textele adoptate de Senat - Cameră decizională, astfel încât a fost nesocotit principiul constituţional în virtutea căruia o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră. Dispoziţiile constituţionale care statuează cu privire la principiul bicameralismului nu permit excluderea unei Camere din mecanismul legiferării. Se mai susţine că textele adoptate de către fiecare dintre cele două Camere sunt diferite, atât din punct de vedere formal, cât şi din punctul de vedere al conţinutului. 5. Aşadar, în susţinerea acestei critici, se arată că iniţiatorul proiectului a urmărit reglementarea momentului de la care se calculează termenele prevăzute pentru dizolvarea de drept a consiliului local/judeţean, instituirea unei excepţii privind inaplicabilitatea sancţiunii dizolvării de drept a acestora în lipsa convocării în termenul legal ori fără respectarea dispoziţiilor privind modul de convocare al şedinţelor, însă amendamentele introduse de Senat, în calitate de Cameră decizională, se îndepărtează, în mod substanţial, de voinţa iniţiatorului şi reprezintă modificări majore ale conţinutului formei iniţiale a propunerii legislative, precum şi ale formei adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată. Prin urmare, întreaga filosofie a legii şi a propunerii legislative este schimbată, cu impact asupra semnificaţiei duratei mandatului consiliului local/judeţean şi a situaţiilor în care va mai putea fi posibilă dizolvarea de drept a acestora. 6. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul bicameralismului, prin care au fost stabilite criterii esenţiale (cumulative) pentru determinarea situaţiilor în care, în procedura legislativă, se încalcă acest principiu, respectiv scopul iniţial al legii; existenţa unor deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului; şi existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului (în acest sens, sunt menţionate Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016 şi Decizia nr. 62 din 13 februarie 2018). 7. În concluzie, se arată că între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului există o deosebire semnificativă din punctul de vedere al configuraţiei şi al structurii, având în vedere că forma legii adoptate de Senat are un număr de două articole - primul articol având trei puncte, faţă de forma iniţiatorului proiectului de lege şi, implicit, de forma legii adoptate de Camera Deputaţilor care conţinea două articole - primul articol având două puncte. Totodată, Senatul, în calitate de Cameră decizională, a sustras dezbaterii şi adoptării Camerei Deputaţilor, în calitate de primă Cameră sesizată, modificări care vizau aspecte esenţiale în structura şi filosofia legii. 8. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, se susţine că art. I pct. 1 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 [cu referire la introducerea unui nou alineat, alineatul (3), la art. 34 din Legea nr. 215/2001] contravine art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta referitoare la calitatea legilor, din Constituţie şi prin raportare la Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 9. Autorul obiecţiei susţine, în esenţă, că art. I pct. 1 din legea criticată creează un paralelism legislativ cu art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia „Consiliul local îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.“ Aşadar, norma în vigoare circumstanţiază momentul de debut al mandatului consiliului local la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales, iar art. I pct. 1 din legea criticată la ziua anterioară datei de constituire a noului consiliu local, acest mod de reglementare fiind contrar prevederilor art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 10. Totodată, prin modul de redactare a art. I pct.1 se induce ideea prelungirii mandatului consiliului local, peste cei 4 ani, până la alegerile locale generale, fiind astfel în contradicţie cu art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 potrivit căruia „Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.“ Mai mult, se subliniază faptul că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prelungirea mandatului aleşilor locali datorată stabilirii datei alegerilor locale în aceeaşi zi cu alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile menţionate de Legea nr. 215/2001, cauze care justifică, potrivit Constituţiei, prelungirea mandatelor aleşilor, încălcând, prin urmare, principiul periodicităţii alegerilor şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră obligaţia respectării Constituţiei, supremaţiei sale şi a legilor (în acest sens este menţionată Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012). 11. În continuare se mai susţine că art. I pct. 1 din legea criticată este un text cu caracter general, lăsând neacoperită ipoteza în care se organizează alegeri locale parţiale, astfel încât consiliul local/judeţean constituit în urma desfăşurării alegerilor locale generale va continua să funcţioneze chiar dacă au fost organizate alegeri locale parţiale în condiţiile art. 33 din Legea nr. 215/2001. 12. Aşadar, textul legal criticat este lipsit de previzibilitate şi este de natură să lipsească de efect dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 215/2001. 13. Art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 [cu referire la art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001] este criticat prin raportare la art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta referitoare la calitatea legilor, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (2) referitor la consiliile locale şi primari care funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe şi la art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 14. Se susţine, în esenţă, că textul legal criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât nu se poate stabili dacă atributul „consecutiv“ se referă la o perioadă de două luni din cadrul unui mandat al consiliului local/judeţean ori dacă are în vedere două mandate consecutive. În această ultimă situaţie, respectiv ultima lună din primul mandat şi prima lună din cel de-al doilea mandat sau chiar două luni oarecare din două mandate consecutive, practic se goleşte de conţinut sancţiunea dizolvării consiliului local/judeţean. 15. De asemenea, acest caz de dizolvare nu ar mai avea aplicabilitate aproape niciodată şi, în plus, ar fi nesocotită intenţia legiuitorului, aceea de a exista o activitate efectivă a consiliului local. Or, dizolvarea de drept a consiliului local este mai mult decât o simplă sancţiune de drept administrativ, respectiv este o măsură de depăşire a unui blocaj instituţional. În susţinerea obiecţiei se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 27 octombrie 2015, prin care s-a statuat că sancţiunea dizolvării consiliului local reprezintă chiar o concretizare a principiului autonomiei locale prevăzut de art. 120 alin. (1) şi 121 alin. (2) din Constituţie. 16. Or, se mai susţine că lipsirea de conţinut a acestei sancţiuni este una contrară atât art. 120 alin. (1), cât şi art. 121 alin. (2) din Constituţie. 17. Art. I pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 [cu referire la introducerea unui nou alineat, alineatul (1^1), la art. 55 din Legea nr. 215/2001] este criticat prin raportare la art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta referitoare la calitatea legilor. 18. Astfel, se susţine, în esenţă, că, prin trimiterea la art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001, textul legal criticat este neclar sub aspectul regulii de drept comun din materia calcului termenelor socotite pe luni. Aşadar, din modul de redactare a normei criticate nu numai că nu se poate identifica o derogare în sensul introducerii unui alt mod de calcul, ci se enunţă doar o consecinţă a aplicării regulii de drept comun în materia calculului termenelor socotite pe luni, astfel cum aceasta este stabilită prin art. 2.551 şi 2.552 din Codul civil, raportat la art. 181 alin. (1) pct. 3 şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. 19. Se mai arată că, prin Decizia nr. 682 din 6 noiembrie 2018, Curtea a statuat că, în limbajul normativ, aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat ori poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce îl instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatorie pentru actele normative din aceeaşi materie. 20. În continuare se apreciază că norma de trimitere la art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 nu are legătură cu textul legal criticat, întrucât cazul de dizolvare pe care îl reglementează are în vedere îndeplinirea unei condiţii, respectiv lipsa adoptării unei hotărâri în 3 şedinţe ordinare consecutive, iar nu epuizarea unui termen exprimat în vreo unitate de timp. Trimiterea făcută de dispoziţia legală criticată este una inexactă, chiar dacă art. 39 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede că, la convocarea primarului, consiliul local se întruneşte lunar în şedinţe ordinare. 21. Astfel, definiţia dată lunii de mandat a consiliului local este inaplicabilă cazului de dizolvare prevăzut de art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001, deoarece acesta are în vedere situaţia în care consiliul local/judeţean nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre, fără a face referire la un termen socotit pe luni. 22. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 23. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că sunt neîntemeiate criticile autorului obiecţiei de neconstituţionalitate, motiv pentru care solicită respingerea acesteia. 24. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, arată că scopul urmărit de iniţiator este acelaşi cu cel statuat de legea supusă controlului de constituţionalitate, modificările şi completările aduse prin legea criticată vizând momentul constituirii consiliului local pentru a fi posibilă producerea de efecte ale prevederilor art. 55 alin. (1), respectiv ale art. 99 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în speţă realizându-se corelarea tehnico-legislativă a prevederilor respective. 25. Mai susţine că, potrivit art. 61 din Constituţie, cele două Camere ale Parlamentului sunt implicate în activitatea de legiferare, prin dezbaterea proiectului de act normativ şi adoptarea acestuia atât în prima Cameră sesizată (Camera de reflecţie), cât şi în Camera decizională. Având în vedere dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea fundamentală, doar una dintre Camere este cea chemată să decidă definitiv. Cu alte cuvinte, ulterior analizării proiectului de lege în cadrul primei Camere sesizate sau după aprobarea/respingerea proiectului, forma finală a normei este cea stabilită în Camera decizională. O interpretare conform căreia textul adoptat în prima Cameră sesizată ar trebui să fie oarecum similar cu forma adoptată în Camera decizională lipseşte de conţinut textul articolului din Constituţie menţionat anterior sau chiar limitează dreptul parlamentarilor din Camera decizională de a-şi exercita dreptul la iniţiativă legislativă şi/sau de a propune amendamente. 26. În susţinerea respingerii obiecţiei de neconstituţionalitate, menţionează Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, prin care Curtea a arătat că nu poate reţine critica referitoare la încălcarea principiului bicameralismului prin aceea că modificările de fond aduse proiectului de lege nu au fost supuse dezbaterii Senatului. În dezbaterea unei iniţiative legislative, Camerele au un drept propriu de decizie asupra acesteia, atât timp cât ambele Camere ale Parlamentului au dezbătut şi s-au exprimat cu privire la acelaşi conţinut şi la aceeaşi formă ale iniţiativei legislative. 27. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă se susţine că art. I pct. 1 din legea criticată [cu referire la introducerea unui nou alineat, alin. (3), la art. 34 din Legea nr. 215/2001] nu creează un paralelism legislativ cu art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, întrucât cele două dispoziţii sunt diferite atât sub aspectul formei, cât şi al conţinutului, având un obiect de reglementare distinct. 28. Astfel, art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 are ca obiect de reglementare perioada exercitării mandatului, exercitarea începând din momentul constituirii sale şi momentul constituirii consiliului nou-ales. În schimb, art. I pct. 1 din legea criticată [cu referire la introducerea unui nou alineat, alin. (3), la art. 34 din Legea nr. 215/2001] are ca obiect de reglementare data constituirii, respectiv data adoptării hotărârii respective, şi data încetării mandatului. 29. În consecinţă, reglementarea criticată respectă normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 16 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 referitoare la evitarea paralelismelor şi nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5). 30. În privinţa art. I pct. 2 din legea criticată [cu referire la art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001] se arată că scopul acestuia este clarificarea determinării situaţiei de fapt care atrage dizolvarea. În vechea reglementare (cea aflată în vigoare) se prevede că se dizolvă consiliul dacă acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutive. Însă problema se pune atunci când de facto în luna iunie şi iulie nu se întruneşte consiliul, în speţă luna iunie fiind ultima lună a mandatului consiliului, iar luna iulie fiind prima lună a mandatului consiliului nou-ales. În scopul clarificării acestei situaţii a intervenit legiuitorul, statuând că dizolvarea se produce atunci când - în cadrul aceluiaşi mandat - timp de două luni consecutive consiliul nu se întruneşte. De altfel, acesta este şi sensul pe care îl atribuie Curtea Constituţională prin Decizia nr. 708 din 27 octombrie 2015, notând condiţia existenţei inactivităţii timp de două luni în mod consecutiv, referindu-se la o perioadă de inactivitate în cadrul aceluiaşi mandat. 31. Se mai invocă Decizia nr. 733 din 10 iulie 2012, prin care Curtea s-a pronunţat asupra aspectelor privitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate în sensul că acestea „nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează, în fapt, probleme de aplicare a legii“, aceste dispoziţii neintrând în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări, pentru a asigura ordinea juridică necesară. 32. În continuare, referitor la art. I pct. 3 din legea criticată [cu referire la introducerea unui nou alineat, alin. (1^1), la art. 55 din Legea nr. 215/2001] se susţine că neclaritatea unei norme de trimitere nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, sens în care se menţionează Decizia nr. 733 din 10 iulie 2012. 33. Din analiza dispoziţiei legale criticate în raport cu celelalte prevederi ale actului normativ, precum şi cu legislaţia în vigoare, reiese cu claritate că regula în materia socotirii lunii de mandat nu corespunde cu luna calendaristică, fiind de natura evidenţei faptul că normele Codului civil în materie se aplică în mod corespunzător. Mai mult decât atât, în legislaţia în vigoare mai sunt cazuri în care luna respectivă nu corespunde cu luna calendaristică pentru îndeplinirea obligaţiilor sau exercitarea drepturilor, cum este, spre exemplu, dreptul la pensie pentru luna în care a survenit decesul, indiferent dacă data decesului a fost pe data de întâi a lunii. De asemenea, în situaţia în care luna calendaristică are mai puţin de 30 de zile, termenul se socoteşte la împlinirea celor 30, situaţie identică cu cea a reglementării supuse controlului de constituţionalitate. 34. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 35. La termenul de judecată fixat pentru data de 7 mai 2019, Curtea, având în vedere cererea de amânare a dezbaterilor, constatând din oficiu că, potrivit art. 18 alin. (1) şi art. 52 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cauza nu este în stare de judecată, a dispus amânarea dezbaterilor asupra cauzei pentru data de 20 mai 2019, data la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 36. Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 37. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, care are următorul cuprins: "ART. I Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: La articolul 34, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins: (3) Exercitarea mandatului consiliului local debutează la data adoptării hotărârii prevăzută la alin. (2). Durata mandatului consiliului local reprezintă durata între data de constituire a consiliului local, în urma desfăşurării alegerilor locale generale şi ziua anterioară datei de constituire a noului consiliu local, ca urmare a desfăşurării unor noi alegeri locale generale. La articolul 55 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni de mandat consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale; La articolul 55, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins: (1^1) Luna de mandat a consiliului local avută în vedere pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), este, de regulă, diferită de luna calendaristică. ART. II Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare." 38. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în componenta referitoare la calitatea legilor, art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) privind principiul bicameralismului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administraţiei publice locale, art. 121 alin. (2) privind consiliile locale şi primarii care funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi oraşe şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 39. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea va analiza condiţiile de admisibilitate a acesteia, prin raportare la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitor la subiectele îndreptăţite să sesizeze Curtea Constituţională cu exercitarea controlului de constituţionalitate a priori şi la obiectul asupra căruia acesta poartă. Din această perspectivă, Curtea constată că autorul obiecţiei de neconstituţionalitate, Preşedintele României, este titular al dreptului de a se adresa Curţii pentru exercitarea controlului legilor anterior promulgării, potrivit art. 146 lit. a) din Constituţie. 40. De asemenea, obiectul sesizării se încadrează în competenţa Curţii delimitată de prevederile mai sus indicate, acesta vizând o lege adoptată şi nepromulgată încă. 41. Totodată, admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate este apreciată şi prin prisma art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, referitor la termenul de sesizare. Sub acest aspect, Curtea observă că obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată de către Preşedintele României la data de 20 martie 2019, în condiţiile în care Parlamentul a trimis legea spre promulgare în data de 2 martie 2019. Având în vedere jurisprudenţa Curţii, şi anume Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70, prin care au fost sintetizate cazurile în care o sesizare este admisibilă, în funcţie de termenul de sesizare, rezultă că şi această sesizare, fiind formulată înăuntrul termenului de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) din Constituţie pentru promulgarea legii, respectă exigenţele în această materie. 42. Prin urmare, Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată, cât şi sub cel al titularului dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de Preşedintele României, precum şi pe cele prevăzute de art. 77 alin. (1) din Legea fundamentală sub aspectul termenului de sesizare a Curţii Constituţionale. 43. În analiza criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reiterează jurisprudenţa sa prin care a dezvoltat criteriile esenţiale pentru determinarea încălcării principiului bicameralismului, principiu care nu cunoaşte o consacrare expresă la nivelul Legii fundamentale. Relevante în acest sens sunt Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 26, sau Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 25 iulie 2017, paragrafele 31-35. În esenţă, Curtea a subliniat că trebuie avut în vedere: scopul iniţial al legii, în sensul de voinţă politică a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de concepţie originară a actului normativ; dacă există deosebiri majore, substanţiale, de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, respectiv, dacă există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. 44. Analizând parcursul legislativ al legii criticate, Curtea constată că propunerea legislativă a fost iniţiată de un senator şi a fost înregistrată, la data de 2 martie 2018, la Biroul permanent al Senatului. În data de 23 aprilie 2018 plenul Senatului s-a desesizat şi a aprobat trimiterea propunerii legislative la Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată. 45. Propunerea legislativă a fost înscrisă, la data de 3 septembrie 2018, pe ordinea de zi a Plenului Camerei Deputaţilor, iar pe data de 24 septembrie 2019 a fost adoptată în forma iniţiatorului, tacit, ca urmare a depăşirii termenului de 45 de zile, potrivit art. 75 alin. (2) teza a III-a din Constituţie. 46. Proiectul de lege a fost înaintat Senatului, în calitate de Cameră decizională, şi prezentat Biroului permanent la data de 2 octombrie 2018. 47. La data de 18 februarie 2019, proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi a Senatului şi a fost adoptat de acesta, în calitate de Cameră decizională, ca lege organică. 48. Analizând procedura legislativă de adoptare a legii criticate, Curtea reţine că proiectul legii a fost adoptat de Camera Deputaţilor prin aprobare tacită, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituţie, respectiv în forma propusă de iniţiator. Acest mod de adoptare a unui proiect de lege reprezintă asumarea conţinutului juridic original al proiectului de lege de către prima Cameră sesizată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 25 iulie 2017, paragraful 36) şi nu reprezintă o lipsă a asumării acestuia de către Camera de reflecţie. 49. Propunerea legislativă, în forma iniţiatorului, respectiv în forma adoptată tacit de Camera Deputaţilor, avea titlul Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale - Republicare şi cuprindea două articole, numerotate cu cifre romane. Astfel, art. I, prin care se modifică şi se completează Legea nr. 215/2001, era structurat pe două puncte, pct. 1 [referitor la introducerea la art. 55 din Legea nr. 215/2001 a două alineate noi, alin. (1^1) şi (1^2)] şi pct. 2 [referitor la modificarea alin. (1) al art. 99 din Legea nr. 215/2001], şi art. II, care reprezintă dispoziţia de republicare a Legii nr. 215/2001. 50. Prin art. I pct. 1 din forma adoptată tacit de Camera Deputaţilor s-a reglementat ca dată de la care se calculează termenele de dizolvare a consiliului local - data constituirii acestuia, precum şi faptul că, în caz de nerespectare a termenelor şi condiţiilor legale de convocare, sancţiunea dizolvării consiliului local nu se aplică, iar prin pct. 2 a fost instituită o normă de trimitere la consiliul judeţean căruia i se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile de dizolvare de drept ale consiliului local. 51. În ceea ce priveşte proiectul de lege adoptat de Senat, în calitate de Cameră decizională, Curtea observă că, spre deosebire de Camera Deputaţilor, acesta a aprobat proiectul de lege prin admiterea mai multor amendamente. Astfel, Senatul a adoptat proiectul de lege cu titlul Lege pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, fiind astfel respectate normele de tehnică legislativă, şi acesta cuprinde, ca şi forma adoptată de Camera Deputaţilor, două articole, numerotate cu cifre romane. În schimb, art. I, prin care se modifică şi se completează Legea nr. 215/2001, este structurat pe trei puncte, pct. 1 [referitor la introducerea la art. 34 din Legea nr. 215/2001, după alin. (2), a unui nou alineat, alin. (3)], pct. 2 [referitor la modificarea art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001] şi pct. 3 [referitor la introducerea unui nou alineat, alin. (1^1), la art. 55 din Legea nr. 215/2001], iar art. II reprezintă dispoziţia de republicare a Legii nr. 215/2001. 52. Prin art. I pct. 1 din forma adoptată de Senat se reglementează în sensul precizării datei de constituire a consiliului local şi duratei mandatului acestuia, respectiv faptul că exercitarea mandatului debutează la data adoptării, cu votul majorităţii consilierilor locali validaţi, a hotărârii de constatare a constituirii şi încetează în ziua anterioară datei de constituire a noului consiliu local ales în urma alegerilor locale generale. Prin pct. 2 s-a prevăzut că termenul de dizolvare se calculează pe luni de mandat consecutiv, şi nu pe luni calendaristice. Prin pct. 3 s-a reglementat faptul că luna de mandat este, de regulă, diferită de luna calendaristică. 53. Comparând forma legii supuse controlului de constituţionalitate adoptată de Senat şi forma adoptată de Camera Deputaţilor, Curtea reţine că intervenţiile operate de Senat asupra proiectului de lege nu modifică substanţial structura şi conţinutul reglementării. 54. Diferenţele de structură constau în faptul că în forma adoptată de Senat art. I conţine 3 puncte, prin care se modifică art. 34, art. 55 alin. (1) şi se completează art. 55 cu alin. (1^1) din Legea nr. 215/2001, faţă de 2 puncte în forma adoptată tacit de Camera Deputaţilor, prin care art. 55 se completa cu alin. (1^1) şi (1^2) şi se modifica alin. (1) al art. 99 din Legea nr. 215/2001. 55. Sub aspectul conţinutului reglementării, forma adoptată de Senat - Cameră decizională - are ca obiect de reglementare precizarea datei de constituire a consiliului local şi durata mandatului acestuia, precum şi modul de calcul al termenului de dizolvare - pe luni de mandat consecutiv care, de regulă, sunt diferite de lunile calendaristice, iar forma adoptată de Camera Deputaţilor - Cameră de reflecţie - stabileşte momentul de la care se calculează termenul la a cărui împlinire consiliul local/judeţean se dizolvă de drept, precum şi inaplicabilitatea sancţiunii dizolvării consiliului local în lipsa termenelor şi condiţiilor legale de convocare. 56. În ceea ce priveşte cel de-al treilea criteriu de analiză a principiului bicameralismului - scopul urmărit de iniţiator -, astfel cum rezultă din motivarea expunerii de motive, reţinută şi în avizul Consiliului Legislativ, acesta constă în înlăturarea dificultăţilor care au generat practica neunitară a instanţelor de judecată în soluţionarea cererilor de dizolvare de drept a consiliilor locale, determinate de modul de calcul al termenului în care operează dizolvarea de drept a consiliului local, respectiv pe luni calendaristice sau pe zile. 57. Prin urmare, Curtea reţine că, deşi formele proiectului de lege adoptate de cele două Camere ale Parlamentului sunt diferite ca formă şi conţinut, acestea nu sunt modificate esenţial şi urmăresc aceeaşi finalitate - precizarea termenului de dizolvare de drept a consiliului local/judeţean, ceea ce, prin raportare la criteriile esenţiale stabilite în jurisprudenţa Curţii, nu conduce la încălcarea principiului bicameralismului, ci constituie o aplicare a principiului autonomiei funcţionale a Camerelor Parlamentului, ce dă sens înseşi componenţei bicamerale a autorităţii legiuitoare, prevăzute de art. 61 alin. (2) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, paragraful 42). Prin urmare, Curtea reţine că procedura de adoptare a proiectului de lege supus controlului de constituţionalitate nu încalcă principiul bicameralismului, aceasta fiind în acord cu prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 75 din Constituţie. 58. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea reţine, referitor la art. I pct. 1 [cu referire la introducerea unui nou alineat, alin. (3), la art. 34 din Legea nr. 215/2001] din legea criticată, că această dispoziţie legală a fost adoptată, astfel cum rezultă din Raportul suplimentar nr. XXX/334/2018/2019 şi nr. XIX/319/2018/2019 al Comisiei pentru administraţie publică şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi ale Senatului, cu scopul de a se clarifica data de constituire a consiliului local, precum şi durata mandatului acestuia. Sub acest aspect, Curtea observă faptul că Legea nr. 215/2001 reglementează o serie de norme care privesc regulile ce trebuie respectate în etapa de constituire a consiliilor locale, precum şi durata mandatului acestei autorităţi. 59. Astfel, în ceea ce priveşte debutul exerciţiului mandatului consiliului local, din coroborarea dispoziţiilor art. 38 alin. (2) cu cele ale art. 30 alin. (1) şi art. 34 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, rezultă că autoritatea deliberativă se constituie legal în 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor, dacă majoritatea consilierilor au depus jurământul, fapt constatat prin hotărâre, şi îşi intră în exerciţiul mandatului de la data constituirii. Referitor la durata mandatului consiliului local, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 215/2001, acesta este de 4 ani şi se exercită până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Mandatul consiliului local nu poate fi prelungit decât în două situaţii expres prevăzute de textul art. 38 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, respectiv în caz de război sau catastrofă, şi numai prin lege organică. 60. Aşadar, consiliul local continuă să îşi exercite mandatul în perioada cuprinsă între momentul expirării celor 4 ani de mandat şi data hotărârii de constatare a constituirii legale a consiliului local nou-ales, perioadă care, în ipoteza constituirii legale a noului consiliu la prima convocare, poate fi de până la 20 de zile, având în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „Constituirea consiliilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor [...]“. Această perioadă poate fi extinsă în ipoteza în care noul consiliu ales nu se poate constitui decât după organizarea de alegeri de completare a locurilor consilierilor care au lipsit nemotivat de la cele trei convocări anterioare şi nu au putut fi înlocuiţi prin supleanţi, acest lucru nereprezentând o încălcare a principiului periodicităţii alegerilor. Astfel, în ipoteza art. 33 teza a doua din Legea nr. 215/2001, se organizează numai alegeri parţiale de completare a funcţiilor vacante, deci nu pentru întregul consiliu local în cauză, organizarea acestora trebuind să se facă în termen de 90 de zile. 61. În concluzie, ansamblul reglementărilor legale în vigoare anterior menţionate nu precizează în concret începutul şi sfârşitul mandatului consiliului local, fiind reglementări cu caracter general, din coroborarea acestora putându-se trage doar concluzia că data de la care consiliul local nou-ales îşi exercită mandatul este data hotărârii prevăzute la art. 34 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, prin care se declară ca legal constituit, iar data încetării mandatului este data adoptării unei noi astfel de hotărâri pentru un consiliu local nou-ales. Astfel, în vederea eliminării oricăror posibile neclarităţi de ordin teoretic şi practic referitoare la momentul de debut al exerciţiului mandatului consiliului local, legiuitorul a edictat norma legală criticată ca o precizare în concret a acestei date, respectiv „data adoptării hotărârii prevăzute la alin. (2)“, motiv pentru care nu poate fi calificată ca un paralelism de reglementare. Mai departe, în ceea ce priveşte presupusa contradicţie în reglementare cu art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, sub aspectul datei de încetare a mandatului consiliului local, Curtea observă că aceasta din urmă reglementează cu titlu general această dată ca fiind cea a declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales. Prin norma legală criticată, legiuitorul a stabilit în concret data ca fiind ziua anterioară datei de constituire a noului consiliu local, evitându-se astfel şi situaţia ca în aceeaşi zi - cea a declarării ca legal constituit a noului consiliu local - să funcţioneze două consilii locale, respectiv cel al cărui mandat încetează şi cel care îşi începe exerciţiul mandatului. 62. Aşadar, legiuitorul a clarificat şi a unificat prin norma analizată aspectele referitoare la limitele temporale ale exercitării mandatului consiliului, având în vedere, pe de o parte, importanţa activităţii acestei autorităţi, iar, pe de altă parte, numărul mare al beneficiarilor acesteia. Optând pentru precizarea în concret a acestor limite, fără a mai fi necesar a se proceda la coroborarea prevederilor legale, legiuitorul a avut în vedere că numărul destinatarilor legii este foarte mare, alegători, consilierii locali, precum şi specialişti ai dreptului, iar calitatea acestora variază, astfel încât gradul de înţelegere a prevederilor legii este diferit. 63. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. I pct. 2 [cu referire la modificarea art. 55 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 215/2001] din legea criticată, Curtea reţine că, potrivit art. 55 din Legea nr. 215/2001, în vigoare, autoritatea publică locală se dizolvă dacă nu se întruneşte timp de două luni consecutiv. Norma legală criticată, astfel cum rezultă din Raportul suplimentar nr. XXX/334/2018/2019 şi nr. XIX/319/2018/2019 al Comisiei pentru administraţie publică şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi ale Senatului, a fost adoptată în vederea clarificării situaţiilor cu privire la durata lunilor de exercitare a mandatului consiliului local, având în vedere faptul că, în funcţie de data constituirii consiliului local, luna de mandat poate fi distinctă de luna calendaristică. 64. Astfel, interpretarea potrivit căreia consecutivitatea se referă la două eventuale mandate ale consiliului local nu poate fi reţinută, fiind viciată sub aspect logic. Prin ipoteză, dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 215/2001 vizează o situaţie dată şi concretă, respectiv un mandat unic al consiliului local aflat în exercitarea mandatului său câştigat ca urmare a desfăşurării procesului electoral, şi nu mandatul unui consiliu local viitor, ale cărui alegere şi constituire reprezintă elemente imprevizibile ce ţin, pe de o parte, de voinţa candidaţilor, iar, pe de altă parte, de voinţa corpului alegător. Cu alte cuvinte, este evident că legiuitorul s-a raportat doar la mandatul curent, rezultat în urma alegerilor locale, neavând cum să anticipeze rezultatul viitor al voinţei electoratului, ca să reglementeze, în acest context, o situaţie care să se perpetueze pe parcursul a două mandate succesive. 65. Prin urmare, Curtea reţine că, în logica reglementării, atributul „consecutiv“ are în vedere perioada de 2 luni din cadrul aceluiaşi mandat al consiliului local şi nicidecum două mandate consecutive/succesive ale acestuia. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 708 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 26 noiembrie 2015, prin care Curtea a statuat că dizolvarea de drept a consiliului local, atunci când nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, constituie o sancţiune pentru inactivitatea acestuia, instituită în scopul de a evita paralizarea activităţii autorităţilor administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală şi se rezolvă treburile publice în comune şi oraşe. Or, din această perspectivă, prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, oferă mijloacele concrete prin care acestea capătă eficienţă. Cazul de dizolvare de drept a consiliului local cuprins în dispoziţia legală criticată a impus instituirea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea rolului constituţional al acestei autorităţi administrative autonome, stabilit prin art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.347 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011). 66. Cu toate acestea, Curtea subliniază necesitatea ca legiuitorul, în enunţarea normelor legale, să urmărească continuitatea şi cursivitatea textului, folosind în acest sens termeni care dezvoltă între ei un raport sintactic coerent şi logic. 67. În continuare, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 [cu referire la introducerea unui nou alineat, alin. (1^1), la art. 55 din Legea nr. 215/2001] din legea criticată, Curtea observă că prin norma legală analizată legiuitorul a menţionat faptul că luna de mandat este, de regulă, diferită de luna calendaristică, urmărind prin aceasta să precizeze faptul că în calcularea termenelor la care face trimitere se vor avea în vedere lunile din cadrul mandatului în exerciţiu al consiliului local. De altfel, prin art. I pct. 1 din legea criticată au fost stabilite limitele temporale ale exercitării mandatului ca fiind data adoptării hotărârii de constatare a constituirii legale a consiliului local şi ziua anterioară adoptării acestei hotărâri în privinţa constituirii consiliului local nou-ales, astfel încât luna de mandat reprezintă unitatea de timp avută în vedere în aplicarea sancţiunii dizolvării de drept a consiliului local. 68. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată nu necesită o definire expresă în cadrul actului normativ, în sensul Deciziei nr. 682 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.050 din 11 decembrie 2018, paragraful 32, prin care s-a statuat că în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat ori poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce îl instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatorie pentru actele normative din aceeaşi materie. 69. De asemenea, datele de debut şi de final ale mandatului consiliului pot varia în funcţie de parametrii desfăşurării procesului electoral şi constituirii consiliului. Astfel, data de la care începe exerciţiul mandatului consiliului poate fi diferită de data de 1 a unei luni, aceasta fiind raţiunea pentru care legiuitorul a precizat prin dispoziţia legală criticată faptul că luna de mandat este, de regulă, diferită de luna calendaristică. 70. Referitor la critica potrivit căreia trimiterea făcută la art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 nu are legătură cu textul criticat, întrucât cazul de dizolvare reglementat de această dispoziţie legală are în vedere situaţia în care consiliul nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre fără a face referire la un termen socotit pe luni, Curtea reţine că, potrivit art. 39 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, „Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului.“, iar, potrivit art. 55 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, dizolvarea de drept a consiliului local are loc atunci când acesta nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre. Astfel, având în vedere că principalul mod de funcţionare a consiliului local este şedinţa ordinară, legiuitorul a raportat caracterul lunar al acesteia la luna de mandat din aceleaşi considerente pentru care a făcut precizarea în cazul de dizolvare de drept pentru neîntrunirea consiliului local timp de două luni de mandat consecutiv. 71. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 mai 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
